pridvorul lui laurentiu dumitru

Octavian Dărmănescu Stimaţi telespectatori, nu vă mai abţineţi! Abstinenţa este dăunătoare libidoului şi bunei dispoziţii. Fermoarul s-a inventat chiar pentru dumneavoastră, s-a dus de mult dictatura nasturilor. Bucuraţi-vă de beneficiile tehnicii, nu mai ascultaţi la zvonurile moraliştilor de apă dulce! Nu s-a dovedit cum că morala are vicii de funcţionare? Vă mulţumim, aşadar, pentru solicitudinea [...]

Octavian Dărmănescu Lumea e o imensă pustă cu tufişuri. Iar statul stă la pândă. Dihanie stranie din hârtie cu antet, statul a apărut o dată cu primul buric pe pielea lui Cain, acel vârtej de carne, semnul crimei noastre comune, al damnării noastre ca neam de risipitori. Statul este o persoană fizică deghizată perfect într-una [...]

Octavian Dărmănescu Cine sare garduri multe tot îi intr-o ţeapă-n fund! Scuzându-ne lipsa de interes pentru o morgă mai academică, vom deconspira cel mai nesuferit tip posibil, şmecherul. Acel biped arogant, cu ceafa la frunte, care visează numai cataplasme cu gagici, maşini fără capotă şi expediţii în Dubai. Acesta este primul soi, cel mai vizibil, [...]

Octavian Dărmănescu Fricosul trăieşte absurd, cu iconiţa Apocalipsei în portofel. Semnează cu iniţiale, fără risc. Nu are simţul umorului, ca un sectant cuminte, căci umorul este un semn de libertate interioară, iar el nu are aşa ceva. Pe fricoşi nu-i vrea nimeni: Dumnezeu îi scuipă din gură ca pe nişte boabe de orez nefiert, şefii [...]

Octavian Dărmănescu Dintre muritori, gelosul are cea mai cruntă viaţă. E fericit numai când e noapte, femeia e în pat şi doarme neîntoarsă. Filozofia lui este capul în gură, strămoşii lui se rotesc astăzi în mormânt. Ei preferau duelul, mai discret. Datorită acestei întorsături, şi adulterul şi-a schimbat orarul şi tehnica. Înainte se duceau câinii [...]

Octavian Dărmănescu Tipul mândru este un homo erectus care se crede cel mai bun exemplar homo sapiens. El stă cu personalitatea pe frunte ca mortul cu privighetoarea pe piept. Poţi să-l urmăreşti de mic, la portretele de grup, pe scările liceului, cu mâinile în stand-by, cum zace într-o stare de semi-imbecilitate. Mândria este boala imaturităţii. [...]

Octavian Dărmănescu Sinceritatea este cea mai mare afacere. O organizaţie tip Triunghiul Bermudelor, în care dacă ai intrat, nu mai poţi ieşi. Oamenii se vor uita mereu în gura ta şi te vor gira, căci odată ai avut curajul să le mărturiseşti că n-ai chiloţi pe tine. Vei fi un guru al adevărului, un războinic [...]

Octavian Dărmănescu Homo videns (tevemaniacul), tablou clinic Homo videns este o achiziţie nouă a naturii, apărută spontan, ca muşchiul pe lemnul primelor televizoare. Dovleac catodic, homo videns este o prelungire de lujer a TV-ului. El a sărit din start legile fotosintezei, crescând vertiginos în dosul storurilor trase. Stahanovist entuziast al statului pe spate, homo videns [...]

Octavian Dărmănescu Înţelepciunea populară, actualmente popular-postmodernă, a prins perfect tipul celui care se contrează din ambiţ. I se spune Gică-contra. Este vorba, la o adică, tot despre vreun Gheorghe, care se recomandă, printr-un moft burghez, George, dar pe care rudele îl reduc la stadiul de Gică, ştiu ele ce ştiu. Aceste personagii fac deliciul regnului [...]

Octavian Dărmănescu Zgârcitul e un constipat, nu dă nimic, de-abia se-ndură să-şi ducă gunoiul. Inima lui, un portofel cald, ochii, contoare necruţătoare, mâinile, cuve de excavator. Când e să-şi plătească taxele, se îmbracă la negru şi stă înfipt, oficial, ca la o veghe de mort. Zgârcitul este omul pomană. De la vlădica zgârcit până la [...]

