pridvorul lui laurentiu dumitru

Octavian Dărmănescu
Te disperă indiferenţa insolentă a regnului mineral, recte betonul, fierăria, faţă de dramele cosmice ale blocatarilor, aceste vertebrate precare, învăţate să-şi plimbe câinii şi să se plângă de vreme. De la damele confuze de la ultimul etaj, nefericite că le plouă în casă, până la parter, unde ţăranii plantaţi la oraş, băi nene, pun [...]

Octavian Dărmănescu
Ţăranul authentic a murit la colectivizare. I-au făcut câteva muzee la capitală şi l-au înmormântat în ele. Pe moşie au rămas fi-su şi fiii lu’ fi-su, nepoţii adicătelea. Ia mai mânaţi, măăăi!
Gata cu ţăranul, s-a emancipat, nu mai e, neică, ţăranul ăla d-altădat ! Imensă şi implacabilă, talpa ţării îşi face necontenit lifting facial : telefoane [...]

Octavian Dărmănescu
E rece, atonal, ahtiat după revoluţii, îi umblă pe mai-marii lumii spre progres, fumigena în care se ascunde. Împărat al muştelor, tomberon universal al strâmbătăţii, filosof al nimicului, se înfruptă din ruturile noastre, mizează enorm pe trup, sabotorul natural al sufletului. Ţine slujbe pentru bolnavii de ghinion, apoi îi loveşte cu damblaua norocului. Dracul [...]

Octavian Dărmănescu
Războiul, un viking tatuat cu garoafele morţii pe braţ. Analfabet şi plin de sânge, nu înţelege defel cum de au viii atâta putere să plângă un mort. El e cioclul festiv, cu papion, care îi spânzură în public pe criminalii nazişti, contabilul bolnav de conformitate care numără camioanele cu morţi basculate în gropile comune. [...]

Octavian Dărmănescu
Vine dictatorul, bucuraţi-vă, voi, prozatori, veţi putea scrie mai uşor acum, de pe propria piele! Dictatorul a rupt energic lanţul trofic bani-putere, el vrea acum mai mult, să intre în istorie! Această afacere cu timpul costă scump, dar merită. S-a pus să zidească înalt, mută munţii, schimbă cursurile râurilor, pune poporul la treabă. Cârtiţele [...]

Octavian Dărmănescu
Fericit cel fără scobitură, că acela va rămâne-acas’! Va sta-ntre perne, la plăcinte, va urmări războiul la teve, va căuta să înţeleagă ce-a pierdut: să facă poştă o ţigară proletară, să sară gardul la schimbarea gărzii, să dea solda pe gât la buticul unităţii, eh, ce mai distracţie! Să arate el câte tracţiuni poate-ntr-o [...]

Octavian Dărmănescu
În general, timpul face atmosferă, ca imperfectul în proza scrisă. Timpul în tolba lui Nimrod, primul vânător, care ţintea printre vârfurile baobabilor tocmai ochiul lui Dumnezeu. Timpul în startul pentru ocuparea, care are cai mai buni, a Oklahomei, în glonţul care l-a dat gata pe Franz Ferdinand, în pleaşca de pe ţeasta preţioasă a [...]

Klaus Kenneth – Două milioane de kilometri în căutarea adevărului – lungul meu drum spre credinţă -, Editura Agnos, Ediţie îngrijită de Laurenţiu Dumitru şi Radu Hagiu
Recenzie de Octavian Dărmănescu
Confesiv până la masochism, Klaus Kenneth sfidează regulile literare şi îşi punctează textul cu îndemnuri, reproşuri, halte morale. Pentru el, un globe-trotter existenţialist, importantă nu este [...]

Octavian Dărmănescu
Faţa e un bun inalienabil? Nu şi sufletul. El se poate împărţi, la cerere, în două, în trei, în nouă, ca o tavă cu piftie. Scuza? Nu ne putem exprima decât cu o mască pe faţă. Importanţa măştii este incredibilă. Dacă am spune mereu ce gândim, istoria ar accelera, prin război, până ne-am distruge. [...]

Octavian Dărmănescu
Dacă ar fi lăsaţi, cetăţenii cimitirului s-ar urca pe gardurile lui şi ar urla în şosea, celor vii, angajaţi în depăşiri, marele adevăr: nu mai aveţi timp! Timpul, pervers, înaintează încet, ca uleiul scăpat dintr-o sticlă spartă, iar apoi se varsă-n moarte. Moartea vegetează în noi, ne rumegă degetele-n somn cu gingiile ei hâde. [...]

