Filmul “Agora”, inca o palma lui Hristos
January 27, 2010 8:04 am LD. Hollywood - oglinda lumii
Laurentiu Dumitru
Pitesti. Euromall. Cinema city. 6 orase din tara au fost deja blagoslovite cu cinema multiplex in mall-uri. Sali de cinematograf moderne, cu o arhitectura cu gust, scaune confortabile, sunet surround, aparitia filmelor in 3D, rezervari telefonice sau online, bufet cu dulciuri si meniuri cu coca cola, popcorn sau nachos, personal elegant, atent si politicos. Pentru un cinefil adevarat vizionarile la cinema city sunt o desfatare de zile mari. Sigur, doar daca nu dai peste un film reprobabil, ca „Agora”.
Agora. O productie cinematografica cu un fir epic gandit in cele mai marunte detalii, infipt bine in timp si spatiu, cu personaje istorice reale, pentru a da o incarcatura cat mai impartiala, cat mai obiectiva, pentru ca efectul sa fie de-a dreptul ucigator de suflet. Concluziile filmului nu se lasa descoperite, ci i se baga spectatorului pe gat. Regizorul productiei, Alejandro Amenabar, un chilian, din intamplare si homosexual, tine mortis sa ne spuna limpede, scolareste, cine-i bun si cine-i rau pe lumea asta.
Hypatia, celebra matematiciana si filosoafa (daca exista cumva acest feminin), impreuna cu alti cativa distinsi si rafinati pagani, pieptanati frumos si imbracati in robe elegante, scoliti intr-ale artelor si stiintelor vremii, lupta din rasputeri sa salveze intelepciunea lumii antice adapostita in celebra biblioteca alexandrina de furia unor salbatici, fanatici si neciopliti care, intamplator, se imbracau in piei de animal si se numeau… ati ghicit!… crestini. Asedierea nu va dura insa mult, pentru ca un decret imperial le ingaduie de acum crestinilor sa intre in biblioteca, de fapt sa darame statuile idolesti. Iaca, au intrat, dar nu sa citeasca si sa studieze, ci sa dea foc pergamentelor „dracesti” ale lumii vechi, sa darame statuile zeilor muti si sa ucida cu sange rece, zice filmul. Pana si numai privirea spre vechile statui se pedepsea cu moartea…
Dupa trei veacuri de catacomba si martiraj, liberi si protejati de imparat, crestinii isi fac de cap in Alexandria sfarsitului de secol IV, inceput de secol V, impunandu-se prin violenta si teroare. Mai precis, e vorba de gruparea calugarilor parabolani, un fel de politie crestina ce facea legea in oras, ducand un razboi de gherila cu paganii civilizati care-si vedeau linistiti de viata lor, toate astea sub supravegherea si ascultarea episcopului, zice filmul. Nici iudeii nu scapa de furia parabolanilor, prefectul cetatii fiind nevoit sa medieze conflictul intre ei. Episcopul reaminteste tuturor ca evreii sunt blestemati si exilati pana la sfarsitul vremurilor si ca sunt de plans ca nu stiu de Hristos, zice filmul, dar si Evanghelia (ambele in acest punct incorecte politic).
Vina de capatai a paganilor alexandrini? Ca nu imbratiseaza credinta in Cel Rastignit si Inviat! Hypatia, baricadata in biblioteca, isi vede serioasa de cercetarile ei privind miscarea astrelor si nu vrea sub nici un chip sa imbratiseze noua credinta a gruparii teroriste barbare, desi cativa fosti ucenici apropiati ai ei, Orestes, devenit prefectul orasului, si episcopul Synesius din Cirene, insista sa cugete la noua credinta.
Conflictul ia amploare cand episcopul Chiril ataca de la amvon pe „pagana si vrajitoarea” Hypatia si il infrunta pe fostul ei ucenic, prefectul Orestes, care, desi acum crestin, o simpatiza si-i cauta compania inca. Episcopul, cu o mima plina de ura, dupa ce citeste din Epistola catre Timotei despre femeia care trebuie sa stea in liniste (in silence), fara a invata pe altii, il forteaza pe Orestes sa ingenuncheze in fata Cuvantului Domnului si sa se lepede de prietenia cu… vrajitoarea. Pus intre ciocan si nicovala, Orestes intoarce spatele episcopului, iese din biserica in huiduielile multimii, iar un parabolan il loveste puternic cu o piatra in cap.
Parabolanul va fi executat, episcopul Chiril insa il canonizeaza, iar mai apoi cauta razbunare pentru sangele lui. Tinta lui este Hypatia, zice filmul. Parabolanii o prind, o dezbraca si fata altarului ca Domnul sa o vada in toata necuratia ei si o omoara prin lapidare.
Ultimul cadru al filmului ne informeaza ca Hypatia a fost tarata prin oras, arsa pe rug, iar episcopul Chiril care va prelua puterea in Alexandria, a fost declarat de catre Biserica „sfant si doctor”.
Inca o data Biserica e batjocorita si istoria falsificata. Aparent totul e istorie reala. Filmul „Agora” nu se limpezeste insa cu 3 cautari pe wikipedia, lucrurile fiind mult mai adanci.
In ciuda detaliilor ce par a fi obiective, filmul este nerealist; in ciuda maretiei lui, este mincinos.
Prigoana crestinilor asupra paganilor. Momentele din film care reliefeaza prigoana dusa impotriva paganilor sunt emotionante, induiosatoare. Daca esti putin sensibil, dai apa la soricei. Nu putem nega ca unii crestini, oarecand, in istorie, „in numele lui Hristos”, au facut greseli mai mici sau mai mari. Biserica a cladit dintotdeauna sfinti si marturisitori, dar sub streasina ei s-au adapostit deseori impostori si oportunisti. Daca un singur pagan sau frate a fost ucis vreodata cu sange rece de un crestin „in numele lui Hristos” este regretabil in sine, dar si pentru ca tocmai de aceasta sete de sange a cautat sa ne tamaduiasca Hristos pe Golgota, prin jertfa asumata din iubire. A aduce pe ecrane astfel de momente rarisime, uitand ca vreme de 300 de ani, pana la edictul de la Milan (313), (cand crestinism a devenit gratie lui Constantin cel Mare religie licita, ingaduita in Imperiu), au fost ucisi zeci de milioane de crestini, inseamna, prin omisiune, a denatura si falsifica istoria, iar, tacit, a ascunde un truism, un adevar evident.
Parabolanii. Etimologic, numele lor (paraboloi) inseamna „cei ce isi risca viata”, pentru ca se ocupau de obicei de ingrijirea bolnavilor si ingroparea acestora, chiar si pe vreme de ciuma. E clar ca nu oricine avea disponibilitate spre a se expune bolilor contagioase, deci nu erau chiar o adunatura de salbatici. Se stie ca numarul lor nu a fost niciodata mare, deseori ei erau mai mult o garda de corp a arhiereului. Este drept ca de numele lor sunt legate evenimentele violente de la asa zisul Sinod talharesc de la Efes (449). Chiar daca faptele acestor „garzi de corp” au fost reprobabile, nu cred ca trebuie amplificate artificial. E vorba pana la urma doar de una din paginile nefericite ale istoriei crestinismului. Credinciosii de rand nu au avut apucaturile acestei grupari minoritare nici atunci si nu au nici acum. Intotdeauna, dupa putere si credinta, crestinii s-au osarduit sa traiasca dupa dreptarul Evangheliei, sa lupte cu patimile, sa se instraineze de lumea aceasta. Alejandro Amenabar sugereaza in „Agora” ca asa-s crestinii, iar asta e rautate gratuita.
Teofil al Alexandriei. Este primul din episcopii prezentati in film, desi se accentueaza mai mult personalitatea nepotului si urmasului sau, Chiril al Alexandriei. Despre Teofil stim ca este cel care convoaca sinodul de la Stejar (403), sinod in cadrul caruia este depus din treapta si trimis in exil Sfantul Ioan Gura de Aur. Asadar nu e o personalitate cu care Biserica sa se laude, nu a facut cinste ei si nu e pomenit in randul sfintilor. Aparam crestinismul cand marturisim drept, cinstit, nu cand aparam nedreptatile crestinului, fie el vladica sau opinca.
