Laurentiu Dumitru

ARTICOLE


Transformarea subita din vietile Apostolilor

Cornel Dragoş

În ziua Răstignirii, Ucenicii erau plini de amărăciune; în prima zi a săptămânii - plini de bucurie. În ziua întunecată a sfârşitului de pe Golgota erau fără speranţă - după trei zile, inimile lor radiau de certitudine şi nădejde. Când au auzit întâia oară vestea Învierii, s-au îndoit şi au fost greu de convins; dar o dată ce s-au asigurat, nu s-au mai îndoit la fel. Care poate fi cauza schimbării petrecute în Apostoli într-un timp atât de scurt?

1. Atunci când Sfinţii Evanghelişti şi Apostoli au scris sau au vorbit, ei au mărturisit în calitate de martori oculari ai evenimentelor descrise. Cu siguranţă cunoşteau diferenţa dintre mit sau legendă şi realitate: ,nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea lui" (II Petru 1, 16).

,Ucenicul iubit" sublinia aspectul mărturiei nemijlocite în cunoaşterea de către evrei: ... ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul Vieţii, [.] aceea vă vestim şi vouă (I Ioan 1, 1-3). Şi istoricul-medic Luca în Evanghelia a treia şi în Faptele Apostolilor ,a cercetat cu de-amănuntul" înainte de a istorisi observaţiile celor cărora Iisus li S-a înfăţişat viu prin multe dovezi (Fapte 1, 3). Conţinutul esenţial al acestor mărturii nemijlocite îl constituie realitatea Învierii lui Hristos.

2. Apostolii înşişi au avut nevoie să se convingă de faptul că Învăţătorul lor a înviat din morţi. La început, n-au ezitat să-şi exprime îndoielile, au fugit şi s-au ascuns (Marcu 14, 50): Iacov, ruda Domnului, nu credea că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Petru se lepădase de câteva ori în timpul Judecăţii, Toma aştepta pipăirea în semnele lăsate de cuie. În cele din urmă, ca majoritatea dintre ei, Iacov a fost ucis cu pietre, Petru răstignit cu capul în jos, Toma - martirizat cu lancea pentru credinţa în Iisus cel Înviat. Să se fi înşelat ei oare? Desigur că nu. Ar fi putut ei să perpetueze o înşelăciune? Calitatea morală a vieţii lor exclude această posibilitate: au condamnat minciuna, i-au încurajat pe semeni în cunoaşterea adevărului. În faimoasa Istorie a declinului şi căderii Imperiului Roman, Edward Gibbon numeşte ,pura şi austera moralitate a primilor creştini" ca pe unul dintre principalele motive care au asigurat succesul atât de rapid al creştinismului.

3. Conduita plină de curaj a Apostolilor convinşi de adevărul Învierii este o altă dovadă care infirmă posibilitatea oricărei mistificări. Urmaşii Mântuitorului n-ar fi putut înfrunta torturile şi moartea dacă n-ar fi fost siguri că Domnul S-a sculat din morţi. Unitatea mesajului şi a atitudinii lor a fost uimitoare. Dacă ar fi fost înşelători, ar fi greu de explicat cum s-a putut ca nici unul dintre ei să nu cedeze în faţa presiunilor. Admirativ şi esenţial, Pascal nota: Acuzaţia că Apostolii au fost nişte impostori este de-a dreptul absurdă. Să urmărim concluziile logice ale acestei acuzaţii. Să ni-i imaginăm pe aceşti bărbaţi întâlnindu-se după Răstignirea lui Hristos şi conspirând să susţină cu toţii că Iisus a înviat.

Aceasta ar fi constituit un atac atât la adresa autorităţilor laice, cât şi a celor religioase. Inima omului este nespus de înclinată spre inconsecvenţă şi instabilitate; că poate fi clătinată prin promisiuni şi ispitită prin oferte materiale. Dacă unul singur ar fi cedat în faţa unei ispite sau ar fi căzut în faţa argumentelor şi mai puternice ale închisorii, torturii sau ameninţării cu moartea, ar fi fost cu toţii pierduţi.

Cum de s-au schimbat aceşti oameni peste noapte, într-un grup de entuziaşti de nestăvilit, care au ţinut piept opoziţiei, cinismului, ridiculizării, dificultăţilor, închisorii şi morţii, pe cuprinsul a trei continente, în timp ce-L propovăduiau pretutindeni pe Iisus şi Învierea Lui?

Apologetul Tertulian întărea veridicitatea transformării minunate prin pecetluirea mărturiei acestora cu însuşi sângele lor concluzionând: Nimeni n-ar accepta să moară pentru un lucru de care nu este convins a fi adevărat.

Pe un alt plan, în ,Examinare a mărturiilor celor patru Evanghelii pe baza regulilor aplicate la curţile de juraţi", profesorul de drept de la Harvard, Simon Greenleaf declara cu autoritate: În analele militare arareori putem găsi un exemplu de un asemenea eroism constant, răbdare şi curaj neobosit. Ei ar fi avut toate motivele să-şi revizuiască cu grijă bazele credinţei şi declaraţiile pe care le făceau cu privire la marile evenimente şi adevăruri pe care le proclamau.

Sfinţii Apostoli au trecut prin încercarea morţii pentru a întări pilduitor adevărul pe care-l mărturiseau. Consider că putem avea încredere în mărturiile lor mai mult decât în cele ale unor contemporani care nu sunt în stare să traverseze strada pentru propriile convingeri, cu atât mai mult să moară pentru ele.

Cu adevărat Hristos a înviat!

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet