Bocitul mortului la groapa, interzis de noua lege europeana
November 27, 2009 4:07 pm From Youtube/Trilulilu/VideoGoogle, Lumea pe dosDupă legi europene, parlamentarii au aprobat la Senat o lege care nu mai dă voie tradiţiilor româneşti, cum ar fi bocitul mortului în casă, dar şi plimbatul cu sicriul deschis până la groapă!
Alex :
Date: November 27, 2009 @ 5:03 pm
E bine totusi ca avem voie sa credem in DUMNEZEU si mai ales ,,SA SI RESPIRAM”.Inca este bine.
Wanna :
Date: November 28, 2009 @ 12:30 am
poate curand o sa se recomande incinerarea…sa nu mai ocupam atata spatiu cu cimitirele
marcovici :
Date: November 28, 2009 @ 12:49 pm
poate nu mai avem voie sa murim
marcovici :
Date: November 28, 2009 @ 12:51 pm
si cine nu are cash pentru pompe funebre?
Cezar Machidon :
Date: November 28, 2009 @ 9:36 pm
Vai de ăia care tot dau legi de astea… Nişte îndrăciţi!
Mirona-Ioana Tatu :
Date: November 29, 2009 @ 1:53 am
“Murim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!”
Alin :
Date: November 29, 2009 @ 2:28 am
Titlul nu cumva exagereaza problema?
Corect ar fi ‘bocitul mortului pe drumul pana la groapa’.
Sa fie asta cea mai mare problema..
ciprian voicila :
Date: November 29, 2009 @ 10:41 am
Asta si altele de soiul acesta vor contribui la slabirea coeziunii din cadrul familiei. Moartea il va transforma pe prietenul nostru intr-un cadavru de care va trebui sa ne debarasam cat mai repede si cat mai igienic cu putinta. Decizia aceasta loveste si in viziunea ortodoxa asupra mortii.
Alin :
Date: November 29, 2009 @ 5:25 pm
Amuzanta..ipoteza.
Uite unde era ascunsa cauza disolutie familiei romanesti.
Lonelyshepherd :
Date: November 30, 2009 @ 11:39 pm
Pentru Parintii de odinioara, meditarea la moarte constituia un mijloc de imbunatatire a vietii, de despatimire. Isus Sirah da indemnul: „In tot ceea ce faci adu-ti aminte de sfirsitul tau si nu vei mai pacatui niciodata” (Sir. 7,38). Sfintul Antonie cel Mare subliniaza ca „moartea, de-o va avea omul in minte, nemurire este; iar neavindu-o in minte, moarte ii este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu”.
Din aceasta atitudine fata de moarte se nastea un intreg comportament. Locurile de inhumare, monumentele funerare si ceremoniile de inmormintare erau plasate in centrul preocuparilor cotidiene, pentru ca toate acestea iti aduceau aminte ca miine si tu vei fi in aceeasi situatie.
Intr-o lume postmoderna al carui tel este ca, aici pe pamint, omul sa traiasca rasfatat, ca si cum n-ar mai muri niciodata, se fac eforturi mari ca toate evenimentele legate de moarte sa se consume cit mai discret si departe de ochiul omului. Este ceea ce intr-un limbaj prozaic se numeste „politica strutului”. Strutul isi inchipuie ca daca-si introduce capul in nisip si nu-l vede pe vinator, nici vinatorul nu-l vede pe el. Omul secularizat crede ca daca a expediat din locurile publice toate cele legate de pomenirea mortii, nu va fi agresat de aceasta. Se inseala amarnic. Pentru ca „este rinduit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata” (Evrei 9,27).
Nu inseamna ca daca tu nu agreezi un lucru foarte serios, si-l obligi sa se desfasoare intr-un ungher, el nu exista.(din Pastorala de Pasti a I.P.S. Andrei Andreicut-”Marea trecere”-2008)