“Legătura între graffiti și Ortodoxie? Ambele deranjează”, Interviu pentru revista VICE cu Laurențiu Dumitru
October 13, 2011 12:19 am LD. Publicistică, OrthoGraffiti
“Legătura între graffiti și Ortodoxie? Ambele deranjează”
Interviu pentru revista VICE cu Laurențiu Dumitru, teolog, publicist, scriitor, editor, având ca temă revista de lifestyle orthodox, Orthograffiti
Întrebări de background, pentru introducere:
De când există revista Orthograffiti?
Am apărut în luna noiembrie 2008, în ziua de prăznuire a Sfântului Martin de Tours, pe care, ulterior, l-am ales protector al revistei noastre. Și chiar are grijă de ea. Parol!
Care a fost scopul înființării ei?
Sunt obligat să folosesc un clișeu, dar n-am de ales. Am înființat-o pentru a aduce în atenția tinerilor altceva. Cred că mentalitatea Bravo, Cool Girl, Popcorn sau Playboy nu reprezintă aspiraţiile de viaţă ale tuturor tinerilor.
Ce acoperire are?
Avem un grup inimos de distribuitori zonali, majoritatea profesori de religie sau preoți, care distribuie revista Ortograffiti în mediul lor. Nu avem acoperire națională, dar nici nu suntem departe de asta.
Unde o putem găsi?
Orthograffiti e o revistă de nișă care se adreseză în special elevilor de liceu, dar nu numai. E de găsit prin unele școli și pangare ale bisericilor. Altfel, mai greu. În București sunt câteva puncte de unde poate fi achiziționată, cel mai cunoscut punct fiind Librăria Sophia de pe str. Bibescu Vodă. În curând sperăm să distribuim și prin Inmedio sau o rețea similară.
Există o redacție propriu-zisă în spatele ei?
Sigur, cum altfel? Nu suntem mulți, dar suntem inimoși.
Întrebările pentru interviu:
1. Deci, despre ce e Orthograffiti?
Despre o altfel de Ortodoxie, una neștiută, frumoasă, luminoasă, caldă. Ortodoxia nu înseamnă numai haine negre, lumânări, tămâie, slujbe nesfârşite săvârşite într-un limbaj depăşit, nu înseamnă neapărat iad veşnic şi draci care au ca job description să te chinuie în mod special pe tine şi altele asemenea… Ortodoxia pe cât este de sobră, pe atât este de sublimă când ajungi să o cunoşti. Despre această Ortodoxie este revista Orthograffiti.
2. Care este legătura dintre graffiti și ortodoxie?
„Ortho” – înseamnă drept sau corect, iar „Graffiti” (în italiană pluralul cuvântului „graffito”, de la „graffiare” – a zgâria) derivă din grecescul γραφειν (graphein) care înseamnă „a scrie”.Orthograffiti înseamnă „scriere dreaptă”, „scriere corectă”. Graffiti-ul, ca metodă de exprimare prin „mâzgălire” pe ziduri, e socotit de unii, în unele situaţii, drept vandalism. Dar nu numai spray-ul cu vopsea şi markerele permanente deranjează lumea, ci şi cuvântul ortodox scris. Asta ar fi deci legătura între graffiti și Ortodoxie, ambele deranjează!
3. Ce-i drept nu prea am văzut foarte mult graffiti în paginile revistei. Voi ce înțelegeți prin graffiti?
Nu știu ce numere ai răsfoit. Am avut imagini reprezentând graffiti-uri pe câteva coperți ale revistei, dar și în interiorul ei, în special. Cred că aproape jumătate din imaginile revistei sunt graffiti-uri clasice sau stencil graffiti-uri. Am avut chiar și un concurs adresat cititorilor noștri grafferi.
4. Are fiecare număr o temă? Cum vă alegeți subiectele?
Nu avem o temă dedicată fiecărui număr, deși răzbate uneori o oarecare aplecare spre o tematică anume. O singură dată am închinat revista unui subiect, anume muzicii, mai precis rock-ului, cu bune, cu rele.
Subiecte ni le oferă viața de zi cu zi și mai ales frământările tinerilor care ne scriu.
5. Cine scrie articolele? Bănuiesc că mulți dintre colaboratorii voștri sunt preoți mai tineri și mai deschiși, nu?
Da, avem printre colaboratori câțiva preoți tineri și chiar călugări foarte inimoși, cu o priză extraordinară la public, cu bogată activitate publicistică, numeroase cărți editate, vândute în mii de exemplare. Sunt cunoscuți îndeobște de cei ce sunt cât de cât familiarizați cu viața Bisericii. Dar avem și laici în echipă și nu în ultimul rând câțiva elevi cu un condei foarte bun.