Hypatia vs. Chiril al Alexandriei. Hypatia nu putea fi decat incantatoare, rafinata, caci asa e si oscarizata actrita Rachel Weisz. Astfel dramatismul filmului este mult mai intens. Desigur, asta e mai putin relevant, insa e bine de stiut ca in jurul Hypatiei s-au dezvoltat multe mituri. Adevarul e ca in jurul ei este multa literatura si mai putin date clare. De altfel nu ni s-a pastrat nimic din opera ei magistrala. Stim ca a fost o persoana foarte influenta, ca a creat in jurul ei o scoala, ca avea preocupari de filozofie, matematica si astronomie, dar de fapt… nu stim nimic clar despre ea. Oricum o filosoafa de talia ei, rasarita pe temelia neoplatonismului lui Plotin (foarte faimos in Alexandria) nu putea fi atee, cum se sugereaza in film. Hypatia a devenit un brand, un mit, „o poveste frumoasa”. Hypatia este un martir al stiintei, un simbol al ratiunii biruite de barbarismul religios.
Hypatia este, daca ingaduiti, un fel de Che Guevara, care poate fi imprimat pe tricou, dar despre care nu cunosti mai nimic. Toata lumea il stie, dar de fapt nimeni nu stie mare lucru. Sunt surse care considera ca Hypatia e posibil sa fi fost o victima a politicii acelor vremi. Este si usor nerealist a crede ca avand atata influenta in cetate, avand si prietenia si consideratia prefectului si chiar a unor clerici, putea sfarsi in felul prezentat in film.
In filmul „Agora” dusmanul de moarte al Hypatiei este Sfantul Chiril al Alexandriei, unul dintre cele mai luminate minti pe care le-a dat Biserica in primele veacuri, despre care avem, de data asta, destule date biografice limpezi si de la care ne-a ramas majoritatea lucrarilor teologice. Sfantul Chiril este protagonistul principal al controverselor hristologice din secolele al IV-lea si al V-lea. S-a impus ca un adevarat apologet si marturisitor la Sinodul de la Efes (431) care a culminat cu indepartarea din scaunul de la Constantinopol a ereticului Nestorie. Sfantul Chiril a sprijinit întoarcerea Sfantului Ioan Gura de Aur, el fiind cel care a aratat curtii imperiale puritatea doctrinei acestuia, opusa credintei neortodoxe a lui Nestorie. Daca astazi numim pe Fecioara Maria – Theokotos (Nascatoare de Dumnezeu) se datoreaza in mare parte acestui mare parinte si invatator al Bisericii atat de hulit in filmul „Agora”. Insasi troparul „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te” este atribuit Sfantului Chiril.
Aflam din Viata Sfantului Chiril ca in primii ani de patriarhat a fost prins in diverse animozitati dintre diferitele partide crestine, evrei si pagani, care adesea luau forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalitatii dintre Alexandria si Constantinopol si pe cel al conflictului dintre scolile alexandrina si antiohiana in ceea ce priveste gandirea ecleziala si discursul teologic. Sfantul Chiril a fost un om foarte inzestrat intelectual, stapanea foarte bine limba latina (o dovedeste corespondenta sa personala cu un episcop din Apus), avea studii aprofundate de gramatica, de retorica, studii biblice si de teologie crestina. Sfantul Chiril a scris cateva exegeze, printre care Comentarii la Vechiul Testament, Tratat împotriva arianismului, Comentarii la Evanghelia după Ioan, Dialoguri despre Sfanta Treime, lucrari teologice de mare valoare care il aseaza in randul marilor parinti si scriitori bisericesti.
Din toate acestea eu socotesc ca putem intui duhul, caracterul si preocuparile acestui Sfant Parinte. O astfel de constiinta, cum a fost Sfantul Chiril, chiar daca era ca si unchiul sau, Teofil, un om indraznet si dur, zice Viata sa, nu putea talcui atat de draceste Evanghelia incat sa creada ca aduce slava lui Dumnezeu daca „cere moartea copiilor si femeilor”, cum zice filmul, si, in special, a unei femei preocupate de traiectoria elipsoidala a pamantului. De aceea inca o data spun ca este nerealist a-l acuza de moartea Hypatiei filosoafa. Intelegem noi atat de bine contextul si intamplarile acelui veac si putem acuza un Sfant Parinte al Bisericii de o astfel de crima, chiar si in situatia in care fapta ar fi savarsit-o un parabolan? Avem vreo dovada ca filosoafa a murit din ordinul ierarhului? Mai degraba il vad pe Sfantul Chiril la un ceai, polemizand cu Hypatia pe diverse teme legate de rosturile, intelegerile si framantarile dintotdeauna ale omului, nazuind tainic sa faca din ea o noua Sfanta Ekaterina, cea care biruise prin cuvant oarecand peste 150 de ritori pagani.
Biblioteca din Alexandria. A spune ca celebra biblioteca a antichitatii a fost distrusa de crestinii refractari la cultura si zestrea pagana a lumii vechi este o denaturare a adevarului. Marea biblioteca din Alexandria s-a ruinat in timp, datorita mai multor evenimente nefericite; sunt voci care spun ca in vremea Hypatiei (m. 415 d. Hr.) deja aveam de-a face cu o versiune mai mica a bibliotecii; cea initiala a fost construita in jurul anului 288 i. Hr., deci cu aproximativ 600 de ani inainte de evenimentele prezentate in film.
Ce mai conteaza ca multi istorici pun distrugerea celebrei biblioteci pe seama imparatului Iulius Cezar (in 40 i. Hr., in timpul razboiului civil cu Pompei), da mai bine sa spui ca distrugerea bibiotecii, templu al culturii si civilizatiei, este opera exclusiva a crestinilor ce se simteau amenintati de filosofiile vechi. Si daca prin absurd parabolani sau simplii crestini ar fi incendiat vreo aripa a bibliotecii, in ce masura putem generaliza si eticheta crestinismul, cand parinti mari de talia Sfantului Vasile cel Mare indemna sa luam din invatatura pagana, ca albina din floare, numai nectarul, ceea ce este ziditor? Ori cand stim ca s-a dezvoltat si pastrat traditia de a zugravi pe peretii exteriori ori in pridvorul bisericilor chipuri ale invatatilor lumii vechi, ca unii care au intrezarit intr-o oarecare masura zorii crestinismului?
Sa presupunem insa ca ar fi existat un ordin imperial in acest sens, anume – sa fie distruse capistile pagane idolesti (desi “Idolii nerabdand taria Ta au cazut” spune acatistul), si Teofil episcopul ar fi fost una dintre autoritatile alexandrine insarcinate cu executia ordinului. E putin probabil ca Hypatia si ai ei ucenici sa alerge in brate cu pergamentele pentru a le scapa de furia crestinilor… E putin probabil ca ar fi riscat Teofil sa faca exces de zel distrugand odata cu statuile pagane insasi celebra biblioteca sau ce mai ramasese din ea.
Am vazut filmul „Agora” in ziua premierii lui in Romania, zi in care aproape orice film nou are sala plina. De data asta in sala au fost maxim 15 persoane. Nadajduiesc ca cei mai multi dintre crestini vor sta departe de acest film nascut din orbirea unui regizor homosexual fata de viata in Hristos si Biserica. Observ ca nu s-au risipit facatorii de basme, ci mai vartos strang randurile facand repetitii generale impresionante, pregatind lumea pentru venirea marelui inselator… Candva Alejandro Amenabar, ca multi altii, poate va plange cu lacrimi de umilinta orbirea sufleteasca de acum. Bunul Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Chiril al Alexandriei, sa-i incalzeasca inima pentru a vedea, pentru a intelege!
+++
Ioan :
Date: January 27, 2010 @ 11:35 am
Multumim, Laurentiu, pentru lamuriri
Domnul sa te intareasca in marturisirea adevarului
heraasku :
Date: January 27, 2010 @ 11:49 am
Cu tot respectul.
Trebuie vazut filmul pentru a sti cum sa te aperi in fata unui “convertit”. Istoria nu se mai invata din carti ci de la mall. Am ajuns in situatia de a crede ca ceea ce spune un film, sau un program de stiri, chiar asa s-a intamplat.
