O inima noua, Laurentiu Dumitru
June 13, 2011 2:12 pm LD. Incercari de poezie
O inimă nouă
by Laurențiu Dumitru
by Laurențiu Dumitru
Am rostit o vorbă
Și cineva s-a supărat!
Am împărtășit o stare,
Și cineva a fost dezamăgit!
Am râs și am glumit,
Și cineva a plâns!
Am făcut o confidență,
Și cineva a deznădăjduit!
Doamne, n-ai vrea Tu să-mi iei limba asta proastă
Și să-mi dai în loc o inimă curată?
Și având inimă nouă
Să-mi crească o limbă nouă,
Limba care spune cuvinte noi
Din Cuvintele Tale vechi?!
Făcând asta, Bunule,
Cineva
Mă va ierta!
Lia :
Date: June 13, 2011 @ 10:07 pm
Minunate!
Lonelyshepherd :
Date: June 13, 2011 @ 10:27 pm
Să ne dea Bunul cuvânt din tăcerile cele de Sus! Cei sfinÅ£i nu vorbesc niciodată de la ei înÅŸiÅŸi, ci doar ceea ce le dă Duhul a grăi. De aceea sunt feriÅ£i de a greÅŸi. Când n-au vestire, tac.”Homo cordis absconditus!” ÃŽn vreme ce noi ne străduim să arătăm omul din noi, ei caută să-L împărtăşească doar pe Dumnezeu dinlăuntrul lor…
Lia :
Date: June 18, 2011 @ 6:48 pm
http://www.orthoblog.ro/2011/06/16/o_inima_noua_de_laurene_iu_dumitru
mihaela tilvar :
Date: September 23, 2011 @ 9:58 pm
“Da-mi mie cuvant intru deschiderea gurii mele”