pridvorul lui laurentiu dumitru

Adina Raducanu

M-am întors, de putin timp, dintr-un pelerinaj în Grecia, organizat cu ocazia cinstirii Sfantului Nectarie. A fost un itinerariu spiritual pe care de mult doream să-l fac, dar a cărui realizare a fost împiedicata în mod repetat. Asadar, renuntasem la gandul să ajung în Grecia pană la finalul acestui an, cand, din senin, am aflat că s-a eliberat un loc cu mai putin de o săptămană înainte de plecare! Nu am ezitat să profit de această oportunitate si astfel a început călătoria către cativa dintre cei mai apropiati prieteni ai mei: Sf Nectarie, Sf Ioan Rusul, Sf Dimitrie si Cuviosul Paisie Aghioritul.

Intentia mea nu este de a descrie cronologic, punctual, obiectivele vizitate, ci, mai degrabă. să exprim o stare care m-a însotit de-a lungul acestui pelerinaj. ÃŽnca de la început am simtit acel entuziasm nemărginit pe care orice persoană îl are în apropierea întalnirii cu un prieten drag, cu un ajutător nelipsit, entuziasm completat de sentimentul profund al nevredniciei. Nu îmi venea să cred că reusesc, în sfarsit, să le multumesc personal apărătorilor mei si, prin ei, ÃŽnsusi lui Dumnezeu, pentru purtarea Sa de grija. Sfintii, prin trăirea, smerenia si profunzimea vietii lor nu realizează altceva decat cea mai intensă mărturisire a lui Hristos, îndumnezeirea lor continuă este cea mai luminoasă dovadă a prezentei Lui în Lume. “si iata Eu voi fi cu voi pană la sfarsitul veacului” (Matei 28:20). Prin sfinti noi putem să întelegem, înca de aici, o frantura din marea bunătătii dumnezeiesti. Prin mijlocirea sfintilor, avem parte de alinare si de ajutor neclintit, iar prin modelul vietii lor, purtarea noastră se imprimă de sfintenie. Nu este impuls mai puternic decat acela de a sti că si în aceste vremuri zbuciumate si pline de ispite, se nasc si strălucesc sfinti în iubirea de Hristos (Cuv. Paisie Aghioritul, Sf. Nectarie, dar si sfntii din Serbia – Sf. Nicolae Velimirovici, Sf. Iustin Popovici etc.). Cine acuză Biserica de anumite scăderi ale slujitorilor săi, ar trebui să ia mai întai aminte la aceste modele de vietuire si să le urmeze lor. Sfintenia există, numai că noi trebuie să ne aplecăm asupra acesteia.

Totodată, am realizat cat de sărace pot fi sectele care au înlaturat cinstirea Maicii Domnului si a bineplăcutilor lui Dumnezeu, cat de brutal si-au întors ele ochii de la harul divin care a luminat vietile sfintilor. Refuzand o astfel de cinstire, sectele practic refuză mărturia vietii îngeresti de pe acest pămant si, mai mult, se încapataneaza să nu recunoască nici chiar cinstirea pe care Dumnezeu le-a dat-o sfintilor Săi prin păstrarea intactă – neputrezită – a trupurilor acestora. Căci a spus marele Pavel crestinilor din Corint: “Fratilor, nu fiti prunci cu mintea, ci fiti prunci cu răutatea. Cu mintea însa să fiti oameni desăvârÅŸiti! (I Cor. 14, 20). si iarăsi s-a spus: “Te laud pe Tine, Părinte,… căci ai ascuns acestea de cei întelepti ÅŸi le-ai descoperit pe ele pruncilor” (Matei 11, 25). Asadar, să ne apropiem cu dragoste si cu sfială de sfinti si să grăim unele ca acestea: “Bucurati-vă, Sfintilor toti, rugători fierbinti către Dumnezeu, pentru toată lumea!”