Seria “Anomalii”: I-P-O-C-R-I-T-U-L

12:47 pm Octavian Dărmănescu, Seria "Anomalii"

pharisee-and-tax-collector

Octavian Dărmănescu

Faţa e un bun inalienabil? Nu şi sufletul. El se poate împărţi, la cerere, în două, în trei, în nouă, ca o tavă cu piftie. Scuza? Nu ne putem exprima decât cu o mască pe faţă. Importanţa măştii este incredibilă. Dacă am spune mereu ce gândim, istoria ar accelera, prin război, până ne-am distruge. Ipocrizia va salva lumea. De ce? Pentru că ipocritul se serveşte de cuvânt. Cuvântul e trupul speranţei, vehiculul ei invincibil. Atât timp cât verbul circulă, moartea e departe. Ipocritul e conştient de aceasta şi vorbeşte, promite, minte, ca să nu-l mai vezi deloc. El este omul fumigenă, îşi provoacă fumul în care se va ascunde, rămâi doar cu primul cadru, cel în care ţi-a zâmbit.

Ipocritul este un caz conştient de dedublare. Dacă ar fi să înscriem în acte pe cei doi, ar trebui să-l speli pe faţă şi pe cel din oglindă, să-l duci la toaletă, să-l culci chiar în acelaşi pat cu nevasta ta, dată ţie de primărie; pe scurt, s-ar crea multe probleme tehnice şi menajere. Aşa că e mai bine ca până acum, pe ascuns.

Ipocrizia este un bruiaj continuu pe care cei doi din tine şi-l fac pentru a se sabota, un război perfid al mâinii drepte contra celei stângi, noaptea, în somnul cel greu. Ipocrizia este o expoziţie permanentă de sentimente colorate ca o revistă de modă, e fantezistă, mereu nouă, ca adolescentul, care-şi schimbă viaţa la fiecare tunsoare. Ipocrizia e o mască din felii de castraveţi. Râdem de frică, din obligaţie sau din interes? Portretul ipocritului este o faţă ovală de tenor cu nasul mare. El nu se bucură prea tare, că se dă de gol. El are acea echilibristică preţioasă de a nu riposta emoţional la vorbe şi la fapte. Ipocritul se ascunde în el ca o clemă de păr, ca o stridie. Cu prognoza meteo în nări, ca vânzătorii ambulanţi, cu senzorii de câştig pe spate, ipocritul se face invizibil pentru a ajunge în piscul interesului lui. Odată ajuns acolo, el se face vizibil şi ia o morgă de om plictisit, rutinat deja de lucrurile de care se freacă. Ipocritul este amabil la serviciu, deci violent acasă. Aproapele ipocritului este întotdeauna un client care strânge o mână de ajutor vicleană, plină de psoriazis, cea a ipocritului.

Ipocrizia e benefică în toate sectoarele de producţie: în arta de mâna a doua, în politică, la toate palierele, în sport, când cazi cu talent lângă poarta adversă. Oricum, minciuna face viaţa mai uşoară, e un joc, un fel de blocare ludică în copilărie. Conştiinţă supraelastică a ipocritului îi accesează posesorului, natural şi fără nici un ban, toate palierele deghizării pe care studenţii la Actorie le învaţă în ani grei de carte. De fapt, ipocritul este un creator întors pe dos, o continuă maşină de pufuleţi, o arteziană de confetti, o pompă de umflat roţi de tricicletă.

Ipocrizia genetică a individului, este, în genere, efectul instinctului de conservare, o lege a subzistenţei într-o lume rea, croită prost. Ipocritul îşi justifică, îşi periază ipocrizia, şi-o botează diplomaţie. Ipocrizia acoperă rezonabil vieţile calpe, ea este un bun de utilitate publică, un vehicul comic către o tragedie mai discretă, numită falsitate.

