pridvorul lui laurentiu dumitru

Propun sa facem un sondaj!
Cine doreste sa mai citeasca comentariile celui care semneaza ca mai sus si care aduna ce spun altii, pe alte bloguri sau forumuri, sa ridice mana!

Iertare, frate Laurentiu.
Omul asta imi alunga si bruma de liniste pe care o mai am!

pentru “pr. Timotei” si “patermihail”: Nu este vorba despre nevoia crestinului de a vedea sange pentru a se trezi la realitate, cu toate ca uneori e nevoie de asa ceva (crestinii asta fac de 2000 de ani, beau sange, dar nu oricare sange, ci sangele Domnului, Viata – si sa nu-mi ziceti ca sunt crud ).
Crestinul se poate trezi si cu “blandete si smerenie” (de la caz la caz) insa mai greu, si sa nu fie inteleasa ca “evlavie” bolnavicioasa. Din contra, a fi bland si smerit, nu inseamna a fi lipsit de curaj, ceea ce (culmea) surprinde bine filmul si, de fapt chiar viata Sfantului Filip in raport cu “mistico-religiosul” Ivan. Filmul nu e capat de lume si are si el imperfectiunile lui, doar e facut de mana omeneasca, insa nu putem arunca cu noroi intr-un astfel de film, nu e un film horor si nu si-a propus ceea ce sustineti. E ca si cum am spune ca viata martirilor este perioada “emo” a crestinismului (totusi, sa ne alegem mai bine cuvintele, nu doar pentru a ne arata teribilismul lingvistico-teologic, din dorinta de a face update la credinta crestina in speranta de a dinamiza traditia. Nu vad cum ar putea fi un astfel de film anticrestin. Daca inaltul “nivel duhovnicesc” al unora este deranjat de acest film, atunci sa-l lase celor mai slabi de inger, caci poate ei se vor trezi. Daca am inceput sa zicem la bine ca este rau si la rau ca e bine, atunci fratilor suntem la “inceputurile sfarsitului” (si nu fac parte din “disperatii apocaliptici” ca Ivan cel Groaznic).

Salutare prieteni…..da si mie mi s-a parut prea sangeros filmul si desi as fi vrut am hotarat sa nu ma uit la el. Cand l-am primit am derulat din curiozitate si am nimerit exact la o faza cand ii rup mainile unui intr-un mod groaznic si apoi ca sa fie complet, ii mai taie si capul. Nu sunt slab de inger, dar cu ceva timp in urma am decis sa ma tin departe de filme sau orice altceva care ma poate marca in mod negativ. Si aici intra fileme de groza, thrilere, sf-uri, stirile de la ora 5….si multe altele. Cred ca morala filmului este alta, insa, insa din cauza acelor imagini sangeroase prefer sa-mi inchipui doar morala filmului fara sa-l vad. Tot Ostrovul mi-a placut si m-a emotionat mai mult.Tot mai buna e cartea…..

Am citit comentariile de aici si ma gandesc la Vietile Sfintilor, la martirii din inchisorile comuniste, la Aiud, Gherla, reeducarea de la Pitesti etc.

Fratilor, voi cum cititi marturiile astea, daca va este teama sa vedeti imagini cu maini rupte, cu mult sange?

Exista vreun sfant martir care sa nu fi suferit lovituri corporale? Cum oare cititi marturia celui din inchisoarea comunista care spunea cum ii sarea sangele din el, pin gura, nas, urechi? Sunt lucruri infricosatoare, dar astea s-au petrecut cu ei, cu ai nostri frati romani crestini ortodocsi.

Azi cand noi punem genunchii la rugaciune, ei ne sunt alaturi, caci nu.i asa sunt strabunii nostri si se roaga pentru noi.

Ne este teama de suferinta? Dar de moarte? E moartea cumva fara pata, fara sange, sterila frumos asezata direct in cosciug? Sau despre astea nu mai vorbim, ca nu tin de noi, nu tin de prezent, sunt acolo departe, in viitor?

Doamne ajuta

Am incercat sa-l descarc, dar din pacate are troieni.
Oricum, nu ma las !
Doamne ajuta!

E un film bun, nu se ridica la valoarea Ostrovului decat prin imagine si interpretare. Filmul interesant din perspectiva relatie stat, chiar daca monarhic, Biserica… De vazut!

Ideea filmului este cat se poate de relevanta raportata la vremurile in care traim; daca facem o mica paralela intre ereziile secolului al- 15-lea si secolul actual vom observa mari asemanari. Ivan cel Groaznic nu este decat fruntasul sectelor noastre, care sustine ca poseda adevarul Biblic si il foloseste pentru a-si justifica cruzimea si nenumaratele crime. Mulţi Îmi vor zice în vremea aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:15-23). Insa, intr-o lume in care domneste comoditatea, libertatea inteleasa de fiecare in mod diferit si mandria cu toate formele ei este aproape imposibil sa iesim de sub stapanirea patimilor. Cu adevarat, asa cum au prorocit Sfintii Parinti, in zilele de pe urma, va fi din ce in ce mai greu sa renuntam la dulceata pe care o ofera cele cinci simturi. Eu propun sa ne trezim, deoarece suntem pe jumatate adormiti si sa vedem adevarata fata a lucrurilor. Din pacate, vremurile actuale sunt mult mai groaznice si mai tulburatoare decat cele din secolul 15. Daca atunci erau folosite pedepsele pentru suferinta trupului, acum sunt folosite tehnici perfide si ipocrite, care intoxica lent si sigur sufletul nostru si, implicit, ameninta manturea noastra, a tuturor.
Doamne ajuta!