Aici este drama. Puterea cuvantului. Cuvantul creaza o spiritualitae halucinanta care poate fi intoarsa pe toate fetele cat timp ne este UTIL. Eu cred ca asta s-a intamplat cu iudeii Legii. Ei au primit Legea in Prezenta (Parousia) lui Dumnezeu. Apoi au ramas cu litera scrisa in piatra dar fara Dumnezeu (este situatia oricarui pacatos care crede ca daca stapaneste cuvantul stapaneste Adevarul). La fel si noi, crestinii caldicei, credem ca posedand o Traditie “materiala” suntem in posesia Adevarului. Spunea bine cineva ca putem cadea in capcana dragostei pentru ortodoxie in dauna lui Hristos.
Filmul este unul din primii pasi, intre altele, ai unui drum care se construieste. Acest drum ne va pune in fata unei situatii IMPOSIBILE. O situatie in care cuvintele, asa cum le stiam noi, nu vor mai avea acelasi inteles pentru toti. Si rezultatul va fi imposibilitatea intelegerii intre oameni.
Ca exemplu pot sa dau Premiul Nobel pentru Pace dat lui Obama. Noi stiam ca pace inseamna ceva dar ni s-a vadit ca pace inseamna altceva, de fapt inseamna chiar razboi. Vezi si limbajul “corectitudinii politice”. Si atunci… ? Ce ne facem?
Spune Sfantul Pavel “sa ne intelegem intre noi, sa vorbim aceeasi limba”. Nu este limba romana, engleza, rusa. Limbajul este supus, in aceste timpuri, unui proces de re-definire. Iar daca noi nu suntem INTELEPTI vom ajunge in situatia de a nu mai avea cu ce sa ne EXPRIMAM nadejdea. Nu vom mai avea cuvinte caci definitiile se schimba. Aici este una dintre slabiciunile crestinilor: lipsa si fuga de STIINTA. Caci daca Sfintii Parinti stapaneau filosofia timpului lor noi nu cred ca o prea stapanim.
Sfat: trebuie studiati cativa ganditori care au revolutionat gandirea si limbajul.
Este de lucru, eu asta cred.
Vladimir B. :
Date: January 27, 2010 @ 6:03 pm
Hypathia în Agora:
http://ochiuldeveghe.over-blog.com/
Nicolae :
Date: January 27, 2010 @ 8:41 pm
Nici nu ne putem astepta la altceva de la un regizor cu inclinatii homosexuale. Daca esti homosexual nu poti sa fi crestin – e o incompatibilitate.
Desi nu are legatura directa cu subiectul subiectul din filmul Agora, am citit recent cartea “Constantin si Imperiul crestin” de Charles Matson Odahl, Editura All. Am fost de-a dreptul impresionat cat de bine documentata e cartea, aproape fiecare paragraf are trimitere la sursa. Si documentele pe care se bazeaza cartea sunt in majoritate chiar din perioada respectiva. In plus autorul a cercetat toate locatiile unde mai exista vestigii de la inceputul secolului IV.
Oricum e clar ca in cea mai mare parte a secolului IV imperiul a dus o politica de toleranta religioasa, dupa sfarsitul persecutiei in anul 312. Se mentioneaza unele incidente izolate chiar si in timpul domniei lui Constantin cel Mare dar nici imparatul nici episcopii nu le-au incurajat, asa ca s-au aplanat repede.
ion :
Date: January 27, 2010 @ 8:46 pm
Acum, nu e chiar o asa de mare surpriza toata povestea asta.
Cititi despre originea actritei…
http://en.wikipedia.org/wiki/Rachel_Weisz
Nu inteleg de ce ar trebui sa dau bani baietilor care scot astfel de productii… Cel mai bine e sa fie ignorate.
Cititi ceva pertinent despre film:
http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/01/24/agora-anticrestina-a-lui-amenabar/
Lonelyshepherd :
Date: January 27, 2010 @ 10:23 pm
Încet, încet profeţiile se împlinesc…Dumnezeul întrupat al creştinilor S-a născut într-o peşteră şi a fost înmormântat într-o peşteră, înviind. Creştinismul s-a născut în catacombe şi, ucis de duhul veacului acestuia, e aruncat iarăşi în singurul loc în care poate să-nvieze,-crăpăturile pământului:”[...]au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.”(Evr. 11:37-38)
mihailt :
Date: January 28, 2010 @ 12:49 am
Se stia ca Pamantul este rotund de mai multa vreme inainte.
Sumerienii stiau de pamant ca e rotund si de miscarea stelelor de 6000 de ani inainte de intruparea lui Dumnezeu Cuvantul,Dumnezeu Iisus Hristos.
Dupa parintele Cleopa Enoh a fost invatat de Sfintii Ingeri astronomie,sa scrie sa citeasca si alte stiinte.
Asa ca se pare ca se stie de Pamant ca e rotund de multa vreme inainte de ce se zice aci.
adrian :
Date: January 28, 2010 @ 10:39 am
Doamne ajuta.
V-am scris doua mailuri in legatura cu revista Orthograffiti. Mi-ati putea raspunde si ajuta, va rog?
ec :
Date: January 28, 2010 @ 10:51 am
viata bate filmul!
Mihai Petrea :
Date: January 28, 2010 @ 1:25 pm
Si asta va trece……
Razboi întru Cuvânt » CREDINTA CRESTINA SUB ASEDIU INVERSUNAT / Sufocarea cu premeditare a economiei nationale / LA UN PAZ DE RAZBOI? / Dialog foarte folositor cu istoricul fost detinut politic RADU CIUCEANU si altele (Stiri si comentarii 27 ̵ :
Date: January 29, 2010 @ 5:05 am
[...] Laurentiu Dumitru: Filmul “Agora”, inca o palma lui Hristos [...]
marcovici :
Date: January 29, 2010 @ 8:13 am
nu stiu daca e cazul sa ne miram la fiecare zvacnire a rautatii
sigur, luam atitudine
sunt convins ca mai mari decat acestea vom vedea nu peste mult timp
umanismul secular de tipul “pavelcorutilor” si “orestilor” contamineaza creierele des-spiritualizate
nu e o lupta noua, decat ca acum participam si noi la ea, fie din teren, fie din tribuna
sa nu ne miram daca preotii raman fara salarii de la buget, daca profii de religie vor fi un termen arhaic (ocupatie pierduta in negura istoriei, ca paharnicul)
nu ne va fi usor, multi vor capitula
va fi greu sa iti mai educi copiii
cu nadejde noar in cel Neatins, ramasita va reusi
marcovici :
Date: January 29, 2010 @ 8:20 am
nu simpatizez nici cu talibanii care pretuiesc ortodoxia mai mult decat pe HRISTOS, nici cu letargicii care pana la amiaza dorm pe o parte si pana seara pe cealalta
porunca bisericeasca sa nu citim carti eretice se refera si la filme, ne tulbura duhul de rugaciune, puternic sau slab, dupa caz
intelegem de ce nu avem coliba statatoare, ci ne regasim doar in comunitatea eclesiala
nu sunt vorbe goale spuse de FELMY, ci secretul pozitivismuluianti-new-age (combatea tertuliana a paganismului cu proprii termeni)
vecinii mei si cu mine nu avem presiune la caz de 6 zile si rabdam frig si cartim, amenintam oamenii e.onului
adica, facem filosofie crestina, nu si practica, solutii
cand boala avanseaza, marium doza de medicament (rugaciune)
marcovici :
Date: January 29, 2010 @ 8:25 am
apropo de carti eretice, evreul (nu sunt antisemit deloc)GEORGE STEINER, “errATA” (INTENTIONAT, N.A.)spune ca sunt 2 mari erezii: comunismul si crestinismul si multe alte prostii mai spune
Neagu Djuvara cu “amintiri din pribegie” (intentionat cu a mic): il respect si il admir ca istoric, dar face confesiuni ciudate despre crestinism in epoca Niger 1961-1984. ce e fain, aflu cum sunt priviti anassara (nazarinenii) de catre musulmani.
