Seria “Anomalii”: M-O-A-R-T-E-A
August 21, 2009 1:10 pm Octavian Dărmănescu, Seria "Anomalii"
Octavian Dărmănescu
Dacă ar fi lăsaţi, cetăţenii cimitirului s-ar urca pe gardurile lui şi ar urla în şosea, celor vii, angajaţi în depăşiri, marele adevăr: nu mai aveţi timp! Timpul, pervers, înaintează încet, ca uleiul scăpat dintr-o sticlă spartă, iar apoi se varsă-n moarte. Moartea vegetează în noi, ne rumegă degetele-n somn cu gingiile ei hâde. Mut şi rece, mortul este întruparea ireversibilului, a tragismului experienţei fizice a sufletului. Mortul are înscrise pe faţă toate răspunsurile, cei disponibili le citesc şi iau aminte. Moartea se ţine scai de viaţă, între ele s-a legat o cumetrie sigură. Ne-am legat cu moartea prin certificatul de naştere, avem dreptul la repaus veşnic, creştem, avem de lucru, suntem încadraţi în câmpul morţii. Moartea aruncă în penibil toate actele individului, le zădărniceşte, îşi râde de ele. Omul în rut stă cu ea pe umeri, moartea, lăsată pe labe în mine, cel mai viu dintre cei vii.
Pentru moarte nu bea nimeni? Moartea este sfârşitul istoriei trupului. Atunci îngerul coboară şi îţi cere buletinul de identitate, tu îl cauţi livid prin haine, devenite instantaneu boarfe, viaţa ta înşirată anonim sub un bec de 60 a luat sfârşit. Rămâne memoria trupului, milioanele de metri cubi de aer umpluţi provizoriu şi razant cu aparatul tău digestiv, unic, care putea să asimileze şi zece sarmale la o masă. Rămân textele tale preţioase, din care rudele vor aţâţa focul sub varză, la pomană, rămâne hoitul şi umbra lui, agăţată de el sinistru de vie. Moartea este difuzorul insuportabil care îţi spune că trăieşti pe datorie, calp şi ilegal. Corpul, cel în care te refugiezi ca să scapi de această sentinţă teribilă, este doar unul dintre miliardele asemenea, transformate, prin instinctul de conservare, în fortăreţe ale egoismului şi singurătăţii. Condamnat zilnic la moarte, îţi faci, inconştient, rate pe treizeci de ani, sperând că ele, într-un fel, îţi vor împinge dezastrul şi mai departe.
Scumpi defuncţi, vă transmitem nişte coniac! Moartea este expresionistă, mesajele ei le poţi citi în gesturile nebunului, în răsfrângerile luminii, în coitul perfect al iubirii interzise. Viaţa este sora geamănă a morţii. La rândul ei, moartea e ca înmormântarea, plină de viaţă, de vii, de prapori veseli, de urlete zgomotoase, de mese întinse. Vase comunicante, viaţa şi moartea se preling călduţ pe duşumeaua enormă a istoriei, până o vor acoperi pe toată. Norocul istoric e, ca orice noroc, proletar, gregar, navetist, de aici şi penibilul şi lipsa de gramatică a candidaţilor la el. Trecutul e istoria morţilor, prezentul, întâmplările celor cu un picior deja în groapă. Chiar şi la o sută de ani, moartea vine prea devreme, senzaţia vieţii şi afacerile cu ea ne ţin ocupaţi mereu, chiar şi dacă numai la toaletă. Grija, boala, taxele, vecinii sunt viaţa, te ţin mereu în priză, moartea e îngropată adânc, la capătul pământului.
Ia lasă, cioaro, scripca aia, ia uitaţi-vă, bre, cum stă moartea pe bradul cela de nuntă! Moartea e gaura neagră din turul vieţii, e lupul sanitar al hoiturilor noastre unse cu creme antirid. Trăim în complicitate, ar trebui să fim striviţi la fiecare pas. Sentimentul morţii se naşte atunci când copilul se descoperă în oglindă pentru prima dată. Moartea este cel mai mare scandal. Raportată la ambiţiile omului, la frumuseţea femeii, la chicotul copiilor, finalitatea pe care o aduce moartea este de nesuportat: o mână de oase scoase din când în când pentru a face loc altora, rude terestre. Moartea la persoana întâi este doar o amânare. Am fost cruţat pe moment, chiar dacă voi mai trăi încă cincizeci de ani. Scadenţa se impune, murim singuri, chiar dacă tot satul ni s-a strâns în curte. Mai mult, nimereşti la groapă un preot care te laudă din oficiu, de-abia te ştie, vă faceţi amândoi de râs, ştiu oamenii ce poamă ai fost.
Har vouă, celor ce ronţăiţi lumina! Pentru religioşi, moartea este doar fizică, Domnu-i în Potir, destinul în cioburile parbrizului de după accident – oricum, ca să ajungi la Rai, trebuie să treci prin cimitir. Pentru atei, după moarte urmează doar câţiva metri cubi de pământ, tasaţi atent, ca să vină bine. Ateii nu pot gândi moartea până la capăt decât afară, la aer, pe balcon. Ei sunt speriaţi de moarte, de aceea nu vor să se rateze material. Gloria morţii fizice este pentru ei atât de ireversibilă, încât aici nu le rămâne decât petrecerea timpului în mod agreabil şi instructiv. În genere, ateii şi medicii legişti filozofează cel mai bine despre moarte, primii la beţie, ceilalţi la morgă. Morga este, dintre toate instituţiile de învăţământ, cea mai practică academie. Morga e vie ca un stadion la unsprezece metri, morţii sunt vii şi le citeşti pe frunte. Moartea e inventivă, mereu nouă şi cochetă, după ce gâtuie un om, îşi taie mereu unghiile. Ea pune viermi în trupuri şi furnici pe lucruri, are câte o regie pentru fiecare dintre noi. În interes operativ, ea nu alege, ci culege, ia cu pumnii, nu se satură nicicând.
Totuşi, moartea, acel dric motorizat, acea mocăniţă funerară, de la învierea lui Iisus Hristos, se plimbă goală pe traseul vieţii. De ce? Pentru că Marele Dulgher nu face sicrie!
ioana :
Date: August 21, 2009 @ 4:22 pm
Ma si miram sa o lasati inb pace pe saraca MOARTE:) Sa n-aveti un “pamflet” si pentru ea. (am inteles ca asa se numeste ce scrieti)
De fapt adevarul e ca aveti bniste pamflete mortale.
S-a terminat? O data cu moartea?
Ori urmeaza un ciclu de reincarnari pamfletare pana atingeti propria Nirvana?
Ca sper ca n-veti de gand sa ne chinuiti pana la sfarsitul lumii?!:)
Razvan :
Date: August 21, 2009 @ 5:33 pm
Domnule, sunteti un poet! Felicitari!
Am sa mai trec prin poezia dvs. Privite din alt unghi – cel al poeziei – lucrurile se vad intotdeauna reconfortant, proaspat.
Altfel, fiecare trebuie sa traiasca cu moartea lui.
Liana :
Date: August 21, 2009 @ 8:42 pm
I-N-S-F-A-R-S-I-T !!! A sosit !
-”mortul are inscrise pe fata toate raspunsurile… ! Incredibil de adevarat !
-Ei, nici chiar asa nu-i de …sinistra, moartea !
-daca privesti asa viata, prin prisma mortii…nu mai traiesti…ci stai si-o astepti trist pe aceea…
-creme antirid, peste care se aseaza in toata secvunda mii de acarieni…
-lasa, ca nu te mai gandeste nimeni de rau la mormant, si-ti uita toate pacatele…, ca nu sunt oamenii chiar asa de cainosi pe cat ii vede autorul, ca a fost in pasa proasta cand i-a venit ideea de a scrie despre m-o-a-r-t-e, si la fel si cand a scris( si-o scriu cu caractere mici, ca sa nu-i dau atata importanta pe aici !)
-si ce daca trebuie sa trecem prin cimitir ca sa ajungem in rai? oare asta e cel mai rau lucru care ni se poate intampla?
In sfarsit ! Hapy end !(nu stiu daca am scris bine ca nu le am cu engleza, dar finalul doboara tot textul !) B-R-A-V-O !