Ipocritul nu recunoaşte că nu ştie, el inventează pe loc răspunsuri, ca profesorii înghesuiţi de o întrebare grea. Ipocritul care se respectă ţine minte tot ce-a înşirat, le leagă la cap şi gata campania electorală! Cei mai mulţi nu-şi bat capul însă cu emanaţiile lor false, îşi trăiesc viaţa şi se urinează vesel în bazin, în timp ce fac serioşi pluta. Ipocritul are abilitatea opţiunii, ca un joc Lego. Dacă vrea, poate fi un comunist mai roşu decât moţul releului, dacă vrea, te poate băga într-o stare de perfectă ceaţă londoneză, capitalistă. Pentru a delapida totul, poate părea un contabil frigid în capul căruia luna apune rece, un serios care e nevoit, din raţiuni paternale, să îşi ducă copilul la circ. Adăpostit sub egida umanismului, ipocritul te face de parale din două vorbe. Lui îi place viaţa, iar când e nevoit să moară, rămâne cel puţin cu mulţumirea că va fi regretat. Fierbinte ca un termoplonjon, el va minţi până la capăt, până când va mai rămâne din poli numai un cubuleţ de gheaţă.

Ipocritul este un stabilizator social. Buruienile sunt şi ele bune la ceva, ţin pământul să nu fugă.

28 Responses
  1. Liana :

    Date: August 28, 2009 @ 2:05 pm

    Yes ! Yes ! Yes !
    Vin si eu mai tarziu, ca acuma trebuie sa plec undeva.
    Ma bucura din suflet revenirea !
    Doamne ajuta !

  2. Liana :

    Date: August 28, 2009 @ 6:54 pm

    Pentru ca nu mai incapem pe lume de atata ipocrizie, care pana acuma o practicau unii si altii la intamplare, din “talent” innasut, acuma se invata la firme, in comert, peste tot dai de “omul masca”, impersonal, pe care sa te fereasca Domnul sa nu-l iei de bun, ca ti-ai aranjat ce aveai de aranjat pe unde ai dat de el si nu mai aranjezi nimic pe-acolo, si din nefericire, dam de el peste tot.
    De-aia ma bag si eu in forta:
    -moartea ipocritului crede el ca e departe atata timp cat verbul circula, pt ca, sa nu uitam, “Dumnezeu este verb”;
    -nu se bucura deloc, sau o face atunci cand nimeni nu se bucura, pt ca nu este nici un motiv de bucurie;
    -super, cea cu clema de par si cea cu stridia;
    -buna cea cu arta de a doua mana;
    -masina de pufulet, pompa de umflat roti de tricicleta :))
    -o fi lumea rea, dar nu-i croita prost;
    -viata insasi a ipocritului este daca nu o tragedie, o drama continua;
    -vai, ce bine ca nu merg la bazin !
    -….motzul releului…:))
    -:)) :)) :)) :)) :)0………..
    Cand e atat de simplu sa fii tu insuti, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, sa fii adevarat, ceea ce nu-ti va asigura o viata pamanteasca usoara, dar in mod sigur una simpla si adevarata, care te conduce la smerenie, deci la Dumnezeu ! Amin.
    Pamflet cum este, spune multe adevaruri despre niste oameni, care singuri isi complica/distrug viata, si in loc sa traiasca, se zvarcolesc si se tarasc pe fata pamantului, care, Domnul fie laudat!……Nu se invarteste !
    Le asteptam cu drag pe cele ce vor urma…!!!

  3. |t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :

    Date: August 28, 2009 @ 8:19 pm

    pot sa afirm ca Liana e cel mai tare fan Darmanescu. 😀 buna alegere 😉

  4. Liana :

    Date: August 28, 2009 @ 9:07 pm

    Adevarat ai grait !

  5. diana :

    Date: August 29, 2009 @ 2:28 pm

    Acum să vă văd! Care aveţi curaj să vă recunoaşteţi pe voi înşivă în pamflet? Râdem amuzaţi şi dăm din cap aprobator crezând că nu-i vorba despre noi…
    Eeeh, ipocriţii aştia! Ce bine Doamne că nu m-ai făcut ca pe ei…
    😀

  6. Liana :

    Date: August 29, 2009 @ 4:51 pm

    diana,
    tu te simti? recunoaste draga, nu te jena !
    -eu in destule m-am simtit, da’n asta nu !
    -chiar am uitat sa mentionez mai sus ca nu m-am gasit pe-aici, gasindu-ma insa din plin in t-i-p-u-l-s-i-n-c-e-r, care s-ar parea ca si el este un personaj negativ, daca exagereaza, desigur; si acolo am combatut tare, ca mi-am aparat neputinta, in loc sa ma puna pe ganduri ! M-am pus ulterior pe ganduri, si incerc sa ma smeresc, ca e foarte greu cand ajungi sa te smereasca Dumnezeu…
    Si, inca odata, astept urmatorul…!!!

