pridvorul lui laurentiu dumitru

 Octavian Dărmănescu 1. În general, omul bea ca să stârpească chimic conştiinţa. 2.Sufletul lui e zaibăr cinstit, îmbutelierea lasă de dorit. 3. Ereditatea rea sare ca puricii, din tată în fiu. 4. Degeaba se freacă omul de noroc ca oaia de gard, el va rămîne la moftul condiţiilor climaterice! 5. Şoferul dricului e la fel [...]

  Octavian Dărmănescu Slavă vouă, cutrelor cu şorţ, care aţi împilat neamul bărbătesc! Trib păros şi mincinos, bărbaţii sunt încarnarea fricii de foame şi de sărăcie, fardat numită supravieţuire. Masculul e setat pentru supravieţuire cu o admirabilă fugă, zisă şi experienţă în retrageri, deţine o minunăţie de limbă, dulce, perfectă pentru mâna celuilalt mascul, zis [...]

 Octavian Dărmănescu E mondenă, e cochetă, snoabă, preţioasă, enervantă, unsă cu creme scumpe, botişorul ei mofturos cere toate palmele din istoria voleiului. Câteodată, mai spre toamnă, anotimpul intelectualilor, o trec nişte întrebări mai elaborate: ce-au fost mai întâi, cerceii sau găurile în urechi? E inteligentă, se prinde repede când sunt reduceri, iar în amor are [...]

Octavian Dărmănescu Să mă prezint, sunt guru de profesie, m-am născut în Scuteşti, deci nu plătesc nicio dare. Prefer lumânări mari, d-alea de 15 ore, flori proaspete şi fructe aduse cu vaporul, pline de memoria drumului. Când sunt solicitat, ciocănesc uşor în icoană şi-mi deschide Dumnezeu, poftiţi cu acatistele! Am gastrită, nu consum decât iepuri [...]

Bună seara, cetăţeni, vă propun o mică dictatură, vorba cofetarului, o să vă placă. Vă voi termofica pe toţi, voi da tutulor salopete, veţi fi fericiţi prin lege. Şi-au stat ţăranii să audă ce le zice, cum stau copiii la poveşti. Crescătoria de oameni se întindea pe tot pământul, ghemurile de sârmă ghimpată alergau ca [...]

Se ia un creion banal şi se desenează inspirat triunghiul amoros al progresului: vânător, păstor, agricultor. Capitalismul e boala progresului, boala înaintează, şi uite-aşa rămân frigiderele pe stoc. E decadent, burghez adică, are cultura trotuarului, permiteţi să raportez, printre noi sunt poponari! Capitalismul exportă ilicit, în canapele, ideea de confort, ce n-a pupat ţăranul neam [...]

Octavian Dărmănescu Te disperă indiferenţa insolentă a regnului mineral, recte betonul, fierăria, faţă de dramele cosmice ale blocatarilor, aceste vertebrate precare, învăţate să-şi plimbe câinii şi să se plângă de vreme. De la damele confuze de la ultimul etaj, nefericite că le plouă în casă, până la parter, unde ţăranii plantaţi la oraş, băi nene, [...]

Octavian Dărmănescu Ţăranul authentic a murit la colectivizare. I-au făcut câteva muzee la capitală şi l-au înmormântat în ele. Pe moşie au rămas fi-su şi fiii lu’ fi-su, nepoţii adicătelea. Ia mai mânaţi, măăăi! Gata cu ţăranul, s-a emancipat, nu mai e, neică, ţăranul ăla d-altădat ! Imensă şi implacabilă, talpa ţării îşi face necontenit lifting [...]

Octavian Dărmănescu E rece, atonal, ahtiat după revoluţii, îi umblă pe mai-marii lumii spre progres, fumigena în care se ascunde. Împărat al muştelor, tomberon universal al strâmbătăţii, filosof al nimicului, se înfruptă din ruturile noastre, mizează enorm pe trup, sabotorul natural al sufletului. Ţine slujbe pentru bolnavii de ghinion, apoi îi loveşte cu damblaua norocului. [...]

Octavian Dărmănescu Războiul, un viking tatuat cu garoafele morţii pe braţ. Analfabet şi plin de sânge, nu înţelege defel cum de au viii atâta putere să plângă un mort. El e cioclul festiv, cu papion, care îi spânzură în public pe criminalii nazişti, contabilul bolnav de conformitate care numără camioanele cu morţi basculate în gropile [...]