Octavian Dărmănescu
Alo, redacţia, luaţi-mă corespondent de război, pe-aici toţi se taie pe mână! Dacă ţara nu e în război, se găsesc destui să se simtă cu raniţa în spate, cu puşcociul la carâmb. Microbismul este starea de război pe timp de pace. Microbismul este o refulare a xenofobiei de care colcăie întregul stadion, o mare [...]

Octavian Dărmănescu
Ateul practicant este gardianul bisericii, stâlpul ei, mai precis cel de la intrare. Nu lasă lumea să intre fără basma pe cap, îi caută la contribuţii, dacă şi le-au plătit. Un taliban care a încurcat destinaţiile, se laudă că merge pe drumul Damascului, dar o tot ţine spre Kabul.
Ateul practicant este un bun exponat [...]

Octavian Dărmănescu
Pe copiii orfani şi-i dispută Dumnezeu şi primăria. Mai este însă şi o altă ceată de orfani, pe care nimeni nu şi-i ia în cârcă, ateii declaraţi. Ateul e un ipocrit. De ce? Pentru că el crede totuşi în ceva, el crede în Marx. Ateul, adică omul fără Dumnezeu. Din moment ce simţul divin, [...]

Octavian Dărmănescu
Carieristul arată mai bine din profil, el este un recidivist care s-a încurcat incestuos cu propriul destin. Nu te pune cu el, că e în stare să calce pe cadavre pentru a înainta „înainte”! Carieristul are singurătatea terifiantă a sfeclei care a crescut pe tăcute, fără ajutor, are liniştea expertă a dentistului în faţa [...]

Octavian Dărmănescu
Stimaţi telespectatori, nu vă mai abţineţi! Abstinenţa este dăunătoare libidoului şi bunei dispoziţii. Fermoarul s-a inventat chiar pentru dumneavoastră, s-a dus de mult dictatura nasturilor. Bucuraţi-vă de beneficiile tehnicii, nu mai ascultaţi la zvonurile moraliştilor de apă dulce! Nu s-a dovedit cum că morala are vicii de funcţionare? Vă mulţumim, aşadar, pentru solicitudinea cu [...]

Octavian Dărmănescu
Lumea e o imensă pustă cu tufişuri. Iar statul stă la pândă. Dihanie stranie din hârtie cu antet, statul a apărut o dată cu primul buric pe pielea lui Cain, acel vârtej de carne, semnul crimei noastre comune, al damnării noastre ca neam de risipitori. Statul este o persoană fizică deghizată perfect într-una juridică, [...]

Octavian Dărmănescu
Cine sare garduri multe tot îi intr-o ţeapă-n fund! Scuzându-ne lipsa de interes pentru o morgă mai academică, vom deconspira cel mai nesuferit tip posibil, şmecherul. Acel biped arogant, cu ceafa la frunte, care visează numai cataplasme cu gagici, maşini fără capotă şi expediţii în Dubai. Acesta este primul soi, cel mai vizibil, şmecherul [...]

Octavian Dărmănescu
Fricosul trăieşte absurd, cu iconiţa Apocalipsei în portofel. Semnează cu iniţiale, fără risc. Nu are simţul umorului, ca un sectant cuminte, căci umorul este un semn de libertate interioară, iar el nu are aşa ceva. Pe fricoşi nu-i vrea nimeni: Dumnezeu îi scuipă din gură ca pe nişte boabe de orez nefiert, şefii nu [...]

Octavian Dărmănescu
Dintre muritori, gelosul are cea mai cruntă viaţă. E fericit numai când e noapte, femeia e în pat şi doarme neîntoarsă. Filozofia lui este capul în gură, strămoşii lui se rotesc astăzi în mormânt. Ei preferau duelul, mai discret. Datorită acestei întorsături, şi adulterul şi-a schimbat orarul şi tehnica. Înainte se duceau câinii în [...]

Octavian Dărmănescu
Tipul mândru este un homo erectus care se crede cel mai bun exemplar homo sapiens. El stă cu personalitatea pe frunte ca mortul cu privighetoarea pe piept. Poţi să-l urmăreşti de mic, la portretele de grup, pe scările liceului, cu mâinile în stand-by, cum zace într-o stare de semi-imbecilitate. Mândria este boala imaturităţii. Ea [...]