Filmul “Agora”, inca o palma lui Hristos

8:04 am LD. Hollywood - oglinda lumii

agora

Laurentiu Dumitru

Pitesti. Euromall. Cinema city. 6 orase din tara au fost deja blagoslovite cu cinema multiplex in mall-uri. Sali de cinematograf moderne, cu o arhitectura cu gust, scaune confortabile, sunet surround, aparitia filmelor in 3D, rezervari telefonice sau online, bufet cu dulciuri si meniuri cu coca cola, popcorn sau nachos, personal elegant, atent si politicos. Pentru un cinefil adevarat vizionarile la cinema city sunt o desfatare de zile mari. Sigur, doar daca nu dai peste un film reprobabil, ca „Agora”.

Agora. O productie cinematografica cu un fir epic gandit in cele mai marunte detalii, infipt bine in timp si spatiu, cu personaje istorice reale, pentru a da o incarcatura cat mai impartiala, cat mai obiectiva, pentru ca efectul sa fie de-a dreptul ucigator de suflet. Concluziile filmului nu se lasa descoperite, ci i se baga spectatorului pe gat. Regizorul productiei, Alejandro Amenabar, un chilian, din intamplare si homosexual, tine mortis sa ne spuna limpede, scolareste, cine-i bun si cine-i rau pe lumea asta.

Hypatia, celebra matematiciana si filosoafa (daca exista cumva acest feminin),  impreuna cu alti cativa distinsi si rafinati pagani, pieptanati frumos si imbracati in robe elegante, scoliti intr-ale artelor si stiintelor vremii, lupta din rasputeri sa salveze intelepciunea lumii antice adapostita in celebra biblioteca alexandrina de furia unor salbatici, fanatici si neciopliti care, intamplator, se imbracau in piei de animal si se numeau… ati ghicit!… crestini. Asedierea nu va dura insa mult, pentru ca un decret imperial le ingaduie de acum crestinilor sa intre in biblioteca, de fapt sa darame statuile idolesti. Iaca, au intrat, dar nu sa citeasca si sa studieze, ci sa dea foc pergamentelor „dracesti” ale lumii vechi, sa darame statuile zeilor muti si sa ucida cu sange rece, zice filmul. Pana si numai privirea spre vechile statui se pedepsea cu moartea…

Dupa trei veacuri de catacomba si martiraj, liberi si protejati de imparat, crestinii isi fac de cap in Alexandria sfarsitului de secol IV, inceput de secol V, impunandu-se prin violenta si teroare. Mai precis, e vorba de gruparea calugarilor parabolani, un fel de politie crestina ce facea legea in oras, ducand un razboi de gherila cu paganii civilizati care-si vedeau linistiti de viata lor, toate astea sub supravegherea si ascultarea episcopului, zice filmul. Nici iudeii nu scapa de furia parabolanilor, prefectul cetatii fiind nevoit sa medieze conflictul intre ei. Episcopul reaminteste tuturor ca evreii sunt blestemati si exilati pana la sfarsitul vremurilor si ca sunt de plans ca nu stiu de Hristos, zice filmul, dar si Evanghelia (ambele in acest punct incorecte politic).

Vina de capatai a paganilor alexandrini? Ca nu imbratiseaza credinta in Cel Rastignit si Inviat! Hypatia, baricadata in biblioteca, isi vede serioasa de cercetarile ei privind miscarea astrelor si nu vrea sub nici un chip sa imbratiseze noua credinta a gruparii teroriste barbare, desi cativa fosti ucenici apropiati ai ei, Orestes, devenit prefectul orasului, si episcopul Synesius din Cirene, insista sa cugete la noua credinta.

Conflictul ia amploare cand episcopul Chiril ataca de la amvon pe „pagana si vrajitoarea” Hypatia si il infrunta pe fostul ei ucenic, prefectul Orestes, care, desi acum crestin, o simpatiza si-i cauta compania inca. Episcopul, cu o mima plina de ura, dupa ce citeste din Epistola catre Timotei despre femeia care trebuie sa stea in liniste (in silence), fara a invata pe altii, il forteaza pe Orestes sa ingenuncheze in fata Cuvantului Domnului si sa se lepede de prietenia cu… vrajitoarea. Pus intre ciocan si nicovala, Orestes intoarce spatele episcopului, iese din biserica in huiduielile multimii, iar un parabolan il loveste puternic cu o piatra in cap.

Parabolanul va fi executat, episcopul Chiril insa il canonizeaza, iar mai apoi cauta razbunare pentru sangele lui. Tinta lui este Hypatia, zice filmul. Parabolanii o prind, o dezbraca si fata altarului ca Domnul sa o vada in toata necuratia ei si o omoara prin lapidare.

Ultimul cadru al filmului ne informeaza ca Hypatia a fost tarata prin oras, arsa pe rug, iar episcopul Chiril care va prelua puterea in Alexandria, a fost declarat de catre Biserica „sfant si doctor”.

Inca o data Biserica e batjocorita si istoria falsificata. Aparent totul e istorie reala. Filmul „Agora” nu se limpezeste insa cu 3 cautari pe wikipedia, lucrurile fiind mult mai adanci.

In ciuda detaliilor ce par a fi obiective, filmul este nerealist; in ciuda maretiei lui, este mincinos.

Prigoana crestinilor asupra paganilor. Momentele din film care reliefeaza prigoana dusa impotriva paganilor sunt emotionante, induiosatoare. Daca esti putin sensibil, dai apa la soricei. Nu putem nega ca unii crestini, oarecand, in istorie, „in numele lui Hristos”, au facut greseli mai mici sau mai mari. Biserica a cladit dintotdeauna sfinti si marturisitori, dar sub streasina ei s-au adapostit deseori impostori si oportunisti. Daca un singur pagan sau frate a fost ucis vreodata cu sange rece de un crestin „in numele lui Hristos” este regretabil in sine, dar si pentru ca tocmai de aceasta sete de sange a cautat sa ne tamaduiasca Hristos pe Golgota, prin jertfa asumata din iubire. A aduce pe ecrane astfel de momente rarisime, uitand ca vreme de 300 de ani, pana la edictul de la Milan (313), (cand crestinism a devenit gratie lui Constantin cel Mare religie licita, ingaduita in Imperiu), au fost ucisi zeci de milioane de crestini, inseamna, prin omisiune, a denatura si falsifica istoria, iar, tacit, a ascunde un truism, un adevar evident.

Parabolanii. Etimologic, numele lor (paraboloi) inseamna „cei ce isi risca viata”, pentru ca se ocupau de obicei de ingrijirea bolnavilor si ingroparea acestora, chiar si pe vreme de ciuma. E clar ca nu oricine avea disponibilitate spre a se expune bolilor contagioase, deci nu erau chiar o adunatura de salbatici. Se stie ca numarul lor nu a fost niciodata mare, deseori ei erau mai mult o garda de corp a arhiereului. Este drept ca de numele lor sunt legate evenimentele violente de la asa zisul Sinod talharesc de la Efes (449). Chiar daca faptele acestor „garzi de corp” au fost reprobabile, nu cred ca trebuie amplificate artificial. E vorba pana la urma doar de una din paginile nefericite ale istoriei crestinismului. Credinciosii de rand nu au avut apucaturile acestei grupari minoritare nici atunci si nu au nici acum. Intotdeauna, dupa putere si credinta, crestinii s-au osarduit sa traiasca dupa dreptarul Evangheliei, sa lupte cu patimile, sa se instraineze de lumea aceasta. Alejandro Amenabar sugereaza in „Agora” ca asa-s crestinii, iar asta e rautate gratuita.

Teofil al Alexandriei. Este primul din episcopii prezentati in film, desi se accentueaza mai mult personalitatea nepotului si urmasului sau, Chiril al Alexandriei. Despre Teofil stim ca este cel care convoaca sinodul de la Stejar (403), sinod in cadrul caruia este depus din treapta si trimis in exil Sfantul Ioan Gura de Aur. Asadar nu e o personalitate cu care Biserica sa se laude, nu a facut cinste ei si nu e pomenit in randul sfintilor. Aparam crestinismul cand marturisim drept, cinstit, nu cand aparam nedreptatile crestinului, fie el vladica sau opinca.

Hypatia vs. Chiril al Alexandriei. Hypatia nu putea fi decat incantatoare, rafinata, caci asa e si oscarizata actrita Rachel Weisz. Astfel dramatismul filmului este mult mai intens. Desigur, asta e mai putin relevant, insa e bine de stiut ca in jurul Hypatiei s-au dezvoltat multe mituri. Adevarul e ca in jurul ei este multa literatura si mai putin date clare. De altfel nu ni s-a pastrat nimic din opera ei magistrala. Stim ca a fost o persoana foarte influenta, ca a creat in jurul ei o scoala, ca avea preocupari de filozofie, matematica si astronomie, dar de fapt… nu stim nimic clar despre ea. Oricum o filosoafa de talia ei, rasarita pe temelia neoplatonismului lui Plotin (foarte faimos in Alexandria) nu putea fi atee, cum se sugereaza in film. Hypatia a devenit un brand, un mit, „o poveste frumoasa”. Hypatia este un martir al stiintei, un simbol al ratiunii biruite de barbarismul religios.

Hypatia este, daca ingaduiti, un fel de Che Guevara, care poate fi imprimat pe tricou, dar despre care nu cunosti mai nimic. Toata lumea il stie, dar de fapt nimeni nu stie mare lucru. Sunt surse care considera ca Hypatia e posibil sa fi fost o victima a politicii acelor vremi. Este si usor nerealist a crede ca avand atata influenta in cetate, avand si prietenia si consideratia prefectului si chiar a unor clerici, putea sfarsi in felul prezentat in film.

In filmul „Agora” dusmanul de moarte al Hypatiei este Sfantul Chiril al Alexandriei, unul dintre cele mai luminate minti pe care le-a dat Biserica in primele veacuri, despre care avem, de data asta, destule date biografice limpezi si de la care ne-a ramas majoritatea lucrarilor teologice. Sfantul Chiril este protagonistul principal al controverselor hristologice din secolele al IV-lea si al V-lea. S-a impus ca un adevarat apologet si marturisitor la Sinodul de la Efes (431) care a culminat cu indepartarea din scaunul de la Constantinopol a ereticului Nestorie. Sfantul Chiril a sprijinit întoarcerea Sfantului Ioan Gura de Aur, el fiind cel care a aratat curtii imperiale puritatea doctrinei acestuia, opusa credintei neortodoxe a lui Nestorie. Daca astazi numim pe Fecioara Maria – Theokotos (Nascatoare de Dumnezeu) se datoreaza in mare parte acestui mare parinte si invatator al Bisericii atat de hulit in filmul „Agora”. Insasi troparul „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te” este atribuit Sfantului Chiril.

Aflam din Viata Sfantului Chiril ca in primii ani de patriarhat a fost prins in diverse animozitati dintre diferitele partide crestine, evrei si pagani, care adesea luau forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalitatii dintre Alexandria si Constantinopol si pe cel al conflictului dintre scolile alexandrina si antiohiana in ceea ce priveste gandirea ecleziala si discursul teologic. Sfantul Chiril a fost un om foarte inzestrat intelectual, stapanea foarte bine limba latina (o dovedeste corespondenta sa personala cu un episcop din Apus), avea studii aprofundate de gramatica, de retorica, studii biblice si de teologie crestina. Sfantul Chiril a scris cateva exegeze, printre care Comentarii la Vechiul Testament, Tratat împotriva arianismului, Comentarii la Evanghelia după Ioan, Dialoguri despre Sfanta Treime, lucrari teologice de mare valoare care il aseaza in randul marilor parinti si scriitori bisericesti.

Din toate acestea eu socotesc ca putem intui duhul, caracterul si preocuparile acestui Sfant Parinte. O astfel de constiinta, cum a fost Sfantul Chiril, chiar daca era ca si unchiul sau, Teofil, un om indraznet si dur, zice Viata sa, nu putea talcui atat de draceste Evanghelia incat sa creada ca aduce slava lui Dumnezeu daca „cere moartea copiilor si femeilor”, cum zice filmul, si, in special, a unei femei preocupate de traiectoria elipsoidala a pamantului. De aceea inca o data spun ca este nerealist a-l acuza de moartea Hypatiei filosoafa. Intelegem noi atat de bine contextul si intamplarile acelui veac si putem acuza un Sfant Parinte al Bisericii de o astfel de crima, chiar si in situatia in care fapta ar fi savarsit-o un parabolan? Avem vreo dovada ca filosoafa a murit din ordinul ierarhului? Mai degraba il vad pe Sfantul Chiril la un ceai, polemizand cu Hypatia pe diverse teme legate de rosturile, intelegerile si framantarile dintotdeauna ale omului, nazuind tainic sa faca din ea o noua Sfanta Ekaterina, cea care biruise prin cuvant oarecand peste 150 de ritori pagani.

Biblioteca din Alexandria. A spune ca celebra biblioteca a antichitatii a fost distrusa de crestinii refractari la cultura si zestrea pagana a lumii vechi este o denaturare a adevarului. Marea biblioteca din Alexandria s-a ruinat in timp, datorita mai multor evenimente nefericite; sunt voci care spun ca in vremea Hypatiei (m. 415 d. Hr.) deja aveam de-a face cu o versiune mai mica a bibliotecii; cea initiala a fost construita in jurul anului 288 i. Hr., deci cu aproximativ 600 de ani inainte de evenimentele prezentate in film.

Ce mai conteaza ca multi istorici pun distrugerea celebrei biblioteci pe seama imparatului Iulius Cezar (in 40 i. Hr., in timpul razboiului civil cu Pompei), da mai bine sa spui ca distrugerea bibiotecii, templu al culturii si civilizatiei, este opera exclusiva a crestinilor ce se simteau amenintati de filosofiile vechi. Si daca prin absurd parabolani sau simplii crestini ar fi incendiat vreo aripa a bibliotecii, in ce masura putem generaliza si eticheta crestinismul, cand parinti mari de talia Sfantului Vasile cel Mare indemna sa luam din invatatura pagana, ca albina din floare, numai nectarul, ceea ce este ziditor? Ori cand stim ca s-a dezvoltat si pastrat traditia de a zugravi pe peretii exteriori ori in pridvorul bisericilor chipuri ale invatatilor lumii vechi, ca unii care au intrezarit intr-o oarecare masura zorii crestinismului?

Sa presupunem insa ca ar fi existat un ordin imperial in acest sens, anume – sa fie distruse capistile pagane idolesti (desi “Idolii nerabdand taria Ta au cazut” spune acatistul), si Teofil episcopul ar fi fost una dintre autoritatile alexandrine insarcinate cu executia ordinului. E putin probabil ca Hypatia si ai ei ucenici sa alerge in brate cu pergamentele pentru a le scapa de furia crestinilor… E putin probabil ca ar fi riscat Teofil sa faca exces de zel distrugand odata cu statuile pagane insasi celebra biblioteca sau ce mai ramasese din ea.