CorneliuGugeanu :
Date: August 21, 2009 @ 9:48 pm
BUNA SEARA D-LE DARMANESCU!VA ROG, INCERCATI SA-MI DATI UN SFAT ONEST :CE POT SA FAC CA SA SUPORT NEDREPTATEA[ PROFESIONALA,SOCIALA,ETC.]FARA SA MA TULBUR???SUFAR CUMPLIT ATUNCI CIND AM PARTE DE “NEDREPTATE” CHIT CA ACEA “NEDREPTATE”ESTE OBIECTIVA SAU “SUBIECTIVA”????SFATUITI-MA ,VA ROG ,CUM SA SCAP DE “NEPUTINTA “ACEASTA CARE I-MI FACE VIATA DE ZI CU ZI UN IAD….SINT CONVINS CA SINT [FARA ACTE] POSESORUL UNUI “MUNTE ” DE :ORGOLIU,TRUFIE, MINDRIE, DAR NEPUTINTA ACEASTA S-A “IMPRIETENIT”CU MINE SI NU STIU CUM SA FAC SA SCAP DE “PRIETESUGUL’ACESTA CARE I-MI PRODUCE ATITA SILA SI SCIRBA [SI CELOR DIN JURUL MEU, FAMILIE,CUNOSCUTI,]INCIT NU MA MAI POT IMPACA CU MINE INSUMI SI CU CEI DIN JURUL MEU!!!AJUTATI-MA ,VA ROG CU UN SFAT ONEST ,RESPONSABIL ,VA MULTUMESC PENTRU RABDARE SI BUNA-VOINTA,CU STIMA ,GUGEANU CORNELIU! NOAPTE BUNA ,D-LE DARMANESCU!
diana :
Date: August 21, 2009 @ 10:59 pm
Ei, Tavi, da! Ăsta da! Hai ca acum te cred! Esti un bun observator
octaviandarmanescu :
Date: August 22, 2009 @ 12:31 am
Domnule Gugeanu, n-am nimic prin buzunare, si eu sunt frustrat de treaba de pe-aici, d-aia scriu. Nu suport secolul asta, mi-ar fi prins bine un XVIII. Trataţi-vă cu Theodor Mazilu şi frecventaţi Biserica. eu aşa fac…
CorneliuGugeanu :
Date: August 22, 2009 @ 4:24 am
BUNA DIMINEATA D-LE DARMANESCU!VA MULTUMESC SI SPER SA-MI TREACA…PE CEALALTA LUME,CA-N ASTA N-AM NICI-O NADEJDE DE SCHIMBARE!DEGEABA VREAU EU DACA D-ZEU SI-A PUS IN “MINTE”SA MA-NVETE CU DE-A SILA -SMERENIA SI UMILINTA-SI-ATUNCI CUM RAMINE CU RECITAREA :”FACA-SE VOIA TA ,PRECUM IN CER ,ASA SI PE PAMINT” ? CIT DE ONEST MAI POT FI CIND ROSTESC “TATAL NOSTRU” SI-N MINE “CLOCOTESTE”VENINUL FRUSTRARILOR? INCA ODATA ,VA MULTUMESC SI SPER SA NE MAI BUCURATI CU SCRIERILE D-VOASTRA ATIT DE INSPIRATE SI DE PLINE DE BUN-SIMT! D-ZEU SA VA BINECUVINTEZE!O ZI MAI BUNA …..
ioana :
Date: August 22, 2009 @ 7:52 am
“…si eu sunt frustrat de treaba de pe-aici, d-aia scriu.”
Aha, ma gandeam eu domnule Darmanescu ca aceste “texte” sunt de fapt apa rezultata in urma spalarii propriei frustrari si apoi aruncata pe geam in public, in capul trecatorilor. Unii dintre ei rad, caci cred ca ne-am obisnuit sa vina apele murdare peste noi…
Daca nu sunteti in posesia masinii timpului, sau daca n-aveti pile mari la Dumnezeu ca sa va mute in secolul XVII, apucat-va serios de treaba si aprofundati teme precum creativitate, cultura si scrieti pentru ca sa ne luminati nu ca sa va “defrustrati”.
