pridvorul lui laurentiu dumitru

Klaus Kenneth – Două milioane de kilometri în căutarea adevărului – lungul meu drum spre credinţă -, Editura Agnos, Ediţie îngrijită de Laurenţiu Dumitru şi Radu Hagiu
Recenzie de Octavian Dărmănescu
Confesiv până la masochism, Klaus Kenneth sfidează regulile literare şi îşi punctează textul cu îndemnuri, reproşuri, halte morale. Pentru el, un globe-trotter existenţialist, importantă nu este [...]

Octavian Dărmănescu
Faţa e un bun inalienabil? Nu şi sufletul. El se poate împărţi, la cerere, în două, în trei, în nouă, ca o tavă cu piftie. Scuza? Nu ne putem exprima decât cu o mască pe faţă. Importanţa măştii este incredibilă. Dacă am spune mereu ce gândim, istoria ar accelera, prin război, până ne-am distruge. [...]

Octavian Dărmănescu
Dacă ar fi lăsaţi, cetăţenii cimitirului s-ar urca pe gardurile lui şi ar urla în şosea, celor vii, angajaţi în depăşiri, marele adevăr: nu mai aveţi timp! Timpul, pervers, înaintează încet, ca uleiul scăpat dintr-o sticlă spartă, iar apoi se varsă-n moarte. Moartea vegetează în noi, ne rumegă degetele-n somn cu gingiile ei hâde. [...]

Octavian Dărmănescu
Alo, redacţia, luaţi-mă corespondent de război, pe-aici toţi se taie pe mână! Dacă ţara nu e în război, se găsesc destui să se simtă cu raniţa în spate, cu puşcociul la carâmb. Microbismul este starea de război pe timp de pace. Microbismul este o refulare a xenofobiei de care colcăie întregul stadion, o mare [...]

Octavian Dărmănescu
Ateul practicant este gardianul bisericii, stâlpul ei, mai precis cel de la intrare. Nu lasă lumea să intre fără basma pe cap, îi caută la contribuţii, dacă şi le-au plătit. Un taliban care a încurcat destinaţiile, se laudă că merge pe drumul Damascului, dar o tot ţine spre Kabul.
Ateul practicant este un bun exponat [...]

Octavian Dărmănescu
Pe copiii orfani şi-i dispută Dumnezeu şi primăria. Mai este însă şi o altă ceată de orfani, pe care nimeni nu şi-i ia în cârcă, ateii declaraţi. Ateul e un ipocrit. De ce? Pentru că el crede totuşi în ceva, el crede în Marx. Ateul, adică omul fără Dumnezeu. Din moment ce simţul divin, [...]

Octavian Dărmănescu
Carieristul arată mai bine din profil, el este un recidivist care s-a încurcat incestuos cu propriul destin. Nu te pune cu el, că e în stare să calce pe cadavre pentru a înainta „înainte”! Carieristul are singurătatea terifiantă a sfeclei care a crescut pe tăcute, fără ajutor, are liniştea expertă a dentistului în faţa [...]

Octavian Dărmănescu
Stimaţi telespectatori, nu vă mai abţineţi! Abstinenţa este dăunătoare libidoului şi bunei dispoziţii. Fermoarul s-a inventat chiar pentru dumneavoastră, s-a dus de mult dictatura nasturilor. Bucuraţi-vă de beneficiile tehnicii, nu mai ascultaţi la zvonurile moraliştilor de apă dulce! Nu s-a dovedit cum că morala are vicii de funcţionare? Vă mulţumim, aşadar, pentru solicitudinea cu [...]

Octavian Dărmănescu
Lumea e o imensă pustă cu tufişuri. Iar statul stă la pândă. Dihanie stranie din hârtie cu antet, statul a apărut o dată cu primul buric pe pielea lui Cain, acel vârtej de carne, semnul crimei noastre comune, al damnării noastre ca neam de risipitori. Statul este o persoană fizică deghizată perfect într-una juridică, [...]

Octavian Dărmănescu
Cine sare garduri multe tot îi intr-o ţeapă-n fund! Scuzându-ne lipsa de interes pentru o morgă mai academică, vom deconspira cel mai nesuferit tip posibil, şmecherul. Acel biped arogant, cu ceafa la frunte, care visează numai cataplasme cu gagici, maşini fără capotă şi expediţii în Dubai. Acesta este primul soi, cel mai vizibil, şmecherul [...]

