Femei de cariera, Simona Catrina
September 22, 2009 12:34 am Uncategorized
Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.
Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie “urgent”, “campanie”, “scheme”, “rapoarte”. În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă…
Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în “Baby Boom” se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.
Când constaţi că fetiţa ta îi spune “mamă” soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui “da”, acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna..
Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: “Mircea, fă-te că lucrezi!”.. Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.
Simona Catrina
carmen :
Date: September 22, 2009 @ 8:59 am
in urma cu cativa ani mi-am demonstrat ca da! pot sa fac multe daca imi doresc si pentru o perioada am putut imparti timpul intre familie, cariera si prieteni….insa doar pentru mine a contat..pentru ceilalti nu ! lucrurile sunt impartite bine si ar trebui lasate asa…modelul american: fast food, fast f…., fast life ar trebui ignorat. ieri am chiulit…am inchis telefonul si am citit….si a fost minunat sa petrec timp doar cu mine…sa stii sa imparti timpul cu toti si cu toate ar trebui sa fim invatati…sa dam atentie zilei de azi….caci pe cea de maine nu suntem stapani!!
heraasku :
Date: September 22, 2009 @ 10:09 am
Nu trebuie sa-ti inchizi telefonul si sa te uiti la film nederanjat sau sa citesti nederanjat. Trebuie sa-ti arunci telefonul si te uiti la ce vrei si sa citesti ce vrei si cand vrei. Anarhie? Nu, nu este anarhie. Acest fel de viata (iluzionant) este anarhie. Caci te priveste DOAR pe tine… iar pe cel de langa tine DOAR pe el.
“Fa-te ca lucrezi” suna mai bine decat “munca creaza pe om”, dar pare un sabotaj, o mica revolutie marxista…si Mircea e putintel socialist)
Dar cel mai bine suna “sa nu te minti deloc in ceea ce faci”. Asta e ceva mai greu.
MunteanUK :
Date: September 22, 2009 @ 5:30 pm
da, toti ne cam ‘prefacem’ ca traim si lasam viata sa treaca pe langa noi, alocand majoritatea timpului unor ‘idoli’ si de-abia faramiturile le mai pastram pt cei Dumnezeu si pt cei dragi.
este dureros si pt unii si pt altii, dar cutez – sper sa nu se napusteasca feministele asupra mea! – sa afirm ca acest mod de viata are efecte inca si mai devastatoare asupra femeilor.
povesti despre ‘tatal necunoscut’ care apare din neant si stabileste o relatie cu copii adulti am mai auzit, dar femeile care isi rateaza maternitatea (si pt ce? targets, obiective, proiecte, succes, cariera…) sufera ceva ireparabil.
apoi, femeia mai are si un ‘ceas biologic’ si nu poate face copiii cand vrea ea, ci cand vrea Dumnezeu. plus o constitutie fizico-psihologica mai ‘feminina’, necreata pentru arena cu fiare salbatice care este ‘mediul business’.
a nu fi acuzat ca ma numar intre aceia care decreteaza ca femeiele n-au voie sa faca doctoratul decat la cratita, ci le-as indemna pe toate surorile noastre in Domnul sa-si cantareasca bine resursele si, cu multa rugaciune, sa-si afle ‘cariere’, ocupatii, joburi ceva mai feminine.
nu hormonii favorizeaza harjoana extraconjugala a sotului, cum scrie in articol, ci lipsa de afectiune! nu suntem animale, sa nu en putem stapani nicidecum, sa nu mai credem ce ne invata ‘inteleptii’ ideoli ai zilelor noastre (oamenii de stiinta).
nu vedeti, triste femei de cariera (ma iertati ca nu va pot spune ‘dragi’), ca adesea sotul va insala cu una mai uratica, adesea mai proasta, mai neinteresanta, ‘inferioara’ voua din toate pct de vedere? oare de ce?
pentru ca respectiva, asa ‘inferioara’ cum va este, are cel putin dramul de feminitate pe care l-ati pierdut intre meetinguri, in maldarul de dosare, in toate ambitiile desarte in care ati trait.
nu mai cititi revistele alea tampite care va invata ca barbatul vrea doar sex si ca dc va ingrijiti ‘sa aratai bine’ orice barbat v-ar dori!
in adancul sufletului, barbatii vor o femeie asa cum i-a randuit-o Dumnezeu pe Eva lui Adam! in Rai s-a instituit Taina Cununiei, nu supliciul carierei drept cale catre fericire!
nu mai investiti atat de multe
(timp, dedicatie, eforturi uriase, perseverenta, incrancenare) in lupta dupa o cariera si atat de putin in dragostea pt sot si copii, caci nu va trece mult, ci veti regreta!
nu vreu sa amenint pe nimeni cu chinurile iadului de dupa Judecata, ci uitati-va doar (de va mai coborati vreodata din masina in lumea reala) la cate batrane singure – care n-am avut niciodata o familie – a lasat in urma comunismul!
oricat de ‘succes’ va va fi fost cariera, pechinezul pocit alaturi de care va veti petrece batranetile se p… pe ea, oricate ‘experiente’ ati fi acumulat, ele nu vor insemna nimic in fata SINGURATATII.
cu mila lui Dumnezeu, dupa ce nimicurile dupa care ati alergat o viata va vor parasi, poate unele s-or mai dezmetici… dar ma tem ca pt prea multe, singuratatea aceea extrema nu va fi decat o pregustare a iadului!
Ina :
Date: September 22, 2009 @ 10:10 pm
Exista posibilitatea sa stai si fara servici, si copiilor le convine de minune s-o vada pe mama calma si linistita mereu, placinte si hrana calda, casa curata, candelele aprinse continuu.
Dimineata ne rugam impreuna, ne luam anafura, mancam impreuna, discutam des. Scoala merge bine.
Mama e totusi singura. Apoi cu ce-o sa traim la pensie? Mda, daca crestem copii bine, ne ajuta ei.
Femeia trebuie sa stea acasa, sa-si creasca copii in duh ortodox, caci ceea ce se pierde acum, cu mare mare greu se mai reface.
Cine mai incurajeaza azi femeia sa aiba grija de familie? Cine mai accepta azi femeia fara servici?
Tavi :
Date: September 22, 2009 @ 10:42 pm
Va spun sincer ca numai dragostea, blandetea si aprecierea sotului ma fac sa-mi doresc sa fiu femeie, sa am copii si sa am grija personal de ei.
Fara el, as fi investit in desertaciunea lumii.
Dar ce vreau sa spun de fapt: barbatii au un rol important. Daca ei apreciaza femeia nu ca pe o “sluga”, bucatareasa, menajera si bibelou, ci ca Hristos Biserica, ca trupul lor, ca sotia si mama copiilor viitori, atunci cred ca orice femeie se va simti femeie si si-ar implini cu dragoste si bucurie rolul. Nu s-ar mai simti inferioara si astfel nu ar mai alerga dupa cai verzi pe pereti.
Dan :
Date: September 23, 2009 @ 10:32 am
Mi-a placut Munteanu, mi-a placut…ai pus degetul pe rana. Te sustin.
MunteanUK :
Date: September 23, 2009 @ 11:38 am
@ Dan
stai ca inca nu s-or fi trezit sa iasa la atac ‘feministele’… ca sunt destule bloguri, chiar ortodoxe, unde de-abia asteapta sa-si arate coltii si sa latre la niste nenorociti misogini ca noi
@ Tavi
in ultimul paragraf al postarii urmatoare am remarcat si eu, cum bine zici si tu, ca derapajele astea feministe se datoreaza si lipsei de dragoste adevarata a barbatilor pt femei:
http://munteanuk.blogspot.com/2009/06/femeile-in-uk-12-women-in-uk.html
v :
Date: September 23, 2009 @ 2:33 pm
Maestre, vad ca ai omis chiar inceputul [tot articolul e pe http://ro.altermedia.info/general/ne-prefacem-ca-traim_5348.html:
Odată, la serviciu, am dat de o colegă nervoasă la toaletă. Iesise din cabină, îsi netezea fusta si bombănea: “Stii bancu-ăla cu Itic?”. N-am stiut dacă vorbeste cu mine, asa că am mormăit incert, în asa fel încît, la o adică, să reiasă că eu de fapt cîntam. A continuat si m-a scăpat astfel de propria-mi mutră buimacă: “Cică se ruga Itic toată ziua la Dumnezeu: dă, Doamne, să cîstig la loterie! Ajută-mă, Doamne, să cîstig la loterie, hai, Doamne, zău, de ce nu mă ajuti si pe mine să cîstig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta văicăreală, se repede la el: mă, Itic, pe cuvînt că te-am auzit si m-am străduit din răsputeri, dar te rog frumos, ajută-mă si tu putin: joacă la loterie!”
Am hăhăit cu ea un pic, dar asteptam legătura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: “Asa si eu, dragă: tocmai am făcut acum un test de sarcină care, normal, mi-a iesit negativ. Am plîns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcă mă screm de vreo patru ani să rămîn gravidă si degeaba! După aia însă, brusc, mi-a bubuit mintea că de la ciclul trecut n-am mai făcut sex, de fapt! Că eu cu bărbată-miu nu ne întîlnim decît 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decît de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcă îmi fac părul cu drotul, pantofii cu cremă si botul cu ruj.”
Verifică-ti agenda, am putea să ne vedem azi la 1.45 să luăm lunch-ul si să facem un copil?
Mă uitam la ea cu ceva ce fusese pînă de curînd admiratie, dar deja nu mai eram sigură: femeie de carieră, obsedată de promovare, leafă, autoritate si performantă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n română, cum se poartă acum, era toată numai taioare, promousăn, targhet, ăuernes, marchet, pablic-rileisăns, plening, risărci, fidbec. Damă spirt, cu părul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fără-de cusur, carierista care se temea doar de bomba atomică si de bărbatii care cred că femeile sînt inferioare. Avea un sot manager, care-si făcea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului năpraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mîndria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect.
Cînd au împlinit 30 de ani, au făcut consiliu de familie, cu părinti si cu socri, cu tot, si au decis să aibă un băiat si o fată, neapărat în ordinea asta. Cînd au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă si-un pechinez, numai că progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, îi lăsa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, mînca uscătura. Apoi se strecura în pat lîngă ea, dar n-o trezea niciodată pentru sex, fiindcă el trisa, seara nu făcea dus, nu mai avea timp. Făcea doar dimineata.
Ea văzuse-n filme cum femeile de carieră îsi făceau test de sarcină la WC-ul firmei, deoarece acasă nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare dată era că numai din ovulul ei nu se putea isca nici un făt, mai trebuia si ceva de le el, parcă. Dar el avea de învătat ca s-ajungă docent, ea avea de ajuns cea mai sefă si de cîstigat bani. Copiii nu apăreau, iar cuscrii făceau deja consilii numai între ei, hotărau ceva, însă rezolutia rămînea nerostită, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu răspundeau, erau în meeting.
Pe ea, ovulatia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cînd erau studenti si obisnuiau să mai si trăiască, ea îi desenase două ovare si niste puncte pe care le înghesuiau alte puncte, cu coadă.
……
v :
Date: September 23, 2009 @ 2:36 pm
Si oricum e mai vechi articolul (de prin 2006), dar a iesit la iveala mai tare in 2007 cand a murit Raluca Stroescu (isi mai aduce cineva aminte de ea ?? Dumnezeu sa o ierte !)
cristian K. :
Date: September 23, 2009 @ 2:42 pm
o femeie a facut matematica pedagogie in tinerete.
femeia asta de cariera face cariera de familie facand lectii cu 4 copii… si munceste 16-18 ore pe zi in si linga casa…are un sot bonav de leucemie cronica …
sotia asta de cariera nu are pensie.
toata lumea o iubeste(familie,biserica,scoala,gradinita).
este cel mai minunat om din lume.
sint fericit ca traiesc alaturi de asa un om.
ioana :
Date: September 24, 2009 @ 10:10 am
Nu mi se pare deloc bine centrata problema. Acest articol se adreseaza in special nebunelor si snoabelor care au fumuri si pretentii carieriste.
Pe de alta parte sunt o multime de femei incadrate in tot felul de munci, intelectuale sau nu, care daca s-ar retrage am muri cu totii adica. S-ar deregla de tot sistemul: medici, profesori, ingineri, simple muncitoare etc.
Si sa nu uitam ca la foarte multe orele serviciul inseamna paine, imbracarea si intretinerea copiilor si familiei. Multe cresc singure copiii, altele au soti care castiga mai nimic. Nu e asa de usor de prezentat problema.
Ar trebui domnul Dinescu sa ne spuna cate femei care-si cresc singure ciopiii a ajutat, si care muncesc toata ziua pe mai nimic. Si voi ar trebui sa va puneti aceasta intrebare. De cate ori ati ajutat o colega la munca, si nu i-ati ingreunat de fapt situatia, poate uneori luindu-i locul sau proiectele de la nas, desi poate ea are o situatie de viata mai grea.
diana :
Date: September 25, 2009 @ 8:51 pm
Imi place si mie punctul de vedere al lui MunteanUK. Am doua fetite si de aproape 4 ani nu mai lucrez pentru ca imediat ce am terminat concediul maternal al uneia, am nascut-o pe ce-a de-a doua. De fapt, am apucat sa lucrez doar un an dupa terminarea facultatii. Cu toate ca am momente de disperare si vreau serviciu, imi trece repede. De fapt, pana acum motivele nu au fost lipsa banilor ci nevoia de comunicare, pentru ca simteam ca innebunesc asteptandu-mi sotul sa vina seara acasa. Intre timp am realizat ca pot comunica si implicandu-ma in alte activitati, participand la cat mai multe actiuni comune cu sotul, iesind de cate ori am ocazia la vreo conferinta, expozitie, plimbae, etc. Am legat si suficiente prietenii la biserica, asa incat singurul lucru care m-ar mai motiva acum sa ma duc la un serviciu este lipsa banilor. Dar cand voi ramane din nou insarcinata, nici nu ma gandesc sa nu profit de cei doi ani de concediu maternal.
Stiu ca e o atitudine pe care multi o judeca, stiu ca sunt criticata (am si auzit cateva lucruri rautacioase spuse chiar de persoane apropiate), dar am realizat ca acesti ani petrecuti langa copiii mei nu pot fii inlocuiti cu nimic. De ce sa fiu plecata pana noaptea pentru un salariu pe care l-as consuma pe bone? Da, am in minte salariul de profesor, pentru ca in momentul de fata consider ca este o meserie foarte potrivita pentru o femeie si o mama, oferindu-i posibilitatea de a se ocupa si de familie. E un motiv pentru care, atunci cand voi decide sa plec la serviciu, tot in scoala ma voi intoarce, cu ajutotul lui Dumnezeu.
Am prieteni care au apelat si la bone, dar mai devreme sau mai tarziu au fost dezamagiti. Nu cred ca merita! Desigur, sunt situatii in care nu se poate altfel. Nu vreau sa judec. Fiecare isi stie posibilitatile si greutatile familiei. Dar daca ai de ales, daca se poate si sa stai acasa, nu vad de ce te-ai ambitiona sa iti construiesti o cariera de succes in detrimentul timpului petrecut cu copiii sau cu sotul. E un timp pe care il poti fructifica citind, ocupandu-te de lucruri care iti fac placere, implicandu-te in vreun voluntariat, etc. Posibilitati sunt destule.
Repet, stiu ca sunt cazuri in care altfel nu se poate. Nu e cazul sa judeam aici!
Femei de carieră… « "Tu, omule al lui Dumnezeu, ai o Taină!" :
Date: September 25, 2009 @ 9:16 pm
[...] Sursa text: http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/09/22/femei-de-cariera-mircea-dinescu/ [...]
Ina :
Date: September 25, 2009 @ 11:38 pm
“Stiu ca e o atitudine pe care multi o judeca, stiu ca sunt criticata (am si auzit cateva lucruri rautacioase spuse chiar de persoane apropiate), dar am realizat ca acesti ani petrecuti langa copiii mei nu pot fii inlocuiti cu nimic.”
Cine sa te critice? Faci bine ceea ce faci. Anii acestia nu se mai intorc. Bine ca ai un sot iubitor care sustine situatia.
Dumnezeu sa va ajute
Normal femeia ar trebui sa stea acasa si statul sa-i plateasca salar si sa aiba si pensie, caci asa se cresc viitorii cetateni demni!
Pentru asta ar trebui presedintele tarii sa lupte acum la sfarsit de mandat, nu ptr lucruri care cu greu le putem pronunta. Ce a facut presedintele pentru femeia romanca, pentru mama romanca?
Sunt intrebari la care intr-o zi o sa trebuiasca sa raspunda!
Gabriela :
Date: September 29, 2009 @ 9:15 am
‘Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.”
NU DRAGII MEI!!
NU NOI “NE-AM OPINTIT”
Nu suntem decat victime ale acestui sistem concentrational gandit si aplicat de altii pentru distrugerea “celulei” esentiale a existentei, adica pentru anihilarea familiei crestine si a tuturor valorilor ei.Tot ce s-a scris este extrem de adevarat si dureros , dar cea mai cumplita consecinta a actualului “statut” al femeii este aceea ca trebuie sa-si UCIDA proprii copii, neputand fi si femeie de cariera si mama( a 5-10 copii cum erau bunicile noastre).
Gabriela :
Date: September 29, 2009 @ 9:35 am
Am o prietena,absolventa a Facultatii de Constructii si mama a 2 copii.Dupa terminarea facultatii nu a putut profesa deoarece a nascut cei 2 copii.Ulterior i-a fost imposibil fara pile, fara ‘sustinere’ sa-si gaseasca un angajament in domeniu.Este casnica cu o mare gospodarie(sta la casa)creste animale si cultiva gradina, se ocupa de copii si de sot si mai este si destul de bolnava( avand probleme de coloana). Credeti ca cineva apreciaza acest efort continuu? Nu ! Nici sotul , nici copii, acum fiind marisori,nici familia( socrii si cumnatii). Este condamnata si dispretuita, este injosita si criticata permanent. Ca sa faca pe plac familiei s-a angajat ca vanzatoare.Patronul nu i-a dat nici un ban de 2 luni de cand lucreaza, casa si gospodaria sunt vraiste, criticile si scandalul sunt incredibile. Este complet sfasiata ! Nu poti sa-i dai nici un sfat. De fapt nu de sfaturi este nevoie.
Si aici este vorba despre o familie CRESTINA , adica care a pornit bazandu-se pe principiile crestine.
Sistemul poate ucide tot!
florian :
Date: September 29, 2009 @ 11:33 am
Femeia romanca dupa ce a intentat proces de constiinta barbatului, cerandu-i drepturi egale chiar si in Biserica, acum, obosita, vrea sa stea acasa pe motiv de crestere a pruncilor. Pe banii cui? Pe banii cui s-ar nimeri, ai statului, ai sotului … ai oricui. Dupa ce l-au votat fie doar cu gandul pe Petre Roman acum asteapta atitudine de la actualul presedinte, o salvare pentru somnul ratiunii, acasa, cand sotul e la munca si copilul la scoala.
Cine dintre parinti s-a simtit pregatit sa fie parinte? Nici unul! Cu rugaciune si smerenie toate vor imbraca ajutorul lui Dumnezeu, nu al presedintelui, ce-i drept.
floren :
Date: September 29, 2009 @ 1:16 pm
egalitatea femeii cu barbatul nu este numai drama femeilor din romania ci si din alte tari. problema femeilor de cariera este ca nu stiu unde sa se opreasca atunci cand trebuie, uita prioritatile si uita sa fie umane in primul rand cu ele insele si apoi cu ceilalti.
luati-le pozitiile si nu mai stiu cine sunt, nu isi gasesc un rost in viata decat prin munca pe care o fac si pe care o justifica prin atatea motive bune. putem gasi motive plauzibile pana si pentru cele mai oribile crime daca vrem, logica ne permite. logica ne permite orice.
dar unde este umanitatea care ar trebui sa ne defineasca, unde este feminitatea femeilor de cariera?
asta este ceea ce m-a intristat ani de zile si am incercat sa le schimb subalternelor mele modul de a intelege cariera sau mai bine spus scopul muncii pe care o fac si cum ar trebuie sa se raporteze la ea.
sunt de acord cu majoritatea parerilor exprimate aici chiar daca ar fi trebuit, conform pozitiilor pe care le-am detinut in ultimii 10 ani, sa fiu in cealalta tabara.
10 ani in cele mai inalte pozitii de conducere si faptul ca am locuit in 4 tari diferite nu m-au facut sa pierd sensul propriei mele existente si nu m-au facut sa ma intreb o singura data: ce ma fac daca nu mai am acest servici?
stiu cine sunt si cat valorez ca om, servicul este doar un mod de a plati pentru traiul zilnic.
Adevarata femeie din tine, calda, iubitoare, atenta, valorile tale morale si spirituale si familia ta sunt adevaratele comori pe care le ai si de care trebuie sa ai grija, restul este irelevant.
