Laurentiu Dumitru
<< Cuvantul - ucide sau zideste! >>


"Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele" (Psalmi 140, 3)

 

Cuvantul inseamna mult in viata noastra. Prin cuvant iti exprimi sentimentele, prin cuvant poti sa bucuri pe cineva sau poti intrista. Tot prin cuvant poti salva un suflet sau il poti arunca in deznadejde. Cuvantul ii poate apropia pe oameni, dar ii poate si indeparta. Sunt, de asemenea, cuvinte care distrug vieti.

Traim intr-o societate democratica si suntem pentru libertatea de opinie. Insa atunci cand opiniile persoanelor publice sau foarte influente (politicieni, scriitori, oameni de presa, super-staruri etc.) otravesc (chiar daca nu sunt percepute ca otrava), Biserica trebuie sa ia atitudine (si ia de fiecare data, vezi atitudinile fata de homosexualitate, avorturi, pericolul prozelitismului sectar etc.) prin mass-media, dar in primul rand prin cateheza sustinuta si predici.

In ziua de astazi, religia nemaifiind o problema de stat, ci una privata, Biserica se impune destul de greu, iar parerea ei nu este intotdeauna ascultata.

Despre pericolul secularizarii s-a vorbit nu o data. Parintele Dumitru Staniloae spunea ca "teologul are Cuvantul" si s-ar cuveni sa aiba si ultimul cuvant.

Prin cuvant poti manipula mase intregi. Exemplul cel mai concret il da psihologia reclamei publicitare, cuvantul frumos rostit, constructiile deosebite, persuasive, arta de a vorbi frumos folosind un stil ales, intr-un cuvant "retorica" - a fost in vechime la mare pret. Nu te puteai numi cu adevarat om de cultura fara studii retorice. Chiar si marii Sfinti Parinti ai primelor veacuri crestine au studiat retorica.

Si tocmai pentru ca poti manipula, pentru ca poti crea mentalitati gresite, straine de duhul evanghelic, Biserica actioneaza aparandu-i pe bunii crestini de ideile progresului modern pierzator de suflet.

Latinii spuneau: "Verba volant" (cuvantul zboara), insa crestinismul da o alta valoare cuvantului. El nu zboara, nu se pierde, ci vom merge cu el la Judecata. Vom da seama atunci in fata lui Hristos[145], Cuvantul Intrupat si Judecatorul tuturor[146], de faptele, de gandurile, de cuvintele noastre, de efectul pe care l-au avut in timp asupra urmasilor.

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960), sfant roman, cu moaste intregi, neputrezite, si autor a numeroase poezii duhovnicesti, scria in poezia sa "O, om" :

"O ! om ce mai raspundere ai / De tot ce faci pe lume / De tot ce spui in scris sau grai ! / De pilda ce la altii dai / Caci ea mereu, spre iad sau rai / Pe multi o sa-i indrume. / Ce grija trebuie sa pui / In viata ta, in toata, / Caci gandul care-l scrii sau spui / S-a dus, pe veci nu-l mai aduni / Si vei culege roada lui / Ori viu, ori mort odata. / Ai spus o vorba, vorba ta, / Mergand din gura in gura / Va-nveseli si va-ntrista / Va curati sau va-ntina / Rodind samanta pusa in ea / De dragoste sau ura. / Scrii un cuvant; cuvantul scris / Este un leac sau o otrava. / Tu vei muri, dar tot ce-ai scris / Ramane-n urma drum deschis / Spre ocara sau slava. / Ai spus un cantec, versul tau / Ramane dupa tine / Indemn spre bine sau spre rau / Spre curatire sau desfrau / Lasand in inimi rodul sau / De har sau de rusine / ... / Deci nu uita: fii credincios ! / Cu grija si cu teama / Sa lasi in inimi luminos / Un semn, un gand, un drum frumos / Caci pentru toate ne-ndoios / Odata vei da seama".

Intelepciunea populara spune : "Nu arunca vorba la intamplare cum arunci cu piatra dupa caini, ca se poate intoarce impotriva ta si sa te muste ca si cainii".

Din pacate, foarte multi arunca vorbe la intamplare, indemnand la violenta si libertate sexuala, favorizand adoratia oculta, satanica, intoxicand tineretul, creandu-i "mentalitati revolutionare".

Avem datoria de a spune ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este (Matei 5, 37), de a incuraja, de a ridica moralul, de a nu da pe nimeni inapoi de la infaptuirea unui lucru bun si ziditor. Sa nu destramam visele frumoase ale aproapelui. Sa-i facem pe cei de langa noi sa se simta bine in preajma noastra.

Vom auzi soptind glasul inimii aproapelui: "Mai spune ceva... imi place sa te ascult, cuvintele tale sunt ca niste... daruri !" De asta ne incredinteaza si regele Solomon cand spune: Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceata pentru suflet si tamaduire pentru oase (Pildele lui Solomon 16, 24).


[145] Cf. Matei 12, 36: Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.

[146] Fapte 10, 42; Ioan 5, 22.

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet