Seria “Anomalii”: D-R-A-C-U-L

9:11 pm Octavian Dărmănescu, Seria "Anomalii"

ispitirile

Octavian Dărmănescu

E rece, atonal, ahtiat după revoluţii, îi umblă pe mai-marii lumii spre progres, fumigena în care se ascunde. Împărat al muştelor, tomberon universal al strâmbătăţii, filosof al nimicului, se înfruptă din ruturile noastre, mizează enorm pe trup, sabotorul natural al sufletului. Ţine slujbe pentru bolnavii de ghinion, apoi îi loveşte cu damblaua norocului. Dracul nu e nici ateu, nici mason, nici liber-schimbist. Dracul e drac, adică unul care se crede Însuşi Dumnezeu. Cu aşa paranoie, întâlnită pe culoarele pestriţe ale Psihiatriei, nu e de jucat, trebuie să te pui în gardă, nu să îl conteşti, superior, luându-l drept bau-bau folcloric. Dracul e drac, forţă cosmică teribilă, şi dacă-ţi dă una, bine că nu e de capul lui, te lasă lat, cu toate sistemele tale anti-efracţie, cu tot miştoul tău de tip sagace. Un îndemn cuminte ar fi să nu-l zgândări, unii, pentru a trece puntea se fac chiar şi fraţi cu el.

Natura detestă golurile, îi repugnă vidul. Şi în chestiunile spirituale e la fel: dracul, unde găseşte un gol îşi plantează bocancii. Are undiţele aruncate în lume, nu se grăbeşte, are balta peşte. O întrebare legitimă e de unde atâta, cum de mai rezistă neamul omenesc. Ne vrea tuturor capul pe tipsie, are una pentru fiecare, călău al omenirii, aruncă sticlă spartă pe cărările prorocilor. Dracul are un registru colosal de intimidări, ne ştie foarte bine, că pe noi lucrează, noi, materia lui primă. Geambaş de suflete, cămătar perfid, dracul practică trocul şi dobânda naturală. El dă puţin, apoi te ia cu totul, cu pantofi, costum, cravată, să te anihileze în malaxoarele lui cosmice. Mai mult decât oricine, dracul jubilează gloria morţii fizice, parcă ar fi un pariu câştigat mereu cu istoria. A murit bogatul nemilostiv? De acum dracul e ruda cea mai apropiată a mortului, sau, cum se spune, l-a luat dracu’! Face contrabandă cu claruri de lună, le suceşte minţile poeţilor, îi face să se împuşte de disperare, de vid burghezo-moşieresc, cu toate că unii dintre păcăliţii aceştia au casă, masă, şpriţ, ţigări, adică tot ce le trebuie.

Paricopitat suprem, i se spune diavol, să fie mai acceptabil, dar el tot drac rămâne. În cârca lui tare, de hamal răzbunător, vai, ce nedreptate, se aruncă toate nedreptăţile săvârşite, de fapt, de către oameni. Demn de tot dispreţul, e în toată asuprirea, în lanţ, în bici, în tot ce prisoseşte unora şi lipseşte altora. Anomalie originară, căderea lui a antrenat Big-Bangul, adică gravitaţia, adică prăbuşirea. Maestru al butaforiei, îi arestează postmortem pe stăpâni, îi împăiază-n chip de slugă, se asigură prin degustare de calitatea pucioasei, face de gardă la fiecare Sodomă. Suceşte verbele, le pune la negativ, îl pune pe a avea rege peste a fi. Pizmaşul grotesc al diversităţii, uniformizatorul, totalitaristul, dracul e contabil şef peste tigve şi ciolane, moartea ţine cu el. Cu coarnele rupte în răbdarea de beton a vreunui sihastru sau a unei soţii bătute, lupta cu dracul se sfârşeşte doar la groapa omului. E mare patron, cu slugi, păcatul lucrează pentru el, în antrepriză. Pentru drac omul e aproapele lui dar numai în sens comercial, clientul. Dacă n-ar mai fi oameni, dracul ar tâmpi de singurătate, ar muta planete dintr-un sistem în altul, să nu se atrofieze. E imun la factori externi, nu fuge nici cu tămâie originală, de la Athos, nici cu usturoiul căluşarilor.

Dracul are şi el sinaxarele lui, pline de canibali, de dictatori, de vlădici suficienţi, permanenţi, absolut inamovabili, necesari. Grafoman cronic, notează tot, el e generalul răutăţii, adică răul în totalitatea lui. Dracul nu moare pentru că îngerii, inclusiv cei răi, nu mor. Mai mult, există un acord tacit între drac şi moarte, mijlocul lui preferat de transport fiind dricul, acea mocăniţă funerară cu tampoanele în Iad. Chiar şi după decretarea oficială a veşniciei, după Judecata de Apoi, el va fi mai viu ca niciodată, salahor al sentinţei finale, expert în mentenanţa imenselor rafinării, numite în popor cazane, pline cu blestemaţi. Atunci drepţii, de sus, de la umbră, vor mai striga un aliluia.

5 Responses
  1. ioan :

    Date: July 21, 2010 @ 10:09 pm

    nemaipomenit articolul! felicitari sincere. sa speram ca dl Octavian nu-i va simti duhoarea dezgustatoare in ceafa.

  2. Efthimie :

    Date: July 25, 2010 @ 12:37 am

    Pe când o nouă “Convertire prin literatură?” 🙂

  3. Liana :

    Date: July 25, 2010 @ 12:24 pm

    Aici nu ma bag ! Nu ca mi-ar fi frica, dar nu vreau sa mi-l ridic in cap sau sa mi-l pun pe urme !
    Ca si asa, ma cerne de mai sa-mi dau sufletul…Dar ma tin si eu strans de marginea sitei, ca doar nu m-oi lasa cu una cu doua…
    Mare curaj ai avut, frate in Domnul, sa-i faci disectie si la asta ! Mare curaj ! (si totusi imi permit un :), dar asa mai pe-ascuns, chiar si un :)) zdravan, tot pe ascuns si pe infundate]

  4. Costela :

    Date: August 14, 2010 @ 1:28 am

    Extraordinar articol! Adevar graiesc cuvintele tale.Pacat ca acum putin oameni au mai ramas care sa stie sa se lupte cu ispitele.Am ajuns in era vitezei vor sa ne faca sa numai avem timp nici sa mai privim icoana, ce sa mai zic de rugaciuni. Duminca trecuta la slujba preotul ne-a zis asa, cand ne trezim de dimineata sa dedicam primul gand Domnului pentru a ne binecuvanta ziua si familia si a ne pazi de ispite.Unica arma contra diavolului.
    Am doar 16 ani,traiesc in italia cu parintii, o colega de-a mea a venit acasa si a zarit icoana din camera mea, a avut o privire plina de intrebari si de frustrari,dupa nici 15 minute era deja in drumul spre casa.
    Multumesc articolului postat care m-a incurajat sa lupt si sa.mi dau seama ca orice ar fi nu trebuie sa ne dam batuti si ca dupa fiecare cadere trebuie sa ne ridicam.Multumesc din suflet!Doamne ajuta!

  5. Petru Avram :

    Date: September 15, 2010 @ 7:41 pm

    Nici lui nu-i place Iadul… pregatit lui si ingerilor lui… Cel dintai dintre cei chinuiti.

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.