Julien Green, cu 11 volume de Jurnal, multe aberatii ale unui etichetat de altii sodomit
si altele, mergeti pe la biblioteci
EuroTrash86 :
Date: January 29, 2010 @ 9:24 am
Nu vedeti si partea plina a paharului. Paganii o meritau oricum chiar daca crestinii s-au comportat asa. Sa nu uitam ce le-au facut paganii crestinilor dar in primul rand trebuia ca paganii sa fie scosi in afara legii. Asa mi se pare si normal intr-o societate normala. SI cred ca e si un mesaj despre ce se va petrece cu toti paganii din lume. Istoria se repeta sa zicem doar asta…caci sunt mai multe de zis. E un mesaj pentru pagani, si paganii crestini daca intelegi ce vreau sa zic…Si Haiti a fost tot un mesaj. Stiati ca locul acela era plin de prostitutie(prin asta trebuie sa intelegem “trafic de carne vie cu fete minore”? Era o pepiniera pentru proxeneti. Vad ca vorbeati si de o misiune ortodoxa pe aici pe sit.
EuroTrash86 :
Date: January 29, 2010 @ 9:26 am
Iar treaba ca Episcopul acela Chiril a omorat-o pe Hypatia, chestia e de domeniul inchizitiei, ceva fanatic.. Dumnezeu stie
EuroTrash86 :
Date: January 29, 2010 @ 9:32 am
Poate au vrut sa arate ce se petrece cand crestinii devin fanatici, ortodocsi dar nu crestini intelegeti? Si au ales perioada aia istorica ne-fiind alta mai buna mai ales ca nu stiam de aceasta femeie Hypatia pana acum. Vedeti voi, ca filmul a indeplinit si ceva bun? M-a facut atent cu privire la fata aia Hypatia, nu stiam de ea.Nu conteaza ce intentii a avut regizorul, ci conteaza cum vedeti voi realitatea. Adica inima conteaza daca intelegeti. “Politie Crestina”-imi place termenul si nu sunt singurul caruia ii place.Imi pare bine ca vedeti lucrurile astfel dle Dumitru. Avem nevoie de Politie Crestina, mai ales acum! Daca era tunci nevoie, este si acum si pot spune ca am vazut asa ceva, slava Domnului.
EuroTrash86 :
Date: January 29, 2010 @ 9:34 am
Daca Dumnezeu asteapta de la mine o marturisire, atunci pot spune : CHIRIL N-A OMORAT-o PE HYPATIA!!!!!!!!!
Irina :
Date: January 29, 2010 @ 12:23 pm
Pt Marcovici
sunteti ironic si in acelasi timp “si la obiect”.Ce parere aveti de “Tarul”, daca l ati vazut?
stelian :
Date: January 29, 2010 @ 1:55 pm
O imagine face cit o mie de cuvinte. Dusmanii lui Hristos stiu la fel de bine ca noi asta. Acest film este un atac, nu un act artistic de reconstituire a istoriei.
Multe minciuni inserate in film il demasca.
lulu :
Date: January 29, 2010 @ 5:32 pm
infricosotor ce am citit la comenturi!mai exista atat de mult fanatism in 2010?!”cine a invesntat IADUL trebuie sa fi fost o persoana foarte rea”…
mihailt :
Date: January 30, 2010 @ 3:00 am
In viata Sfantului Chiril se vorbeste altfel de moartea Hipatiei (acolo se numeste Ipatia si e fiica lui Teona filosoful) care se zice ca era filosoafa crestina.
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/36102-sf-chiril-al-alexandriei-sf-5-fecioare-mucenite-tecla-mariamni-marta-maria
Dati search dupa Ipatia.
Deceneuz :
Date: January 30, 2010 @ 9:52 am
Tot, vad cu stupoare cum unii se plang de faptul ca crestinismul si in speta mai ales Ortodoxismul este atacat, cu inversunare. Asta e de cand au aparut pe fata pamantului, nu sunt o nouatate , noutati sunt poate mijloacele prin care se fac. E o lupta de idei de opinii a cui religie , credinta spune si reprezinta esenta.Heraasku spune bine in comentul sau, iar eu incerc s ail completez: Aveam si ni se ofera atat de multa informatie, incat nu mai putem distinge ce anume este adevarat si ce este facatura. Adevarul este unul singur si pe acela nu il gasim in carti , iar daca el totusi exista in unele, nimeni si nimic din lumea asta nu ofera garantia ca sunt reale. Adica cu alte cuvinte “Intre ceea ce stim si ceea ce nu stim este ceea ce banuim”.Credem in lucruri care ne avantajeaza, ne dau putere(uneori aparenta), din aceste motive sunt atatea confesiuni atatea modalitati de a expune relatia om-divinitatea. Fiindca fiecare si-a gandito si imaginato in felul sau, incercand sa o promoveze si sa o faca cat mai raspandita. Si unii dintre noi vedem si astazi cum se promoveaza o religie sau alta, se duc si astazi razboaie in numele ei. Daca te nasti hindus, brahman, etc Dumnezeu te va pedepsi fiindca nu ai trecut la crestinism sau ca nu te-ai nascut in dreapta religie? Judecata iti va fi dupa fapta si cuget, desi cuvantul judecata e putin fortat altul mai putin taios nu imi vine acum in minte. Razboil asta ideologic pus in practica prin nenumarate cruciade de o potriva si alta , nu face cinste speciei umane. Dar cum Religia se dovedeste fie si numai datorita acestui razboi stupid intre confesiuni, ca este o inventie umana, si cum bine a spus Eminescu: Religia e o fraza de dansii inventata. Cu ai putere spre a va tine in jug…….” , nu are nici o legatura reala cu credinta in divinitatea( in speta la ortodoxi Dumnezeu Tatal, Fiul, Sfantul Duh). Cum bine spune unul din Sfintii Apostoli:” Cercetati totul si pastrati ce va este de trebuinta” . Sunt lucruri minunate in Biblie,numai ca oamnenii nu stiu si nu pot sa le vada orbiti de ura. Cu ce este mai prejos, islamismul fata de crestinism ca si doctrina( escludem fundamentalismul din ambele confesiuni). Ambele te invata sa urmezi aceiasi cale : SA FACI BINE, SA ITI IUBESTI APROAPELE, ETC. Dar nu noi ( eu nu in orice caz), trebuie sa ne lupatam cu altii sa biruiasca a noastra religie caci numai a noastra e ste dreapta , altele sunt false sau mai stiu eu cum mai sunt numite.Citind carti , doar de ortodoxie, sau crestine in general nu vei cunoaste o intelegere mai profunda a scopului si menirii omului in raport cu divinitatea.Multi indoctrinati religiosi, nu vor intelege ce am vrut sa spun in aceste cateva randuri, doar un singur lucru le spun: Cercetati tot ce va sta in putinta, judecati dupa propria voastra capacitate ce va este de trebuinta.Adevarul va va face liberi, e greu sa ni-l exprimam in cuvinte, dar facand bine in viata si gandind pozitiv , ne vom putea considera liberi.Iubiti-l pe Dumnezeu din suflet, si nu din teama, asa cum multi ii vad ca o fac……………………………
mike :
Date: January 30, 2010 @ 10:03 am
E exagerata afirmatia cu “uciderea a zeci de milioane de crestini” pana in anul 313.
Ar fi si fizic imposibil, intreaga populatie a Imperiului Roman era de 60 milioane.
In timpul persecutiilor au fost ucisi maximum 100 mii de crestini ( unii zic ca doar 10 mii).
De fapt e invers, crestinii au ucis zeci de milioane de oameni in numele credintei. Multe din victime erau tot crestini, dar de alta nuanta.
