Unde pleaca inocenta, cand pleaca?!
January 19, 2010 4:48 pm Întrebarea zilei
Laurentiu Dumitru
Am iesit pe prispa casei sa beau, in tihna, un ceiutz cald si sa-mi adun gandurile pentru spovedania de maine. M-a intampinat matza care mi-a spus insistent si ferm, cu ochii umezi, ca vrea inauntru, sa toarca linistita pe calorifer. Doua suflete, acelasi dor, imi zic. Induiosat, i-am dat drumul inauntru, gandind ca si Domnul va face la fel cu mine maine. O vrabiuta s-a asezat zgribulita pe bradul de langa casa ostenit de povara zapezii. In frenezia ei a rascolit zapada asezata pe ramurile din jur, devenind un mic ghemotoc alb. Cu cat incerca si mai tare sa se scuture, cu atat zapada cadea peste ea. Intru sfarsit si-a luat zborul si s-a oprit si ea pe prispa casei, langa mine, sa se scuture temeinic de fulgii albi si reci. Am rugat-o sa intre in casa, langa matza, dar mi-a spus ca-i e frica de ea. Eu sunt convins ca matza nu i-ar fi facut niciun rau… Unde ne pleaca inocenta copilariei, cand pleaca? Doamne, da-ne-o noua inapoi, ca ne e tare dor de ea!
Mihaela C :
Date: January 19, 2010 @ 7:09 pm
Şi eu mă întreb uneori…
http://ortodoxulincepator.wordpress.com/2009/09/08/astazi-mi-e-dor/
axxa :
Date: January 19, 2010 @ 8:30 pm
riscand sa dau impresia ca nu inteleg nimic din sensibilitatea randurilor (gandurilor) de mai sus, zic “bine ca vrabiuta nu a fost inocenta”. Matza-i matza si la domnul Laur in cerdac…
si bine ca maine ai unde sa te duci.
Cami :
Date: January 19, 2010 @ 11:44 pm
In povestea cu matza si cu vrabiutza nu trebuie sa apara si un catzelush ? Eu sunt convinsa ca matzei nu i-ar fi facut niciun rau…
laurentiu :
Date: January 20, 2010 @ 1:28 am
@ axxa
da, slava Domnului ca am unde ma duce! parca aveai si tu nevoie de un Parinte… te arunc in scaldatoare?
@ Cami
ai dreptate, era si un catelush, de fapt doi, insa nu mi-au dat voie sa scriu despre ei. momentan. au spus ca ei vor exclusivitate, nu sa-i amestec in povesti cu matze si vrabiutze. deh, orgoliosi nevoie mare…
georgeta :
Date: January 20, 2010 @ 1:54 pm
E mult, tare de mult de cand inocenta a disparut in multele etape ale vietii traite pana acum!E anevoios sa intrezarim raiul in suflete obosite,chiar daca uneori cate un ingeras cazut de pe vre-o stea,mai poposeste anevoios redandu-ne , o clipa din copilaria pierduta.
Si eu ma rog sa se iveasca cat mai des si sa-mi alunge grijile .Doamne ajuta !
Ramo :
Date: January 20, 2010 @ 2:56 pm
La mulți ani, draga frate Laurențiu. Sa ne trăiești cu pace, sănătate și cu bucurie.
Fericire și mântuire sa îți dea Domnul.
Maica Domnului și Sfântul Lavrentie de Cernigov sa te ocrotească.
axxa :
Date: January 20, 2010 @ 8:46 pm
@Laur
sunt la fel.
caut om si scaldatoare.
Elena :
Date: January 20, 2010 @ 11:05 pm
Mare lucru ca ati vazut si matza, dar mai ales vrabiutza ! Putini mai Vad !
Cine stie, poate ca Domnul v-a redat inocenta copilariei; nu la oricine Domnul ii arata aceste minunatii ale creatiei…
Domnul fie laudat, ca mai sunt si vazatori pe lume !
Diana :
Date: January 21, 2010 @ 5:19 pm
Nu-mi spune! Ai fost la dragul de parinte Sorescu? Tare mi-i dor de el… Cand ai timp, scrie-mi si mie pe mess ce mai face, te rog. De cand vreau sa mai stiu vesti de la el…
Calin :
Date: January 21, 2010 @ 5:43 pm
Uite ce frumos am descoperit ca se rezolva dilema asta in viata Sf. Lavrentie:
„Părintele Lavrentie al Cernigovului dădea pisoiului bunătăţi, iar când a murit stareţul, pisoiul nu pleca de la sicriu şi i-a arătat devotament şi după moarte, stând câteva zile lângă mormântul lui, apoi sub geamurile chiliei lui, după care la scurt timp a murit de tristeţe cu lăbuţele şi boticul aşezate pepragul chiliei Părintelui. Pe vrăbii le hrănea cu grăunţe, iar dacă ele începeau a se certa între ele, Părintele le despărţea, spunea să vină câte două-trei să mănânce, şi aşa se petrecea. Iar când scoteau sicriul Părintelui din chilie zburau deasupra sicriului şi ciripeau a jale, petrecându-l pe ultimul drum pe acela care le-a iubit şi le-a hrănit.”
http://www.scribd.com/doc/2160167/Sf-Lavrentie-de-Cernigov-Viata-invataturile-si-minunile
Theo :
Date: January 29, 2010 @ 11:30 pm
Părintele Steinhardt scria odată, parafrazându-l pe Leon Daudet: “Iubesc naivitatea, dar nu la bărboşi. Bărboşii se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei, şi noi că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decât a răutăţii.”
Răspunsul este deci că nu pleacă, ci devine