Iata aci viata Sfantului Filip,praznuit ca Sfant in BO Rusa:
http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/98705-sfantul-mitropolit-filip
Parintele Mihail Stanciu nu mai posteaza pe internet,cred,de ceva vreme,nu parintele Mihail Stanciu a scris acolo unde zice patermihail.
E normal ca poate fi folosit adresa de mail a Parintelui,ca nu se verifica,poate ar trebui sa se faca conturi cu log-in cand folosesti o adresa de mail.

[...] nu ştiu din ce motiv ca “Tsar” sau “Tzar”). Asemenea creştini ca Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu ş.a. au recomandat (unii ca şi “cadou [...]

http://hristofor.wordpress.com/2010/01/11/altfel-despre-tarul-sau-ostrov-ul-scufundat/

* Murdăria peste persoana primului Ţar al Rusiei a început să fie turnată începînd cu anul 1563, atunci cînd Cahalul (statul jidovesc neoficial) a aruncat peste acesta cherem-ul, adică blestemul pe veşnicie. Din păcate, istoricul N.M. Caramzin a introdus în „Istoria” sa povestirile neconforme cu realitatea ale năimiţilor străini supăraţi pe Ţar, care au încercat din răsputeri să-l reprezinte pe Ţarul Ioan ca fiind un tiran sîngeros, iar Rusia – ca un stat barbar, sălbatic. Printre altele, în timpul 5 decenii de domnie ale Ţarului au fost represaţi 3,7 mii de oameni (infractori, trădători, duşmani de stat), adică de ~ 8 ori mai puţin decît într-o singură noapte a Sf. Bartolomeu în Franţa. Atunci cînd se vorbeşte despre cantitatea celor represaţi, se face trimitere la pomelnicul Ţarului, în care sînt prezente mai mult de 3 mii de nume. Dar această listă constituie lista generală a tuturor acelor oameni răposaţi pentru care se ruga Ţarul. Numărul propriu zis al celor represaţi după judecată – participanţi ai diferitelor conspiraţii – este mult mai mic.

* Fiul Ţarului (ţareviciul Ivan) a fost otrăvit, la fel ca însuşi ţarul, soţia şi mama sa. La deschiderea mormîntului ţareviciului nu au fost descoperite pe craniul său nici un fel de răni sau urme de sînge pe rădăcinile părului.

* O avertizare serioasă pentru hulitorii Ţarului Ioan reprezintă urmtăroarele fapte: Lui I.E.Repin, cel care a pictat tabloul despre aşa-numita ucidere a lui Ivan de către tatăl său, i s-a uscat mîna. Scriitorul V.M.Garşin, cel care a pozat pentru acest tablou, s-a aruncat de la etajul 3, izbindu-se mortal. E.Evstigneev, cel care a jucat într-un alt film (1996) rolul Ţarului Ioan dintr-o perspectivă denigratoare, a murit năprasnic (filmările filmului fiind continuate fără el). În timpul spectacolului „Moartea lui Ioan cel Groaznic”, renumitului artist Alexandr Mihailov, cel care juca rolului Ţarului, i-a izbucnit deodată un rîu de sînge pe gît. Acesta a pierdut 2,5 litri de sînge, ajungînd la cîţiva paşi de moarte. Fiind în spital, actorul a citit o carte despre Ţarul Ioan scrisă de mitropolitul Ioan (Snîceov) şi a început, în urma lecturii, să aibă o atitudine radical diferită faţă de Ioan cel Groaznic decît avusese înainte de întîmplarea misterioasă. După această întîmplare, sceneta respectivă de teatru s-a redenumit în pur şi simplu „Ioan cel Groaznic”.

* Ioan cel Groaznic a fost canonizat. El a fost sfînt. Deci, rămîne astfel şi acum. Cel mai renumit istoric al Bisericii vechi – Evghenii Golubinski – a editat, la începutul secolului trecut, „Istoria kanonizaţii sveatîh v Russkoi Ţerkvi” („Istoria canonizării sfinţilor în Biserica Rusă”). El cercetează sinaxarele străvechi. În carte se află şi o „Listă a adormiţilor, care nu se mai cinstesc astăzi (1903, ediţia întîi), dar ale căror nume sînt cuprinse în cataloagele sfinţilor”. Pagina 358: „Ioan, ţar: aflarea trupului ţarului Ioan – 10 iunie”. Prin ţarul Ioan se are în vedere aici, bineînţeles, ţarul Ioan cel “Groaznic”, care a murit pe data de 18 martie 1584. Este întrucîtva neaşteptat că “cel Groaznic” este înscris în catalogul sfinţilor”. Într-adevăr, „întrucîtva neaşteptat” – dar el este înscris acolo! Totodată, aceste înregistrări au fost copiate aici din manuscrisele sinaxarelor de la mănăstirea Korejma (care se află în valea rîului Volga) pentru anii 1621 şi 1624. Adică atunci – peste cîţiva ani după moartea ţarului – se considera că el a murit cu moarte silnică. În „Sala cu Faţete” din Kremlin, el este zugrăvit cu nimbul unui binecredincios ţar sfînt.