Octavian Dărmănescu Vine dictatorul, bucuraţi-vă, voi, prozatori, veţi putea scrie mai uşor acum, de pe propria piele! Dictatorul a rupt energic lanţul trofic bani-putere, el vrea acum mai mult, să intre în istorie! Această afacere cu timpul costă scump, dar merită. S-a pus să zidească înalt, mută munţii, schimbă cursurile râurilor, pune poporul la treabă. [...]

Octavian Dărmănescu Fericit cel fără scobitură, că acela va rămâne-acas’! Va sta-ntre perne, la plăcinte, va urmări războiul la teve, va căuta să înţeleagă ce-a pierdut: să facă poştă o ţigară proletară, să sară gardul la schimbarea gărzii, să dea solda pe gât la buticul unităţii, eh, ce mai distracţie! Să arate el câte tracţiuni [...]

Octavian Dărmănescu În general, timpul face atmosferă, ca imperfectul în proza scrisă. Timpul în tolba lui Nimrod, primul vânător, care ţintea printre vârfurile baobabilor tocmai ochiul lui Dumnezeu. Timpul în startul pentru ocuparea, care are cai mai buni, a Oklahomei, în glonţul care l-a dat gata pe Franz Ferdinand, în pleaşca de pe ţeasta preţioasă [...]

Klaus Kenneth – Două milioane de kilometri în căutarea adevărului – lungul meu drum spre credinţă -, Editura Agnos, Ediţie îngrijită de Laurenţiu Dumitru şi Radu Hagiu Recenzie de Octavian Dărmănescu Confesiv până la masochism, Klaus Kenneth sfidează regulile literare şi îşi punctează textul cu îndemnuri, reproşuri, halte morale. Pentru el, un globe-trotter existenţialist, importantă [...]

Octavian Dărmănescu Faţa e un bun inalienabil? Nu şi sufletul. El se poate împărţi, la cerere, în două, în trei, în nouă, ca o tavă cu piftie. Scuza? Nu ne putem exprima decât cu o mască pe faţă. Importanţa măştii este incredibilă. Dacă am spune mereu ce gândim, istoria ar accelera, prin război, până ne-am [...]

Octavian Dărmănescu Dacă ar fi lăsaţi, cetăţenii cimitirului s-ar urca pe gardurile lui şi ar urla în şosea, celor vii, angajaţi în depăşiri, marele adevăr: nu mai aveţi timp! Timpul, pervers, înaintează încet, ca uleiul scăpat dintr-o sticlă spartă, iar apoi se varsă-n moarte. Moartea vegetează în noi, ne rumegă degetele-n somn cu gingiile ei [...]

Octavian Dărmănescu Alo, redacţia, luaţi-mă corespondent de război, pe-aici toţi se taie pe mână! Dacă ţara nu e în război, se găsesc destui să se simtă cu raniţa în spate, cu puşcociul la carâmb. Microbismul este starea de război pe timp de pace. Microbismul este o refulare a xenofobiei de care colcăie întregul stadion, o [...]

Octavian Dărmănescu Ateul practicant este gardianul bisericii, stâlpul ei, mai precis cel de la intrare. Nu lasă lumea să intre fără basma pe cap, îi caută la contribuţii, dacă şi le-au plătit. Un taliban care a încurcat destinaţiile, se laudă că merge pe drumul Damascului, dar o tot ţine spre Kabul. Ateul practicant este un [...]

Octavian Dărmănescu Pe copiii orfani şi-i dispută Dumnezeu şi primăria. Mai este însă şi o altă ceată de orfani, pe care nimeni nu şi-i ia în cârcă, ateii declaraţi. Ateul e un ipocrit. De ce? Pentru că el crede totuşi în ceva, el crede în Marx. Ateul, adică omul fără Dumnezeu. Din moment ce simţul [...]

Octavian Dărmănescu Carieristul arată mai bine din profil, el este un recidivist care s-a încurcat incestuos cu propriul destin. Nu te pune cu el, că e în stare să calce pe cadavre pentru a înainta „înainte”! Carieristul are singurătatea terifiantă a sfeclei care a crescut pe tăcute, fără ajutor, are liniştea expertă a dentistului în [...]