pridvorul lui laurentiu dumitru

Adina Raducanu

Recent, un subiect care a dat nastere la controverse in societatea romaneasca (expunerea obiectelor de cult in scoli) a fost transat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Mai exact, Curtea de la Strasbourg a decis – in speta Lautsi v. Italia (3 noiembrie 2009) – ca expunerea crucii sau a altor obiecte religioase in scolile publice reprezinta o incalcare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

In situatia data, reclamanta Lautsi a sustinut incalcarea articolului 2 al Protocolului nr. 1 (dreptul la instruire), corelat cu articolul 9 al Conventiei (libertatea de gandire, constiinta si religie) pe motiv ca in toate salile de clasa ale scolii publice frecventate de cei doi copii ai sai, de 11 respectiv 13 ani, apareau cruci. In prealabil, reclamanta a contestat – in contencios administrativ – refuzul scolii de a inlatura crucea din clasa, cererea fiind respinsa pe motiv ca, in principiu, crucea este atat simbolul istoriei si culturii italiene si, pe cale de consecinta, al identitatii italiene, cat si simbolul principiilor egalitatii, libertatii si tolerantei, precum si al laicitatii statului. Totodata, recursul reclamantei la Consiliul de Stat a fost respins pe considerente similare. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sesizata dupa epuizarea cailor nationale de atac, a aplicat o serie de principii afirmate anterior in jurisprudenta sa. Dintre acestea amintim, cu titlu de exemplu:

- art. 9 al Conventiei apara atat dreptul persoanelor de a crede, cat si de a nu crede;

- obligatia de neutralitate si impartialitate a statului este incompatibila cu orice putere de apreciere din partea acestuia, cu privire la legitimitatea convingerilor religioase sau a modalitatilor de exprimare a acestora (deci statul nu poate interveni asupra exprimarii unor valori care tin de identitatea sa culturala si spirituala!);

- scoala nu ar trebui sa fie teatrul activitatilor misionare sau de predicare; ea ar trebui sa fie un loc de intalnire al diferitelor religii si convingeri filosofice, in care elevii pot dobandi cunostinte cu privire la gandurile lor si traditiile respective;

- statul este obligat sa vegheze ca informatiile din programele scolare sa fie difuzate intr-o maniera obiectiva, critica si pluralista, indiferent de convingerile religioase si filosofice ale parintilor (scoala incearca astfel o educatie contrara aceleia primite in familiile traditionale);

Avand in vedere aceste principii, Curtea a procedat la examinarea cauzei, determinand ca este vorba de o categorie foarte vulnerabila, a copiilor care abia isi formeaza convingerile moral-religioase. In asa-zisul scop al protejarii acestei categorii, Curtea considera ca este necesar ca scolile publice sa se abtina de la orice forma de persuasiune in directia vreunei religii, neutralitatea fiind solutia de dorit. In plus, sustine autoritatea de la Strasbourg, expunerea unor simboluri religioase poate determina perturbari emotionale pentru aceia care fac parte din minoritati religioase. Ramanand consecventa cu propria jurisprudenta, Curtea este mai degraba inlinata sa acorde atentie acelor sfere mai slab protejate.

Mai mult, argumentul Guvernului italian, cum ca expunerea anumitor obiecte religioase poate face parte din exprimarea identitatii nationale, este respins, intrucat se considera ca, in cazul dat, crucea are implicatii mai profunde, implicatii care pot leza identitatea culturala si religioasa a copiilor (fie atei, fie apartinand minoritatilor religioase!). Crucea, chiar daca face parte din simbolistica la care adera majoritatea populatiei unui stat, are o dimensiune de impunere, care nu poate fi acceptata de Curte. De aceea, ea sustine ca expunerea unuia sau mai multor simboluri religioase nu poate fi justificata nici prin cererea altor parinti care doresc o educatie religioasa conforma propriilor convingeri. Respectarea convingerilor parintilor in materie de educatie trebuie sa tina seama de respectarea convingerilor celorlalti parinti. Statul este obligat la neutralitate confesionala in cadrul educatiei publice obligatorii in care prezenta la cursuri este impusa fara consideratii legate de religie si care trebuie sa caute dezvoltarea unei gandiri critice a elevilor. Curtea nu vede cum expunerea, in salile din scolile publice, a unui simbol care poate fi in mod normal asociat cu catolicismul (religia majoritara in Italia) ar putea sa serveasca pluralismul educativ ce este esential prezervarii unei „societati democratice” astfel cum este aceasta conceputa de Conventie.

Asadar, Curtea afirma ca expunerea obligatorie a unui simbol al unei confesiuni, in special in salile de clasa, restrange dreptul parintilor de a-si forma copiii conform convingerilor proprii, cat si dreptul copiilor scolarizati de a crede sau de a nu crede. Este de subliniat ca, o data ce hotararea devine definitva (in 3 luni de la data pronuntarii, daca nu este admisa o cerere de retrimitere in fata Marii Camere), ea este obligatorie pentru practica tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. De altfel, Constitutia Romaniei – art. 20 – recunoaste suprematia actelor comunitare (in acest caz, jurisprudenta Curtii Europene face corp comun cu legislatia in vigoare) in domeniul drepturilor omului. Prin aceasta hotarare, practic Curtea lasa copiii, de a caror vulnerabilitate este mai mult decat constienta, prada influentelor venite din toate partile. Nu mai este nevoie sa subliniem ca numarul familiilor traditionale, puternic atasate de Biserica, a scazut dramatic, proportional cu influenta lor benefica asupra societatii. Nu mai este nevoie sa accentuam puternica agresiune realizata prin toate canalele media, in favoarea ateismului, indiferentei, batjocurii la adresa simbolurilor religioase. Unde este neutralitatea atunci cand Hristos este prezentat in chip de transsexual intr-o piesa de teatru partial finantata de guvernul Scotiei, unde este neutralitatea atunci cand homosexualii fac sceneta “Craciunului roz” pe strazile din Amsterdam, atunci cand curtile nationale incredinteaza, spre adoptie, copii unor familii formate numai din doi barbati sau din doua femei in numele pluralismului si al unei societati democratice?! Aceasta neutralitate de fatada nu este altceva decat cea mai puternica agresiune la adresa normalitatii copiilor din ziua de astazi si a familiilor din ziua de maine.