Octavian Dărmănescu
Fricosul trăieşte absurd, cu iconiţa Apocalipsei în portofel. Semnează cu iniţiale, fără risc. Nu are simţul umorului, ca un sectant cuminte, căci umorul este un semn de libertate interioară, iar el nu are aşa ceva. Pe fricoşi nu-i vrea nimeni: Dumnezeu îi scuipă din gură ca pe nişte boabe de orez nefiert, şefii nu [...]

Octavian Dărmănescu
Dintre muritori, gelosul are cea mai cruntă viaţă. E fericit numai când e noapte, femeia e în pat şi doarme neîntoarsă. Filozofia lui este capul în gură, strămoşii lui se rotesc astăzi în mormânt. Ei preferau duelul, mai discret. Datorită acestei întorsături, şi adulterul şi-a schimbat orarul şi tehnica. Înainte se duceau câinii în [...]

Octavian Dărmănescu
Tipul mândru este un homo erectus care se crede cel mai bun exemplar homo sapiens. El stă cu personalitatea pe frunte ca mortul cu privighetoarea pe piept. Poţi să-l urmăreşti de mic, la portretele de grup, pe scările liceului, cu mâinile în stand-by, cum zace într-o stare de semi-imbecilitate. Mândria este boala imaturităţii. Ea [...]

Octavian Dărmănescu
Sinceritatea este cea mai mare afacere. O organizaţie tip Triunghiul Bermudelor, în care dacă ai intrat, nu mai poţi ieşi. Oamenii se vor uita mereu în gura ta şi te vor gira, căci odată ai avut curajul să le mărturiseşti că n-ai chiloţi pe tine. Vei fi un guru al adevărului, un războinic al [...]

Octavian Dărmănescu
Homo videns (tevemaniacul), tablou clinic
Homo videns este o achiziţie nouă a naturii, apărută spontan, ca muşchiul pe lemnul primelor televizoare. Dovleac catodic, homo videns este o prelungire de lujer a TV-ului. El a sărit din start legile fotosintezei, crescând vertiginos în dosul storurilor trase. Stahanovist entuziast al statului pe spate, homo videns e blocat [...]

Octavian Dărmănescu
Înţelepciunea populară, actualmente popular-postmodernă, a prins perfect tipul celui care se contrează din ambiţ. I se spune Gică-contra. Este vorba, la o adică, tot despre vreun Gheorghe, care se recomandă, printr-un moft burghez, George, dar pe care rudele îl reduc la stadiul de Gică, ştiu ele ce ştiu. Aceste personagii fac deliciul regnului uman. [...]

Octavian Dărmănescu
Zgârcitul e un constipat, nu dă nimic, de-abia se-ndură să-şi ducă gunoiul. Inima lui, un portofel cald, ochii, contoare necruţătoare, mâinile, cuve de excavator. Când e să-şi plătească taxele, se îmbracă la negru şi stă înfipt, oficial, ca la o veghe de mort. Zgârcitul este omul pomană. De la vlădica zgârcit până la opinca [...]

Octavian Dărmănescu
Sluga nu e sinceră cu ea decât la beţie: toţi au nevoie de un stăpân! De la cotarlele care latră benevol în faţa porţilor anonime, până la dictatorul ahtiat după minorele partidului, toţi simt nevoia unei zgărzi. Slugăreala e un fel de instinct de conservare, o tehnică de supravieţuire. Sluga fără stăpân e handicapată [...]

Octavian Dărmănescu
Prostul şi prostia lui.
Prostia ca fluid confuz, ca o apă călduţă care-ţi stăruie plăcut în ureche; prostia savantă, cu palma la tâmplă; prostia fondatoare, cu sânii plini mereu în gurile noastre; prostia de circumstanţă, cea în interes de serviciu, în faţa şefului; prostia încăpăţânată, când nu înveţi niciodată din lucruri identice; prostia filozofică, atunci [...]

Octavian Dărmănescu
Artiştii sunt firi complicate ca un motor Peugeot. Pentru ei asta este o virtute. Respiră pe nas şi cred că numai ei pot aşa, pentru că au învăţat din lecturi că limba scoasă e dizgraţioasă. Le place să facă turism, chiar dacă nu cultural, ca să umple spaţiul cu burta lor ireductibilă. Artistul poate [...]

