Seria “Anomalii”: R-A-Z-B-O-I-U-L

8:04 pm Octavian Dărmănescu, Seria "Anomalii"

Octavian Dărmănescu

Războiul, un viking tatuat cu garoafele morţii pe braţ. Analfabet şi plin de sânge, nu înţelege defel cum de au viii atâta putere să plângă un mort. El e cioclul festiv, cu papion, care îi spânzură în public pe criminalii nazişti, contabilul bolnav de conformitate care numără camioanele cu morţi basculate în gropile comune. Orator cu degete mici şi ochii daţi pe spate, războiul poate fi şi mic burghez, urcat pe baricade, cu gura mare şi cu lornionul la amanet, pregătit să facă istorie şi victime. Războiul e un semizeu, are puterea de a umple de glorie maidane banale, un clovn perfid care lasă monumente şi de o parte, şi de alta, de nici nu mai ştii care a avut dreptate. Pentru el, tratatele de pace sunt doar nişte pocnitori de Crăciun, comice, ştie că, oricum, va reveni cu şi mai multă forţă. Războiul, prin formaţie, dispreţuieşte valorile reale. Pentru el, cel mai bărbat e colonelul plictisit, înăcrit de rebusuri, nu tatăl cu cinci copii care trudeşte să-i crească. Războiul întreţine cultul păgubos al eroului, soldatul cu arcade din beton care primeşte zâmbind salvele duşmane, care n-are mamă, n-are tată, ci numai datoria de a salva nădragii căpitanului, de a-l trimite întreg acasă, la ozonul de la Sinaia, la şpriţurile de sub bolta socrului.

Înainte, războiul îşi permitea să fie cinic, venea din senin, ca o creatură fabuloasă cu şase copite, dracul călare. Pe timp de pace nimeni nu se gândea la el, de parcă istoria şi-ar fi terminat socotelile şi s-ar fi pus să-şi mănânce liniştit pensia. Acum e mai atent la critici, s-a mai instruit, îi trebuie aprobare şi buget, înainte să intre cu tancul în mulţimi se pregăteşte cu acrivie, ca un elev tocilar. Mai mult, s-a privatizat, a dat în terorism de stat, o afacere care-i îmbogăţeşte chiar şi pe duşmani. Înainte armata era o fatalitate care îi păştea pe toţi, acum s-a ridicat nedreptatea arcanului, toţi trântorii satului trăiesc pe banii primăriei, nu mai mor ca proştii prin tranşee. Ca orice pe lumea aceasta, războiul oboseşte. Pentru el s-a inventat armistiţiul, un fel de haltă sanitară, unde se oblojesc soldaţii şi trimit scrisori optimiste pe la rude. Prin natura lui, războiul e ostil vieţii, o detestă, o calcă în picioare, îi reaminteşte brutal şi definitiv că moartea e condiţia ei organică. Război de gherilă, de poziţii, rece, de uzură, punic, al doilea punic, de o sută de ani, de treizeci de ani, de şapte ani, întâi, zis şi mondial, ca maneliştii, al doilea mondial, stelelor, nevăzut, sfânt, de independenţă, toate neamurile de războaie. Războiul civil e unul aparte însă, prin cota înaltă de incest pe care o atinge: sânge contra sânge unit fraudulos pe acelaşi pat al puştii.

Istoria lumii e istoria războiului, gâfâiala dintre două războaie au numit-o unii pace, poeţii, prin hoteluri, chiar au emanat cum că porumbelul păcii fermentează în stomac coliva morţilor din ultimul război. La rândul lor, cercetătorii, bugetari sau particulari urmăriţi de obsesia nedreptăţii, nu au înţeles încă aplecarea spre război a oamenilor bolnavi de putere. Se pare că aceasta e calea cea mai directă spre ea. Războiul scoate din anonimat pe oricine vrea. Soldatul este omul up-gradat, pe timp de război el valorează cât zece civili, ca în Odessa lui Antonescu. Războiul seacă izvoarele vieţii, ia pâinea de la gura copiilor, pe militar îl năclăieşte de glorie, îi leagă familia de tanc, o plimbă pe unde e repartizat. Aşa cum promite, războiul aduce victoria părţii care a trudit mai bine, generalul călare pe căprar pe sub arcul de triumf, cu fanfara înainte, ca să ştie lumea cum stă treaba cu laurii, colonei solemni, gravizi de răspundere şi datorie, gata să apere ţara cu stiloul de la piept şi cu piepturile din subordine. Bucură-te, mareşale, din statuia ta aruncată vor tăia ţiganii cu flexul, te vor face tuciuri şi cazane!

2 Responses
  1. Liana :

    Date: July 25, 2010 @ 12:12 pm

    Precum am scris mai jos !
    Super !
    Bucura-te maresale… !
    Sa spuna barbatii mai multe, macar cei care au facut armata.
    F-E-L-I-C-I-T-A-R-I !!!

  2. alexandra :

    Date: July 25, 2010 @ 8:00 pm

    Laurentiu, reinvii “dorinta de a citi”! Felicitari Dlui Darmanescu! Iata adevarate manifeste la reflectie! Mai rau este ca razboiul nu este perceput ca o anomalie de majoritatea semenilor nostri.

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.