Profu' de religie :
Date: January 30, 2010 @ 1:13 pm
Iată ce a scris Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. II, cap. XXX, paragraful 239:
…Oricum ar sta lucrurile, convertirea lui Constantin a asigurat creştinarea oficială a Imperiului. Primele simboluri creştine au început să apară pe monede din anul 315, iar ultimele imagini păgâne dispar în 323. Biserica primeşte un statut juridic privilegiat, adică statul recunoaşte validitatea sentinţelor tribunalului episcopal, chiar în materie civilă. Creştinii acced la cele mai înalte demnităţi şi măsurile de restricţie împotriva păgânilor se înmulţesc. Sub Theodosie cel Mare (379-395), creştinismul devine religie de stat şi păgânismul este interzis definitiv; prigoniţii devin prigonitori…
…Pe de altă parte, solidaritatea creştinilor era fără egal; comunitatea îşi lua asupra ei sarcina întreţinerii văduvelor, orfanilor, bătrânilor şi îi răscumpăra pe cei căzuţi în mâinile piraţilor. În timpul epidemiilor şi asediilor oraşelor, creştinii erau singurii care se îngrijeau de cei răniţi şi îi îngropau pe cei morţi. Pentru toţi dezrădăcinaţii Imperiului, pentru victimele alienării culturale şi sociale, Biserica era singura speranţă de a dobândi o identitate, de a găsi sau de a regăsi o semnificaţie existenţei…
…Înnoirea cea mai neaşteptată şi care a avut consecinţe considerabile în istoria religioasă, culturală şi socială a Europei a fost monahismul, caracterizat prin separarea de lume şi printr-un ascetism foarte sever…
…După cum remarcă Peter Brown, călugării îşi aleseseră de bunăvoie “anticultura”, pustiul şi peşterile…
…Către finele sec. al IV-lea, se asistă, din Mesopotamia până în Africa de Nord, la un val de violenţe săvârşite de călugări: în 388 ei incendiază o sinagogă din Callinicum, lângă Eufrat, şi terorizează satele siriene în care se găseau temple păgâne; în 391, patriarhul din Alexandria, Theofil, îi cheamă pe călugări să “cureţe” Serapeumul, citadela marelui templu al lui Serapis. În aceea epocă ei pătrund cu forţa în casele păgânilor ca să caute idoli. În 415, un grup de călugări fanatici comit una din cele mai odioase crime din istorie: ei o lişează pe Hypathia, nobila femeie-filosof din Alexandria, pe care discipolul ei, episcopul Synesios, o evoca astfel: “mamă, soră, profesoară şi binefăcătoare”.
În Orient, episcopii îi ocrotesc pe călugări ca să-şi întărească propria situaţie: împreună, episcopi şi călugări, se pun în fruntea poporului şi îi dictează acestuia opiniile…
stalker :
Date: January 30, 2010 @ 5:11 pm
@mike
Nici un crestin nu a ucis vreodata pe cineva! Cei care au ucis in numele credintei erau crestini doar cu numele…
laurentiu :
Date: January 30, 2010 @ 5:19 pm
@ mike
Populatia Imperiului roman a oscilat de-a lungul istoriei. 60 de milioane este insa o cifra justa. Dar aceasta populatie se schimba la 50-60 de ani. Asadar avem 5-6 generatii si vreo 300 mil. de locuitori ai Imperiului in cele 3 veacuri pana la edictul de la Milan (313).
Da, au fost milioane si milioane de martiri in primele veacuri. Nu mai pomenesc de ceilalati, din alte vremuri de prigoana.
mike :
Date: January 30, 2010 @ 6:28 pm
Poate fi utila o scurta istorie a crestinismului:
http://historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?groupid=191&HistoryID=aa22>rack=pthc
Intr-adevar nici pe vremea inchizitiei Biserica nu executa condamnatii la moarte – ei erau predati autoritatilor seculare pentru executare. Pe vremea aceea autoritatile seculare nu prea se puteau opune dorintei Bisericii.
In afara de cateva cazuri izolate ( cum a fost incendierea Romei de Nero) persecutii generalizate au fost doar 20 de ani, intre 250 si 260 respectiv 303 si 313.
Cum erau doar 5 milioane de crestini in intreaga Roma antica, nu puteau fi ucisi zeci de milioane.
Estimarile celor ucisi se plaseaza undeva intre 10 mii si 100 mii.
Daca aveti surse credibile pentru alte cifre ar trebui si publicate.
Mihai Petrea :
Date: January 30, 2010 @ 7:47 pm
Acum ca stim toate astea pot dormi mult mai linistit….glumeam…ce importanta are???….ma inchin in fata celor cu un bagaj atat de voluminos de cunostinte, un bagaj pe care eu nu-l posed, insa ceea ce stiu eu face pentru mine cat toate celelalte.Eu stiu pe cineva care s-a intors de dincolo si toata credinta, speranta, si iubirea mea sunt intemeiate pe exemplul Sau…..restul nu mai conteaza…
octaviandarmanescu :
Date: January 31, 2010 @ 12:42 am
Cu tot respectu, n/aveti dreptate!
1. Crestinii fanatici au ucis, e un fapt istoric real, iata/l in film, nimeni nu contesta cine a ucis/o pe ultima filosoafa, sa le fie rusine!
2. K regizoru e poponar, n/are nicio relevanta pt mine, k spectator de film (act artistic), din pacate sunt multi d/astia shi la noi, in Biserica Ortodoxa.
3. Filmu e periculos doar pt cei cu dinti de lapte.
4. M/am saturat de carcoteala savanta si grijulie de pe blog.
Ia mai manati maaaaaaai!!!!!!
lulu :
Date: January 31, 2010 @ 11:27 am
cifrele “martirilor” crestini au fost “unflate” de catre conducerea LUMI,de dupa EDICTUL de la MILAN ,adica de crestini.Imperiul roman asimila religile popoarelor cucerite si le tolera.crestinismul a fost condamnat pt ca nu recunostea IMPARATUL drept zeu suprem . romani au pedepsit exact asta pt ca periclitau siguranta imperiului.povestile inventate de crestini dea-lungul a 2000 de ani in care a avut totul pe mana a creeat o multime de povesti fantastice despre faptele crestiinilor:de la Simion Magul si Iulian apostatul pana in zilele noastre.IN NUMELE LUI HRISTOS BISERICA A UCIS!iar datele despre faptele biserici sunt mult mai recente…sa nu uitam de “sfinti” turnatori ai biserici ortodoxe din timpul comunismului…asta chiar e istorie recenta!
Deceneuz :
Date: January 31, 2010 @ 6:12 pm
@stalker. scuza ta se potriveste ca ghebosul de gard. In numele religiei sau facut milioane de victime de-a lungul secolelor, nu stau sa iti enumar evenimente acuma ca nu are rost poate le stii si tu pe unele dintre ele( aici am inclus nu doar crestinismul, dar cu siguranta nu l-am omis).Nu sunt impotriva credintei, sunt doar impotriva prostiei ce se promoveaza si prin intermediul religiei mai ales prin dogma, fundamentalism, si alte metode de indoctrinare a omului.
Constantin Vasiliu :
Date: January 31, 2010 @ 10:08 pm
@ mike
Daca tot sunteti interesat de o sursa credibila de informare in ce priveste numarul crestinilor ucisi pentru Dreapta Credinta, v-as recomanda sa luati Vietile Sfintilor, volum cu volum, si sa numarati de acolo cam cati martiri sunt consemnati numai in aceste scrieri.
Incercati, si va veti folosi de macar de doua ori din experienta aceasta!
Doamne ajuta!
stalker :
Date: January 31, 2010 @ 10:25 pm
@Deceneuz
Nu era o scuza ci un fapt. Un crestin este un om care asculta si implineste cuvintele lui Hristos:
“Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.”
Nu exista exceptii sau amendamente…
Cat priveste dogma: acceptand transcedenta lui Dumnezeu atunci singurul mod prin care il putem cunoaste este prin acelea pe care El ni le reveleaza: iata dogma, un adevar revelat…
Marius Ştefan :
Date: January 31, 2010 @ 10:33 pm
@mike
Căutaţi în Calendar ziua de 28 Decembrie. Veţi afla că 20000 de creştini au fost ucişi în Nicomidia într-o catacombă în timpul sfintei slujbe, asta într-o singură zi!
Totuşi, numărul mucenicilor din persecuţiile romane se estimează la ceva peste 10 milioane. Citiţi Isoria Bisericească de Pr. I. Rămureanu – este argumentată bibliografic.
@Laurenţiu
Mulţumim lui Dumnezeu că există oameni care filtrează pentru noi cei “intoxicaţi” o lume a filmului, creatoare de “romane cinescopice”. Sunt creaţii, “sculpturi” virtuale, care vor fi gustate în timp şi criticate temeinic sute de ani de acum până la sfârşitul veacurilor.
Cei ce citesc nu-ţi cunosc targhetul. La fel cei ce nu văd urmările dezastruoase în plan sufletesc după vizionarea acestui film, te pot acuza uşor. Totuşi, Dârmănescu zice bine că împotriva răului nu se umblă cu mânuşi. Trebuie să spinteci în două ca să apară lumina.
@Octavian Dârmănescu
“Fără mânuşi” poate însemna tot fanatism – e mai dur decât în box, orice ai spune. Sfinţii care nu se supără pentru ofense şi batjocuri, urăsc minciuna, erezia şi păcatul în sine. Dacă spintecăm în două, poate fi corect, dar nu întotdeauna creştineşte. Oricum cine se supără poate veni cu ceva mai bun permanent şi “adevărul este rodul comuniunii”.
@Profu…
Tu şti că sfinţii Trei Ierarhi au fost călugări, ca, de altfel, o mare parte dintre Sfinţi. Oricum, Eliade ca istoric aruncă o lumină trunchiată asupra realităţii. Nu vorbeşte de ereziile care bântuiau ca urmare a explicării filosofice şi fără DUH a Scripturii. Nici nu-l interesează prea mult “viaţa în Duh” şi nu realizează urmările nefaste… Nici noi nu prea ne gândit la cele din urmă. Era interesantă părerea ta, nu numai… a lui Eliade, Brown….
“”"
Mulţumesc pentru că citind comentariile am aflat multe lucruri noi. Vedem cu toţii beneficiile şi neajunsurile vieţii în libertate după zeci de ani de persecuţii. Ne dăm seama ce a urmat în Biserică după sute de ani de mucenicie. În 70 de ani de la Edictul de libertate, ortodoxia fusese scoasă din capitala imperiului de fiii eretici ai Bisericii. Atunci se şlefuiau diamantele Ortodoxiei, cum azi, după tiruri de batjocuri, Adevărul străluceşte prin propria Sa curăţie, iar înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi fiii ei.
Filmul este magistral regizat, iar actriţa poartă pe chip şi-n atitudine trăsăturile evocate de Episcopul Synesios. Dumnezeu să aive milă de noi să rămânem în mica Sa turmă, să nu-L vindem ca Iuda!
Vladimir B. :
Date: February 1, 2010 @ 1:28 pm
Pe mine nu m-a frapat faptul că “secta” parabolanilor a delapidat-o pe Hypathia! Acest amănunt este şi a fost interesant pentru mişcările feniniste; ce e deranjant în acest film, este “arhitectura” disporopţionată dintre massele intelectuale şi cele ale creştinilor…Contrastul defăimător este cel care trebuie pus în discuţie, precum şi modul în care acesta funcţionează, cum e pus la treabă.
Dar să nu fim, finalmente foarte cinici, ce contează în definitiv o Hypathia în şirul interminabil al mirtiriului prin care a trecut omenirea de la Urcarea lui Hristos-Domnul la Ceruri?
Această femeie filosof şi-a meritat moartea, şi-a făcurit-o singură…Spiritul ei nu a putut fi delapidat.
Lonelyshepherd :
Date: February 1, 2010 @ 4:16 pm
“- Parinte Cleopa, apar filme acum care aduc hule la adresa Mantuitorului, care tulbura tineretul. Ce atitudine trebuie sa ia Biserica fata de asemenea lucruri ?
- Frate, nu-ti fie frica de asta ! Ai vazut ce i-a spus Mantuitorul lui Petru ? Iata : Cine zic oamenii ca sunt Eu ? … Unul ca esti Ilie, altul ca esti Ieremia sau unul din prooroci. …Dar voi cine ziceti ca sunt ? ( Matei 16, 13-15 ).
S-a sculat Petru si a zis : Doamne, Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Si i-a raspuns Mantuitorul : Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui ( Matei 16, 16-18 ). Cine sunt portile iadului ? Sfantul Atanasie cel Mare zice : ” Portile iadului sunt gurile ateilor, gurile necredinciosilor, gurile ereticilor, gurile sectarilor; acestia nu vor birui Biserica lui Hristos, ca este intemeiata pe Piatra cea din capul unghiului “.
Necredinciosi sunt de cand e lumea. Si apoi Piatra cea din capul unghiului este Hristos. Niciodata Biserica nu va cadea. Cand se ridica unul si huleste Biserica si pe Hristos, lasa-l, da-i pace, ca Dumnezeu nu se judeca cu el aici ! Ci cand va veni la judecata.”
Profu' de religie :
Date: February 2, 2010 @ 8:35 pm
@Marius Ştefan
Ai o înţelegere greşită a fenomenului. Tocmai Sfântul Duhul îi îndemna pe acei călugări, altfel ei nu ar fi fost ceea ce au fost: călugări. Interpretarea a ceea ce credeau ei că trebuie să facă şi ceea ce înţelegi tu acum sunt lucruri diferite. Ei au făcut ceea ce s-au priceput mai bine, din punctul lor de vedere, l-au adus pe Dumnezeu printre noi. Cu forţa. Şi noi nu suntem urmaşii Hypathiei, ea nu a avut urmaşi (mai ales că a fost ucisă de acei călugări), dar putem fi urmaşii acelor călugări. De fapt chiar suntem…
Vladimir B. :
Date: February 3, 2010 @ 7:41 pm
@Profu’ de religie :
eu nu mă consider un urmaș al ucigașilor!
Marius Ştefan :
Date: February 5, 2010 @ 9:08 pm
@Profesor…
Eu aş vrea să nu bagi pe Sfinţi în turma ereticilor dintre vrednicii parabolani. Nu cred că vrei să spui că Biserica lui Hristos promovează păcatul, incultura şi extremismul religios. Ţi-am vorbit acolo ca unui Profesor de Religie, ca unui cunoscător.
laurentiu :
Date: February 5, 2010 @ 9:40 pm
@ Vladimir B.
@ Marius Stefan
Profu’ de religie nu e deloc prof. Ii raspundeti manierat, insa pe o limba pe care nu o sufera, deci nici nu o intelege inca. Asta e blogul lui. vedeti si blogroll-ul. http://profudereligie.blogspot.com/
Lonelyshepherd :
Date: February 17, 2010 @ 2:43 pm
Asta palma data lui Hristos, de la noul patriarh al Serbiei! Saracu’ Pavle (Fericitul, de fapt…), se-ntoarce in mormant…
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/02/17/cazul-episcopului-artemie-inceputul-oficial-al-prigoanei-impotriva-anti-ecumenistilor/
http://www.youtube.com/watch?v=9GhGFTDIBUw&feature=related
Lonelyshepherd :
Date: February 17, 2010 @ 2:48 pm
http://aktines.blogspot.com/2010/02/gracanica.html
MariuS :
Date: February 17, 2010 @ 4:37 pm
Greu ne e noua sa ne smerim. Cand e vorba sa facem trei colibe ale bucuriei, ne grabim; cand trebuie sa ne desertam, e mult mai greu. Putere primim de la Cel smerit, Hristos, Care nu S-a smerit doar in fata persoanei istorice a guvernatorului Pilat din Pont, ci in fata oricarui om si a tuturor persoanelor umane de sub umbrela istoriei. Chenoza transcede istoria, dar nu o neaga, ci ii descopera un caracter mai profund. Nu pot reduce totul la timp, pentru a intelege ceea ce matematica denumeste raport intre infinit si finit.
Nu voi intelege stiintific never ce L-a determinat pe Dumnezeu sa Isi asume chipul unui om. Iubirea, in special cea divina, nu poate fi cuantificata intr-o eprubeta. Toate actele hristice se repeta in plan transcendent: nu putem vorbi de golire de sine doar la trecut, ci stim ca in Liturghie totul se reactualizeaza. Fiecare cere de la mine sa il tin in palma, sa nu il strivesc (e o corola de minuni), sa nu il inlocuiesc cu altcineva. Nimeni nu vrea sa fie terorizat, ultragiat, vexat; nimeni nu vrea sa fie neinteles. Daca nu ma raportez la omul real din fata mea, apar idiosincrasiile interioare, apar reactiile de respingere, intoleranta fata de sfaturi.
Retinerile interioare nu apar daca sunt explicit, real in actiunile mele. Ochii, sufletul, gesturile, starea mea interioara transpar celor care vor sa fie ajutati, nu de un specialist, ci de catre un credincios sincer. Daca oamenii ma percep negativ din prima, daca le dau motive sa ma suspecteze de diletantism, vor vedea in mine un om indiferent in fata sfinteniei. God forbidden! Omul nu crede ca eu il inteleg. El vrea sa ii dau dovezi, dovezi peste dovezi. Daca intelege ca eu sunt simpatetic (impreuna patimitor) cu el, atunci el va fi o inima deschisa continuu pentru mine. In Biserica lui Dumnezeu (expresie iubita de Sf. Irineu de Lyon) oamenii sunt discreti, nu bat la tobe, nu trambiteaza, ci simt ca aici trebuie sa mearga ca pe varfuri ca sa nu supere, sa nu striveasca pacea inimii celorlalti. Aici oamenii sunt scanati imediat duhovniceste, nu e nevoie de prea multe cuvinte, de barfe, invidii, comploturi; oamenii incep sa devina ceea ce trebuie sa fie. In fata sacrului, invatam pacea inimii si incepem sa revedem realitatea cotidiana a grijilor, a muncii, a efortului, a prosperitatii. Lucrurile sunt regandite intr-o clipa.
A fugi de laude sau a nu te propune ca reper e o parte din smerenie, dar smerenia cere si ingaduinta, cere masura. Smerenia e acolo unde rusinea creste, unde evlavia coboara si mai mult fruntea, dar nu de forma, nu de poza. A sta in fata lui Dumnezeu nu inseamna a sta intr-un loc, ci a fi intr-o stare de iubire. Suntem cat cuprindem, cat intelegem, cat iubim. Cand anumite evenimente traite, anumite carti citite, intalniri cu persoane deosebite nu schimba cu nimic viata noastra, inseamna ca undeva, inauntrul nostru, e ceva putred. Cand nu suntem sensibili la zambetul unui copil, la mirosul unei flori, la ciripitul unei pasari, acesta e semnul ca am pierdut orice relatie cu lumea de langa noi, ca viata noastra curge in contratimp cu a celorlalti. Crestinul, insa, nu e cocotat undeva sus, nemuritor si rece, insensibil la misterul lumii de jos.
E pacat sa ne stresam pentru ceva ce oricum s-a intamplat deja si nu mai putem face nimic; poate, cel mult, o nota de constatare. Si daca da porcul peste cotet si il darama, suntem distrusi pentru trei zile. Nu ne putem petrece viata tristi. Un crestin are imunitate la stres, abordeaza o tactica buna in situatiile conflictuale, are incredere in Creator, are capacitatea de a ierta usor, nu cunoaste ura sau sentimentul de razbunare, elimina tensiunile si se ocupa cu lucruri care aduc fericirea celor din jur. Unui gand razboinic, crestinul ii opune unul pacifist, mai puternic.
Nadejdea nu se traduce doar printr-o atitudine mentala (a fi increzator in viitor, cu rol autosugestiv), ci se refera la atitudini mai active si prin comportamente concrete in fata dificultatilor. Inseamna gandire, actiune si convingere ca luciditatea si starea de fericire sunt perfect compatibile. Desi multi oameni poseda un fel de optimism pasiv, care ii ajuta sa creada intr-un happy-end pentru fiecare problema, nu toti inteleg ca lupta pentru rai trebuie castigata, ca trebuie sa vada binele din orice lucru, ca trebuie sa se opuna raului din om, nu omului. Credinta transforma o infrangere relativa si temporara intr-o victorie sigura si permanenta si ne da puterea sa nu ne lamentam cand problemele devin mai dificile, sa nu ne resemnam dinainte infranti si sa continuam continuu sa fim in slujba Binelui.
Imi propun sa nu imi fac griji inutile si sa nu cataloghez nimic cu imposibil sau niciodata, sa ejectez gandirea catastrofica de tipul “asa ceva nu se” poate si sa o inlocuiesc cu ”e periculos, dar sunt pregatit”. Nu avem nevoie sa asimilam informatii, cat sa iubim. Nu avem nevoie sa ne transformam in biblioteci (al caror continut vibrational poate deveni indoielnic si ratacitor), cat sa asimilam puterea de a vedea calitatile, frumusetea, dragostea, armonia, caci asa le facem mai puternice si le aducem in manifestare. Abraham Lincoln avea o vorba: “Oamenii sunt fericiti daca isi propun ei insisi sa fie fericiti”.
Nu putem analiza copacul vazand o singura frunza. “Confuzia incepe cand numai un singur aspect al vietii religioase e acceptat ca esential si semnificativ, iar celelalte sunt gresit considerate iluzorii” (Mircea Eliade). Sa nu ma grabesc sa ii acuz pe altii, ca nu stiu multe despre ei. Asa, din exterior, par teribil de vinovati. Din interior, se vede clar ca eu sunt cel dintai dintre pacatosi. Ortodoxia nu nesocoteste omul, nici intelepciunea, nici natura, nici arta, nu este neomenoasa. Nu am inventat eu asta, am citit in cartea parintelui Efrem Atonitul (daca va place cu th, nu e gresit). Firea celor ce sunt e intarita si obiceiurile noastre sunt indreptate prin exemplul sfintilor, cum cantam in troparul Sf. Trei Ierarhi. Daca ma iau dupa aparente, ma voi insela. Rafail Noica ne atrage atentia ca ortodoxia este cenusareasa istoriei, una intre altele, doar dupa aparente. In esenta, e singurul lucru valabil, neperimat. Am poate multe fobii, dar nu mi-e frica de adevar. E bine in har, dar e greu sa te mentii acolo. Oscilez intre zbuciumare si resemnare. De ce? Simplu: pentru ca sunt (prea) departe de har. Roadem neincetat din pomul cunostintei binelui si raului, dar suntem tot mai flamanzi dupa stiinta. Stam sub pomul vietii, dar nu ne putem intinde sa culegem fructul (parafraza dupa Sf. Nicolae Velimirovici).
Tinem la planning, la o organizare exterioara, varuim mormantul in roz in fiecare luna, dar interiorul ramane infect, putred, departe de Sursa. Cladim turnuri babilonice. Dar le cladim din piatra necioplita si le inclinam intr-o parte. Asa se darama repede. Cioplim apoi piatra dupa piatra, cu sudoare, nu gluma. Reusim sa cioplim pietre foarte frumoase. Luate separat, da. Dar sunt inutile. Nu reusim sa facem din ele o cladire. Trecem des la razboi cu vecinii si facem paci compromitatoare. Apusenii sunt aproape de Iisus (Omul), dar departe de Hristos (Dumnezeul), iar noi, rasaritenii, invers (ibidem).
Suntem tragici si tristi numai cand suntem inhamati la jugul apasator al timpului si al spatiului, ar spune Iustin Popovici (tot un sarb). Absenta unui scop ne conduce la captivitatea absurdului. A exista intr-o astfel de lume nu mai constituie un privilegiu. Constiinta este micul nostru licurici in lunga noapte intunecata. Viata ne e grea, pentru ca omul a nascocit moartea, instaurand-o in el si in toate fiintele din jurul lui.
Ispitele, pacatele si bolile sunt dintii mortii, care vor sa ne devoreze neincetat. Avem o singura iesire: invierea, izvorul oricarei bucurii, atoatebucuria. Cat timp pacatul este in noi, absurditatea ne pustieste simtirea de sine, viata si lumina. Gasindu-ne in timp, ne pregatim pentru vesnicie. Si nu exista nimic mai ingrozitor decat o vesnicie fara Hristos. Noi, oamenii, L-am condamnat pe Dumnezeu la moarte; El, prin Inviere, ne “condamna” la nemurire. In locul loviturilor, ne imbratiseaza. In locul injuraturilor, ne binecuvinteaza. In locul mortii, ne da nemurirea. Mama il naste pe prunc spre moarte, pentru mormant; abia credinta in Cel inviat il naste pe prunc pentru nemurire.
Daca ma inteapa o viespe, ma sfortez sa scot acul. Daca ma inteapa pacatul (acul mortii), Il chem pe Hristos sa ma salveze. Daca sunt atacat de un roi de viespi, nu am nici o sansa de scapare fara Hristos. Orice pacat al meu constituie o cedare. Orice patima, o tradare. Orice rautate, o infrangere.