Nu trageţi în Moş Gerilă!
– pamflet de calibru înfundat – 
Octavian Dărmănescu
  Cine s-a jurat pe barba lui Moş Gerilă nu s-a asigurat îndeajuns. Moş Gerilă nu mai vine. Moş Gerilă s-a pierdut prin nămeţi ca Solomon prin cedrii Libanului. Guru al pionierilor de pretutindeni, Moş Gerilă e un titan care a răsturnat tirania Olimpului creştin [...]

Punem pariu cu toate radarele media că OrthoGraffiti este ceva cu totul nou în publicistica de la noi. Un pumn de pioneze în fundul unei prese libidinoase, plină de giardia, şi o sperietoare în lanul de cavaleri ai căscatului care suntem noi, mulţi dintre oamenii Bisericii.
Orthografitti nu face contrabandă cu morala creştină, ci pune problema [...]

Octavian Dărmănescu
Prin anii ’70 un activist zelos muşca din microfon, cerând dărâmarea Bisericii „Sfântul Gheorghe” din centrul Piteştiului: „Cum s-a găsit şi ăla s-o pună tocmai aici?”. Era vorba de un Basarab, Constantin Şerban, care-n creieri tari de secol XVII trimitea calfe şi zidari într-un târg pitit. N-avea de unde şti Vodă că peste ani [...]

Omul văzut de jos, de sub picioarele lui. Interesul cărţii The Screwtape Letters (1942) rezidă nu în unghiul perfid de vizualizare a omului de către diavol (Părinţii demască din belşug optica diavolului), ci în stilul ei. Scris inteligent, volumul este un tratat general de psihologie umană turnată într-un tipar literar englezesc, de ironie calmă şi [...]

Octavian Dărmănescu
DOSTOIEVSKI ŞI FOTOGRAFIA INTERIOARĂ
Cine este Aleoşa Karamazov
Cu toate că noi nu, Dumnezeu îi iubeşte pe ruşi. Iar cine nu i-a înţeles pe ruşi o poate face în „Fraţii Karamazov”. Dostoievski a pictat aici cea mai mare frescă a celui mai mare popor creştin ortodox, cu toate că, utopic, viziunea lui a sfârşit într-una de [...]

Octavian Dărmănescu
UN DOMN CU PĂLĂRIE: RADU GYR
Lecţia durerii
La venirea unuia nou la Aiud, colegii de celulă îl rugau pe slăbănogul din colţ să-i arate pielea. Cu mişcări stângace, omul îşi desfăcea zdrenţele şi îşi ciupea pielea de pe oase, care rămânea zbârcită aşa cum o bruscase. „Piele de şarpe, dar de şarpe mort” zâmbea poetul [...]

Octavian Dărmănescu
DOSOFTEI. CA UN VIN VECHI
În pivniţele boltite ale limbii române, Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) a lui Dosoftei este o bute aflată la mare cinste. Tot buchetul limbii române vechi se păstrează neatins, orice poloboc se ia cu măsură, vinul este tare, aproape solidificat. Momentul Dosoftei este un Fiat lux! pentru scrisul românesc. Mitropolitul [...]

Octavian Dărmănescu
COMENTAR LA PSALMII LUI DOINAŞ
Încă de la început poetul îşi mărturiseşte neputinţa armei lui, cuvântul: „Doamne, limbaju-i dezertor. Ascultă-l. / o simplă bâlbâială…” (Psalmul 44). De aceea întreabă, căci adesea întrebările dau mărturie: „Doamne, din ce sferă beau har: / din asta sau una geamănă? / Neîncetat Te compar, / însă nimic nu-Ţi seamănă” [...]

Octavian Dărmănescu
MĂRTURISIREA ORTODOXĂ DIN CHICAGO, 1959
Nuvela O fotografie veche de 14 ani a lui Mircea Eliade este una dintre bijuteriile literaturii creştine laice. Într-adevăr, Eliade reuşeşte în mai puţin de 15 foi să ne prezinte menajul dintre o bucurie şi o dramă. Prin forţa condeiului şi cu complicitatea ficţiunii, ne sunt aduşi în faţă doi [...]

Octavian Dărmănescu
CAZUL DANIEL TURCEA
Zborul din ou
La aproape treizeci de ani de la moarte, Daniel Turcea (1945-1979) pare un zid infinit imprimat la poale cu urmele mingiilor criticii. Fenomenul Daniel Turcea trebuie cercetat, decantat, promovat. Viaţa lui a fost o viitură de râu scurt. Aterizase într-o lume proletară, total inadecvată firii sale mistico-algebrice. Să ni-l închipuim [...]