http://www.lacasuriortodoxe.over-blog.com/article-30302117.html

2. Klaus Kenneth şi, să zicem, Frank Schaeffer se adresează unor cititori diferiţi; mesajul de căpătâi al celui dintâi este către cei mai mult sau mai puţin “tangenţi” cu Biserica şi cu creştinismul, care cochetează cu religiile extrem-orientale, pentru dinţii lor de lapte în cele ale credinţei.

3. Dincolo de toate astea, probabil că fiecare găseşte şi se foloseşte diferit de aceste mărturii de veniri la Ortodoxie.

Până la urmă, ce am vrut să zic în mesajul anterior e că Klaus nu propovăduieşte erezii, aşa cum s-a tot afirmat; “problema” stă în modul de expunere al ideilor şi în anumite chestiuni ce ţin mai degrabă de taina ipostatică a duhovniciei.

Mi-a fost de folos Klaus Kenneth, cu care am avut bucuria sa discut fata catre fata dupa conferinta, si in acelasi timp sunt de acord cu dvs in ceea ce ii priveste pe martirii din inchisorile comuniste, comoara neamului nostru. Nu vad nici o contradictie aici. De ce tine Klaus conferinte? Poate ca asta e voia Domnului, poate ca asta e talantul lui, pentru a-i trezi pe cei caldicei…Eu atata stiu, ca mi-a fost de folos. Doamne, ajuta!

Legat de ce se afirmă în mesajul de mai sus – şi văd că sunt şi alţii care susţin aceleaşi lucruri:

1. Klaus Kenneth nu a spus că Maica Tereza e sfânta – cel puţin eu unul n-am auzit aceasta afirmaţie în conferinţa de la Teologie, de miercuri, nici în cele pe care le-am ascultat înregistrate. Acum, sigur că o preţuieşte, ca persoană, pentru lucrarea pe care a avut-o Domnul prin ea cu dânsul, dar a afirmat chiar că nu se poate compara nici pe departe Maica Tereza cu cea a găsit în Ortodoxie, în Părintele Sofronie. De Părintele a afirmat în schimb în mai multe rânduri că e un adevărat sfânt.

2. În primul rând, o corecţie: împărtăşania de care se tot aminteşte (cea din catedrala reformată de la Lausanne) nu era catolică, ci protestanto-ecumenică. În al doilea rând, în conferinţa de la Teologie, la întrebarea dacă crede că eterodocşii au Taine valide, Klaus a răspuns lămurit: Aşa cum Biserica e una, cea Ortodoxă, aşa şi Tainele sunt unice, doar în sânul Bisericii. La neo-protestanţi nu se poate vorbi nicicum de taine, fiindcă ei le înţeleg simbolic şi nici măcar nu mai folosesc forma de pâine şi vin, ci suc şi biscuiţi; catolicii au renuntat la vin şi folosesc doar ostia, numită de Klaus “un pişcot”. Asa că ce Taine ar putea avea? a fost concluzia sa. Klaus se socoteşte pe sine doar un caz aparte, şi crede că Dumnezeu a lucrat astfel cu el ca să îl apropie de Ortodoxie, de deplinătatea Tainelor.

Într-o întrebare ulterioară, a răspuns şi ce poziţie are faţă de ecumenism, zicând că ce putem avea în comun noi ortodocşii (care ne închinăm la Tatăl, la Fiul şi la Sfântul Duh) cu catolicii, care se închină la Tatăl, la Fiul şi la Papa? Apoi, ce unire s-ar putea face cu ei, de vreme ce cred în infailibilitatea papală? Deoarece într-o singură privinţă poate fi omul fără de greşală: atunci când zice “sunt un păcătos”. Şi a încheiat cu o glumă un pic smintitoare ca formă, pe care poate aţi mai auzit-o: Sfat în sânul Sfintei Treimi – încotro să meargă pe pământ. Tatăl zice: Hai la marea Mediterană. Duhul: Nu, m-am tot plimbat deasupra apelor la Facere. Hai mai bine în Ţara Sfântă. Fiul: Nu, la Ierusalim am avut nişte experienţe neplăcute. Hai mai bine la Roma. Duhul: Da, hai la Roma, că n-am mai fost pe acolo din 1054!

Aşa că, dincolo de forma neconvenţională în care s-a prezentat Klaus Kenneth – şi cu care pe unii i-a cucerit, iar pe alţii i-a smintit – şi o libertate duhovnicească pe care a învăţat-o de la părintele Sofronie, eu nu am găsit nimic eretic la Klaus. Poate că o fi greşit au ba în anumite teologumene (cum ar fi discuţiile despre aplicarea cu acrivie sau iconomie a unor epitimii de către preoţii duhovnici), lucruri pe care Biserica nu le-a leguit lămurit – însă, dacă ar fi aşa, n-ar fi nici primul, nici ultimul. Însă în nici un caz asta nu l-ar califica drept “eretic”, “protestant” sau “neortodox”…

Dimpotrivă, după ce am petrecut alături de el ceva vreme, pot spune că m-a odihnit mult, în contactul faţă către faţă. E un om cu multă experienţă, smerit, autoironic, franc, care nu se sfieşte să-ţi spună ce gândeşte şi nu s-a smintit sau supărat când l-am criticat.

http://www.ProVitaBucuresti.ro

http://www.PentruViataCluj.ro

http://www.OrtodoxMedia.com