De multe ori asteptam de la Biserica altceva decat trebuie. Nu se substituie nicidecum “partidului” de trista amintire care face si desface orice. Secretarii de propaganda nu au plecat din scoli sa ne faca loc noua ca mod de abordare. Misiunea Bisericii este de a intari madularele ei in nemurire si in vesnicie, facandu-le partase firii divine. Vorbim despre Trupul mistic lui Hristos, singurul care ne conduce la Tatal. O adunare (era sa scriu “adunatura”, workshop pe teme pseudo-religioase) fara convocare si consacrare sacramentala poate participa la un show interesant, dar nu poate pregusta din Cina Stapanului.
In loc sa cautam esentialul, ne smintim singuri cu detalii insignifiante: ce sex au ingerii (si paganii cuceresc cetatea) sau de ce purtam haine negre (si lungi, mai ales vara). Pr. Sofronie l-a lamurit pe Klaus Kenneth: dintre toate masinile, Mercedesul negru e cea mai tare. Ma dor dintii, merg la dentist. Am un cancer spiritual, merg sa ma operez. Daca aman, s-ar putea sa fie to late. Cred ca misiunea Ecclesiei este de a crea in fiecare membru convingerea ca starea normala (nu exceptia) este nemurirea. Ca Hristos ne scapa de iad si ne ofera raiul. Chiar daca acum mai tusim sau nu avem bani de cafea. Ca vietile sfintilor reprezinta viata lui Hristos prelungita in sfinti. Dar in noi?
Mircea Ordean :
Date: February 18, 2010 @ 8:56 pm
“Alejandro Amenabar /…/ tine mortis sa ne spuna limpede, scolareste, cine-i bun si cine-i rau pe lumea asta.”
Obiceiul este destul de răspîndit în lume… Binînţeles oamenii îl văd – şi iute condamnă – doar la alţii…
alexandra :
Date: February 23, 2010 @ 12:22 am
Am vazut un film…Agora. Si mi s-a parut interesant. Nu l-am vazut ca o ofensa adusa crestinismului, ci ca o relatare a unor fapte istorice. Acelasi articol(ma refer la cel care a iscat comentariile de dinainte) l-am intalnit si la http://acoperamantultoledo.wordpress.com/2010/02/17/filmul-%e2%80%9cagora%e2%80%9d-inca-o-palma-lui-hristos/.
Si acum gandesc ca suntem intoleranti. Nu stim sa masuram cu aceeasi oca si asta poate fi un pacat. Ca raspuns atator minti luminate care dezaproba ferm ceea ce nu au certitudinea ca NU s-a intamplat le raspund cu acelasi comentariu pe care l-am postat si acolo. Considerati-l “MANIFEST LA TOLERANTA”.
<>
Va rog sa va ganditi ca habotnicia nu este dovada de sfintenie, ci de lipsa de respect fata de liberul arbitru al semenilor nostri. Da, crestinismul a fost cladit cu sufletul, dar din pacate si cu sabia.
Oameni au fost arsi pe rug, trecuti prin sabie, torturati…Carti au fost distruse. Este un adevar. Au fost: nimicirea barbarilor, inchizitia, antisemitismul si atatea altele. Acestea sunt slabiciunile si greselile noastre. Este mult mai bine sa le recunoastem si sa nu le mai repetam decat sa le negam.
alexandra :
Date: February 23, 2010 @ 12:42 am
Cat despre regizor…ca este homosexual! Are vreo relevanta? Dumnezeule! Intoleranta – esenta pura in articole mici! Cati “frati” sau “parinti” hirotonisiti nu practica acest “sport”? Cate articole s-au scris si cate emisiuni s-au facut pe aceasta tema? Multe… Si pentru ca unii dintre “slujitorii lui Dumnezeu” se poarta astfel, eu sa nu il mai iubesc pe Dumnezeu? Este ca si cum mi-ati povesti despre Biblie. Acolo scrie ca Dumnezeu a trimis molima in tara Egiptului. Si pentru asta sa il cred pe Dumnezeu razbunator? Eu prefer sa cred ca oamenii sunt cei care intineaza tot ceea ce este esenta lui Dumnezeu…a dumnezeirii care exista in fiecare din noi. Ei intineaza bunatatea, mila, dragostea, curatenia sufleteasca si toleranta. Prin unele comentarii asta se demonstreaza. De ce ne este frica? De faptul ca un film ar putea sa rastoarne scara de valori a unui credincios? Oare de ce nu ar face-o moartea unei rude? Sau faptul ca suntem martori la accidente sau la razboaie. Cu cat negam mai mult, cu atat lasam loc indoielii…
alexandra :
Date: February 23, 2010 @ 1:17 am
Citesc si ma minunez:
@Profu’ de religie
Iata raspunsul: decat sa ma consider urmasa unor criminali, fie si in numele lui Dumnezeu, prefer sa ma consider urmasa Hypathiei si a Ioanei d’Arc, ultima fiind omorata tot de catre niste “propovaduitori ai credintei”. S-ar putea sa fiu singura femeie care a scris aici si va spun cum gandeste o femeie: prefer sa mor pentru un crez decat sa omor in numele lui. Asta am vazut eu in film: o femeie care nu si-a inselat convingerile si care stia sa vada in oameni esenta lor si nu crestinismul, iudaismul sau paganismul care ii guverna si care a fost omorata pentru ca nu a fost inteleasa si pentru ca a fi educata, ascultata si apreciata din punct de vedere al intelectului era un pacat pentru o femeie, indiferent de religia pe care o imbratisa. Asa cum un pacat a fost considerat si firul direct de care beneficia Ioana d’Arc in legatura ei cu Dumnezeu. Restul e lasitate si tradare, indiferent ca e vorba de Oreste sau de regele Charles al VII-lea. Sau, daca va e pe plac, restul e ISTORIE.
alexandra :
Date: February 23, 2010 @ 2:46 pm
Am incercat sa postez aseara un comentariu. Acesta a fost sters. Am incercat sa il scriu cu bun simt si sa imi argumentez opinia. Imi pare rau sa constat ca micile diferente de opinie sunt privite cu radicalitate si pe sistemul “cine nu este cu noi este impotriva noastra”. Nu este o atitudine crestineasca. Mi s-a scris ca toleranta inseamna deseori “indiferenta, nepasarea, tacerea subita”. Eu cred ca toleranta inseamna iubirea fata de aproapele tau. Faptul ca cineva este diferit nu este rau. Opinia diferita de a mea nu este o prostie. Nu ma face decat sa scormonesc in adancul mintii ca sa gasesc argumente si nu sa cenzurez ceea ce altii au sa spuna.
Daca cei care se autoproclama credinciosi gasesc de cuviinta sa puna egal intre ochiul de veghe si cenzura, ma plec in fata lor. Se prea poate ca cel intelept sa cedeze primul. Nu am vrut decat sa trag alarma prin acest ultim comentariu ca a propovadui cuvantul lui Dumnezeu nu inseamna a smulge limbile altora.
Cu acelasi respect, cea care a fost considerata o profana de catre moderatorul acestui site.
alexandra :
Date: February 23, 2010 @ 2:56 pm
Si inca ceva: martirii pot fi: crestini sau pagani. Ei sunt cei care mor pentru un crez si care nu au facut rau nimanui. Pentru mine Hypathia este o martira, la fel cum este si fata de 27 de ani numita Neda, care a fost omorata anul trecut in Teheran. A fost de religie musulmana…dar tot o martira.
Dumnezeu ne vede la fel pe toti, numai noi, “pacatosii”, suntem cei care facem deosebirea.
Si inca ceva: combatem filmele, dar ne scriem comentariile pe net. Combatem Avatarul- un omagiu adus mouseului, dar stim sa folosim mouseul si tastatura in loc de arme.
Noi parabolani? Poate…as putea interpreta asa dupa frica de “a vedea” ceva postat care nu coincide cu parerile celor care guverneaza siteurile. Iata ca tasta <
> poate fi folosita pe post de pietre.alexandra :
Date: February 23, 2010 @ 5:51 pm
Multumesc pentru repostarea celor ce am scris aseara. Este o dovada de intelepciune…
Adevarul despre filmul “Agora” « Mugureinflorit's Blog :
Date: March 7, 2010 @ 5:10 pm
[...] preluat de aici [...]