Din aceasta atitudine fata de moarte se nastea un intreg comportament. Locurile de inhumare, monumentele funerare si ceremoniile de inmormintare erau plasate in centrul preocuparilor cotidiene, pentru ca toate acestea iti aduceau aminte ca miine si tu vei fi in aceeasi situatie.
Intr-o lume postmoderna al carui tel este ca, aici pe pamint, omul sa traiasca rasfatat, ca si cum n-ar mai muri niciodata, se fac eforturi mari ca toate evenimentele legate de moarte sa se consume cit mai discret si departe de ochiul omului. Este ceea ce intr-un limbaj prozaic se numeste „politica strutului”. Strutul isi inchipuie ca daca-si introduce capul in nisip si nu-l vede pe vinator, nici vinatorul nu-l vede pe el. Omul secularizat crede ca daca a expediat din locurile publice toate cele legate de pomenirea mortii, nu va fi agresat de aceasta. Se inseala amarnic. Pentru ca „este rinduit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata” (Evrei 9,27).
Nu inseamna ca daca tu nu agreezi un lucru foarte serios, si-l obligi sa se desfasoare intr-un ungher, el nu exista.(din Pastorala de Pasti a I.P.S. Andrei Andreicut-”Marea trecere”-2008)

Corect ar fi ‘bocitul mortului pe drumul pana la groapa’.

Sa fie asta cea mai mare problema..