Am vazut filmul „Agora” in ziua premierii lui in Romania, zi in care aproape orice film nou are sala plina. De data asta in sala au fost maxim 15 persoane. Nadajduiesc ca cei mai multi dintre crestini vor sta departe de acest film nascut din orbirea unui regizor homosexual fata de viata in Hristos si Biserica. Observ ca nu s-au risipit facatorii de basme, ci mai vartos strang randurile facand repetitii generale impresionante, pregatind lumea pentru venirea marelui inselator… Candva Alejandro Amenabar, ca multi altii, poate va plange cu lacrimi de umilinta orbirea sufleteasca de acum. Bunul Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Chiril al Alexandriei, sa-i incalzeasca inima pentru a vedea, pentru a intelege!

+++

89 Responses
  1. alexandra :

    Date: February 23, 2010 @ 5:51 pm

    Multumesc pentru repostarea celor ce am scris aseara. Este o dovada de intelepciune…

  2. Adevarul despre filmul “Agora” « Mugureinflorit's Blog :

    Date: March 7, 2010 @ 5:10 pm

    […] preluat de aici […]

  3. Silviu :

    Date: March 29, 2010 @ 1:35 pm

  4. Al Cincilea Împărat :

    Date: April 8, 2010 @ 9:34 am

    Filmul reflectă perfect realitatea. Cine sunt de fapt creştinii? Oameni care au comis cele mai groaznice crime în numele cuiva care a întors şi obrazul celălalt. E clar cât de adâncă e prăpastia unde au căzut creştinii. Aştept pelerinajele la rămăşiţele lui Stefan cel Mare şi SFÂNT.

  5. Tezeu :

    Date: April 8, 2010 @ 4:52 pm

    Am citit si eu cronicile despre perioada respctiva si tu, la fel ca filmul denaturezi istoria (ai spus “au fost ucisi zeci de milioane de crestini, inseamna, prin omisiune, a denatura si falsifica istoria, iar, tacit, a ascunde un truism, un adevar evident”), prin omisiune, pentru ca omiti sa spui, cu claritate, faptul ca totusi crestinii au omorat-o pe Hipatia. Ma rog, problemele sunt mult mai grave si Hipatia, oricat de inteligenta sau de vrajitoare ar fi fost nu era decat o simpla unealta, rivalitatea din mijlocul orasului fiind intre Chiril si Oreste (ca prefect) si de acolo si disputele politice.

    Ca sa nu incep acum cu Sinodul III Ecumenic si cu politicile de pe acolo. Revenind, nu se stie daca Sf. Chiril a poruncit sau nu uciderea Hipatiei. Unii istorici (nu regizori, istorici) spun ca el a fost in spate, altii ca nu (I.G. Coman spune in Patrologia de seminar ca Sf. Chiril a fost, se poate, in spatele asasinatului… adica I.G. Coman nu vreun terchea-berchea).

    Acum, momentul Hipathia nu a fost tocmai momentul Galileo Galilei si nici n-o sa reuseasca vreun regizor in universul asta sa-l faca. Dar mie mi-a placut filmul si n-a prins la public pentru ca era prea complicat pentru omul de rand (mult mai simplu e Codul lu’ DaVinci 3). Ideea e ca este si Agora o lovitura impotriva crestinismului dar dupa atatea si atatea lovituri, ma gandeam ca totusi crestinismul a reusit sa descopere metode de PR mai bune decat “nu-i asa” si “de fapt, parabolanii nu erau asa de multi ca-n film” sau “ba pe’a mamei tale” (dupa sistemul daca ei ne-au facut martiri pe noi noi de ce sa nu-i facem pe ei? Gloatele crestine din intreg imperiul Bizantin nu pot fi scuzabile (eu cand ma gandesc la eretici ma gandesc la chinurile Sf. Maxim Marturisitorul… pe care toti ereticii le-au suferit, oare meritau, oare era crestineste?).

    Eu cand am vazut filmul mi-a venit sa plang pentru ca, intr-o oarecare masura aceea a fost realitatea si gloatele de fanatici religiosi de la ora actuala (lipsiti de minte si catehizare) ar face exact la fel, scuzand setea de sange si de violenta cu “crestinismul”. La ora actuala n-am intoarce si celalalt obraz, am rupe mana care ne-a palmuit.

  6. fLoreign :

    Date: April 22, 2010 @ 10:22 am

    Diferenta intre martiriul lui Isus si cel al Ipatiei este ca cel din urma are o riguroasa documentare istorica contemporana cu evenimentul. In ciuda arderii de catre crestini a bibliotecii din Alexandria. Sau poate chiar din aceasta cauza.

  7. Arkangell86 :

    Date: May 2, 2010 @ 6:21 pm

    Alexandra, doream sa-ti vorbesc despre toleranta si despre implicatiile ei, dar realzez ca mai usor as putea scrie o carte, pentru ca sunt atat de multe nuante de luat in calcul si aici nu-mi permit spatiul necesar… In schimb te intreb, ca si pe Tezeu, de altfel: pe cine aperi de fapt? pe cine ataci de fapt? care este motivatia reala pentru care reactionezi? ce urmaresti de fapt sa demonstrezi? ce impulsuri sufletesti te-au indemnat sa scrii? e cumva dorinta de a-l apara pe cel atacat (indiferent de circumstante)? e dorinta de a echilibra conversatia? e cumva dorinta de a iesi in evidenta printr-o parere contara opiniei generale si voit “inteleapta”? e oare mandrie? ii consideri oare pe toti cei acuza(oindiferent de circumstante), ipocriti? (sa stii ca este un impuls simptomatic generatiei de astazi!) Vrei dreptatea absoluta si astepti rezolvarea la cei din jur? Crezi ca stii ce inseamna cu adevarat toleranta?(pt. Alexandra); crezi ca istoria reala este cea descrisa in film, ba mai mult decat atat, crezi ca, daca, prin absurd, filmul ar expune realitatea 100%, acesta este crestinismul?(pt. Tezeu). Meditati la acestea daca doriti, va rog…

    “Cat despre regizor…ca este homosexual! Are vreo relevanta?”

    Eu te intreb altceva. Este homosexualitatea considerata un pacat de Biserica? Daca da, cum crezi ca privesc homosexualii aceasta atitudine? Cu nepasare? Cu toleranta? 🙂 Te-ai lasat pacalita de atitudinea “friendly” cu care este promovata in mass-media aceasta minoritate? Eu sper ca nu… Nu pari atat de naiva..

  8. alexandra :

    Date: May 17, 2010 @ 12:22 am

    La comentariul Arkangell86 citez pe cineva care a scris inaintea mea:

    >>Mircea Ordean :
    Date: February 18, 2010 @ 8:56 pm

    “Alejandro Amenabar /…/ tine mortis sa ne spuna limpede, scolareste, cine-i bun si cine-i rau pe lumea asta.”
    Obiceiul este destul de răspîndit în lume… Binînţeles oamenii îl văd – şi iute condamnă – doar la alţii…<<

    Comentariul sau a fost de o VOITA IRONIE, pe care eu o apreciez.
    Iata un comentariu VOIT INTELEPT: NU EXISTA DREPTATE ABSOLUTA, NU EXISTA ADEVAR ABSOLUT, ELE DIFERA IN FUNCTIE DE OCHII PRIVITORULUI SI ASA VA FI MEREU PENTRU CA OAMENII SUNT SUBIECTIVI.

    Arkangell86 ai atacat persoana si nu comentariul pe care l-a scris. A scrie ca cineva s-a exprimat voit intelept este ca si cum ti-ai asuma posesia unei intelepciuni suficient de dezvoltata ca sa iti dai seama daca altcineva o poseda sau nu. Eu nu m-as hazarda sa fac presupuneri despre niciunul dintre cei care si-au postat comentariile aici, ci as aproba sau dezaproba numai parerea referitoare la subiectul care a starnit aceasta discutie. Bineinteles ca ceea ce scriu eu poate fi subiectiv, pentru ca in scrisul si gandirea mea se reflecta educatia si caracterul pe care le posed. In ceea ce priveste homosexualii…aceasta practica este veche si era incurajata in armatele romane si grecesti pentru a-i determina pe osteni sa se apere unul pe celalalt (este pur si simplu istorie). Sa nu te alarmezi…nu sunt lesbiana, dar nu consider ca daca un om este homosexual imi este inferior din punct de vedere intelectual sau al educatiei primite. Stiinta a demonstrat ca tendintele homosexuale sunt datorate in cele mai multe cazuri unor defecte genetice. Iata de ce nu ii consider pacatosi pe toti homosexualii. Nu este vina lor ca nu mai pot fi prefacuti in lut si remodelati dupa matrita heterosexualilor.
    Nu ai de unde sa stii daca eu sunt sau nu toleranta. Prefer sa pastrez acest mister…deh asa sunt femeile care nu mai sunt naive…considera misterul a fi un atu. Comentariile mele au fost scrise "ca sa ma aflu in treaba", "din mandrie", "din spirit de fronda" fix in aceeasi masura in care au fost scrise si cele ale celorlalte persoane care au postat aici. Si ca sa iti rezolv un mister sau o nedumerire: am scris comentariile mele pentru ca ma asteptam ca cei care scriu aici sa aiba drept trasatura de capatai TOLERANTA.

  9. Arkangell86 :

    Date: May 20, 2010 @ 9:01 pm

    Uite ce spune un baiat, Florin, despre toata aberatia asta gay:
    “Sa fim seriosi. Treaba cu prejudecatile este doar o interpretare personala pentru a avea baza in argumentare. Mult prea des folosita. Vorbim de lucruri care contrazic zeci de mii de ani de evolutie. Atata timp cat omul se naste avand unul dintre cele doua sexe, orice schimbare ulterioara care contrazice codul genetic al respectivului individ, este boala. Nu este prejudecata, este realitatea naturii. Asta este modul in care suntem facuti.

    Faptul ca se refuza dreptul la casatorie, nu este o incalcare. Casatoria este definita ca fiind uniunea consensuala intre un barbat si o femeie in scopul intemeierii unei familii. Baza acestei ideii este reproducerea sexuata a fiintelor umane – indiferent de legile societatii, prejudecati, cultura, civilizatie sau sentimente personale. Cu alte cuvinte, pentru o familie, legile omului bazate pe regulile naturii, cer un barbat si o femeie. In esenta se cere rescrierea regulilor naturii.

    Si daca tot este legalizata homosexualitatea de ce nu se legalizeaza si necrofilia, zoofilia, scatofilia si alte asemenea. Protagonistii iti pot jura oricand ca isi iubesc cu adevarat partenerul\a\obiectul dragostei indiferent cat de rece, zglobiu sau mirositor ar fi. Cum stabilim unde se trage linia normalitatii? Hetero, hetero+homo, +zoo/-zoo. Care sunteti pro-gay stabiliti va rog frumos o limita. Sigur se gasesc persoane sa doreasca casatoria cu o capra, poate chiar si sa adopte un copil. Bagam situatia la normal?

    Si ca sa inchei, cred ca sunt situatii in care se pot judeca persoane fara sa le cunosti. In fond pe Hitler nu l-am cunoscut personal, dar imi pot da cu parerea referitor la faptele sale.”

    Poate acum intelegi de ce nu putem si nu trebuie sa fim toleranti cu homosexualii(care vor sa se “casatoreasca” si sa adopte copii!) Daca nu intelegi nici acum, atunci…nu stiu…ori esti oarba, ori rauvoitoare..

    Acum mai gandeste-te la un lucru. Sf. Chiril al Alexandriei este prietenul si mijlocitorul nostru, al crestinilor, acolo sus in cer, asa cum, de altfel, toti sfintii sunt. Amenabar il numeste ucigas. Tu cum ai reactiona daca cinea ti-ar denigra in asemenea hal prietenul, rudele, mama? L-ai trata cu …toleranta? Hai sa nu fim mai ipocriti “decat prevede legea”…

  10. alexandra :

    Date: May 25, 2010 @ 12:49 pm

    Pentru Arkangell86:
    Eu consider ca mijlocitoare catre Dumnezeu sunt faptele bune pe care le facem pe parcursul vietii noastre si gandurile curate pe care le avem. Sfintii cei drepti sunt cei de la care invatam ca atribute precum curetenia sufleteasca, bunatatea, dragostea sunt demne de crestini, dar ei nu pot pleda si nu pot negocia in numele nostru atunci cand balanta se va inclina intr-o parte sau in alta. Deci, nu ma intelege gresit, dar povara de a nu fi considerata demna de gratia divina vreau sa mi-o atribui numai mie si nu unui sfant. Eu si numai eu sunt raspunzatoare pentru ceea ce cred, fac, simt si gandesc, iar daca Dumnezeu ma condamna pentru lipsa de credinta, pentru faptele si pentru gandurile mele, nu pot sa consider ca nu am avut un mijlocitor suficient de abil in ceruri. Un sfant poate fi un exemplu, dar nu un mijlocitor.
    In ceea ce priveste cele scrise mai sus de tine, consider ca esti subiectiv si ca nu stii sa tii cont de parerea altora.
    Ai scos din context parerea mea despre homosexuali si ai interpretat-o cum ai vrut. Eu am scris: <> Si voi ramane la aceasta parere indiferent ce vei scrie despre aceasta minoritate sexuala, cu riscul de a fi mai impocrita “decat prevede legea”. As indrazni sa intreb: care lege prevede ca ceea ce face un om din punct de vedere profesional nu este demn de luat in seama din cauza faptului ca acesta este homosexual? Te rog sa imi dai numarul Monitorului Oficial in care aceasta lege a fost publicata.
    Iar ceea ce ai scris: <>, ma amuza. Astfel de asocieri nu fac decat sa iti arunce discursul scris in derizoriu.Inca o data iti scriu: dezvata-te in a ataca persoana, adu argumente impotriva a ceea ce a scris, daca vrei sa iasa ceva constructiv din asta. Daca nu: “it is your choice”. Dumnezeu ne-a creat posesori ai liberului arbitru.
    Oricum, citind ceea ce ai scris, am decis ca acesta sa fie ultimul meu raspuns care sa iti fie adresat, pentru ca celor care nu stiu sa poarte un dialog nu are rost sa le raspund.

    Cu respect si dragoste pentru diversitatea in opinie,

    Alexandra

  11. alexandra :

    Date: May 25, 2010 @ 12:56 pm

    Pentru Arkangell86:

    Ca sa nu iti las loc de rastalmaciri si scos din context. In raspunsul anterior, primele ghilimele se refera la : “dar nu consider ca daca un om este homosexual imi este inferior din punct de vedere intelectual sau al educatiei primite”, iar fraza ta pe care am vrut sa o citez si care ma amuza iar cand o citesc:”Si ca sa inchei, cred ca sunt situatii in care se pot judeca persoane fara sa le cunosti. In fond pe Hitler nu l-am cunoscut personal, dar imi pot da cu parerea referitor la faptele sale”.