6. Elevii de liceu nu prea mai citesc, lucru care s-a văzut și în rezultatele de la Bac de anul acesta. Cum reacționează ei la Orthograffiti?
Într-adevăr, se citește mai puțin ca-n alte vremuri, dar nu putem generaliza, peste tot sunt tineri dornici să se informeze corect și să afle răspunsuri la frământările lor. E mai mult o chestiune de încredere, suntem pentru mulți o sursă de informare credibilă, pentru că facem trimitere la valorile din veac ale Bisericii, la cuvântul Evangheliei, tradus pre limba lor.
7. S-a creat o comunitate în jurul ei?
Da, putem spune că s-a creat o comunitate. Mai ales de când am înființat și o asociație care poartă numele revistei Ortograffiti, prin care desfășurăm diverse activități în folosul tinerilor. Pe facebook ne-au like-uit vreo 1.500 de persoane, majoritatea tineri. Blogul are și el cititori constanți.
8. Ce crezi că îi strică, de fapt, pe tinerii români din ziua de azi?
În timp ce tinerii caută să se dumirească ce-i cu viața asta clădindu-și rosturi, vise și încredințări lăuntrice, noi, maturii, îi stricăm de fiecare dată când le punem înainte tot felul de nimicuri sau nu luăm atitudine în față kitsch-ului deșănțat care se propagă de peste tot. Asta îi strică pe tineri, sunt victimele prejudecăților, modelor și trendurilor. Le dăm de înțeles că tot ce strălucește e aur.
9. Pe tine ce te-a făcut să te apuci de acest proiect?
Am răspuns și mai sus. Mă repet. Am înființat revista Orthograffiti pentru a aduce în atenția tinerilor altceva. Mentalitatea Bravo, Cool Girl şi Popcorn nu reprezintă aspiraţiile de viaţă ale tuturor tinerilor.
10. Crezi că trăim într-o lume în care normalitatea a început să devină nebunie și nebunia normalitate?
Cred că am depășit zilele acelea, s-a făcut un pas înainte. Trăim timpurile pe care le pomenea cuviosul Antonie cel Mare care zice într-o carte numită Pateric că va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva care nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor. Cu toate astea eu am nădejde!
11. Vrei, ca prin această revistă, să aduci o schimbare? Dacă da, dezvoltă puțin ideea, te rog!
Nu cred că putem schimba pe cineva, Dumnezeu schimbă oamenii. Noi suntem datori să mărturisim, să nu tăcem. Aruncăm sămânța, cum spune Biblia, iar Domnul va face să răsară roadă când va socoti de cuviință.
12. Cum ar arăta un portret al cititorului revistei Orthograffiti?
Cred că ar fi mai multe portrete de luat în discuție. Ne adresăm tinerilor cuminți și așezați, dar și celor rebeli și teribiliști. Ce ar avea ei în comun? Poate că o anumită doză de nemulțumire cu ceea ce lumea poate să le ofere și dorința de a găsi un sens vieții lor.
13. Dacă ne-am dori să fim mai credincioși, dar în același timp să trăim în concordanță cu vremurile – cum ar trebui să privim religia?
Putem să fim din lume, fără să fim ai lumii. Putem să fim onești, curați, morali și în timpurile noastre. Nu putem da vina pe vremuri pentru alegerile noastre nefericite care ne pot uneori îndepărta de credință. Cred că Ortodoxia trebuie să găsească limbajul potrivit pentru vremurile noastre, dar cred totodată că Hristos este același ieri și azi și în veci, deci și noi trebuie să venim înspre realitățile pe care El ni le pune înainte.
14. Crezi că scoaterea evoluționismului din materia de studiu din liceu e un lucru bun?
Nu neapărat. Dar mi-aș dori să fie prezentat onest, ca pe o teorie, nu ca pe un adevăr de netăgăduit. Așa cum mi-aș dori să fie prezentat în paralel și creaționismul științific care poate să facă trimitere la adevărurile credinței, dar nu musai.
15. În mod clar, revista asta își propune să aducă o schimbare în modul în care privim și percepem lucrurile. Care ar fi ea?
Da, ne-am dori să pună pe gânduri. E un pas mare. Restul face Dumnezeu în taina inimii fiecăruia care-L caută sincer.
Mulțumesc!
