Laurentiu Dumitru

ARTICOLE

Oferte şi practici mincinoase

- Pr. Lucian Grigore

Pr. Lucian Grigore Dorinţa creştinilor de a cumpăra pentru nevoile vieţii religioase cărţi, icoane şi alte obiecte de cult, cu care să-şi mobileze ambientul vieţii religioase casnice, a făcut să crească numărul producătorilor de astfel de obiecte şi de asemenea numărul impostorilor care, cu sau fără acoperire legală, speculează încrederea cumpărătorilor. Nu-i foarte greu să descoperi că impostura are şi ea treptele ei: de pildă, un anume fel de impostură este să vinzi răşină urât mirositoare, vopsită în culori vii pentru a o putea recomanda drept "smirnă de la Muntele Athos" şi un alt fel de impostură este să induci năstruşnica idee că ar exista tămâie profilată pe anumite desfăcături de farmece, tămâie specială pentru dezlegarea cununiilor, tămâie pentru exorcizare, tămâie pentru ferirea de orice primejdie şi aşa mai departe.

Ca să intrăm mai în amănunt: în ultima vreme au ajuns la îndemâna unora dintre creştinii ortodocşi anumite obiecte sau materiale întrebuinţate în cult - tămâie, agheasmă, pământ din locurile sfinte, procoveţe şi alte mărfuri asemenea acestora - însoţite de instrucţiuni de folosire în anumite practici pseudo-religioase care mai de care mai alambicate şi mai trăsnite, practici ce ar asigura diverse vindecări, exorcizări şi împliniri personale. Iată numai un fragment din cuprinsul unuia dintre textele recomandate "utilizatorilor": "Acest pliculeţ de smirnă cu aromă de flori de câmp are originea din practicile de exorcizare ale Sfinţilor Părinţi de la Sfântul Munte Athos. Iată instrucţiunile de o maximă necesitate pentru toţi acei care vor să scape de dezlegări de farmece(?) atât pe corp cât şi de la casa unde locuieşte" (locuiesc);

Aş adăuga aici - "a nu se lua în calcul ignoranţa, formulările contradictorii ori greşelile gramaticale, pentru ca terapia să fie într-adevăr eficientă"! Urmează, desigur, "reţeta duhovnicească" în cuprinsul căreia găsim cuvinte băbeşti ce nu au nimic comun cu limba Molitfelnicului ortodox, recomandări "precise" cu privire la necesitatea cumpărării cât mai multor astfel de pacheţele miraculoase (omul trebuie să-şi vândă marfa, nu?!), însemnări referitoare la norma zilnică de tămâiat la ore fixe cum ar fi de pildă orele 12.00 şi 24.00, precum şi repetiţii obositoare ale unor cuvinte închinate Sfântului Antonie, Maicii Domnului sau Sfintei Treimi.

În recuzită mai găsim un "Metanier miraculos, pentru dezlegări de farmece, vrăji, cununii, blesteme", "Metanierul miraculos pentru sporul casei, înţelegere şi linişte sufletească, cu boabe maro şi albe", pentru comenzi doritorii având posibilitatea de a se adresa Editurii Hrana Sufletului, C.P. xxx O.P. 13 Braşov, tel. xxxxxxxxxx. Aceeaşi adresă este valabilă pentru cei ce doresc "Tămâie cu proprietăţi medicinale care vindecă ulcerul, pietrele la ficat" etc. Cei ce doresc "Tămâie pentru dezlegări de farmece din flori de câmp"(!) se pot adresa Soc. Izvorul Tămăduirii SRL şi vor avea dorinţele asigurate. Ar mai fi, între multele manifeste promoţionale care circulă printre credincioşi, şi unul despre "Cordeluţa binecuvântată cu Cinstitul Brâu al Maicii Domnului", recomandată bolnavilor de cancer şi femeilor neroditoare sau celor năpăstuiţi de furturi şi pagube, care sunt îndemnaţi să se încingă cu ea spre a-şi rezolva problemele.

Cam aşa se prezintă oferta "miracolului" creştin din zilele noastre. Marea problemă este însă aceea că fericirea, mântuirea sau împlinirea rugăciunilor nu atârnă întru nimic de niciuna dintre toate acele materiale sau practici pe care le propun comercianţii în cauză. Aceste false lucrări, care după mintea slăbănogită a acestor firi smintitoare ar asigura printr-un simplu exerciţiu magic împlinirea dorinţelor, nu sunt cunoscute de către practica Bisericii. Viaţa religioasă presupune o altfel de rigoare şi de lucrare.

Asistăm la un fenomen de pervertire a simbolurilor liturgice şi a slujirii liturgice. Asistăm la introducerea în viaţa credincioşilor a unor ritualuri magice individuale izvorâte din obscurantism, ignoranţă, falsă credinţă şi falsă vieţuire religioasă. O astfel de abordare este osândită de canonul 61 Trulan care spune: "[.] cei ce nu se vor păzi de pierzătoarele meşteşugiri păgâneşti (ca unii care sunt vrăjitori şi fermecători), hotărâm să se înlăture cu totul de la biserică, după cum învaţă şi sfinţitele canoane. "Că ce împărtăşire are lumina cu întunericul, precum zice Apostolul? Sau ce înţelegere are Biserica cu idolii? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios sau ce potrivire este între Hristos şi Beliar? (II Cor. 6, 14-16)".

Despre oprirea de la astfel de practici vorbesc şi canoanele 36 de la Laodiceea, 65 şi 72 al Sfântului Vasile cel Mare precum şi canonul 3 al Sfântului Grigorie de Nyssa. Acest din urmă canon spune: "Iar cei ce se duc la descântători sau la cei ce promit să lucreze [...] oarecare curăţire, [...] se vor supune judecăţii celor care au călcat credinţa. Iar dacă vreo nesuferită nevoie covârşindu-le micimea de suflet i-au povăţuit la aceasta, în scopul unei nădejdi amăgite, se va arăta către dânşii îngăduinţă potrivită iubirii de oameni... "

Îndemnăm pe bunii creştini ortodocşi să se împotrivească cu deplin discernământ acestui fenomen demonic de transformare a unor lucrări sfinte şi sfinţitoare în practici magice şi să nu se lase amăgiţi nici de industria de "talismane miraculoase" şi nici de folosirea în scopuri oculte a unora dintre obiectele religioase, pentru că aceasta este blasfemie.

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet