pridvorul lui laurentiu dumitru

alina dobasu : Date : September 19, 2010 @ 3:56

(Mesaj primit pe 19 septembrie 2010, comment la o postare mai veche de pe blog despre o minune savarsita de Sf. Nectarie)

Minuni

Am promis că voi scrie şi n-am scris… am promis că voi spune tuturor minunile făcute de Sfinţi, dar nu mi-am ţinut mereu promisiunea… dar nu trebuie să uităm să împărtăşim şi altora din experienţele noastre căci Sfinţii nu ne uită niciodată. Mă aflu în aeroport acum şi citesc o carte despre un preot drag mie şi iar îmi amintesc că nu am scris. Aşa că voi scrie acum !

1.Mă numesc Alina Dobaşu si sunt din Botoşani, căsătorită în Iaşi. După o copilărie în care L-am cunoscut pe Dumnezeu datorită bunicii mele (Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească!), am plecat la facultate. Acolo tentaţiile tinereţii au fost mai mari decât ceea ce învăţasem la biserică. Si, încet – încet, am uitat de Sfânta Liturghie, de Vecernie, de rugăciune, de milostenie, de tot. Spuneam mecanic, în grabă, câteva rugăciuni dimineaţa şi seara, după care timpul meu se împărţea între distracţii şi studii.
Si totuşi Dumnezeu nu m-a uitat. Au trecut câţiva ani şi eu tot nu-mi aminteam de comoara pe care o câştigasem la Botoşani. La vreo doi ani a venit şi boala, tristeţea şi, deci, aducerea aminte de cele sfinte (căci omul la necaz îşi aminteşte repede că există Dumnezeu şi Sfinţi). De frica morţii trupeşti, dar şi de cea a morţii sufleteşti, am început iar să mă rog, să merg la biserică şi să pun în practică tot ce învăţasem de mică. Atunci am înţeles şi eu întrebarea : « Ce va da omul în schimb pentru sufletul lui ? » Atunci mi-am amintit că la câteva minute de casa unde stăteam mă aştepta Cuvioasa Parascheva. Eram atât de aproape de ea şi eu nu mergeam s-O văd, să mă rog Ei. Aşa că am hotărât să merg la Mitropolie. Era coadă, dar nu conta nimic pentru mine în acel moment. Trebuia să ajung la Ea, să primesc liniştea sufletească de care aveam nevoie şi, dacă se putea, şi tămăduirea trupului. Am avut răbdare să aştept şi, spre surprinderea mea, să mă rog cât timp am aşteptat. Am ajuns la raclă. Aveam mari emoţii. Când am atins mâinile Sfintei, am simţit că a ieşit un foc din mine, că ceva rău a dispărut… ca un văl. Am început să plâng şi din acel moment viaţa mea s-a schimbat. Mi-am amintit ce pierdusem şi am început să merg iar la biserică şi să încerc să respect tot ce ea (biserica) ne învaţă şi… deşi medicii spuneau că nu voi avea niciodată copii, acum am doi băieţi minunaţi de 5 si 2 ani jumătate. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Mulţumesc, Preacuvioasă Maică Parascheva!

2. Nu pot să trec sub tăcere alte minuni ale Sfintei Parascheva.
Pentru că am vrut să păstrez legatura noastră sfânta cu biserica, am gasit in Dublin, Irlanda, o bisericută minunată cu hramul “Buna Vestire” şi cu nişte preoţi extraordinari. Cu doua saptamani inainte de marea sarbatoare a Sfintei Cuvioase Parascheva, părintele ne-a anunţat cu inima tristă că avem printre noi o fetiţă de numai 11 ani, pe nume Alexandra, bolnavă de teribila boală a cancerului (mai exact tumoare pe creier), răpusa la pat şi care voia să meargă la şcoală, să fie cu colegii şi profesorii ei. Ne-a îndemnat pe fiecare să ne rugăm pentru ea cât putem şi dacă putem, adăugând că părinţii fetei nu sunt prea optimişti în ce priveşte viitorul ei. Plecând de la slujbă, aveam in gând două nume ale doi sfinţi care ocrotesc Iaşul nostru drag : Sfinţii Parascheva şi Nectarie. M-am gândit că ei ne ascultă rugile, că ei mijlocesc pentru noi către Dumnezeu şi, cum am putut şi când am putut, am citit acatistul lor şi am pomenit-o pe fetiţă la rugăciune. Sunt convinsă că toţi s-au rugat pentru ea.
Apropiindu-se ziua de 14 octombrie, m-am gândit s-O rog pe Sfânta Parascheva să o ajute pe această fetiţă nevinovată, să-L roage pe Dumnezeu să găsească o cale ca imposibilul să devină posibil, promiţându-I Sfintei că voi povesti la toţi despre aceasta minune. Apoi L-am rugat şi pe Sfântul Nectarie să o tamaduiasca, stiind ca el este tamaduitor de boli, dar mai ales de cancer. Acesti Sfinti dragi mie sunt grabnic ajutatori si aceasta mi s-a dovedit de atatea ori, dar mai ales in acest moment.
De ziua Sfintei parintele ne-a indemnat iar sa ne rugam pentru fetita. Eram bucuroasa ca inca traia si mi-am zis ca rugaciunile noastre nu trebuie sa se termine deloc. Am continuat sa ma rog, am rugat si pe cei apropiati din Romania sa faca acest lucru si iata ca la o saptamana dupa Sfanta Parascheva am primit o veste minunata de la preotul nostrum de aici: Alexandra a fost operata in Germania si acum se simte bine (aici el a pomenit de Sfantul Nectarie prin ale carui rugaciuni fetita a fost ajutata).. Nu pot sa exprim in cuvinte ce emotie a pus stapanire pe mine! Am inceput sa plang de bucurie si sa dau slava lui Dumnezeu, Sfintei Maria, Cuvioasei Parascheva, Sfantului Nectarie si tuturor Sfintilor. Toata lumea dadea slava si se bucura pentru acest lucru minunat. Iata ca imposibilul a devenit posibil! Iata ca dupa atatia ani Sfanta Parascheva continua sa faca minuni desi noi suntem la mii de kilimetri departare, dar o avem in suflete si in cugete! Iata cat de repede ajuta si Sfantul Nectarie, blandul nostru tamaduitor!
Nu cred ca e o coincidenta (multi vor zice asta). Nu-mi ramane decat sa le multumesc din suflet Sfintilor si sa-I rog sa o ajute pe Alexandra sa se refaca, sa poata merge la scoala si sa se poata bucura de viata. Le multumesc si pentru ca mi-au dat timp sa-mi indeplinesc promisiunea data si va rog din suflet sa publicati acestea scrise ca sa afle tot crestinul cate milostenii fac sfintii cu noi. Amin!

3. Pe aceasta cale, trebuie sa amintesc si de o alta minune facuta de Cuvioasa Parascheva chiar de ziua ei in aceeasi bisericuta minunata din Irlanda: la predica, parintele ne-a povestit ca dimineata, cand a ajuns la biserica, era trist ca nu are si el o icoana cu Sfanta Parascheva sa o aseze pe masa din altar, ca cinste de ziua Ei (in biserica este o icoana mare cu Ea, dar parintele voia o icoana pentru altar).
Pe la orele 9.00, un crestin reintors din concediu din Romania a venit la altar cu o icoana minunata avand chipul Sfintei, icoana luata de la Iasi. S-a gandit crestinul ca, daca tot vine ziua Sfintei Parascheva, sa duca si el ceva din Romania la biserica.
Cat s-a mai bucurat preotul! Ne-a aratat icoana, vessel fiind, sin e-a ingaduit san e inchinam Sfintei sis a sarutam icoana, apoi a asezat-o la loc de cinste, in altar. Cat de minunati sunt Sfintii lui Dumnezeu!

4. Slava lui Dumnezeu ca ne-a lasat Sfintii care sa ne ajute cand alergam cu tot sufletul la ajutorul lor. Un mare Sfant al Romaniei este Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, mucenicul care ajuta pe tot omul care Il cheama in ajutor. Eu am terminat facultatea la Suceva in 2008, dar nu am reusit sa sustin si licenta deoarece in acea perioada l-am nascut pe Stefan, care are acum 2 ani si 4 luni. Nu am avut timp sa ma pregatesc asa cum a trebuit si am preferat sa dau examenul mai tarziu.
Dumnezeu a randuit ca familia noastra sa mearga la munca in Cipru si am gasit meserii usoare si placute. Timpul trecea si eu ma gandeam mereu ca trebuie sa dau examenul final. Anul acesta, in 2010, am facut toate demersurile ca sa pot ajunge la sustinerea licentei (un ajutor foarte mare mi-a fost dat de cumnata mea, Irina, care a mers pentru mine de la Iasi la Suceava ca sa ma inscrie si sa resolve toate formalitatile. Iar doamna profesoara, Rodica Nagy, a fost foarte intelegatoare si a primit-o pe cumnata mea la inscriere. Are grija Dumnezeu de ele !).
Am plecat in Romania pe 20 iulie. La Suceava am ajuns pe data de 24 iulie. Secretara mi-a spus ca licenta incepe la orele 12.00, asa ca am plecat de dimineata la Suceava cu gandul sa ma inchin la Sfantul Ioan si sa stau la slujba, caci era ziua Sfantului Ioan Botezatorul. Am ajuns la biserica. Era foarte multa lume. Slujba se desfasura afara. Erau mai multi preoti, mitropoliti, etc si Sfantul Ioan era scos afara, in curtea bisericii, spre inchinare. Initial nu am stiut la ce se inchinau oamenii afara pentru ca eu credeam ca Sfantul este in biserica…. ba chiar am mers in biserica si m-am inchinat la locul unde sta de obicei racla cu Sfantul Ioan si-mi parea rau ca e asa de acoperit si nu pot vedea macar vesmintele (de fapt era doar locul unde se odihneste Sfantul, dar parea ca un sicriu inchis si eu am crezut ca El e acolo). Am iesit din biserica sa ascult slujba si am zis sa stau si eu la randul acela mare… poate, poate reusesc sa ma inchin si eu la ce se inchinau oamenii aceia… stand la rand, am aflat ca, de fapt, Sfantul era scos afara. M-am asezat la rand. Ploua foarte tare, era frig, totusi lumea statea la rand si canta cu corul raspunsurile Sfintei Liturghii. Incet incet ma apropiam si eu de racla, infrigurata si cu gandurile imprastiate… aveam emotii cu sustinerea licentei pentru ca nu reuseam sa-mi fac un referat in minte care sa dureze 5-10 minute. Aveam prea multe teorii in minte, prea multe lucruri importante de spus si nu stiam cum sa le concentrez. Lucrarea o stiam foarte bine. Apropiindu-ma de racla Sfantului, ziceam in gand : « Sfinte Ioan, te rog ajuta-ma sa pot sa concentrez 60 de pagini in cateva minute, sa spun la licenta ce este mai important si sa pun accent mai ales pe partea originala a lucrarii. Te rog, Sfinte ! stiu ca ma poti ajuta ! » dupa ce am trecut de racla, am mai stat putin si am plecat pe la 11.30 spre facultate. Mergand pe drum, ma gandesc cum as putea sa formulez, cum sa ma exprim , ce sa zic si… o, minune !… imi vin ideile snur, fac in minte o schema clara a ceea ce trebuie sa zic si chiar exclam : « Ce idee buna ! Asa trebuie sa spun. Oare cum am reusit asa repede sa-mi limpezesc gandurile ? » Am mai mers putin si iar m-am gandit : « Asta-i minunea Sfantului Ioan, numai el m-a ajutat sa imi clarific tot in minte. Slava lui Dumnezeu si multumesc Sfantului pentru ajutor. » Ma gandeam chiar sa notez ideile bune care-mi veneau, dar mi-am zis ca Sfantul ma va ajuta sa ramana acolo acel rezumat. Am ajuns la facultate si am aflat ca eram programata pentru a doua zi dimineata.
Desigur, a doua zi la 8.00 eram deja in fata clasei. Am intrat in licenta (dupa ce m-am rugat Sfintilor sa ma ajute) pe la 8.20 si a fost perfect. Profesoarele din comisie zambeau si se mirau « cum de-mi merge gura asa ». Nu am avut nici o emotie, ba chiar am intrat intr-un dialog foarte interesant despre o problema de lingvistica a zilelor noastre si am obtinut, cu ajutorul Sfintilor, nota maxima. Multumesc, Sfinte Ioane, ca mi-ai luminat mintea si ca m-ai ajutat, dau slava lui Dumnezeu si multumesc Preasfintei Nascatoare si la toti Sfintii ca m-au ajutat.

5. Astăzi, 2.07.2010, venind spre aeroport, mă gândeam ce voi face cu bagajul care depăşea 20 kg. Mai aveam şi bagaj de mână, şi poşeta şi mă gândeam că ori va trebui să mai arunc din cele cumpărate, ori sa plătesc foarte mult extra bagajul. Mi-am zis că nădejdea mea este la Dumnezeu şi Sfinţii Lui! Si pentru că fusesem cu o zi înainte la Cuvioasa Parascheva şi la Sfântul Nectarie în Iaşi, mi-am zis să mă rog lor. Aşa că ziceam în gând : « Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fă rugăciune pentru mine păcătoasa împreună cu Sfânta Parascheva, Sfântul Nectarie, Sfântul Stefan cel Mare pomenit azi, Sfântul Nicolae şi Sfântul Grigorie Dascalul şi cu toţi sfinţii să pot trece cu genţile acestea. Stiu că la voi e cu putinţă să faceţi ca bagajul să cântărească mai puţin decât are el acum ». Am ajuns la aeroport şi m-am aşezat pe nişte scări să aştept avionul (era foarte aglomerat în aeroport). La un moment dat vine o doamnă din Constanţa şi mă roagă să mă uit puţin la bagajul ei ca să meargă la companie să întrebe câte kg are voie. Ea călătorea cu altă companie. A venit bucuroasă că are voie 32 kg, iar eu eram puţin dezamăgită ca nu puteam şi eu să am mai multe kg. Doamna m-a sfătuit să mai iau din hainele din bagaj şi să le pun în poşetă şi să merg să cântăresc bagajul ca să nu depăşesc.Zis şi făcut ! M-am dus să cântăresc bagajul care depăşea acum vreo 3 kg şi mă gândeam ce să mai scot din el când văd la compania, cu care trebuia să călătoresc eu, un panou cu reclamă la noua lor ofertă care începuse cu o zi în urmă : pasagerii aveau voie cu 32 kg, exact ca în cazul doamnei de care povesteam. Am simţit că zbor în acel moment şi Le mulţumeam Sfinţilor pentru ajutor. Ca să nu mai zic că am pus şi bagajul de mână în cel de cală şi am avut exact 32,20 kg. Eram aşa de bucuroasă şi mulţumeam Sfinţilor pentru ajutorul dat. I-am zis doamnei cum s-au milostivit Sfinţii spre mine şi a rămas şi ea mirată. Acum este ora 18.00. deja am dat bagajul şi aştept să ajung cu bine la destinaţie. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Mulţumesc Sfinţilor pentru ajutor!

6. Minunaţi sunt Sfinţii lui Dumnezeu şi degrabă ajutători. De Sfântul Nectarie nu ştiam nimic până au ajuns şi la Iaşi moaştele sale când se sărbătorea ziua Cuvioasei Parascheva. Ceva mă atrăgea ca un magnet să aflu cât mai mult despre viaţa şi minunile acestui Sfânt pe care am îndrăznit să-L numesc « Bunicuţul meu cel Sfânt ». Mi se părea că-L cunosc de o viaţă. A fost, este şi va fi ajutorul meu.
Prima minune a avut loc în 2006. Era post şi-mi doream din suflet să reuşesc să postesc şi trupeşte, nu doar de la mâncare, şi să mă spovedesc. Soţul meu care, din păcate, nu iubeşte biserica, nici nu voia să audă de post şi-mi amintea mereu cuvintele Apostolului că femeia şi bărbatul trebuie să fie un trup, că să postească cu acordul amândurora, etc. E drept că-l iubesc enorm pentru că este un om extraordinar şi sper să-l lumineze Dumnezeu şi-n cele spirituale şi că mă gândeam că nu ar fi drept pentru el să-l refuz, mai ales în această lume supusă tentaţiei şi ispitei. Dar imediat mi-am amintit de Sfântul Nectarie şi de ajutorul celor care-l cheamă cu credinţă şi L-am rugat din tot sufletul să mă ajute să-mi duc postul la bun sfârşit şi să mă pot spovedi. Si minune !!! imediat a început băieţelul nostru să plângă. Eu m-am dus repede la el (avea vreo 6 luni) ca să-l liniştesc, soţul meu a adormit şi eu am început să plâng văzând cât de repede m-a ajutat. A doua zi am reuşit să mă spovedesc în pace !

Doi ani mai târziu mă aflam în Irlanda, însărcinată în luna a cincea sau a şasea cu cel de-al doilea băieţel. M-am dus la duş şi am simţit în partea dorsală două crescături, ca două bube mari. Speriată, l-am rugat pe soţul meu să vadă ce am. Erau două bube cu sânge şi lichid verde. Am început să plâng şi-mi făceam gânduri negre cum că o să trebuiască să mă operez şi că o să aibă de suferit copilaşul meu. Aşa că m-am pus în faţa icoanelor şi L-am rugat pe Sfântul Nectarie: “Te rog, Sfinte drag, ajută-mă! Nu vreau să păţească ceva copilaşul. Sigur trebuie să mă operez. Ajută-mă să nu ajung acolo… pentru copilaşul acesta mă rog! Ştiu că poţi! Promit să spun la toţi minunile tale!” A doua zi, când m-am trezit, nu mai aveam nimic. Nu mai stiam ce să fac de bucurie şi cum să mulţumesc Sfântului pentru ajutor. Am scris despre minune la cunoscuţi şi vă rog şi dumneavoastră să o trimiteţi unde trebuie pentru publicare. Cât de mare este puterea dată Sfinţilor de Tine, Dumnezeul nostru ! Slavă Tie pentru toate !

Un moment mai trist pentru mine s-a produs anul acesta, în 2010, când am avut ocazia să călătoresc în insulele Greciei. Sora mea a venit la mine radiind de bucurie şi fluturând un catalog de croaziere : una din ele avea destinaţia Patmos – Pireu – Aegina – Rhodos şi costa doar 200 euro pentru 5 zile, all inclusive. Sora mea exclama cu bucurie : « Iţi dai seama ? Ajungem la Sfântul Nectarie ! ». Eu, în loc să mă bucur, mi-am zis în gând : « Iar bani cheltuiţi ! ». Aşa aşteptam eu să văd locul unde se odihneşte Sfântul meu drag ? Ce ticăloasă am fost ! Totuşi am plătit excursia şi am mers în insule. Imi părea rău pentru gândul meu şi-mi ceream iertare că m-am gândit la bani, mai ales că 200 euro se cheltuie în câteva zile pe mâncare, pe cele trupeşti.
Am ajuns la Sfântul Ioan Evanghelistul, la Sfântul Efrem cel nou, la Sfânta Irina Hrisovalantou şi la Tampica unde se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului (şi Le mulţumesc Sfinţilor că m-au lăsat să-I cunosc şi să aflu multe despre ei), dar la Sfintul Nectarie nu am ajuns. Au făcut pescarii greci grevă în port şi nu s-a mai mers în Aegina deoarece s-a întrâziat cu vreo 6 ore plecarea şi căpitanul a decis să mergem direct în Rhodos. Am coborât la 7 dimineaţa în Pireu şi ne-am întors la 13.00 să pornim spre Aegina. Totul părea în regulă, dar în câteva minute totul s-a trensformat într-un coşmar, căci am văzut în larg bărcile aliniate de-a lungul mării şi porţile închise. O nevăzută le-a aşezat acolo şi căpitanul ne-a dat teribila veste că e grevă şi că nu se ştie cât vom sta acolo. Lumea de pe vapor a plecat să viziteze Atena… şi pe la orele 16.oo, când încă am mai fi putut să ajungem în Aegina căci se terminase greva, nu am putut pleca deoarece o parte din pasageri plecase în Atena şi nu revenea decât pe la orele 18.00, aşa cum li s-a dat voie.cei rămaşi pe vapor făceau scandal căci voiau să ajungă la Aegina. Strigau : « Noi am plătit pentru Sfântul Nectarie şi vom ajunge acolo ! »… dar nu am ajuns… nu am ajuns din cauza cugetului meu ticălos, din cauză că m-am gândit la bani şi nu la întâlnirea minunată cu Sfântul meu drag. Nu a fost un simplu fapt cotidian acea grevă pe care nu o voi uita niciodată ! Atunci am conştientizat ticăloşia mea ! Mă durea sufletul la propriu şi plângeam cu lacrimi amare gândind că eram aşa de aproape de insula despre care citisem în cărţi şi de biserica unde se afla Sfântul. Simţeam că L-am dezamăgit foarte tare. Mă rugam să mă ierte şi să-mi trimită ca mângâiere un semn că m-a iertat. Trebuia să ajungem la Tampica şi L-am rugat să mă ajute să găsesc o icoană cu El acolo, socotind că acesta este semn că s-a milostivit asupra mea şi mi-a iertat prostia. Am ajuns în Rhodos şi la Tampica. După ce m-am închinat la icoana Preasfintei Maria, am păşit cu emoţie şi frică în magazinul bisericii. Am început să caut icoana mult dorită şi nu am găsit-o. Am luat toate rafturile la rand şi… nimic. La ultimul dulap am văzut mai multe icoane undeva în spate şi nu era nici una cu Sfântul Nectarie. Când am vrut să plec, având inima frântă şi cugetul plin de remuşcări, mi-am ridicat ochii spre ultimul dulap… ceva mă chema. Nu-mi venea să cred… pe marginea dulapului stătea să cadă o scoarţă de copac pe care era pictat Sfântul meu drag, scoarţă pe care pot să jur că nu o văzusem acolo căci căutasem printre celelalte icoane care se aflau în spatele ei la vreo 30 cm. Am luat-o repede, parcă cu teama să n-o ia altcineva şi m-am dus bucuroasă s-o plătesc. O doamnă mi-a zis că aşa icoană vrea ea să cumpere şi dă s-o ia, la care eu am luat-o repede de pe măsuţă unde o aşezasem ca să scot banii şi am zis: “Aceasta este a mea şi sigur vreau să o cumpăr!” Ce frumos miroase lemnul pe care e pictat Sfântul de către o măicuţă bătrână (aşa mi-a zis doamna vânzătoare). Şi acum sunt emoţionată când îmi amintesc de momentul acesta care pentru mine a însemnat iertarea. Il rog incă o dată pe Sfântul Nectarie să mă ierte şi să mă învrednicească să ajung în Aegina curând. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

7. Nu pot sa nu-mi amintesc de o alta milostenie facuta de Sfinti pe care o voi povesti acum, tocmai pentru ca tot crestinul sa ia aminte sis a se roage cu credinta si din suflet sis a vada ca pot primi lesne ajutor.
Am plecat, acum vreo 3 ani, cu sotul meu intr-o cursa de noapte. El este sofer de tir si m-am gandit sa merg cu el, sa-I fac drumul mai usor. Pe la orele 1.00 am ajuns in orasul cu pricina, unde era un site cu depozite. El trebuia sa livreze niste marfa la unul dintre depozitele cu produse congelate. Ne-am invartit acolo jumatate de ora sin u dadeam de depozit. El era oboist si suparat ca nu gaseste depozitul, eu ma simteam cam rau (pentru ca eram la inceputul celei de-a doua sarcine) si nu stiam ce sa facem, unde sa mergem. La un moment dat el s-a dus sa intrebe pe un paznic de stie de acel loc, iar eu, ramasa in camion, am zis o rugaciune catre Sfintii mei dragi: Preasfanta Maria, Sfintii Parascheva si Nectarie, Grigorie Dascalul, Ioan Botezatorul, Ioan de la Suceava, Nicolae, Stelian, Sfintii Trei Ierarhi. Teodora de la Sihla, Tecla si multi altii pe care eu ii chem in ajutor. S-a intors sotul meu si mi-a zis ca exista aici un deposit pentru produse congelate, dar ca nu se numeste ca in foile lui, depozit pe langa care trecusem de cateva ori si care era la cativa metri de masina. Mare minune! Acela era depozitul! Am plans de bucurie! Am dat slava Sfintilor pentru cat de repede ne-au ajutat si nu e coincidenta, asa cum multi vor spune, ci e realitate. Slava Sfintilor pentru toate cate ne dau noua! Slava lui Dumnezeu! Amin.

8. Astazi, 23 iulie 2010, mila lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai s-a facut iar simtita in familia mea si Le multumim pentru tot ajutorul dat noua, nevrednicilor.
In urma cu doua saptamani, mai exact pe 10 iulie 2010, s-a nascut in familia noastra Maria, fiica surorii mele mai mici. Sora mea depasise cu 10 zile termenul nasterii si a fost internata la Spitalul General din Limassol, Cipru. Doctorii au facut investigatii, totul parea perfect, numai bebelusul intarzia sa vina pe lume. Dupa ce doctorii au decis sa-i faca injectia care sa-i provoace nasterea, sora mea nu avea nici o durere, asa ca doctorii au decis sa-i introduca in uter ceva care s-o ajute. In cateva ore au inceput durerile, iar pe la orele 20.20 s-a nascut fetita. La un moment dat, pentru ca doctorii nu mai auzeau inima bebelusului, i-au facut o incizie surorii mele si i-au scos copilasul din burta care avea cordonul in jurul gatului de 2 ori. Momentul inciziei a fost acela cand sora mea, disperata de faptul ca nu se mai auzea copilul, a strans in maini crucea de la gat si a strigat : « Sfinte Nectarie, ajuta sa nasc copilul viu ! » Exact atunci doctorita a facut incizia si a tras efectiv copilul din burta. Nu e minune asta ?
In perioada cat a stat in spital aveam mereu grija sa-i ducem tot ce trebuie. Trebuia sa cumparam de la farmacie neaparat niste sirop si niste absorbante mari, asa ca pentru lehuze, dar aproape toate farmaciile din Limassol erau inchise pentru ca angajatii aveau concediu. Am cautat cu sotul ei prin oras vreo doua are o farmacie deschisa. Cand ne pierdusem aproape rabdarea, sotul ei si-a amintit de inca o farmacie si a zis sa mai incercam si acolo si apoi sa renuntam la cautari daca nici acolo nu era deschis. Era o zi de joi si eu am zis in gand : « Sfinte Nicolae, te rog din suflet sa ajuti sa fie deschisa aceasta farmacie ! » Multi vor zice ca e o coincidenta, dar eu stiu ca este o minune ca am gasit farmacia deschisa, mai ales ca am vorbit cu vanzatorul care mi-a zis ca am avut bafta sa gasim deschis acolo pentru ca venise din pauza cu un minut-doua inainte. Puteam gasi inchis si plecam fara a cumpara cele de trebuinta, dar Sfantul ne-a ajutat ca acel om sa fie acolo cand am avut nevoie. Multumim, Sfinte Drag ! Intotdeauna ne ajuti noua, pacatosilor !
Zilele au trecut si pe 14 iulie copilul si mama au fost externati. Totul decurgea normal si ne bucuram de prezenta fetitei in mijlocul nostru.
In seara de 20 iulie insa mama pe nume Alexandra nu se mai simtea bine. Desi in Cipru este foarte cald, ea s-a invelit cu patura zicand ca ii este frig. A doua zi acuza dureri de cap si in partea de jos unde medicii au cusut-o . Ea se gandea ca e poate putin racita.
Pe 22 iulie, la orele 16.30 am venit de la munca la pauza acasa (stam langa magazinul unde muncim) si am vazut-o schimbata, ca si cum ar fi avut gripa, dar nu tusea. In schimb avea febra mare. Initial i-am zis ca sigur e furia laptelui, dar imediat mi-am dat seama ca furia laptelui nu e la aproape 2 saptamani de la nastere, ci mult mai devreme, asa ca am sunat o cumnata din Romania care este farmacista (Dumnezeu s-o miluiasca in toate zilele vietii ei !) si i-am explicat ce se intampla. Ea mi-a zis sa urcam in masina si sa mergem la spital pentru ca are infectie postnatala. Am plecat la spital la insistentele mele si ale sotului ei pentru ca ea continua sa refuze sa mearga zicand ca e o simpla raceala. Totusi a mers la spital unde i s-au facut cele necesare (analize, control) si a fost internata de urgenta. Avea hemoragie interna datorata faptului ca la nastere i-au uitat o bucata de placenta inauntru (uluitor, nu ?!!!) Au urmat clipe de cosmar. Doctorul m-a sunat pe la 1 noaptea zicandu-mi ca sora mea a pierdut 6 litri de sange si ca e in stare foarte grava la terapie intensiva. Eram terminati si, sincer, ne gandeam la ce e mai rau. Mai grav era ca hemoragia nu se oprea… doctorii puneau sange si hemoragia il dadea afara. Au hotarat sa-i faca o a doua operatie si sa-i scoata uterul daca nu se oprea hemoragia in momentul in care aveau sa-i scoata tampoanele din interior (tampoane care opreu, incetineau oarecum hemoragia). Sotul ei era disperat, plangea ca un copil si zicea ca vrea s-o salveze oricare ar fi pretul. Alexandra era si ea ravasita de durere, mai ales ca vorbeam acasa de copii si ea zicea ca va face 5 copii si chiar mai multi. Noi am cerut socoteala loa doctori, am amenintat ca mergem la politie pentru ca era clar un caz de mal praxis. Cand noi nu eram la spital, au pus-o pe Alexandra sa semneze pentru a doua operatie si ea, sarmana, a semnat.
Acasa fiecare se ruga pe unde putea sa se faca bine, sa nu I se scoata uterul, sa nu moara, etc. mergand spre spital eu ma rugam in gand asa : « Preasfanta Nascatoare, Sfinte Nectarie, stiu ca numai daca intindeti mana, hemoragia se opreste, uterul nu mai trebuie scos si Alexandra se face bine. Va rog ajutati-o ! » In momentul acela in mintea mea am avut o imagine clara a unui calugar cu parul si barba alba care a intins mana si a oprit ceva. Apoi am adaugat: “ Sfinte Nicolae, Sfinte Alexandru, Sfinte Stelian, ocrotitor al copiilor, Sfanta Parascheva de la Iasi, Sfanta Teodora de la Sihla si toti Sfintii, va rog s-o ajutati!” Am ajuns la spital si dupa vreo ora (timp de o ora a trebuit sa facem analize fetitei careia doctorii i-au dat drumul acasa cu icter) am hotarat cu alta sora a noastra si cumnatii mei sa mergem la terapie intensiva sa vedem ce face Alexandra. Usa era intredeschisa, am intrat si am cautat-o, dar nu era acolo. Ne-am cam speriat… dar o asistenta ne-a zis ca Alexandra este bine, in salon, fara aparate, fara nimic. Nu a mai fost nevoie de a doua interventie pentru ca hemoragia s-a oprit cu vreo ora jumatate in urma. Nu-mi venea sa cred. Am mers la ea in salon si era bine, slabita inca, dar in viata, treaza si optimista. Momentul in care eu l-am vazut in mintea mea pe calugar care nu era altcineva decat Sfantul meu drag, Sfantul Nectarie, a fost momentul in care doctorii au constatat surprinsi ca hemoragia s-a oprit si ca nu mai trebuie a doua operatie. Cand stateam cu ea in salon, a venit doctorul care a operat-o si canta cu bucurie: “We are the champions!” Ne-a spus ca si pentru ei a fost un miracol pentru ca ei s-au pregatit de ce era mai rau si, cand colo, hemoragia s-a oprit.
Am iesit din salon si am sunat la sora mea din Romania si i-am zis ca nu mai e nevoie de alta interventie si ea mi-a zis : « Pe-acolo a umblat Sfantul Nectarie ! », semn ca si ea s-a rugat lui. Mergand spre casa, sora mea, Mihaela, mi-a marturisit ca I-a rugat pe Sfanti sa o lase pe ea putin si sa mearga la Alexandra s-o ajute si I-a mentionat in special pe Sfantul Efrem cel Nou din Grecia si pe Sfantul Nectarie. Am ajuns acasa si i-am zis mamei ca acum totul e bine si ea a spus printre lacrimi : « Vezi daca am citit acatistul Sfantului ?! Ai vazut cum ne-a ajutat ? » (era vorba de Sfantul Nectarie).
Acum sora mea este acasa si-si creste copilasul, slavind pe Dumnezeu si multumind Sfintilor !

9. Ne-a invrednicit Dumnezeu sa ajungem in insulele din Grecia si sa cunoastem pe Sfintii Efrem cel Nou si Irina Hrisovalantou si sa ne bucuram de icoana Preasfintei Nascatoare de la Tsampika.
Cand am ajuns la Sfantul Efrem sora mea, Mihaela, a fost putin zdruncinata la vederea moastelor gandind ca e doar un schelet acolo. A incercat apoi sa faca niste poze, dar nu a reusit deloc, desi alti oameni reuseau foarte usor asta. A incercat sa faca poze la catapeteasma si a reusit, dar cand voia sa faca Sfantului, nu reusea deloc (se vedeau numai culori). Si-a dat seama ca a gresit mult zicand ca acolo e un schelet si a inceput sa se caiasca pentru ce gandise. Plangea si se ruga. Se vedea ca-i pare rau. S-a dus la sfintele moaste si a pus mana pe racla, plangea si se ruga. Apoi plangea si mai tare si eu m-am apropiat s-o linistesc, dar ea mi-a zis : « Imi ard mainile ! » Apoi a inceput si mai tare sa planga zicand : « Acum mainile mele sunt reci ca gheata. M-a parasit Sfantul. » Cand a ridicat mainile de pe sticla care acoperea trupul Sfantului, aceasta era asudata, transpirata… a inceput sora mea sa planga si mai tare de ti se rupea inima. Eu am incurajat-o zicandu-i ca acesta e un semn al Sfantului ca exista si ca acolo nu e un schelet, ci moaste de sfant. Am iesit apoi prin curte si cand s-a mai linistit, a mers iar la racla si de asta data a reusit sa faca o poze, semn ca Sfantul a iertat-o. Multumim Sfinte Efrem ca ne-ai lasat sa ajungem in casa Ta. Sper sa mai ajungem acolo. De atunci mare este nadejdea noastra in ajutorul Lui.
Cand sora mea, Alexandra, era in spital, sotul ei a dormit prima noapte cu fiica lor, apoi a lasat-o cu noi pentru ca nu putea dormi, caci fetita plangea, statea treaza, parka simtea lipsa mamei. A zis sotul ei ca fetita plangea si el nu stia ce sa-i faca si L-a rugat pe Sfantul Efrem s-o linisteasca. Langa fetita sunt 2 icoane, a Preasfintei Nascatoare si a Sfantului Efrem. Si a zis sotul surorii mele ca a vazut ca o lumina iesind din icoana cu Sfantul Efrem si fetita s-a linistit. El a zis ca o fi fost farul la o masina, dar eu sunt convinsa ca a fost Sfantul. Cred ca si el crede la fel. Multumim, Sfinte, pentru ajutor !

10. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu este grabnica ajutatoare chiar si pentru cei mai pacatosi dintre noi. Desi nu merit ajutorul Ei, pentru ca sunt cea mai nevrednica si mai pacatoasa si O supar mereu cu gandurile mele rele, Ea ma ajuta mereu. Pentru mine a fost o mare minune anul acesta (2010), cand in postul Adormirii Maicii Domnului am putut si eu posti sufleteste si trupeste. Asa cum am mai zis, sotul meu nu intelege de ce anumite perioade din an sunt dedicate postului. Dar eu am pus rugaciune la Preasfanta Nascatoare sa ma ajute ca in aceste 15 zile sa pot si eu sa ma bucur de postul adevarat. Si m-a ajutat caci s-au ivit tot felul de evenimente : ba sotul meu era foarte obosit de la munca si venea molesit acasa si adormea imediat, ba am fost cateva zile in spital cu baiatul nostru mai mic pentru ca a facut o alergie la mare, ba mi-au venit problemele femeiesti cu 8 zile mai repede decat trebuia si s-a terminat postul… La sfarsitul postului, in seara de 14 august, am ramas profund uimita si recunoscatoare in acelasi timp : trecusera cele 2 saptamani fara sa simt vreo incercare macar de a pacatui trupeste. Am plans si m-am minunat. Ma inchin in fata Ta, Maicuta Sfanta si Iti multumesc din suflet pentru ajutor, eu, o pacatoasa nevrednica ! Slava lui Dumnezeu ca ne-a lasat pe Maica Sa si pe Sfinti sa ne fie alaturi !

11. Anul acesta, de ziua Sfantului Fanurie, pe data de 28 august 2010, sotul meu a gasit un telefon la magazinul unde lucreaza si a venit si m-a intrebat daca e pacat sa pastrezi lucruri pe care le gasesti. I-am zis ca este pacat, deoarece lucrul acela nu-i apartine. Cine stie cum a muncit persoana care l-a pierdut ca sa si-l cumpere si cat plange acum dupa el! Sotul meu era insa hotarat sa-l pastreze. Stiind ca este ziua Sfantului Fanurie, pe care noi, in familie, il cinstim foarte tare (desi nu este cu cruce in calendar, pentru noi acea zi este de sarbatoare), m-am rugat lui, zicand : « Sfinte Fanurie, te rog sa faci o minune azi, de ziua ta, si sa-i dat gand bun sotului meu sa dea telefonul la biroul de informatii. Nu este lucru muncit de noi. De ce sa-l luam ? Poate omul acela care l-a pierdut sufera din acest motiv si-l cauta sperand sa-i fie inapoiat. Te rog, fa cum stii si da-i gand bun sotului meu. O sa spun la toti minunea ta. » Sotului meu parea sa nu-i pese cuvintele mele, ca : « Vrei sa-ti pierzi sufletul pentru un telefon ? Poate omul acela sufera… stii ce greu ne-a fost si noua cand nu aveam un ban », etc. Seara a venit cu telefonul acasa hotarat sa-si ia incarcator si sa-l pastreze. Eu nu l-am mai stresat cu cuvintele mele, ci m-am rugat iar Sfantului Fanurie : « Stiu, Sfinte Fanurie, ca poti face minunea asta. Da-i un gand bun sa dea telefonul. Nu trebuie sa pastreze acest telefon. Nu este al lui. »
A doua zi sotul meu a plecat la munca. La amiaza am mers si eu la munca (lucram la acelasi magazin) si l-am intrebat ce a facut cu telefonul. Iar el mi-a zis : « L-am dat. Nu-mi foloseste la nimic. Ma multumesc cu cel pe care-l am. Cand o sa vreau altul, imi iau din banii nostri. Si apoi am vazut pe net ca sunt altele mai de calitate decat acesta care nici macar nu e foarte scump. » Ce schimbare ! Daca nu e asta minune, atunci ce e ? Poate ca vor spune unii ca nu l-a pastrat pentru ca nu era scump, dar eu stiu sigur ca acesta a fost gandul dat de Sfantul Fanurie pentru ca sotul meu sa dea ce nu-i apartine. A stiut Sfantul cum sa lucreze ca sotul meu sa renunte la acest telefon. Multumesc din suflet, Sfinte Fanurie ! Slava lui Dumnezeu pentru Sfintii Sai, marii nostri ajutatori ! Amin

12. Am uitat sa amintesc de o alta minune a Preasfintei Nascatoare si a Sfantului Nectarie si a tuturor sfintilor care mijlocesc pentru noi inaintea Sfintei Treimi, minune facuta cu cumnatul meu, Daniel. El lucreaza la un magazin in Cipru si pentru ca, asa cum se stie, romanul e harnic, si-a castigat antipatia colegilor care ii tot spuneau lucruri de genul : de cand ai venit tu trebuie sa muncim dublu, nu ai voie sa faci aia sau aia (cand, de fapt, managerul ii zicea sa faca acel lucru), facem noi ceva si te dam afara, etc… A venit si ziua cand si-au pus planul in aplicare si au facut sedinta cu managerul zicand ca Daniel nu vorbeste bine greaca si, deci, nu pot comunica cu el, ca e strain si ca ar trebui sa angajeze tot un cipriot, etc. Managerul l-a chemat si i-a zis : « Sunt nevoit sa te concediez. Stiu ca muncesti, stiu ca faci orice te punem, dar nu pot pentru ca aici avem membri de sindicat care nu te vor si colegii zic ca tu nu vorbesti greaca si ca nu se inteleg cu tine. Mai lucreaza 2 saptamani si apoi iti dau actele necesare pentru somaj ». Era devastat Daniel ; nu-i venea sa creada, mai ales ca era sigur ca nu va fi concediat prea repede caci stia ca managerul il are de om bun, etc… iar greaca vorbeste, nu foarte bine, dar poti sa te intelegi cu el foarte bine.
A venit acasa devastat si a dat urata veste noua si sotiei care intr-o luna trebuia sa nasca. Eu i-am zis ca sigur se va rezolva, ca presimt ca el nu-si va pierde slujba. Toata familia l-a sfatuit sa se roage si la fel am facut si noi. I-am spus sa mearga in fiecare zi la munca si sa vada ce se poate rezolva. Si asa a facut. S-a rugat mai ales Sfantului Nectarie… si noi la fel, dar si Preasfintei Maria si la toti Sfintii. A mers cateva zile mereu la munca si a intrebat ce se poate face si managerul de la departamentul lui i-a promis ca va face tot posibilul sa-l aduca inapoi. Intr-o zi s-a dus la magazin, hotarat sa mai vorbeasca o data cu managerul si sa-i spuna ca va avea un copil, cum se va descurca, etc. A intrat in birou. Nu era nimeni. A zis sa astepte si deodata s-a apucat sa stranga hartiile aruncate pe jos, sa faca curat. La un moment dat, cand, asa cum zice el, simtea ca nu mai gandea ce face, ca nu stia de ce face curat, dar continua sa faca, a auzit un ras si vocea sefului care a zis : « Tu chiar ai nevoie de slujba asta. De cand sunt manager aici, tu esti singurul care a insistat atat pentru serviciul lui. Vino de luni iar la munca. Rezolv eu cumva situatia ». Nici nu stia cum sa reactioneze. A inceput sa planga de bucurie si-si strangea managerul in brate. A venit acasa si a zis ce s-a intamplat si ca e convins ca e minunea Sfantului Nectarie. Si noi suntem convinsi de asta pentru ca si noi L-am rugat, dar eu stiu ca e si minunea Maicii Domnului pentru ca eu personal m-am rugat si Ei. Multumim mult pentru ajutor, Sfintilor nostri dragi !

13. Acelasi Daniel mergea pe drumul dintre Limassol si Pafos, in Cipru, sa-si gaseasca un costum de mire mai bun la pret, pentru ca nu avea bani sa dea 500 euro in oras. A mers ce a mers si la un moment dat a oprit masina pe un drum de tara si langa o biserica frumoasa care avea o fresca impunatoare cu Maica Domnului. Statea si se uita de jur imprejur si se gandea cum va ajunge inapoi la drum ca sa se intoarca acasa… si nici costum nu gasise. A coborat din masina si s-a inchinat la Maica Domnului zicand : « Maica Domnului, costum n-am gasit, te rog ajuta-ma sa gasesc ! Daca nu, macar ajuta-ma sa gasesc drumul spre casa ca nu stiu unde sunt si telefon nu am la mine ! Sunt la mila Ta, Stapana ! » Cum se ruga el asa, a auzit un rus vorbind la telefon in engleza cu cineva despre un magazin cu costumatii de nunta. Rusul intreba daca respectivul mai este interesat sa cumpere magazinul sau marfa la un pret bun. Lui Daniel nu-i venea sa creada : rusul vorbea depsre costume de mire… si era cel care sa-i arate si drumul spre Limassol. S-a dus la el si l-a intrebat de costume si rusul l-a dus la magazin si i-a zis sa aleaga ce vrea. A gasit Daniel costumul pe care si-l dorea, cu absolut tot ce trebuia la numai 80 euro. Nu stia ce sa mai zica si cum sa multumeasca Preasfintei Stapane pentru ajutor. A venit acasa dupa multe ore (noi incepuseram sa ne facem griji) si ne-a spus cum la ajutat Maica Domnului. Multumim din suflet, Maica Domnului ! Te cinstim si Te iubim din suflet.