* Pe 9 noiembrie, regizorul Pavel Lunghin a fost invitat la o emisiune în direct. În cadrul acesteia, Lunghin a fost întrebat de moderator: “Dacă diavolul v-ar propune nemurirea – ce i-aţi răspunde?” Lunghin a răspuns aproape că imediat: “Spre ruşinea mea, aş accepta”…

* La întrebările unor critici de film despre nepotrivirea celor arătate în film cu realitatea istorică, Lunghin a dat răspunsul standart în asemenea situaţii (ca şi în cazul “Codului lui da Vinci” sau a altor filme “istorice”): “Filmul este unul artistic”… Da, într-adevăr, acest film este unul artistic, doar că numele personajelor principiale şi anii în care se desfăşoară coincid cu “careva” momente istorice bine definite…

* În Rusia, premiera filmului a avut loc pe 4 ianuarie, atunci cînd în Rusia se sărbătoreşte “Ziua Unităţii Naţionale”. Scriitorul V. Maneaghin spune, în acest sens, că “a pune premiera filmului “Ţarul” într-o asemenea zi importantă este ca şi cum în SUA, pe 4 iulie, să fie arătată premiera unui film în care G. Washington este denigrat şi luat în rîs.

aceasta imagine este preluata de pe siteul http://fantana.wordpress.com/2009/07/07/tarul-un-nou-film-de-pavel-lungin-regizorul-lui-ostrov/

Pt “parintele” Timotei:
(daca e preot sa ne spuna din ce Biserica face parte si unde slujeste.
Cata vreme nu ne spune nu putem sa ii spunem parinte).
Mai frate da cum e Sfantul Mitropolit Filip care se si praznuieste ca Sfant in Biserica Ortodoxa?
Vrei sa zici ca e falsificata viata Sfantului?
Unde sunt moastele lui Ivan cel Groaznic ca moastele Sfantului Mitropolit Filip exista.

Crestinilor nu trebuie sa le fie frica de moartea violenta,nascocirea Satanei,prin darul lui Dumnezeu Iisus Hristos care a biruit moarte si ne impartaseste si crestinilor biruinta asupra mortii.
Daca crestinului nu ii este frica sa moara pentru Facatorul si Salvatorul sau acesta tot darul lui Dumnezeu este.
Crestinilor le e frica de pacat si de moartea sufleteasca.
Si Sfantul Apostol Pavel si Sfantul Apostol Petru au patimit moarte violenta.
Este normal ca cei care demasca lucrurile dracilor se pot astepta ca dracii sa ii ucida prin moarte violenta.
Dar cum a zis dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur nu a muri este rau ci a muri rau este rau.

Am uitat sa postez asta – sper ca Laurentiu sa nu stearga parerea mea – de mai sus, ca atunci chiar ca….ma supar, si, oricum il vad la Biserica si o sa-l “cert”.

Cititi NEAPARAT cu tentie sporita

http://hristofor.wordpress.com/2010/01/11/altfel-despre-tarul-sau-ostrov-ul-scufundat/#more-1613

Nu mai fiti asa de “moderni”…mai puneti mana si aprofundati cele scrise de Parintele Paisie Aghioratul

Domnule Laurentiu Dumitru,
va rugam sa urmariti filmul si veti vedea ca atat fotografia de pe blogul dumneavoastra cat si cea de pe apologeticum nu se gasesc in nici o scena a filmului. Pot fi scene de la filmari sau doar poze trucate. Nu inteleg ce e denigrat aici. Peste tot unde citesti despre tar istoria este aceeasi.

Frați creștini!

Dacă ați ajuns să discutați despre acest film, nădăjduisesc că ați văzut și ”marfa”! El trebuie urmărit de cît mai multă lume, dar cu mult discernămînt, căci singurătatea Țarului e, de fapt, singurătatea noastră în fața lui Dumnezeu…poate spun cuvinte mari, și greșesc, dar de ce nu am lua aminte la neliniștile unui om care-și pune, cu real curaj, aceste probleme? Din cîte știu Biserica Ortodoxă Rusă nu s-a pronunțat încă pe marginea filmului, deși destui preoți au făcut-o, sunt opinii individuale, și ele sunt în general favorabile…dar presimt că vine vremea unei analize mai riguroase! Poate o facem și noi…

Ortodocsii de azi nu numai ca nu mai au curajul marturisirii, dar nici macar la felul cum au marturisit altii nu mai suporta sa se uite. E prea violent…