    Cu acelasi respect,

    Alexandra

  12. Arkangell86 :

    Date: May 26, 2010 @ 1:55 pm

    Femeie nerusinata! Am sa ma rog lui Dumnezeu sa te lumineze ca sa intelegi ce boala grea a sufletului este homosexualitatea. Citeste-l pe Sf. Apostol Pavel si intelege. Apoi adu-ti aminte de cuvintele Mantuitorului despre cum omul rau scoate din inima sa cele rele, pe cand cel bun, pe cele bune.

    Homosexualitaea este un pacat si o boala grea a sufletului. Iar daca Amenabar ataca pe crestini, are foarte mare legatura cu faptul ca este gay. Cine, daca nu Biserica Crestina mai condamna atat de grav homosexualitatea. Si mai spui ca nu are nici o legatura aceasta productie cu orientarea lui sexuala?

    Apoi in legatura cu atacul persoanei si nu al cuvintelor…. Pai tot Sf. Pavel, la I Corinteni spune ca “a dovedit Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii aceteia”. Ti-e comod sa ne invartim in jurul cozii pe pe marginea unei logici trunchiate, sa ne “batem” pe argumente..dar si sectarii lupta pe argumente din aceeasi Scriptura. Atac persoana si nu cuvintele, pentru ca nu vreau sa demonstrez ca sunt mai inteligent decat tine, ci pentru ca este evident ca tu, nu cuvintele tale au nevoie de terapie duhovniceasca. Cuvintele sunt produsul firesc a ceea ce esti tu. Daca tu ai fi sanatoasa, si cuvintele tale ar fi sanatoase, dar din pacate nu este cazul aici.

    Pot spune ca te respect ca fiinta creata de Dumnezeu, dar nu ca am respect pentru conceptiile tale, pentru ca as minti…pentru tine cuvintele Mantuitorului si ale Sfintilor Apostoli nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. dar o sa ma rog pentru tine.

    Daca nu vrei, nu mai raspunde. ia si spovedeste-te si cauta adevarul si sanatatea sufletului, nu cauta sa fii in ton cu mizeriile lumii moderne.

    Cu durere,

    Teodor

  13. laurentiu :

    Date: May 26, 2010 @ 3:11 pm

    @Arkangell86

    Sunt “convins” ca “femeia nerusinata” (dupa cum o numesti pe cea careia i-ai dat replica) va face intocmai cum ai sfatuit-o spovedindu-se si cautand sanatatea sufletului…

    Of, of, frate. Cu asa vorbe cautam noi sa indreptam oamenii? Oi fi scris tu “cu durere”, dar lipseste ceva…

  14. Arkangell86 :

    Date: May 26, 2010 @ 4:37 pm

    M-am enervat si a iesit ce a iesit. Chiar va rog sincer, daca considerati de cuviinta, sa stergeti ultimul meu comentariu. Nu ma supar. Eu l-as sterge..cel putin partea in care o jignesc..

    Dar..

    Credeti ca indreptare cauta ea, parinte?

    Nu e prima polemica de acest gen pe care o am cu oameni cu astfel de perspective. Cauta doar sa sfideze, formuland exprimari cat mai inteligente, pe care, unii mai slabi, le iau de bune…asta ma enerveaza.

    In fine, nu mai zic nimic. aveti dreptate sa ma dojeniti, recunosc. Poate ca ar trebui sa fiu mai temperat, ca doar n-oi fi vreun sfant.

  15. alexandra :

    Date: May 27, 2010 @ 9:57 am

    pt. Laurentiu:
    Multumesc.
    Din epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, imi este drag Capitolul 13. Cred ca merita sa fie “simtit” nu numai “luat in seama”. Cred ca ai dreptate, Laurentiu…Tuturor ne lipseste CEVA…

  16. Arkangell86 :

    Date: May 27, 2010 @ 10:51 am

    La o conferinta la Cannes, Amenabar zicea:
    “I was brought up Christian, then I was agnostic and then I realized I was atheist. But we have actors [in ‘Agora’] who are Christian. This movie is about fundamentalism and hate.”

    Dar…

    http://www.christiantelegraph.com/issue7229.html

    Extrase:

    “The president of the Religious Anti-Defamation Observatory, Antonio Alonso Marcos, has sent an open letter to Amenabar, also know for his pro-euthanasia film “The Sea Inside,” denouncing the film’s anti-Christian bias.

    “The reason for my letter is to make you realize something that you already know but have dismissed as unimportant: your film is going to awaken hatred against Christians in today’s society. You present a biased view of the relationship between science and the Church, between faith and reason. It has been pointed out to you directly and indirectly, and you have used a somewhat vague excuse and looked the other way,” Marcos wrote.

    Marcos reminded Amenabar of the comments made by people who have already seen a private screening of the film and which Amenabar himself echoed during a television interview.

    During the interview he said, “At the end of the film, people sitting near me said Christians are bunch of SOBs.”

    “This has been and will be the reaction of the public in general, and you know it,” Marcos said in his letter. “Is that what you were looking for? To throw manure on an institution that today helps millions of human beings to live and enjoy life to the fullest?” he asked the director.”

    Scopul nu scuza mijloacele. Daca avea o idee buna, putea sa o ecranizeze si fara sa-i amestece pe crestini.
    Chiar daca a avut intentii nobile, sa traga “inca” un semnal de alarma asupra fundamentalismului si urii…(oare impotriva cui?…in fine..), nu cred ca avea dreptul sa ponegreasca pe crestini. Adica nu e ca si cum crestinismul ar fi un mizilic, religia Somaliei, o bucata de branza sau o carpa lepadata, de care iti poti bate joc, ca oricum nu va interesa pe nimeni.
    Pe Amenabar nu l-a interesat faptul ca numele de crestin va ajunge in sens negativ pe multe buze dupa vizionarea filmului. Pentru ca el nu crede in Dumnezeu..

    Dar oare acest lucru il dezvinovateste in vreun fel?

    Oare noi crestinii, asa buni-rai cum suntem, cu dragoste sau fara dragoste, nu ne este permis sa ne aparam impotriva defaimarilor, macar pentru ca cei mai slabi dintre noi sa nu ne pierdem reperele..

    Ce-l impiedica pe Amenabar sa faca un film despre talibani sau oricare teroristi ai zilelor noastre. In ce fel sunt crestinii teroristi? Chiar nu inteleg..
    Amenabar a facut o greseala pe care nu vrea sa o recunoasca.. In toate colturile lumii, dupa vizionarea filmului, crestinii sunt blamati. De ce, Alexandra, de ce? Cu siguranta, inca o palma data lui Hristos. Pentru ce? Ce l-a determinat sa loveasca crestinismul si nu in alta religie? Oare a tras la sorti cand a trebuit sa se decida ce religie sa denigreze? Pentru ca, oricat ar spune el ca nu a vrut sa denigreze nimic si pe nimeni, orice om matur si cu bun simt ar fi putut prevedea repercusiunile acestei ecranizari.

    Asa e parinte, din pacate stau prost cu dragostea. Dar nu e ca si cum ar fi floare la ureche.. Incerc, chiar daca nu se vede..

