pridvorul lui laurentiu dumitru

Sunt un biet vin, chemat la innobilare, care se straduieste sa nu se oteteasca. Citesc destul de mult, numai carti „bune”; daca as citi orice, nu as fi mai doct decat un analfabet. Am pornit in aceasta cursa a vietii si nu ii mai pot modifica startul, poate doar finalul. Pot fi vindecat de cancer doar daca renunt definitiv la trecut si salvez viitorul.
Pot avea succese injositoare si infrangeri inaltatoare. Nu intotdeauna putem blama anturajul: Iuda avea amici ireprosabili. E trist sa mori la 25 de ani si sa fi ingropat la 75 de ani. Cred, nu doar fara dovezi, ci fara rezerve. E de o mie de ori mai bine sa fiu optimist si sa ma insel, decat sa fiu pesimist si sa am dreptate. Succesul nu este cheia fericirii mele, ci fericirea este cheia succesului; daca voi pune dragoste in ceea ce fac.
Daruind ceea ce nu pot pastra, voi primi ceea ce nu pot pierde. Din cele 86400 de secunde daruite de catre Dumnezeu mie azi, macar una sa folosesc spunandu-I: „Multumesc”. Oamenii mari au ca defect timiditatea, iar oamenii mici au ca defect tupeul. Daca nu pot hrani o suta de oameni, macar pe unul sa il hranesc. Daca vreau sa ajut pe cineva, voi gasi un mijloc, daca nu vreau, voi gasi doar o scuza.
Raiul este un „oras” fara cimitir. E o diferenta intre a spune rugaciuni si a ne ruga. Sa nu Ii cerem ceea ce El a facut deja sau ne-a cerut noua sa facem. Oricine poate sa condamne, sa critice si sa se planga; asta fac oamenii slabi (atat de prosti, incat nu le merge mintea nici macar ca sa vada ca sunt prosti). Curata-ti degetul, inainte sa arati cu el spre petele mele! Inghite-ti cuvintele rele, nu iti vei rani stomacul!
Mi se cere sa imi iubesc si aproapele si dusmanii; dar oare nu sunt aceiasi? Noi incercam sa rezolvam problemele cu banda izolatoare, Mesia a facut-o cu niste cuie.
Au trecut doua milenii de crestinism, dar nu au fost ani de sfintenie, majoritatea au fost ani de pacat. Chiar daca a trecut atat de mult timp de la Invierea Rastignitului, credinta nu e invechita, cum ne acuza umanistii. Credinciosii nu ies la pensie din slujba Domnului. Nu vrem sa lasam loc liber paganismului. Nu suntem o relicva de muzeu. Hristos nu e doar un mare om dintr-o carte prafuita din biblioteca. Nu e doar un invatat si un vindecator, ci e Dumnezeu. Acesta este semnul care naste impotriviri: Iisus e si Dumnezeu, nu doar om. Acest lucru i-a deranjat pe farisei sau pe romani, pe comunisti sau pe democrati, pe ereticii de ieri sau de azi.
Nu exista o „mostenire” culturala a ortodoxiei, pentru ca nu au murit toti ortodocsii si nu au lasat prin testament nimic necredinciosilor. Oare cum ar fi sa Il privesc pe Hristos prin ochii apostolilor? As deveni profund, scapand de superficialitate. Numai sa nu Il privesc prin ochii Iscarioteanului.
Credem in invierea mortilor, dupa modelul Invierii lui Hristos. Corporalitatea va fi inviata. Hristos nu a inviat fara dinti. Sa nu ne mai amagim ca Dumnezeu nu ar exista sau ca am proveni din amiba. Salvarea noastra este o transfuzie cu sfintenie. Din ceea ce mi-a daruit Hristos, nimic nu este de prisos, nimic nu poate fi substituit. Sunt crestin doar daca ma las vindecat de catre Hristos.
La Dumnezeu nu exista vacante. El nu ma cruta de devenire. Vreau sa exist? Existenta e doar Dumnezeu. Trupul lui Hristos trebuie sa patrunda in toate articulatiile, pentru crestinarea mea deplina. Altfel, pot vorbi despre Hristos, dar nu despre crestinism.
Sa nu minimalizez mostenirea primita de la Hristos. Sa accept Cartea lui Hristos, dar sa nu stau departe nici de Trupul Lui. Traieste Hristos in memoria mea, dar traieste si in mine? Hristos nu e nicidecum un nebun. Inseamna ca tot ceea ce face are un sens pentru mine. Un batran si-a vandut manuscrisul pretios al Bibliei pe care il avea pentru a-si rascumpara prietenii din sclavie. El s-a despartit de Cartea lui Hristos, dar nu s-a indepartat de duhul insuflat de ea; dimpotriva, a pus in practica ceea ce scrie acolo. Una e sa stii despre Hristos si alta e sa Il cunosti.
Hristos nu si-a parasit niciodata ucenicii. El este permanent prezent in Biserica. Sa fiu crestin inseamna sa traiesc in deplinatatea tainelor liturgice. Sa Il las pe Hristos sa traiasca in mine. Cand un lucru sta mult timp sub razele soarelui, se infierbanta. Daca vei sta sub razele aducerii-aminte de Dumnezeu si a simtamintelor fata de El, te vei incalzi cu caldura nepamanteasca si vei deveni fierbinte, chiar arzator.
Suntem niste natangi care se distreaza cu betia si desfranarea, fara sa stie ca li se pregateste o bucurie mai mare. Copilul se joaca pe pajiste si nu raspunde la chemarea parintilor. El crede ca e chemat pentru a fi pedepsit in casa. Nu stie ca mama si tata vor sa il duca la mare.
Sentimentul religios al crestinului nu ramane circumspect si lipsit de incredere, ca la romani. Dumnezeu nu ne-a creat ca sa muncim in locul lor, ca la babilonieni, ci ca sa cunoastem iubirea vesnica. Intr-un mit sumerian se spune ca omul a fost creat in timpul orgiei zeilor, ce mare erezie! Zeitatile pagane sunt amorale, noi suntem chemati la o morala desavarsita. Nu mai suntem sclavi, ci prieteni ai Neatinsului. Nu ne frica ca ne-ar pedepsi aiurea. Ne cheama doar la odihna, liniste, pace, armonie, iubire, iertare. Nu suntem amenintati cu razbunari puerile ca la greci, ci doar lipsa faptelor bune, a credintei si a harului ne poate priva de Binele suprem.
Zeii pagani nu ii iubesc pe oameni, ci ii stapanesc. Hristos ne iubeste si nu ne obliga sa batem matanii. Ne recomanda cumpatarea. La chinezi, toate cuvintele omenesti pier in fata lui Dao, dar Dao tace.