Laurentiu Dumitru
<< Saint Valentine - protector la iubirii curate sau al desfranarii? >>


Suntem in plina febra a pregatirilor pentru "marele praznic" al lui... Saint Valentine. Ma sfiesc sa-l numesc Sfantul Valentin, pentru ca nu vad legatura intre viata mucenicului Valentin, marturisitor al credintei crestine, si marele kitsch mediatic Valentine's Day ce se porneste de la inceputul lunii februarie. Cred ca nici Sfantului, privind din Ceruri, nu-i plac modul eronat in care azi ii sunt percepute viata, atitudinile si chiar modul in care este sarbatorit. Dar cum sa intelegi daca imbratisezi, asa, peste noapte, cultul sfintilor fara a citi integral viata unui sfant macar, fara a te ruga cu predilectie nici unuia dintre ei? Cati dintre cei foarte entuziasti in aceste zile au vazut macar coperta Proloagelor sau Acatistierul? De aici ar trebui sa intelegem ca ceva nu este in regula cu circul Valentine's Day. Dar sa vedem ce spune in esenta una dintre variantele Vietii Sfantului Valentin.

Se spune ca Imparatul Claudius al II-lea nu reusea sa-si adune oastea pentru ca barbatii refuzau sa se inroleze. Credea ca motivul era acela ca barbatii romani nu voiau sa isi paraseasca sotiile. Din cauza acestui fapt, imparatul a interzis logodnele si nuntile in Roma. Un preot crestin, pe nume Valentin, a intuit imediat ca tinerii au primit o ispita greu de purtat; o fi vazut cu siguranta ca interzicandu-li-se casatoria, unii tineri, deznadajduind, au cazut prada desfraului, traiului in concubinaj. El, iubitorul de Hristos si de oameni, stia prea bine cuvantul Sfantului Apostol Pavel ce recomanda celor ce nu pot sa se infraneze sa se casatoreasca. Valentin neputand rabda pierderea sufleteasca a acestora, a cununat in secret perechile ce au apelat la el. Si-o fi zis cu siguranta: "mai bine imi pierd eu viata aceasta trecatoare, decat sa-si piarda acesti tineri sufletele". Cand imparatul Claudius a aflat ca preotul Valentin a nesocotit hotararea sa, l-a intemnitat pe parinte, care a murit ca martir in inchisoare in anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie.

Dupa cum se observa, Sfantul a accentuat valoarea Tainei Cununiei. Cu siguranta ca a facut-o pentru a-i feri de desfranare, de concubinaj pe cei ce apelasera la el. Sfantul Valentin l-a marturisit pe Hristos ca si Sfantul Pavel odinioara care le spunea corintenilor: Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine insa se deda desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau (I Corinteni 6, 18).

Ne intrebam ce legatura are Sfantul Valentin cu paganul Cupidon, fiul bezmetic al zeitei dragostei Venus, cu casatoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte), cu chefurile monstruoase de prin statiunile turistice si concursurile cu premii constand in pachete de prezervative. Garantat, nu-i nici o legatura. De aceea spuneam ca Saint Valentine nu-i mucenicul lui Hristos. Mai mult, ne aminteste de zeii greci inchipuiti dupa poftele oamenilor sau de betiile dionisiace.

Spunea parintele Savatie Bastovoi intr-un articol pe aceasta tema: "Nu trebuie sa primim soaptele demonice ale desfraului daca avem macar o mica simpatie pentru acest Sfant Valentin, iar daca ne place mai mult sa ramanem in desfrau, atunci sa-l uram pe acest Sfantul Valentin, sa-l uram cu adevarat, dupa cum si el a urat desfranarea noastra"[114]. Desfraul a inceput sa fie acoperit si justificat cu numele lui Valentin, mucenicul crestin, iar aceasta-i cu adevarat un lucru demonic.

In anul 2002, Valentine's Day s-a intersectat cu Anul Caragiale. A fost un bun prilej pentru televiziuni sa dubleze justificat circul mediatic.

Curat murdar!

Doamne, pe viitor, pazeste-ne!



[114] Ierodiacon Savatie Bastovoi, Intre Freud si Hristos, Editura Marineasa, Timisoara, 2001, p. 85.

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet