Seria “Anomalii”: G-U-R-U-ul

4:24 pm Octavian Dărmănescu, Seria "Anomalii"

Octavian Dărmănescu

Să mă prezint, sunt guru de profesie, m-am născut în Scuteşti, deci nu plătesc nicio dare. Prefer lumânări mari, d-alea de 15 ore, flori proaspete şi fructe aduse cu vaporul, pline de memoria drumului. Când sunt solicitat, ciocănesc uşor în icoană şi-mi deschide Dumnezeu, poftiţi cu acatistele! Am gastrită, nu consum decât iepuri proşti, raţe cu pensie stabilă şi puştoaice semi-fezandate, dependente de vânător. Barbă lungă, poale-n brâu, ochii daţi puţin pe spate, am migrene frecvente de la lumina interioară care mă traversează. Am o tolbă veche, plină cu suflete, posmegi şi marijuana. Sunt curat, port numai cămăşi hippie de la artizanat, pozez în merinos cu o asemenea artă, că-i despartă în păreri chiar şi pe îngeri: sfânt au drac, profet au popă hoţ?

Cine nu iubeşte viaţa, să vină la mine cu donaţie, ceva solid, nu ştiu, şi-o să-i explic, sub jurământ, ce înseamnă aia glorie vrac. Te lepezi de maşină? Mă lepăd. Te lepezi de salar, de casă, de nevastă? Mă lepăd, mă lepăd. Bine, fi-vei ucenicul meu, închide uşa, următorul! Lumea mă venerează, acest lucru îmi asigură un confort termic acceptabil, mai ales iarna, când nu-i ca vara, adică ninge, urlă lupii şi se formează ţurţuri. N-am croit eu lumea, nu sunt eu de vină pentru starea lucrurilor. Eu doar fac ce au făcut şi alţii înaintea mea, exploatez cel mai important zăcământ de aici, care nu se termină niciodată: prostia. Pentru mine, prostia nu reprezintă ceva în sine, e precum carbonul, peste tot, o forţă mută prin cantitatea ei covârşitoare.

Staţi la coadă la cârmaci? Na, că v-am luat clanţa, deschid când termin levitaţia. Fac afaceri cu eternitatea, e o splendoare, paradisul se schimbă la fiecare trei secunde, iadul e de un baroc nebun. Exorcismele pe care le fac sunt doar nişte înţelegeri între mine şi drac, colegul meu mai vârstnic, tot cu el prezic, rutină foarte bănoasă, mersi, ce să zic. Mulţumesc cui ştiu eu că am o mândreţe de glandă ipocrită, în perfectă stare, cu care pot să trec uşor prin această lume josnică. Am în beci sticluţe cu absolut, sunt etern, urmează să mor peste o mie de ani, când se va termina lumea. N-am apetit pentru martiraj, fug primul, cu talent, căci sunt atlet şi rabatabil ca o ruletă în retragere.  Mă grizonează în secret o jună, par mai trecut prin viaţă, important la orice vârstă e să mimezi sărăcia, asta e cea mai tare predică. Mai greu e cu migrenele, asta de la personalitatea mea abundentă. Când te doare un picior, îl târăşti, mai rău e când te doare capul. De alfel, capul meu este centrul universului, în el se întâmplă totul. Dacă am capul cu mine, nu-mi trebuie nicio sculă, sunt un tip speculativ. De exemplu, împreună cu locotenenţii mei,  în seara aceasta vom poleniza cu un pluton de majorete, vom lăsa sec de trupuri, vom uda plăcerea de la rădăcină, o vom cultiva neotantric, dializă cu brunete. Ne vom demasca ritualic unul pe altul , să mori de râs, vom bea, vom dansa, ne vom băga degetele în urechi să ne auzim sufletul, ne vom întoarce acasă cu pantofii rupţi. Mă voi tunde apoi disciplinar, pentru dezmăţ, mă voi gândi puţin la moarte, apoi voi comanda o baie de urzici. Voi fi un sfânt, oricum, calendarul e deschis permanent.

3 Responses
  1. Anonim :

    Date: November 29, 2010 @ 4:10 pm

    Mare curaj !
    Pe muchie de cutit !
    Nu cutez sa comentez, ca ma tem.
    Stiu eu de Cine !

    Domnul fie cu tine, si cu mine! Amin.

  2. Lia :

    Date: December 1, 2010 @ 5:56 pm

    Subscriu la commentul de mai sus !

  3. Lia :

    Date: December 1, 2010 @ 5:59 pm

    Commentul de mai sus era: NO COMMENT !

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.