Laurentiu Dumitru
<< Separarea casatoriei civile de cea religioasa - practica pacatoasa cu urmari nefaste >>


Observ de ceva vreme ca s-a impamantenit un obicei, anume, sa se separe casatoria civila de cea religioasa. Si se aduc uneori si argumente: ba ca nu sunt bani de nunta, ba ca doua petreceri la un interval considerabil implica de doua ori mai multi bani ca si castig. Foarte multe cupluri insa nu considera necesar nici a face cununia civila, spunand ca n-au nevoie de documente pentru a-si dovedi iubirea ("... actele nu ar schimba cu nimic relatia noastra, dimpotriva!").

In ambele cazuri se ignora si se minimalizeaza Taina Sfanta a Cununiei. E adevarat, nu documentul ii uneste pe cei doi ce se iubesc, ci Hristos in Biserica. Ca Taina, Casatoria sau Nunta crestina presupune, in prealabil, casatoria civila ca asezamant natural, si impartaseste celor doi soti harul dumnezeiesc care transforma dragostea lor fireasca in dragoste spirituala desavarsita. Nefirescul se simte si atunci cand mireasa paseste in biserica in ziua Nuntii imbracata in alb (ca simbol al curatiei si fecioriei), desi poate ca tinerii traiesc impreuna cu sau fara cununie civila de luni sau ani de zile. Daca mireasa e gravida, spre exemplu, in luna a opta e la fel de stanjenitor ...

Altii leaga Cununia religioasa de botezul pruncului ... si atunci te intrebi unde a fost Hristos in viata lor pana atunci. Ce cuvant de invatatura ar trebui sa le spuna parintele slujitor celor ce s-ar cuveni sa paseasca din acea zi in viata de familie, cand ei de fapt au ani buni de concubinaj si copii dupa ei? E lucru stiut, si parintii duhovnici ii avertizeaza pe cei tineri, ca relatia intima in afara Cununiei in Biserica este desfranare, pacat mare care aduce, conform Sfantului Apostol Pavel, pierderea Imparatiei lui Dumnezeu 24 . De asemenea, se stie faptul ca urmarile trupesti si sufletesti ale nasterii copiilor din desfranare sunt greu de prevazut. Cu privire la viitorii soti, tot Sfantul Apostol Pavel, in prima sa Epistola catre Corinteni, sfatuieste cuplurile care nu-si pot asuma lupta abstinentei sa se casatoreasca, de vreme ce mai bine este sa se casatoreasca decat sa arda (de pofta n.n.) (I Corinteni 7, 9). E bine sa luam aminte si sa intelegem ca avem nevoie de Hristos mai mult decat orice altceva pe lumea aceasta, ca iubirea intre doua persoane trebuie sa aiba temelie in Hristos, Cel ce ne iubeste desavarsit. De ce mai purtam atunci numele de crestini, daca viata noastra nu ne-o raportam la invatatura Mantuitorului si a Sfintilor Parinti?

Gasesc vinovati si pe cei ce smintesc, parinti sau viitori socrii, ce insista ca cele doua cununii (civila si religioasa) sa nu se faca impreuna, adica in aceeasi zi (dimineata cea civila, spre dupa-amiaza cea religioasa) sau la un interval de timp foarte scurt, de cateva zile (interval in care nu trebuie sa locuiasca impreuna). Separarea in timp a celor doua momente (care sporeste sansele de pacatuire) e un pacat grav pe care multi nu-l sesizeaza sau nu-i inteleg gravitatea. Daca va iubiti copiii, si sunt incredintat ca asa este, lasati-i sa se cunune, lasati la o parte castigul material indoit ... pentru ca ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? (Marcu 8, 36). Sa nu-l vindem pe cateva milioane. Ar fi bine sa nu mai cautam justificari, sa nu mai dam vina pe societate, pe lipsuri, ci sa vedem in spatele gesturilor lipsa atasamentului fata de valorile moral-crestine si putina noastra credinta.

Candva vom raspunde pentru toate cate am savarsit in trup!


24. Cf. I Corinteni 6, 9.
[inapoi]

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet