Daramarea miturilor evolutioniste. Fosile vii si animale exotice
November 10, 2009 3:00 am Diac. Cornel Dragoş
Diac. Cornel Dragoş
Învăţătura biblică potrivit căreia toate animalele lumii fosilelor, inclusiv dinozaurii, au fost create în săptămâna propriu-zisă a creaţiei, este puternic sprijinită de urmele fosilizate de paşi ale oamenilor şi ale dinozaurilor descoperite laolaltă, în pofida dezacordului dintre evoluţionişti. Mai mult, în anii recenţi s-au publicat numeroase rapoarte ce indică faptul că este posibil ca unii dintre dinozauri, marini şi tereştri, să mai existe încă. Deşi nici unul din respectivele rapoarte nu a fost confirmat, sunt luate în serios chiar de oamenii de ştiinţă evoluţionişti. Dacă existenţa dinozaurilor este o consideraţie viabilă, nu ar trebui să pară neverosimilă acceptarea solidelor dovezi despre contemporaneitatea urmelor de paşi umani şi a celor de dinozauri. Cum rămâne cu existenţa altor animale exotice din Scriptură: ipopotamul, leviatanul, inorogul, saritul sau basiliscul?
Oamenii şi dinozaurii
Între formaţiunea calcaroasă cretacee de lângă Glen Rose (Texas) sunt bine păstrate numeroase urme de paşi ale unor tipuri diverse de dinozauri. În aceleaşi şisturi s-au descoperit urme de paşi umani intersectând urmele traseului unui dinozaur. Deşi evoluţioniştii au respins dovezile, şi în Rusia au fost detectate urme similare cu cele umane în aceleaşi spaţii cu cele de dinozauri. Şi în alte direcţii sunt conservate remarcabile dovezi ignorate sau respinse de adepţii evoluţionismului. În statul american Utah s-au descoperit două schelete omeneşti în aceeaşi formaţie de gresie în care, la câteva mile depărtare, s-a construit „Monumentul Naţional al Dinozaurilor”, ca recunoaştere a numărului uriaş de fosile de dinozauri dezgropate acolo.
Pictografii de dinozauri realizate de primii artişti tribali ai fost surprinse în Arizona, Siberia, Zimbabwe. Este descrisă existenţa unei gravuri maya semănând mult cu străvechea pasăre Archaeopteryx, considerată contemporană cu dinozaurii, ceea ce denotă că lângă Vera Cruz (Mexic) mayaşilor le era familiară înaripata care, potrivit evoluţioniştilor, ar fi constituit veriga dintre reptile şi păsări şi care ar fi dispărut cu 130 de milioane de ani în urmă, în epoca dinozaurilor. Deşi nu la fel de spectaculoase ca dinozaurii, să ne amintim că numeroase fosile vii, presupus dispărute din aceeaşi perioadă a dinozaurilor sau chiar de mai înainte (de exemplu peştele coelacanth, reptila cu cap ascuţit tuatara) au fost descoperite în lumea modernă „bine-sănătoase”. Şi alte fosile-anomalii au fost raportate în literatura populară, însă rareori sunt luate în serios de corifeii darwinismului, astfel încât ori de câte ori descoperirea unei fosile pare să contrazică succesiunea evoluţionistă standard, ea este îndeobşte fie ignorată, fie etichetată mistificare sau eroare.
Leviatanul şi ipopotamul
În capitolele 40-41 din cartea Iov sunt menţionate două animale stranii, leviatanul şi ipopotamul, probabil două soiuri particulare de dinozauri. Deşi comentatorii evrei moderni identifică ipopotamul cu elefantul sau hipopotamul, iar leviatanul cu crocodilul, din descrieri este evident că identificările nu corespund. Este important să reţinem că dreptul Iov a trăit în primele generaţii de după potop şi că neîndoielnic văzuse multe animale care mai târziu au dispărut. Descrierea ipopotamului pare să se potrivească cu ceea ce cunoaştem despre dinozaurul terestru, cum ar fi brontozaurul, de exemplu, iar leviatanul se potriveşte cu ceea ce ştim despre anumiţi dinozauri marini (plesiozaurul sau ihtiozaurul). Să observăm descrierea ipopotamului în Iov 40, 15-24 şi să urmărim cât de imposibil este să aplicăm cuvintele fie elefantului, fie hipopotamului. Acelaşi lucru este valabil pentru leviatan, descris în detaliu în capitolul 41 din Iov. Celelalte referiri scripturistice la leviatan (Ps. 73, 13-14 şi 103, 25-26) sugerează dimensiunea şi ferocitatea extraordinară a acestui monstru marin. „Împăratul celor mai mândre dobitoace” avea solzii foarte apropiaţi şi inima „tare ca piatra”, făcea marea să clocotească şi arunca flăcări pe gură (probabil expira anumiţi vapori gazoşi care se aprindeau brusc în raport cu oxigenul).
Inorogul, satirul şi basiliscul
Nu putem discuta prezenţa altor animale exotice ale Bibliei la fel de amănunţit precum în cazul balaurilor, dar principiul de reţinut este că sunt animale dispărute, şi nu mitologice. Menţionat de 9 ori în Vechiul Testament, inorogul (reem în ebraică) are totuşi o identitate nesigură: majoritatea savanţilor cred că a fost marele zimbru sau bivolul sălbatic, dispărut astăzi, însă binecunoscut în vremurile străvechi.
Cuvântul satir (în ebraică sair) înseamnă cel mai des ţap sau ied, dar se poate referi şi la demoni. Satirul (faunul) făptură jumătate om-jumătate ţap, în mitologia greco-romană nu este descris la fel în Vechiul Testament. În anumite situaţii este posibil ca el să se refere la caprele sălbatice posedate de diavol (precum porcii din Gadara) şi astfel la demonii adoraţi sub forma idolilor ţapi.
Basiliscul (în ebraică tsepha), amintit de 5 ori în Vechiul Testament (tradus prin năpârcă în versiunea King-James sau prin viperă în celelalte variante biblice) nu era cu siguranţă şarpele mitologic scos din oul de cocoş în spaţiul britanic, ci un gen de şarpe veninos asociat probabil cu balaurii zburători din sălbăticia Sinaiului.
Întrucât aceste animale sunt astăzi dispărute şi nu pot fi examinate direct, este o aroganţă să expediezi toate mărturiile ca pur şi simplu mitologice şi imposibile.
Nomi :
Date: November 10, 2009 @ 11:14 am
Te felicit pentru materialele pe care le postezi si in general, pentru munca pe care o faci pe blog! O sugestie de articol: ai putea incerca sa aduni cele mai tari idei pe care isi sprijina evolutionistii (psedo-)teoriile si sa le demontezi, punct cu punct, cu argumente din Scriptura, din Sfintii Parinti, din domeniul stiintific. In plus, ai putea arata conflictul in care se gasesc diferiti evolutionisti de marca, care se contrazic reciproc.
Un asemenea demers i-ar putea zgaltai pe multi incremeniti in evolutionism. Practic, dinamitarea punctelor de rezistenta ale darwinismului si ale heliocentrismului strinse laolalta, ar putea avea un efect puternic in constiinta multor “neatenti”.
Cu respect!
Ina :
Date: November 10, 2009 @ 3:04 pm
Sustin propunerea lui Nomi.
Doamne ajuta
Nomi :
Date: November 10, 2009 @ 5:32 pm
Revin cu o completare necesara. Avand in vedere ca propunerea mea nu vizeaza credinciosii crestini, catehizati, argumentele stiintifice ar trebui sa prevaleze. Cum prea bine constatam, stiinta e la mare pret de cateva secole, in dauna religiei (cum sustin cei care nu sunt interesati sa priveasca obiectiv rezultatele stiintifice) si multi nespecialisti, desi nu au puterea si nici interesul sa cerceteze argumentele evolutionistilor, se incred cu strasnicie in ele. Astfel, combaterea eficienta a evolutionistilor ateisti (ca sa folosesc un pleonasm de lemn:)trebuie facuta pe intelesul lor, cu armele lor. Argumentele de ordin dogmatic si patristic, desi foarte vrednice de crezare, ar putea fi respinse din start de cei ce nu imbratiseaza invatatura crestina.
Cu respect!
Petru Avram :
Date: November 10, 2009 @ 6:54 pm
Pai, iertati, dar cred ca este si o problema de metodologie aici. Evolutionistii au cataloage intregi cu fosile si pot urmari de pilda evolutia balenei in cataloagele lor, pe cand noi ne folosim de istoriile lui Petre Ispirescu pentru a dovedi existenta balaurilor.
Cred ca stiinta creationista ar trebui sa devina un pic mai serioasa, incetand sa se lege doar de anumite scapari evolutioniste. E usor sa gasesti urme de pasi umani alaturi de cei ai dinosaurilor, e mai greu sa dovedesti asta intr-un tratat care sa mai aiba si altceva pe langa astea. As vrea un manual de biologie alternativa de pilda… Cine se incumeta?
Constantin Vasiliu :
Date: November 10, 2009 @ 9:53 pm
Este adevarat ca evolutionistii au cataloage intregi cu fosile, dar dintre acestea nici unele nu sunt ale unor specii intermediare intre diferitele specii. Aceasta este “marea si nerezolvabila lor in veci problema”!
Unde mai pui ca de exemplu maimuta, de ceva vreme incoace este “indemnata” prin tot felul de experimente sa dea macar un semn ca ar vrea sa o ia din nou pe scara evolutiei, si sa se faca iarasi om de “Neardenthal” si tot asa!
Nomi :
Date: November 10, 2009 @ 10:48 pm
Discutia despre “stiinta creationista”, despre seriozitatea evolutionistilor si despre asa-zisa lipsa de seriozitate a cercetatorilor creationisti e f lunga, asa ca ma voi rezuma doar la cateva idei.
In primul rand, nu ma refer la stiinta creationista, ci la STIINTA. In esenta, aceasta e una singura si tine de cercetarea faptelor asa cum s-au petrecut ele in timp, in scopul cunoasterii adevarului despre lumea materiala.
Pe scurt, prin cercetarea stiintifica se aduna o serie de materiale, se cumuleaza o serie de fapte, pe care evolutionistii le interpreteaza conform filozofiei lor, in mod exagerat, inlaturand nenumaratele evidente care ii contrazic flagrant. Subliniez faptul ca evolutionismul este inainte de toate o filozofie ateista si abia apoi o pseudo-stiinta. Spun pseudo-stiinta pentru ca temelia evolutionismului este alcatuita dintr-o serie de ipoteze total nesigure, ba chiar imposibil de verificat. Din fericire, acest lucru poate fi verificat
Deci, mai intai a fost filozofia ateista care a orientat in mod fundamental cercetarea evolutionista, inclinand in favoarea sa balanta obiectivitatii!
Nu evolutionistii au cataloage cu fosile, ci oamenii de stiinta in genere. Evolutionistii interpreteaza evolutia balenei sau varsta rocilor folosind metode considerate nesigure. De pilda, modul de datare cu radiu-carbon e dovedit nesigur pentru perioade mai mari de 8000 de ani! Deci, evolutionistii pot sa aiba cate fosile vor, metodele de cercetaren pe care se sprijina sunt subrede.
Ar trebui sa fie clar pentru toata lumea ca, in ciuda promovarii masive a evolutionismului ateist, atat in cultura capitalista cat si in cea comunist-socialista (in fond cele doua culturi se inrudesc mult mai mult decat isi imagineaza unii) cercetarile oamenilor de stiinta care sustin creationismul sunt cel putin la fel de onorabile, pe cat sunt cele ale evolutionistilor.
Nenumarati cercetatori cu autoritate si chiar savanti din cele mai diverse domenii, nu toti religiosi, au sustinut pe baza datelor stiintifice, pe care le-au descoperit si probat, existenta unui Creator, combatand aberatiile evolutioniste. De pilda, savantul roman Nicolae Paulescu a criticat sever teoria evolutiei speciilor, care incepuse sa capete amploare in vremea sa.
Ideea despre neseriozitatea expertizei si a cercetatorilor creationisti sau mai bine spus anti-evolutionisti este una falsa si tine de lipsa de informare.
Ideea despre Creator este veche de cand lumea. Ateismul la scara planetara este o noutate. Ca orice lucru nou, are nevoie sa se legitimeze, dar fiind mincinos, apeleaza la inselaciune si brutalitate.
Nu e intimplator faptul ca presa si institutiile statului, care, incepand cu revolutia franceza au capatat un profund caracter ateist, promoveaza masiv evolutionismul, marginalizand credinta si stiinta creationista.
Cu respect!
cristi :
Date: November 11, 2009 @ 9:05 am
Nu e potrivit comentariul aici… Am o nemultumire!!! De ce nu a aparut nici un articol despre trecerea la cele vesnice a Parintelui Teofil de la Sambata de Sus? Oare Laurentiu Dumitru nu stie?…
Cami :
Date: November 12, 2009 @ 10:54 am
@ Petru Avram
Raspuns la intrebarea…”manual de biologie alternativa de pilda… Cine se incumeta?…”
Iata cine se incumeta:
1. Oana Eftimie „Introducere în antievoluţionismul ştiinţific” ed. Anastasia.
Alte informatii interesante, fundamentate stiintific se gasesc in:
2. Ion Vladuca, Elemente de Apologetica Ortodoxa, Ed. Bizantina, 1998
3. Ortodoxia şi evoluţionismul de Firmilian Gherasim şi Ioan Vlăducă Cartea semnată de biofizicianul Gherasim Firmilian (astăzi monah) şi matematicianul Ioan Vladuca (vezi pe internet documente)
Lecturare placuta!
Cami :
Date: November 12, 2009 @ 10:55 am
Ortodoxia si eroarea evolutionista
http://www.crestinortodox.ro/carte-910-ortodoxia-si-eroarea-evolutionista
ELEAZAR :
Date: November 12, 2009 @ 8:43 pm
“Câtă vreme mergem în voia valurilor,
în voia firii povârnite spre păcat,
n-avem nici o luptă,
nu ne trezim din cursele vrăjmaşului-,
stăm de bună credinţă că mergem bine,
ne isprăvim zilele în fericire şi
coborâm cu pace…la iad!”
ARSENIE BOCA.
Ina :
Date: November 18, 2009 @ 11:12 pm
“Pai, iertati, dar cred ca este si o problema de metodologie aici. Evolutionistii au cataloage intregi cu fosile si pot urmari de pilda evolutia balenei in cataloagele lor”
Parintele Serafim Rose spunea ca evidentele evolutionistilo sunt atat de multe incat incap intr.un sicriu de lemn.
De cand a spus parintele asta, poate au mai strans evolutionistii inca un …sicriu cu probe. Desi e greu de verificat.
Gabriel :
Date: November 22, 2009 @ 10:04 am
Fără legătură cu articolul de faţă: felicitări pt articolele legate de martirii şi mărturisitorii temniţelor comuniste, ce apar în Argeşul Ortodox.
Le citesc cu mare plăcere. Dumnezeu să vă răsplătească osteneala !
Pr Timotei :
Date: December 8, 2009 @ 11:49 pm
Parinte Cornel Dragos sunteti deacord cu geocentrismul?
Elijah :
Date: December 31, 2009 @ 4:14 pm
@ Nomi:
De ce am avea nevoie sa oviectivam un aspect de neobiectivat din viata omului? Credinta (crestina) e o forma superioara de traire interioara, deci intima, deci subiectiva. Crestinismul nu poate fi marginalizat cata vreme vor mai fi oameni care cred in el. Stiinta, in schimb, se transforma necontenit in urma descoperirilor. Poate ca e vorba si de ideologie, dar cui ii pasa? Omul vrea sa creada ca existenta lui are un sens transcendent si crede. Dar chiar si faptul acesta este, intr-o forma sau alta, inculcat prin traditie si educatie. Nu sunt impotriva religiei, dar nici a stiintei.