ioana :
Date: August 22, 2009 @ 8:13 am
Ah si daca nu suportati acest secol, eu cu dragoste ma alatur rugaciunilor pentru ca sa fiti mutat in secolul XVIII, dar daca se implineste, sa nu va para rau. Crestineste e sa rabdam cu bucurie orice secol ni se da de la Dumnezeu, sa multumim pentru el (sa zicem mersi ca ni s-a dat un secol, ca altii n-au primit nici atat). Atata timp cat Hristos strapunge toate aceste secole de la intruparea, moartea si invierea Sa, si petrece impreuna cu noin la fel, pana la sfarsit, chiar nu vad de unde atatea pretentii pe capul nostru sa avem preferinte de secole. Unii sfinti ar fi vrut chiar sa traisca vremurile sfarsitului, ca atunci se vor da cununile cele mai mari pentru cei ce vor rabda.
Liana :
Date: August 22, 2009 @ 12:48 pm
Domnule Octavian Darmanescu, descarcati-va mai departe frustrarile aici, ca ne regasim toti mai mult sau mai putin in ele, si de ce sa nu mai si radem cate-un-pic, ca pentru asta Dumnezeu sunt sigura ca nu se supara pe noi, daca tot traim in vremuri atat de grele, de si marii Sfinti si le-ar fi dorit…
Cu cenusa in cap nu le-am putea strabate, asa ca faceti foarte bine !
Iar pt CorneliuGugeanu, ma iertati ca ma bag, daca tot va tine Dumnezeu cu forta ca sa invatati smerenia si umilinta, pai invatati-o odata, pana nu va lasa Domnul, si va zice “du-te si fa mai repede ce ai de facut”, ca lui Iuda, adica “faca-se voia ta”; parca noi trebuie sa zicem “Doamne faca-se voia Ta”, si asta nu spre binele lui Dumnezeu, ca noi nu putem sa-l ajutam cu nimic pe Dumnezeu, care nu are nevoie de nici un ajutor, ci spre binele nostru, ca Dumnezeu stie mai bine decat noi, ce ne trebuie noua; si va rog sa ma iertati ca m-am bagat !
Ion de la Chiuiesti :
Date: August 22, 2009 @ 4:04 pm
Excelent articol, din pacate citit pe fuga de unii. Nici o frustrare!
diana :
Date: August 22, 2009 @ 9:13 pm
Domnule Corneliu Cugeanu, de ce tipati mereu la noi? Sau nu stiati ca scrisul cu majuscule este un tipat in lumea internetului? Sincer, e chiar obositor sa citesti un asemenea comentariu.
Ioana, esti un om liber, nu te obliga nimeni sa stai in drumul “apelor murdare”. Sau cumva Laurentiu a impus regula ca cine nu citeste toate articolele sa fie exclus de pe blog?
CorneliuGugeanu :
Date: August 22, 2009 @ 9:51 pm
STIMATA DIANA,BUNA SEARA! DESI NU TIN NEAPARAT SA MA DISCULP,TOTUSI, VA INFORMEZ CU SCUZELE DE RIGOARE:DA, CHIAR NU STIAM DE ACESTE REGULI NESCRISE[ SINT NOVICE PE INTERNET]SI NU VOI RENUNTA LA MAJUSCULE !PERMITETI-MI O CIRCUMSTANTA ATENUANTA…CA “ARGUMENT” IN FAVOAREA FOLOSIRII IN CONTINUARE A MAJUSCULELOR:PORT OCHELARI DE VEDERE [ 3.5 DIOPTRII] SI-MI VINE GREU SA VAD CARACTERELE …INTELEGETI?ORICUM ,ECRANUL LAP-TOP-ULUI MA OBOSESTE!INCA O DATA ,VA ROG ,ACCEPTATI SCUZELE DE RIGOARE,O SEARA BUNA VA DORESC TUTUROR!
octaviandarmanescu :
Date: August 22, 2009 @ 10:34 pm
Ma amuza k cititorii de pe blogu asta nu pot citi detashat, doar pentru destindere. Io d-aia le scriu, nu k sa fac morala.
Ioana, te asigur k dpdv literar, mi-a zis un critic, satirele astea sunt aproape perfecte. NUMAI ASTA URMARESC, forma literara shi stilul!! Cu toate regretele din dotare, nu urmaresc sa convertesc pe nimeni, nu ma intereseaza.