  7. |t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :

    Date: August 29, 2009 @ 6:40 pm

    at Diana, Liana

    pai ati si uitat… eu va spuneam mai demult ca am constituit studiu de caz perfect pentru aceasta serie de A-N-O-M-A-L-I-I.

    ce-i drept nu stiu de unde a gasit model pentru ateul declarat, dar in rest is peste tot…

    eu: om mic, birou mare 😀

  8. Liana :

    Date: August 29, 2009 @ 9:11 pm

    S-a inserat, am iesit din postul Taierii Capului, am intrat in Duminica, dar pt ca sunt moarta de pacatoasa, nu ma pot abtine:
    :)) :)) :)) :)) :)) :)) ………
    Doamne, iarta-ma, ca ma stii cat sunt de neputinciasa !

  9. diana :

    Date: August 29, 2009 @ 9:39 pm

    Dar nici nu ma temeam sa recunosc draga Liana. Totusi te-as intreba si eu cate ceva. Bunaoara, pe tine cand te intreaba o amica daca e prea grasa, ii spui sincer ca se revarsa peste scaune si ca arata dizgratios cel putin? Sau cand te intreaba un coleg timorat daca a fost buna cuvantarea pe care a tinut-o ii spui franc si fara ocolisuri ca a fost penibil? Sau daca seful tau iti cere parerea sincera despre el ii spui verde in fata ca ti se pare un nesimtit fara pereche? Sau ai primit vreodata un cadou de prost gust si i-ai spus celui care l-a adus ca e un kitsch ordinar si ca nu intelegi de ce se mai si lauda cu ce ti-a cumparat?
    Nu ai participat niciodata la vreo petrecere intre neamuri, insipida si plictisiotare, pastrand totusi pe fata un ranjet menit sa ii convinga pe altii de buna ta dispozitie?
    Da, stiu, vei spune probabil ca poti scapa din astfel de situatii cu putina diplomatie. Dar diplomatia tot ipocrizie este, doar ca putin mai “nobila”.
    Nu vreau sa impun nimanui parerea mea, dar cred ca toti suntem purtatori de masti. Mai cred ca aceasta conditie si-o pot depasi doar sfintii si nebunii pentru Hristos.
    In lumea “civilizata” in care traim “Importanţa măştii este incredibilă. Dacă am spune mereu ce gândim, istoria ar accelera, prin război, până ne-am distruge.” Sunt absolut convinsa de acest lucru.
    Da, recunosc, sunt purtatoare de masca si sunt, in acelasi timp, convinsa ca toti cei din jurul meu poarta masti. Purtam o masca si atunci cand suntem singuri. Nici fata de noi insine nu recunoastem cine suntem pentru ca nici noi nu prea mai stim, dar mai ales pentru ca nu vrem sa recunoastem. Inclin sa ii dau dreptate duhovnicului meu care spune ca pana si la spovedanie suntem ipocriti si incercam sa coafam pacatele, sa le ambalam incat sa nu mai para asa urate. Nici acolo nu reusim sa ne dezbaram de nevoia de a da bine, de a ne scoate in evidenta si virtutile pe care credem ca le-am dobandit. Nici acolo, unde ar trebui sa scoatem cu sadism toata uratenia din sufletul nostru si sa o punem pe tava. Numai cei care au dobandit smerenia, numai aceia pot experia demascarea si deplina sinceritate.

  10. laurentiu :

    Date: August 29, 2009 @ 9:50 pm

    @ Diana

    vai, Diana, si de cate ori m-ai laudat…:)) aimaaa, chiar am slabit.

    ne vedem curand la kfc :-P. ia si pe padre, fetitele, dar si pe Tranda (ca mi-o adus o Icoana faina cu Sf Xenia din pelerinajul in Ukraina).

    va imbratisez cu drag (sincer, fara ipocrizie:) ),

    L.

  11. diana :

    Date: August 29, 2009 @ 10:35 pm

    Dar spune tu sincer mai Laur! Hai, fara diplomatie! Eu, eu cam cat rebuie sa mai slabesc? :))

  12. Liana :

    Date: August 30, 2009 @ 12:41 pm

    Diana,
    -in legatura cu sinceritatea, iti multumesc ca mi-ai dat ocazia, si uite, acuma ma spovedesc, si o tai de pe lista pt viitoarea spovedanie: nu am dat cu adevaruri grele in semenii mei, dar mi s-a intamplat sa o fac ca sa anulez “vraja” prin care unii, foarte putini, au incercat sa-mi ascunda adevarul, si sa ma tarasca in minciuna; pentru aceasta mi s-a reprosat ca sunt indiscreta duhovniceste, cred ca paresie la modul negativ, dar nici macar in fata, ci prin altii, si in alte moduri, ca mincinosul te ataca pe la spate; in concluzie, mi s-a intamplat sa spun cu bucurie adevarul in fata, care desigur, a ranit, celui care in acest mod a procedat cu mine, si daca nu am iesit invingatoare din lupta, macar nu am fost invinsa, ci am iesit…neatinsa !
    -nu mai pun la inima atat de tare aceste lucruri, si nu le-am prea pus, in viata de pana acuma;
    -petrecerea intre neamuri niciodata nu mi s-a parut insipida si plictisitoare, in schimb petrecerea lumeasca intotdeauna mi s-a parut asa, si de cate ori puteam, evadam;
    -nu detin arta diplomatiei, poate m-a pazit Domnul de situatii delicate, si iti mai spun ceva: am patit multe in viata mea, dar intotdeauna am stiut sa fac din paguba castig, si am mers inainte, chiar purtatoare de drapel;
    -nu am folosit “ranjete” ca nu imi erau necesare, daca figura mea cam sobra, elimina din start viclenia; si inca o data, m-a pazit Domnul;
    -nu m-am straduit niciodata sa afisez “buna dispozitie”, sau orice altfel de dispozitie pe care am avut-o; sa zicem ca mi-am permis marele lux de-a fu eu insami in fata celorlalti, si asta am platit-o scump, dar in acelasi timp am fost eu insami si in fata lui Dumnezeu, si rasplata Lui a fost inmiita, fata de plata celorlalti; de fapt, am fost toata viata o singuratica, straina de lume;
    -da, sunt purtatoare si eu de propria-mi masca, si nu ma crede nimeni, dar acum tarziu nu mai am nevoie sa fiu crezuta, pentru ca ma crede Domnul, si se poate ceva mai grozav? Nu !
    -poate ca sunt nebuna pentru Hristos, mai stii? Un preot cu viata inbunatatita, ieromonah, asa mi-a zis.AMIN.
    -hai, poarta-ti propria masca, sa vezi cat ajutor vei avea de la Domnul ! Dar depinde ce si cat astepti de la aceasta viata; iar ma dau de exemplu pe mine, Doamne iarta-ma, si-ti spun ca eu nu am asteptat mare lucru, si m-am multumit cu putin, adica am trait si traiesc simplu, fara sa ma jenez de cineva;
    -dar nici macar tie nu trebuie sa-ti spui nimic: gandurile nu sunt de la Dumnezeu, ci de la diavol, si nu le poti alunga decat prin rugaciune permanenta; si, citez nu-stiu-pe-cine, dar nu e de la mine, dar acuma este a mea daca am tinut-o minte, ca a gandi de bine, adica pozitiv, este ca o rugaciune permanenta;
    -pai ce, sunteti la bal mascat? macar intre prieteni, va pica mastile? in familie? cu perechea? cu copii? ATENTIE ! Va depersonalizati, sau deveniti impersonali, cum vrei !
    -apai, daca nici tu cu tine nu poti sa fii sincera, atunci mai ai mult de umblat la biserica, de ascultat multe slujbe, Sfinte Liturghii, sa mergi la nenumarate Taine Sfinte, ca sa biruiesti !
    -daca esti putin mai atenta la situatiile in care esti pusa de Domnul, vei intelege cu timpul cine esti cu adevarat; cu alte cuvinte, umbla treaza, stii, trezvia;
    -lasa pacatele necoafate, neambalate, acolo spune adevarul crud a celor ce ai facut sau ai descoperit despre tine, nu te indreptati, capeti canon, te bucuri, il faci, si Doamne bine o sa fie !
    -eu am facut si mai rau candva: mi-am considerat pacatul virtute, nici nu am considerat ca trebuie spovedit, dar tot neimpacata umblam, pana am ajuns pe mana unui preot, tanar, Domnul sa-l ajute, care asa de bine m-a condus, pana a scos pacatul loa lumina; Domnul ne conduce, dar sa avem curajul sa ne lasam cu totul in grija Lui, iar la cele ce le facem de capul nostru sa avem taria de a suporta consecintele;
    -nu am curajul sa afirm ca am ajuns smerita, cu toate ca ma straduiesc sa ma smeresc, ca sa nu o faca Domnul, ca e tare greu, dar poate ca un dram de smerenie am purtat si mai port in inima mea; in inima, nu ca pe un drapel.

