pridvorul lui laurentiu dumitru

În gândul Domnului sunt anii/
ca straja nopţii ce-a trecut;/
doar pentru noi zilele-arată,/
în inimi,- iad neînceput.//

Din clipa smulsă veşniciei/
în rugă, Domnu’ face-un an,/
ÅŸi din suspin becisniciei/-
i preface lacrima-n “corban”.//

Din darul vieţii-n cuibul humii/
să faci o turtă deoparte/
Celui Ce pentru viaţa lumii/
S-a dat Merinde Ce desparte//

pe fraţi, părinţi şi-ntreolaltă/
(că “sabie, nu pace-aduce”)/
când unii către Cer tresaltă/
ş-alţii coboară de sub Cruce.//

Cu solomonică-mpărţire,/
tăind, scurtând, Domnul despică/
măsura timpului, adică/
“după”/ “-nainte de” Iubire.//

P. S.: “Anul care vine/
o să fie Nou/
doar de-ţi înnoi-vei/
ÅŸi sufletul tău.”

2010 să-l petreceÅ£i ca “an al mântuirii”/ “an al Domnului”, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt!