pridvorul lui laurentiu dumitru

 

Dintr–o poză de album de sfârÅŸit de liceu, o tânără extrem de frumoasă de zâmbeÅŸte senină tuturor, încremenită într–o fericire simplă, plină de vise, de zâmbete. Colega ei de bancă mângâie fotografia uÅŸor, ÅŸi în ochi îşi fac loc, stinghere, câteva lacrimi. Lili este cea mai bună prietenă a Ioanei, ÅŸi a fost lângă ea când, la banchetul de sfârÅŸit de a XII–a, i s–a făcut rău. Ceea ce părea o banală toxiinfecÅ£ie s–a dovedit a fi, la analize, un diagnostic crunt. La 18 ani, copilul crescut de doi bunici de la Å£ară ÅŸi plecat de acasă devreme pentru a–şi clădi un viitor a aflat că are leucemie. Acum, colegii, profesorii, diriginta, unchiul, bunicii ÅŸi prietenii fac tot ce le stă în putinţă pentru ca Ioana, cea care “ar fi în stare să–şi dea sufletul pentru oricine”, să rămână printre ei.

UPDATE: Să o ajutăm pe Ioana să-si realizeze visurile donând o sumă de bani în următoarele conturi deschise la BCR Sibiu, pe numele Costea Ioana Maria::

ÃŽn RON: RO52RNCB0227110569950001
ÃŽn EURO: RO25RNCB0227110569950002

Ioana are 18 ani, iar chipul care ar trebui să fie acum numai un zâmbet se ascunde în spatele măştii pe care a primit-o de la spital. Are doi părinÅ£i care au uitat că dragostea lor a adus-o pe lume, ÅŸi doi bunici excepÅ£ionali, al căror unic vis a fost să o vadă pe Ioana fericită. De fapt, pentru Ioana, bunicii de la GrebleÅŸti sunt mama ÅŸi tata, singurii părinÅ£i de suflet pe care i-a avut vreodată. “Sunt niÅŸte oameni care m-au ajutat foarte mult, practic m-au crescut. Niciodată nu i-am considerat bunici, practic sunt părinÅ£ii mei”, povesteÅŸte Ioana.

Crescută de bunici

Bunicul are 62 de ani iar bunica, 57. Pensiile lor, cumulate, nu depăşesc 6 milioane de lei vechi, dar nu s-au plâns niciodată ÅŸi au făcut tot posibilul s-o ajute pe Ioana să înveÅ£e la Colegiul Agricol din Sibiu. A stat în internatul de la Liceul Sanitar, a învăţat pe brânci ÅŸi ÅŸi-a uimit colegii prin dăruirea necondiÅ£ionată, ori de câte ori a fost nevoie. Diriginta Ioanei, Viorica Ignat, ÅŸi-l aminteÅŸte pe bunic venind la ÅŸcoală ori de câte ori a fost nevoie, chiar dacă acasă avea treburi multe ÅŸi o soÅ£ie bolnavă de diabet. “Venea să se intereseze bunicul, tată îi spune, nu-i spune bunic, tată ÅŸi mamă”, povesteÅŸte diriginta fetei.

Iubită de colegi

Ioana mai are în Sibiu un unchi ÅŸi o mătuşă, care o sprijină atât cât pot, ÅŸi niÅŸte colegi absolut excepÅ£ionali, pentru care lupta ei a fost întotdeauna un model. Vestea despre boala ei a căzut ca un trăznet. Colegii se pregăteau să susÅ£ină atestatul când au aflat că a fost internată de urgenţă, ÅŸi că are nevoie de sânge. Toată clasa a părăsit atunci liceul ÅŸi s-a prezentat la Centrul de Transfuzii Sanguine, pentru a o ajuta pe Ioana. “Ea ar fi în stare să-ÅŸi dea sufletul pentru oricine” rezumă Lili scurt motivul zbaterilor lor.

Cât costă o viaţă

Ioana n-a mai apucat să-ÅŸi dea Bacalaureatul. De când i-a fost descoperită boala, nu a mai părăsit spitalul. E hotărâtă să ÅŸi-l dea la anul, ÅŸi se visează studentă în băncile unei facultăţi cu profil economic. Åži, de când s-a internat, mai are un vis. Vrea să facă ÅŸi o ÅŸcoală postliceală sanitară, să se facă asistentă medicală ÅŸi să le poată alina durerea celor aflaÅ£i în suferinţă. Toate visele ei se pot frânge însă dacă oameni cu suflet nu-i întind o mână. Niciunul din cei 4 fraÅ£i ai Ioanei nu este compatibil cu ea, ÅŸi singura ei ÅŸansă este un transplant în străinătate. Toată dragostea bunicilor, a profesorilor ÅŸi a colegilor, toată zbaterea lor, se lovesc ca de un zid de suma uriaşă: 100.000 de euro. Doar cu ajutorul unor oameni de bine Ioana poate avea o ÅŸansă. “ÃŽi rog pe toÅ£i cei care pot să o ajute, cu oricât de puÅ£in, pentru că picătură cu picătură se face lacul”, spune, cu lacrimi în ochi, diriginta fetei.

Sursa: Tribuna.ro