  17. Adrian :

    Date: June 2, 2010 @ 9:40 am

    Dragii mei, toti aceia care traiti Scripturile si nu doar le cititi, nu stiti oare prea bine ca acest crestinism din toate timpurile este atacat si va fi pana la sfarsit? Degeaba ne aparam cu citate din istorie si vieti ale martirilor. Cei ce nu inteleg crestinismul nu-l vor intelege si cei ce l-au inteles si se folosesc de el pentru orice sursa de venit sau de fala mai rau fac. Lupi intre oi vor fi pana ce Domnul va veni. Un Armaghedon oricum nu va putea fi evitat. Ganditiva atunci ce motiv bine intemeiat va exista pt a curma vieti, ce plan diabolic…
    Acum dar, cei ce au vazut filmul Agora pot identifica un moment cheie. Aici se vede ca Alejandro Amenabar nu intelege si nu stie cu ce se mananca crestinismul. Este vorba de discursul dintre Davo si Amonio unde cel dintai nu intelege cum e cu IERTAREA. Un raspuns atat de fals iese pe gura lui Amonio: “Iisus era Dumnezeu, numai El poate arata atata clementa”. Imaginativa un crestinism fara IERTARE… Oricine zice ca e crestin si nu face voia Domnului este un fals, un produs al celui rau. Biblia vorbeste despre astfel de oameni printre cresini: “..macar ca-si zice frate, el nu e decat un hot si un talhar…” Crestinismul din Agora nu e crestnism e fanatism. Nu va fie frica pentru faptul ca lumea va intelege gresit crestinismul. Cine nu primeste pe Hristos nu-L va primi indiferent de motivul pe care crestinii il invoca. Hristos ne aduce pocainta, pocainta lepadare de sine, lepadarea de sine aduce Duh Sfant si Duhul Sfant aduce PACEA. Amintiti-va de pilda cu saracul Lazar unde concluzia e urmatoarea: ” Au pe Moise si pe proroci. Daca nu vor crede in ei nu vor crede nici daca va invia cineva din morti”.
    Astfel CRESTINISMUL e singura religie care nu poate duce un razboi pentru ca indiferet de ce i se intampla ( prigoane, neajunsuri) el iarta caci razbunarea e a Tatalui si nu a nostra. Amonio nu stie ce e iertarea dar asculta in templu Cuvantul. Era oare el crestin??? Cati nu ascultam cuvantul si nu il implinim?? Iata ca si in zilele noastre exista peste tot cate un AMONIO.
    Cine se teme ca Hristos va fi stins din inima oamenilor prin manipurare sau prigoana de orice fel se inseala. Abia in astfel de momente se face o cernere intre adevaratii crestini. Alejandro Amenabar are nevoie de iertare ca si multi alti crestini care nu sunt homosexuali.
    Domnul sa ne dea intelepciune sa distingem vocea Lui dintre o mie de voci

  18. laurentiu :

    Date: June 9, 2010 @ 6:13 pm

    Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi pe Sfântul Chiril al Alexandriei, sfantul batjocorit in filmul Agora.

    Sfântul Chiril al Alexandriei este sărbătorit astăzi, 9 iunie, de către Biserica Ortodoxă. Unul dintre străluciţii teologi ai veacului al V-lea, Sfântul Chiril rămâne în istoria gândirii creştine datorită atitudinii ferme în apărarea ortodoxiei şi a învăţăturii drepte împotriva ereziei lui Nestorie. Părintele nostru între sfinţi Chiril al Alexandriei a fost Patriarh al Alexandriei pe vremea când aceasta era la apogeul influenţei şi puterii sale în sânul Imperiului Roman. Sfântul Chiril a fost un scriitor prolific, el fiind şi protagonistul principal al controverselor hristologice din secolele al IV-lea şi al V-lea. A fost figura centrală a Sinodului de la Efes din 431 care a culminat cu îndepărtarea lui Nestorie din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului. Sfântul Chiril este unul din Părinţii Bisericii şi faima sa în lumea ortodoxă i-a adus numele de \”Pecete a tuturor Părinţilor\”. Este sărbătorit atât în ziua de 9 iunie cât şi pe data de 18 ianuarie împreună cu Sf. Atanasie al Alexandriei. Sf. Chiril s-a născut în jurul anului 378 într-o localitate mică din Egipt, Theodosios, aproape de Malalla el Kobra din zilele noastre. Fratele mamei sale, preotul Teofil, s-a ridicat până la puternica poziţie de Patriarh al Alexandriei. Rămânând în preajma fratelui ei, acesta a supravegheat buna educaţie a lui Chiril. Educaţia sa, reflectată în scrierile sale, dovedeşte cunoaşterea scriitorilor creştini ai vremii, printre care Eusebiu de Cezareea, Origen, Didim cel Orb precum şi a scriitorilor Bisericii alexandrine. Bogata sa corespondenţă cu Episcopul Celestin al Romei face dovada unei profunde cunoaşteri a limbii latine. Educaţia pe care a primit-o era specifică epocii sale: între 390-392, când avea 12-14, ani a făcut studii de gramatică, între 393-397, de la 15 la 20 ani, a făcut Retorică (ştiinţele umaniste de astăzi), şi între 398-402 a făcut studii biblice şi de teologie creştină. A fost tuns citeţ de către unchiul său Teofil în Biserica Alexandriei şi, sub îndrumarea lui, şi-a sporit cunoaşterea şi a urcat treptele ierarhice. L-a sprijinit pe unchiul său în îndepărtarea sfântului Ioan Hrisostom din funcţia de Arhiepiscop al Constantinopolului, problema fiind de ordin administrativ şi nu doctrinar; de altfel, mai târziu Sf. Chiril a sprijinit întoarcerea Sf. Ioan Hrisostom, arătând curţii imperiale puritatea doctrinei acestuia ca fiind opusă credinţei neortodoxe a lui Nestorie. După moartea patriarhului Teofil, la 15 octombrie 412, Sf. Chiril a fost proclamat şi a devenit patriarh la 18 octombrie 412, în ciuda opoziţiei îndârjite a susţinătorilor candidatului arhidiacon Timotei în atmosfera instabilă a Alexandriei. Astfel, Sf. Chiril a fost succesorul Patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziţie puternică şi influentă, concurând-o pe cea de Prefect al oraşului. În primii săi ani de patriarhat a fost prins în problemele unui oraş cosmopolit în care animozităţile dintre diferitele partide creştine, evrei şi păgâni luau adesea forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalităţii dintre Alexandria şi Constantinopol şi pe cel al conflictului dintre şcolile alexandrină şi antiohiană în ceea ce priveşte gândirea eclezială, evlavia şi discursul teologic. Aceste probleme s-au acutizat în 428 când scaunul din Constantinopol a devenit vacant. Nestorie, ca reprezentant al partidului antiohian, a fost înscăunat ca Arhiepiscop al Constantinopolului la 10 aprilie 428 şi a inflamat şi mai mult spiritele susţinând că termenul Theokotos (Născătoare de Dumnezeu) nu reflectă în mod adecvat poziţia Fecioarei Maria în relaţia sa cu Iisus Hristos. Astfel, Sf.Chiril şi partidul alexandrin şi-au încrucişat săbiile cu cei din partidul antiohian la curtea imperială. După multe frământări, Augusta Pulcheria, sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea, l-a susţinul pe Sf. Chiril împotriva lui Nestorie. Pentru a-l îndepărta pe Sf. Chiril, Nestorie i-a sugerat împăratului să convoace un sinod ecumenic la Constantinopol. Dar împăratul Teodosie a convocat sinodul la Efes, o regiune în care Sf. Chiril era apreciat. După luni întregi de dezbateri, Sinodul din 431 a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil. Sf. Chiril a murit la 27 iunie 444, dar controversele au continuat şi în deceniile următoare, de la Sinodul tâlhăresc de la Efes din 449 până la Sinodul din Calcedon din 451, şi chiar mult după acesta.

    Sursa: Sinaxar
    Data: 2010-06-09

  19. laurentiu :

    Date: October 5, 2010 @ 3:37 am

  20. laurentiu :

    Date: October 5, 2010 @ 3:40 am

  21. pericle :

    Date: November 25, 2010 @ 9:42 pm

    @Nicolae :
    Date: January 27, 2010 @ 8:41 pm
    Nici nu ne putem astepta la altceva de la un regizor cu inclinatii homosexuale. Daca esti homosexual nu poti sa fi crestin – e o incompatibilitate.
    !*-vezi cati dintre preotii crestini sunt homosexuali si apoi mai vorbeste!

    Desi nu are legatura directa cu subiectul subiectul din filmul Agora, am citit recent cartea “Constantin si Imperiul crestin” de Charles Matson Odahl, Editura All. Am fost de-a dreptul impresionat cat de bine documentata e cartea, aproape fiecare paragraf are trimitere la sursa. Si documentele pe care se bazeaza cartea sunt in majoritate chiar din perioada respectiva. In plus autorul a cercetat toate locatiile unde mai exista vestigii de la inceputul secolului IV.
    Oricum e clar ca in cea mai mare parte a secolului IV imperiul a dus o politica de toleranta religioasa, dupa sfarsitul persecutiei in anul 312. Se mentioneaza unele incidente izolate chiar si in timpul domniei lui Constantin cel Mare dar nici imparatul nici episcopii nu le-au incurajat, asa ca s-au aplanat repede.

    !*-Constantin cel Mare poti vedea in codul lui davinci mai multe

  22. LAURl :

    Date: December 1, 2010 @ 1:44 am

    Fiecare religie a avut si va avea fanatici… mai rau de cei ce conduc turma in “piei de oi”; Crestinismul invata iubirea intre oameni, iertarea aproapelui – nu crima! Cine ridica sabia, de sabie va pieri! Cine nu a respectat si nu respecta legea iubirii de aproape (aproape = inclusiv cei ce nu sunt crestini) – nu poate fi crestin. Ex; parabola samariteanului milostiv. Nu poti ucide in numele Domnului! Si nici nu poti crestina cu forta: exemplu Americii Latine. A crede in Iisus – presupune liber albitru; Iisus nu obliga, doar ne pofteste la comuniune: ” Am pus in fata ta binele si raul: alege binele!”

  23. Gheorghe Popescu :

    Date: December 5, 2010 @ 6:53 pm

    Stimate domn,

    Nu mai dezinformaţi, că nu vă stă bine. Creştinii din film nu sunt personaje pozitive, dar nici păgânii nu sunt mai buni în Agora. Aş zice că lucrul ăsta e perfect vizibil pentru orice spectator care nu e rău-voitor sau ale cărui susceptibilităţi religioase nu-i deformează percepţia.

    Normalitatea e reprezentată de către Hypatia, singura persoană care nu condamna nici creştinii, nici păgânii, nici evreii.

    Da, biblioteca a fost incendiată de Cezar în anul 48 î. Ch., dar această precizare n-are niciun rost. Filmul nu spune că n-ar fi incendiat-o Cezar, ci creştinii. Filmul spune că, la vreo 450 de ani după incendierea ei de către Cezar (eveniment care, de altfel, e menţionat în film), mai exact în anul 391 d. Ch., biblioteca a mai fost distrusă o dată, în urma unui edict al împăratului Theodosius I vizînd distrugerea tuturor templelor păgâne din Alexandria. Se pare că o parte din bibliotecă se afla în aceeaşi clădire cu unul dintre temple, Serapeum. E o ipoteză controversată, dar nu e complet lipsită de temei şi, oricum, nu e invenţia cineaştilor.

    Oare chiar n-ai văzut că, în film, politeiştii sunt cei care pun primii mâna pe sabie (atunci când creştinii încep să le profaneze statuile)? Oare n-ai văzut că ei (politeiştii) sunt mânaţi de un actor osos, cu nas de pasăre – adică ales special ca să nu poată inspira (prin fizicul lui) prea multă simpatie? Oare n-ai văzut cât de lungită e secvenţa în care evreii prind un grup de creştini într-un spaţiu închis şi îi atacă de sus cu pietre? Oare chiar n-ai înregistrat aceste lucruri (înregistrând doar ipostazele negative în care apar creştinii) sau le-ai trecut intenţionat cu vederea?

    Un comentator are dreptul să se poziţioneze cum vrea el faţă de discursul unui film, dar întâi de toate are datoria de a prezenta cât mai onest, cu cît mai puţine deformări, acel discurs.

  24. Gheorghe Popescu :

    Date: December 5, 2010 @ 6:56 pm

    Iată ce a scris Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. II, cap. XXX, paragraful 239:

    …Oricum ar sta lucrurile, convertirea lui Constantin a asigurat creştinarea oficială a Imperiului. Primele simboluri creştine au început să apară pe monede din anul 315, iar ultimele imagini păgâne dispar în 323. Biserica primeşte un statut juridic privilegiat, adică statul recunoaşte validitatea sentinţelor tribunalului episcopal, chiar în materie civilă. Creştinii acced la cele mai înalte demnităţi şi măsurile de restricţie împotriva păgânilor se înmulţesc. Sub Theodosie cel Mare (379-395), creştinismul devine religie de stat şi păgânismul este interzis definitiv; prigoniţii devin prigonitori…

    …Pe de altă parte, solidaritatea creştinilor era fără egal; comunitatea îşi lua asupra ei sarcina întreţinerii văduvelor, orfanilor, bătrânilor şi îi răscumpăra pe cei căzuţi în mâinile piraţilor. În timpul epidemiilor şi asediilor oraşelor, creştinii erau singurii care se îngrijeau de cei răniţi şi îi îngropau pe cei morţi. Pentru toţi dezrădăcinaţii Imperiului, pentru victimele alienării culturale şi sociale, Biserica era singura speranţă de a dobândi o identitate, de a găsi sau de a regăsi o semnificaţie existenţei…

    …Înnoirea cea mai neaşteptată şi care a avut consecinţe considerabile în istoria religioasă, culturală şi socială a Europei a fost monahismul, caracterizat prin separarea de lume şi printr-un ascetism foarte sever…
    …După cum remarcă Peter Brown, călugării îşi aleseseră de bunăvoie “anticultura”, pustiul şi peşterile…

    …Către finele sec. al IV-lea, se asistă, din Mesopotamia până în Africa de Nord, la un val de violenţe săvârşite de călugări: în 388 ei incendiază o sinagogă din Callinicum, lângă Eufrat, şi terorizează satele siriene în care se găseau temple păgâne; în 391, patriarhul din Alexandria, Theofil, îi cheamă pe călugări să “cureţe” Serapeumul, citadela marelui templu al lui Serapis. În aceea epocă ei pătrund cu forţa în casele păgânilor ca să caute idoli. În 415, un grup de călugări fanatici comit una din cele mai odioase crime din istorie: ei o lişează pe Hypathia, nobila femeie-filosof din Alexandria, pe care discipolul ei, episcopul Synesios, o evoca astfel: “mamă, soră, profesoară şi binefăcătoare”.
    În Orient, episcopii îi ocrotesc pe călugări ca să-şi întărească propria situaţie: împreună, episcopi şi călugări, se pun în fruntea poporului şi îi dictează acestuia opiniile…

  25. Gheorghe Popescu :

    Date: December 5, 2010 @ 7:17 pm

    comentariile se adresează lui Laurenţiu Dumitru şi celor care mai gândesc ca el.

  26. alexandra :

    Date: January 30, 2011 @ 7:32 pm

    Am citit Teodora- imparateasa Bizantului. In aceasta lucrare se specifica faptul ca Sf. Chiril al Alexandriei era un adept al monofizismului, aparand formula: “unica este natura (physis) intrupata a cuvantului dumnezeiesc”.
    Din cate stiu consecinta conceptiei monofizite este aceea ca daca Hristos nu are pe langa esenta divina si fire omeneasca, atunci conceptul de mantuire a omului prin sacrificiul suprem al fiului lui Dumnezeu poate fi usor spulberat. Este adevarat? Monofizismul a fost considerat o erezie?

  27. alexandra :

    Date: January 30, 2011 @ 7:48 pm

    Si ca sa evit intrebarea “unde vrei sa ajungi?”… In acele vremuri in care cele doua curente “monofizit” si “calcedonean” se infruntau au auvut loc nenumarate crime intre crestini…Intre cele doua factiuni care dispuneau de un fel de “militii”: verzii care erau monofiziti si albastrii care erau calcedoneni. Crime intre crestini! Ma intreb daca regizorul despre care s-a scris mai sus o sa regizeze un film “Teodora” in care o sa descrie crimele crestinilor impotriva crestinilor ce se va mai scrie despre el? Pentru ca tema homosexualitatii am apuizat-o aici. Si ce se va spune despre acea actrita care isi etala nurii pe hipodrom daca ar fi sa o comparam cu Hypathia? Actrita proclamata basileu alaturi de imparatul Iustinian de catre Prea Sfintii Parinti ai crestinatatii.

  28. andrei biziiac :

    Date: April 18, 2011 @ 9:44 pm

    de-or fi toti oamenii de pe fata pamintului ADEVARATI CRESTINI or muri toti oamenii de moarte buna,Hristos este Dumnezeu si gata, alt adevar nu exista

  29. Un om simplu... :

    Date: June 9, 2011 @ 9:40 pm

    Ce-mi place cand citesc ce au scris niste MARTALOGI* care incurca religia si credinta cu istoria si logica:))
    (*as vrea ca prin cuvantul “MARTALOG” sa se inteleaga sensul din DEX:”marinar creştin de pe Dunăre SAU Soldat creştin, mai ales grec, în slujba sultanului”:))

    Eu zic asa:

    – istoria este scrisa de invingatori si rareori este exacta;

    – filmul este produsul imaginatiei producatorului;

    – societatea de astazi este bazata pe consumerism;

    – atat producatorul filmului cat si autorul articolului trebuie sa manance:));

    Si acum… pentru cei care au “ochi sa auda si urechi sa vada”:))… continuati sa “faceti ce va zice popa si nu ce face popa”.

    Pe final… ma inclin!

  30. Sorin :

    Date: June 16, 2011 @ 8:48 am

    “Omul simplu” spune şi adevărul- se apropie cel mai mult de adevăr. Dumnezeu este UNUL, doar bisericile s-au întrecut să afirme că adevărul este doar cel predicat în acea biserică. Şi asta a dus şi încă duce la rivalităţi, conflicte, violenţe – cel mai trist, invocându-l pe Dumnezeu ca girant al acelei tabere – dar AMBELE tabere invocând acelaşi Dumnezeu.
    ASTA spune filmul: bigotismul, intoleranţa dăunează întregii societăţi. Pluralismul ideilor e benefic, totalitarismul e distrugător. “Cine nu-i cu noi e împotriva noastră” – sună cunoscut?
    E crezul ultimativ, când nu mai sunt argumente logice, e crezul totalitar, care nu a dispărut odată cu comunismul. Nici nu a apărut odată cu acesta.

  31. Sorin :

    Date: June 16, 2011 @ 8:50 am

    Pace şi bucurie !

  32. E-nigma :

    Date: June 18, 2011 @ 3:58 pm

    Prima replica ce mi-a venit in minte dupa ce am vazut filmul, polemizand in gand cu o colega hiper-credincioasa (o sa fiu si eu lapidat pt acest termen?) a fost: daca tot m-ai omorat la cap cu Quo Vadis, vezi si Agora! Evident, ambele sunt pura fictiune. Cu ceva repere istorice, ceva mituri amestecate si adaptate ca sa “dea bine”, insa raman in sfera literaturii, unde orice e posibil, daca suna frumos! De unde atata controversa, cand vorbim despre un FILM? Ca poate sminti, da, dar orice vezi pe strada, la TV (cine se mai uita..) sau in presa te poate sminti.. orice magazin ce-si afiseaza nonsalant in vitrina produsele erotice e motiv de alunecare pt credinciosi? Ma cam indoiesc.. cine crede, va crede indiferent ce vede (sau aude despre, puritanii nu vor vedea asa mizerie, nu?!) la un film, cine nu credea, oricum n-a pierdut nimic.. Homo sau nu, regizorul reuseste o creatie artistica de calitate, in opinia mea fara educatie de specialitate. Si a altora, pt ca incasarile au fost mai mult decat decente. Bun, stim ca nu orice mizerie se vinde bine are si legatura cu arta, dar aici e vorba de o poveste, rastalmacind (poate!) adevarul istoric, destul de incert, si inducand crestinilor un puternic sentiment de repulsie.. OK.. v-a obligat cineva sa-l vedeti? E eretic, iconoclast si plin de falsuri? Dar nimeni care are o oarece cultura nu-l ia de Evanghelie, cum nici Codul lui Dan Brown nu-i altceva decat film, si-a starnit atata scandal.. publicitate negativa care e tot publicitate, servind autorii!

  33. Filmul “Agora”, încă o palma lui Hristos | Tineretul Ortodox :

    Date: September 25, 2011 @ 4:36 pm

    […] Sursa: http://laurentiudumitru.ro/blog/2010/01/27/filmul-agora-inca-o-palma-lui-hristos/ Posted in Descoperă Ortodoxia, filme, Recenzii cărţi « Serviciul de Presă al Mitropoliei Chișinăului și al Întregii Moldovei acum și pe Skype You can leave a response, or trackback from your own site. […]

  34. Filmul “Agora”, încă o palma lui Hristos | Tineretul Ortodox :

    Date: September 25, 2011 @ 4:36 pm

    […] Sursa: http://laurentiudumitru.ro/blog/2010/01/27/filmul-agora-inca-o-palma-lui-hristos/ Posted in Descoperă Ortodoxia, filme, Recenzii cărţi « Serviciul de Presă al Mitropoliei Chișinăului și al Întregii Moldovei acum și pe Skype You can leave a response, or trackback from your own site. […]

  35. dexro :

    Date: October 19, 2011 @ 6:15 pm

    pe departe asta ii filmul meu favorit!!!

  36. cucu :

    Date: October 19, 2011 @ 11:02 pm

    voi chiar credeti ce vorbiti aici???
    aveti nevoie de cineva sa va spuna ce sa credeti???
    eu sunt ala ateul, care crede in atomi…..pa

  37. tot eu... :

    Date: October 19, 2011 @ 11:14 pm

    Domnilor, daca aveti impresia ca ceea ce numim noi crestinism este o religie in care bunatatea predomina, va inselati. Istoria crestinismului este sangeroasa, iar adeptii de azi sunt fie ipocriti fie fanatici. Cea mai proasta parte a unei extreme e cealalata extrema. Astfel incat e o dovada de ignoranta in momentul in care sugerati ca aceasta religie este cea … cum sa-i spunem?…cea mai buna! Cea mai buna pentru ce??? Pentru Viata de Apoi??? Serios???
    Haideti sa gandim de doua ori inainte sa afirmam adevarul absolut!

  38. morfozel :

    Date: August 25, 2013 @ 1:53 pm

    Si nu e asa? n-au fost crestinii cei mai inversunati dusmani ai oricui nu era de acord cu ei? asa au fost niste barbari scapati de sub control care au distrus tot ce nu le convenea.

  39. laurentiu :

    Date: August 28, 2013 @ 3:37 pm

    Nu, Morfozel. Nu e aşa! Confundaţi victimele cu călăii.

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.