  13. Liana :

    Date: August 30, 2009 @ 1:34 pm

    diana,
    am uitat sa-ti mai marturisesc un pacat pe care recent mi l-am descoperit, macar ca m-am spovedit de zeci-sute de ori, cine mai stie, si poate ca il uit pana la viitoarea spovedanie, sau pierd biletul: ma laud cateodata. Asa ca, in cele ce am scris mai sus, in care m-am dat pe mine de exemplu, nu se stie ce este adevar, si ce este doar o banala lauda a ceva ce mi se pare mie a fi.
    Doamne ajuta !

  14. Liana :

    Date: August 30, 2009 @ 1:37 pm

    diana,
    inca una, si gata: m-ai provocat, am raspuns provocarii, ceea ce nu este o fericire, dimpotriva, dar macar am profitat si m-am spovedit !
    Iar Tu Doamne, iarta-mi pacatele !

  15. Dorian :

    Date: August 31, 2009 @ 9:40 am

    Iubesc seria de anomalii…daca n-ar fi atat de trist ar fi de ras..

  16. Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada (Madrid) » Blog Archive » Seria “Anomalii”: I-P-O-C-R-I-T-U-L :

    Date: August 31, 2009 @ 10:03 am

    […] sursa: Laurenţiu Dumitru […]

  17. Liana :

    Date: August 31, 2009 @ 12:19 pm

    Dorian,
    “………….
    …………..
    Veniti mai aproape!-Si cel care are
    urechi de-auzit sa auda:
    durerile nu sunt adanci decat atuncea cand rad.”(Lucian Blaga)

  18. Dorian :

    Date: September 1, 2009 @ 8:14 am

    “Ipocritul este un stabilizator social. Buruienile sunt şi ele bune la ceva, ţin pământul să nu fugă.” Adica lumea noastra este formata din ipocriti.

  19. Dorian :

    Date: September 1, 2009 @ 8:38 am

    FRumos Liana. Adica rasu e bun sau rau?

  20. Dorian :

    Date: September 1, 2009 @ 9:46 am

    Da, am inteles. Rasul e bun.

  21. Liana :

    Date: September 1, 2009 @ 9:56 pm

    Cateodata e bun si rasul, dar nu peste masura

  22. greenstory :

    Date: September 3, 2009 @ 11:27 pm

    Diana, cuvintele tale sunt si ale mele. Bravo pt sinceritate, care la tine chiar se vede. Semnat: Zorro 😀

  23. greenstory :

    Date: September 3, 2009 @ 11:31 pm

    @diana

    Sssst…da’ acu’, asa, pe sub masca: mie imi suna cunoscut discursul despre superbissima viata si superbissimile fapte….tie nu? Sa se fi intors prietena noastra…? Doamne feri! Calde imbratisari, de data asta, prin mantie! :))) Tot Zorro.

  24. Liana :

    Date: September 4, 2009 @ 3:41 pm

    Nu m-am intors de niciunde, ca am fost prezenta tot timpul, spre deosebire de tine….(pseudo)Zorro, care intre timp te-ai calatorit !
    Si pentru ca nu crezi ca mai exista si ceea ce nu stii tu, asta dovedeste necredinta.
    Ma intorc, corectez si punctez: NU M-AM LAUDAT !
    Ci am spus adevaruri, pe care tu nu le cultivi, si nu ai cum sa ai o….superbissima viata, si superbissime fapte ! Intoarce-te la Carare, ca niciodata nu e prea tarziu, indiferent cat de scump vei plati in aceasta lume, ca sa castigi si tu vesnicia. Dar am facut greseala de a da cele sfinte cainilor, care s-au intors si m-au muscat(aceasta ultima fraza este numai pentru tine, si pentru nimeni altcineva care acceseaza acest blog, de cand o fac si eu)
    Imi pare rau, domnule Laurentiu Dumitru, ca trebuie sa renunt la a mai comenta in blog, si la fel de rau imi pare ca nu mai pot imparti si cu altii bucuriile pe care mi le daruieste domnul Octavian Darmanescu in A-N-O-M-A-L-I-I-L-E pe care le scrie si ni le daruieste cu generozitate. Si va sfatuiesc sa fiti atenti la “prietenii” pe care ii aveti, ca intro buna zi s-ar putea sa va muste si pe dvs, fara sa va dati seama cine o face, asa cum eu mi-am dat seama perfect, si stiu fara dubiu cine este persoana, pe care incepand de azi, o dau la judecata Domnului.