Octavian Dărmănescu Sluga nu e sinceră cu ea decât la beţie: toţi au nevoie de un stăpân! De la cotarlele care latră benevol în faţa porţilor anonime, până la dictatorul ahtiat după minorele partidului, toţi simt nevoia unei zgărzi. Slugăreala e un fel de instinct de conservare, o tehnică de supravieţuire. Sluga fără stăpân e [...]

Octavian Dărmănescu Prostul şi prostia lui. Prostia ca fluid confuz, ca o apă călduţă care-ţi stăruie plăcut în ureche; prostia savantă, cu palma la tâmplă; prostia fondatoare, cu sânii plini mereu în gurile noastre; prostia de circumstanţă, cea în interes de serviciu, în faţa şefului; prostia încăpăţânată, când nu înveţi niciodată din lucruri identice; prostia [...]

Octavian Dărmănescu Artiştii sunt firi complicate ca un motor Peugeot. Pentru ei asta este o virtute. Respiră pe nas şi cred că numai ei pot aşa, pentru că au învăţat din lecturi că limba scoasă e dizgraţioasă. Le place să facă turism, chiar dacă nu cultural, ca să umple spaţiul cu burta lor ireductibilă. Artistul [...]

Nu trageţi în Moş Gerilă! – pamflet de calibru înfundat –  Octavian Dărmănescu   Cine s-a jurat pe barba lui Moş Gerilă nu s-a asigurat îndeajuns. Moş Gerilă nu mai vine. Moş Gerilă s-a pierdut prin nămeţi ca Solomon prin cedrii Libanului. Guru al pionierilor de pretutindeni, Moş Gerilă e un titan care a răsturnat [...]

Punem pariu cu toate radarele media că OrthoGraffiti este ceva cu totul nou în publicistica de la noi. Un pumn de pioneze în fundul unei prese libidinoase, plină de giardia, şi o sperietoare în lanul de cavaleri ai căscatului care suntem noi, mulţi dintre oamenii Bisericii. Orthografitti nu face contrabandă cu morala creştină, ci pune [...]

Octavian Dărmănescu Prin anii ’70 un activist zelos muşca din microfon, cerând dărâmarea Bisericii „Sfântul Gheorghe” din centrul Piteştiului: „Cum s-a găsit şi ăla s-o pună tocmai aici?”. Era vorba de un Basarab, Constantin Şerban, care-n creieri tari de secol XVII trimitea calfe şi zidari într-un târg pitit. N-avea de unde şti Vodă că peste [...]

Omul văzut de jos, de sub picioarele lui. Interesul cărţii The Screwtape Letters (1942) rezidă nu în unghiul perfid de vizualizare a omului de către diavol (Părinţii demască din belşug optica diavolului), ci în stilul ei. Scris inteligent, volumul este un tratat general de psihologie umană turnată într-un tipar literar englezesc, de ironie calmă şi [...]

Octavian Dărmănescu DOSTOIEVSKI ŞI FOTOGRAFIA INTERIOARĂ Cine este Aleoşa Karamazov Cu toate că noi nu, Dumnezeu îi iubeşte pe ruşi. Iar cine nu i-a înţeles pe ruşi o poate face în „Fraţii Karamazov”. Dostoievski a pictat aici cea mai mare frescă a celui mai mare popor creştin ortodox, cu toate că, utopic, viziunea lui a [...]

Octavian Dărmănescu UN DOMN CU PĂLĂRIE: RADU GYR Lecţia durerii La venirea unuia nou la Aiud, colegii de celulă îl rugau pe slăbănogul din colţ să-i arate pielea. Cu mişcări stângace, omul îşi desfăcea zdrenţele şi îşi ciupea pielea de pe oase, care rămânea zbârcită aşa cum o bruscase. „Piele de şarpe, dar de şarpe [...]

Octavian Dărmănescu DOSOFTEI. CA UN VIN VECHI În pivniţele boltite ale limbii române, Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) a lui Dosoftei este o bute aflată la mare cinste. Tot buchetul limbii române vechi se păstrează neatins, orice poloboc se ia cu măsură, vinul este tare, aproape solidificat. Momentul Dosoftei este un Fiat lux! pentru scrisul [...]