A consemnat Iris Opriș, Revista VICE
Sursa: http://www.orthograffiti.ro/799/legatura-intre-graffiti-si-ortodoxie-ambele-deranjeaza-interviu-pentru-revista-vice-cu-laurentiu-dumitru/










vasile :
Date: November 1, 2011 @ 11:23 am
Dorința de a vorbi altfel nu este gresita; este important să trasmiți duhul Ortodox, indiferent ce fel de instrumente și limbaj folosești.
Domnule profesor, am urmărit cu atenție numerele revistei dumneavoastră de pe parcursul unui an. Apreciez cu distinsă reverență demersurile pe care le faceți pentru a vorbi pe limba tinerilor. Dumneavoastră cunoașteți mai bine roadele publicaței de care vă ocupați.
Dorința de a te face primit și acceptat implică în mod sigur riscul diluării. Să nu uităm că Ortodoxia este calea cea strâmtă. Cred că unele materiale din revistă nu expimă această cale. A pune pe copertă cântăreți de muzică rock în ipostaza mișcărilor brute numai penetru faptul că respectivul a spus că are și el credință în Dumnezeu, nu exprimă Ortodoxia. Faptul că în revistă stă viața unui sfânt nu salvează imaginea.
Am citit cu toată atenția cele trei cărți pe care le-ați publicat și vă apreciez, dar atenție, vinul cel nou nu primește diluare, corabia ce se îndreaptă către liman nu are nevoie de apă din mare, câtuși de puțin.
Nu primiți duh străin numai pentru că limbajul care poartă acest duh seamănă puțin cu limbajul creștin. Este adevărat că Sfâtul Vasile a cules în omilia către tineri pilde din filozofii păgâni, dar creștinii cărora se adresa sfântul credeau că că între creștinism și lumea elină este o ruptură totală și absolută de aceea sfntul vede urme de crestinism chiar la pagani. Tinerii carora va adresati dumneavoastra cred tocmai contrariu. Ori dacă dumneavoastră nu vedeți o ruptură de duh între sinaxar și muzica rock, nu mai spun nimic.
laurentiu :
Date: November 1, 2011 @ 1:11 pm
Draga Vasile, cred că sfântul Vasile cel mare a dorit să nu creeze artificial o enclavizare, de aici deschiderea spre cultura profana, spre culesul cu discernamant a ceea ce e bun și de folos din lumea păgână. Nu știu dacă e și mântuitor, dar nu e neapărat rău. Altfel, în esență, în duh mai bine spus, păgânismul nu are nicio legătură cu creștinismul, nici măcar la nivel de limbaj, căci Biserica primelor veacuri a dat înțelesuri noi cuvintelor vechi elinești. Noi credem ca și David că dumnezeii neamurilor sunt draci. Așadar cred dimpotrivă, că nu e legătură între păgânism și creștinism, așa cum, bine spuneți, nu e legătură între sinaxar și muzica rock.
Am întocmit oarecând un număr muzical pentru că (și) asta îi interesează în mod special pe tineri, nu ne putem preface că nu le știm preocupările și interesele. Am încercat să prezint fenomenul, cu bune cu rele și să ofer o altfel de privire spre cei răzvrătiți și neînțeleși, ca unii spre care Hristos caută, de aceea am accentuat acele convertiri. Să știți că tinerii reacționează plăcut când un artist pe care-l admiră și care nu se dă în stambă, are idei morale, vrednice de laudă. Uneori cântăresc mai mult pentru ei, tocmai pentru că nu vin de la un preot. Trebuia spus și faptul că nu putem demoniza totul, cum că muzicienii au întotdeauna mesaj pansexualist, anarhic, ocult sau satanist. Tinerii sancționează grabnic exagerările și generalizările de felul acesta. Acesta cred că este și motivul principal pentru care mulți tineri nu suferă ortodoxia, pentru că nu-i înțelege, pentru că-i etichetează înainte de a-i cunoaște, că-i judecă după un cercel sau după tricoul cu imprimeu. Găsim nenumărate prejudecăți deoparte și de alta.
Nu mi-am dorit o diluare a mesajului, doar că în mediul destul de ostil în care revista circulă, am socotit că trebuie să ofer pastila amară într-o lingură de miere. Când Hristos nu e primit, poți aborda uneori și altă strategie, aceea de a-L prezenta altfel, camuflat, ca mai apoi, tânărul simțind dulceața credinței, să caute și să primească mai mult. Nădăjduiesc și mă rog să nu greșesc și să fiu în duhul Domnului prin ce fac.
Vă mulțumesc mult pentru gândurile bune și mi-aș dori să-mi mai scrieți și, dacă doriți, să purtăm un dialog în privat.