  25. greenstory :

    Date: September 4, 2009 @ 8:11 pm

    Parca rasul era bun… De unde atata suparare, cand cel mai simplu raspuns ar fi fost o gluma? Ar trebui sa fie usor, pentru cineva care gusta pamfletele, caci ele au un umor pe cat de subtil, pe atat de muscator, deci cei care le iubesc, se presupune ca au scapat de “atacat”-ita de mult… Ei bine, asta e ceea ce ma descumpaneste la oamenii care vorbesc fara jena despre calitatile lor, in public (suntem in public, aici, pe net) si nu au nicio retinere in a da sfaturi necerute altora, presupunand din start ca aceia au nevoie de pretioasele indicatii, pentru a duce o viata mai buna, desigur. Dar tot acestia se supara imediat ce sunt un picutz “muscati”, chiar si cu o ironie miti-i-itica, menita sa ii faca sa zambeasca, putin rusinati de valul care pe toti ne mai ia, din cand in cand, si sa revina la roata din spate, cu restul trupei, ca “suntem toti intr-o barca si barca e sparta si ia apa, tot ia…”, e inca nevoie de impins la greu. Asta era tot. Iar, de am gresit…, de acolo, din tariile spiritului, din adancimile smereniei, doar atat ragaz pentru neputintele unui frate s-a gasit?…
    E clar, sunt intr-o stare grava, ma bag in pat si trag patura peste cap. Si de acolo, din intuneric, ma rog multputernicei fapturi, care are abilitatea de a DA un suflet judecatii Domnului (de unde tragem concluzia ca daca nu il dadea ea, putea sa mai stea asa, nejudecat, o tzara…) sa ierte proasta minte dintr-un cap urat de mujic, ce n-a gasit nimic mai bun decat sa rada de trairile pe care el nu le cultiva. Ca pe la noi….de, cartoafe, radacinoase, cultivam, sigur…da’ nica nu invatam din ele….Pacatele mele…!

  26. greenstory :

    Date: September 4, 2009 @ 8:27 pm

    Si acum, fara gluma si pic de rautate, nu e normal ce se intampla pe aici, si nu numai la aceasta postare, peste tot. Impresia pe care o lasa discutiile dintre cititori, reactiile unora, foarte “sensibili”, dar care uita orice delicatete si dau in stanga si dreapta cu judecata Domnului, de parca ar fi bata lor de rezerva din portbagaj…este “spooky” pentru un om normal dpdv intelectual si sufletesc. De aceea “m-am calatorit” si o sa ma mai calatoresc de pe aici, caci blogul e chiar interesant, ii mananca seminte in crestet unui piciorus-iute, de ex, insa comentariile acide si fara baza dovedesc ca “duhul” lu’ nenea mentionat mai sus circula pe net, printre blogarei, la fel de iute…si e si molipsitor, doar stiu bine, ca-s printre cei patiti. Brrr! Chiar te ia cu fiori, reci si tremurosi, d’aia zic: “Cucoana, imi iau geamantanul si plec!” Si pe bune, asa cum ar trebui sa fie zis, nu ca un salut stramb: Doamne, ajuta-ne pe toti!

  27. MariuS :

    Date: September 9, 2009 @ 12:32 pm

    si tu hotarasti ce e normal si ce nu dupa aparenta careia ii spui realitate
    e greu de delimitat mandria in marturisire de marturisirea cu mandrie

  28. MariuS :

    Date: September 11, 2009 @ 11:06 am

    ae fi interesant sa citim in seria ANOMALII
    CEVA DE GENUL
    B-L-O-G-E-R-U-L

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.