Mihai Petrea :
Date: September 30, 2009 @ 7:08 am
Salut prieteni….imi cer scuze daca voi supara pu unii cititori, dar mai lasati-ma cu “familia crestina”, ca m-am saturat deja de cate ori am citit aceste doua cuvinte in comentariile de mai sus. Biserica a fost si este principala vinovata a situatiei in care s-a aflat si se afla femeia. Inca de la inceputuri,biserica a fost condusa de misogini, care au tinut femeia departe de Dumnezeu, refezandu-i anumite drepturi…..uitati-va si astazi la organizarea bisericii, doar barbatii sunt buni sa faca parte si sa aiba functii inalte, femeile ce au??? Dupa secole de indobitocit femeia si vorbe ‘ iscusit’ alese prin scrierile religioase, cel mai mare rau facut femeii este ca si ele au ajuns sa creada ca sunt nedemne de anumite privilegii rezervate doar barbatilor. Stiu ca multi nu sunteti de acord cu ce scriu aici, dar aceasta este parerea mea. Si sunt barbat::))
dulcik :
Date: December 17, 2009 @ 1:01 pm
te-ar interesa un link exchange cu blogul meu din semnatura?
Roxana Stanciu :
Date: August 22, 2010 @ 6:19 pm
Ce gandesc colegii despre noi?Asemeni hainelor pe care le porti sau limbajului pe care il folosesti, aspectul general al biroului tau ii ajuta pe ceilalti sa-si faca o idee despre tine, despre firea ta si despre gusturile tale.
O ea :
Date: November 4, 2011 @ 3:57 am
Inginerul care lucreaza la uzina si iese la 4 de la servici si vrea mancare cu sos, maieuri curate si altele.. daca nu le are pericol de adulter, destramarea familiei…. Ce te faci cu un astfel de om, asta e intrebarea mea? Ce va face acest inginer pretentios si nemultumit daca sotia ii face cativa copii si nu va avea timp suficient pentru a-l face fericit? Ce va face acest inginer daca unul dintre copii i se naste bolnav si necesita ingrijire permanenta sau cu un copil cu nevoi speciale? Cati barbati nu isi parasesc nevasta dupa al doilea copil, pentru ca stress-ul de acasa, nevasta cu un copil in poala si unul de mana nu mai e ce a fost si pleaca sa caute fericirea in alta parte…. Nu te insori pentru maieuri curate si mancare cu sos, daca asa gandesti mai bine stai in banca ta si nu incurca vietile altora, fie-ti mila de copiii nenascuti
Irina :
Date: November 10, 2011 @ 9:19 pm
MunteanUK, Ina, “V”, Floren, si Cristian K. Mi-au placut extraordinar commenturile voastre, toate. Locuiesc in NY, in America, am 22 de ani si sunt casatorita de un an. Sincer vreau sa va zic, probabil ca datorita modului de viata si de crestere pe care mi-au la oferito parintii mei, am urat intotdeauna orice idee de ati creea o “cariera” inainte de orice altceva. Din toti prietenii mei sunt cea mai “mica” si una dintre singurele care a facut “NEBUNIA” sa se casatoreasca de la 20 de ani. Restul sunt de principiul ca viata trebuie traita in toate felurile pana la 40 de ani, dupa care poate va fi acordata si casatoria cu cel mai mic firicel de atentie. Eu am fost crescuta cu toate principiile legate de Crestinism, de Ortodoxie si va spun sincer si concret ca sunt cea mai fericita dintre tot zisii mei “prieteni, si bachelors”. Imi doresc un copil, imi doresc sa ii ofer toata dragostea si caldurea din sufletul meu si sotul meu la fel. Din pacate, pentru ca suntem la inceput trebuie sa ne punem putin pe picoare si lucram amindoi. Eu pentru o agentie de voiaj la birou, iar el la o fabrica de zahar. Ne vedem 2-3 ore seara si fiind extenuati , cadem lati la somn unul mai repede ca altul. Eu, cu nadejede in Dumnezeu imi doresc ca intro buna zi sa nu mai trebuiasca sa fie asa, pentru nici o femeie, si ma rog neincetat ca Dumnezeu sa lumineze mintile altor femei “infumurate de norul carierei” , aratandu-le ca poti avea si astfel de gandire chiar daca traiesti intro metropola precum New Yorkul , de unde a pornit toata nebunia de la bun inceput. Intreaga lumea vrea sa devina “westernized”. Traim niste vremuri foarte grele, si nu ar trebuii sa nege nimeni acest fapt, si pentru cei care vad adevarul e bine in orice mica doza sa raspindim si altora aceasta stare si mod de a gandii de aceea apreciez foarte mult commenturile voastre.
Simona Catrina :
Date: January 22, 2012 @ 2:34 am
Acest text imi apartine, nu e opera lui Dinescu! Ma numesc Simona Catrina, astept rectificarea urgenta, in caz contrar voi face uz de drepturile de autor in justitie. Va multumesc!