Diana, nu ma mai apara, simt k am gresit undeva. Unde?
Domnule Gugeanu, sunteti cel mai sincer comentator, iar eu cel mai neavizat sfatuitor. Sunt egoist, grandoman palmat, vulgar shi ipocrit.
Domnule L.D., înca o anomalie si ma duc. Cu toate k nu se face, am recurs la justificari, oricum, maine o sa-mi para rau.
P.S.: faceti pe mortul si veti scapa de Apocalipsa!!!:))
Liana :
Date: August 22, 2009 @ 11:18 pm
Cum sa ne lasati fara A-N-O-M-A-L-I-I ? De ce?
Eu personal le-am savurat, m-am bucurat de ele, mi s-a parut ca le citesc detasat, ma rog, am mai si criticat, pt ca am spirit critic dezvoltat, Doamne iarta-ma ! Ca poate e un pacat, dar sincer le-am apreciat !!! Ca, de altfel toate scrierile dvs. Mi-ar parea rau, ca de-abia am asteptat sa reveniti dupa post !
Dar, fiecare face ce-l indeamna inima ! Doamne ajuta !
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: August 24, 2009 @ 10:21 am
at Ioana
ce comentarii urate. lipseste simtul practic si inteligenta viziunii acestor pamflete. ideile trebuiesc rumegate inainte de a fi aruncate. nu mai putem distinge idei profunde si cred ca lectura trebuie facuta nu doar printre puncte si virgule.
chiar nu este vorba de nicio frustrare sau incapacitate de tratare serioasa a acestui secol din partea lui O.D. (bravo Ion de la Chiuiesti )
e mai mult vorba de o modestie artistica, de o modestie a geniilor. toti au facut asa. in general sfintii, artistii, geniile nu au fost intelesi/e cat timp au trait, ci numai dupa moarte.
sa nu ne inflamam prea usor.
at Tavi Tavianovici Darmanescu Octavian
sa nu ma suparati.
numa’ bine
ioana :
Date: August 24, 2009 @ 1:09 pm
Ionut. Wau! Chiar imi place ca pui pasiune pentru maestru:) Tu cam cat ai rumegat comentariul pe care l-ai scris? L-ai “rumegat” macar 5 minute? (sau te-ai concentrat mai mult asupra virgulelor si punctelor, pe care vad ca ler-ai pus corect?)
Acuma tu ce faci? Ne inveti sa citim pamflete? Exista lucrari de “teoria lecturii” pe la biblioteci. Cred ca ar fi interesant si de folos pentru noi toti sa citim si cate ceva de genul asta. Ziceam si eu, apropos de cum trebuie facuta lectura.
“chiar nu este vorba de nicio frustrare sau incapacitate de tratare serioasa a acestui secol din partea lui O.D.”
Na acuma! Eu m-am raportat la spusele mestrului. De ce nu l-as crede? Dupa ce e asa de scump la vorba, greu ii smulge omul un comentariu, ar fi si culmea sa nu-l cred atunci cand totusi se hotareaste sa coboare din turnul de fildes si sa ne onoreze cu cateva cuvinte. Ca de-aia-i blog frate. Altfel ma bagam si-l citeam intr-o revista si gata. Fara comentarii!
ioana :
Date: August 24, 2009 @ 1:22 pm
Diana
Ioana, esti un om liber, nu te obliga nimeni sa stai in drumul “apelor murdare”.
Liber, liber, dar ce te faci cand treci pe sub o fereastra si ti-o arunca cineva in cap?
Liberi, liberi, dar cu blogurile astea suntem destul de expusi sa stii. Adica ce-mi recomanzi sa fac? Sa nu mai intru pe net cand toata lumea intra?
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: August 24, 2009 @ 1:30 pm
Ioana, chiar nu am vrut sa fiu rautacios, doar ca mi s-a parut ca vorbim asa… vorbe.
M-am simtit putin in masura sa ma ridic dupa scaun pentru ca acele vorbe chiar nu i se potriveau domnului O.D.
Spusele maestrului sunt in general (ma refer la comentariile domniei sale) sunt provenite dintr-un stil mishtocar… atat.
Cat despre pasiune, as pune eu mai multa… tipul aista e ca o enciclopedie, stie de toate… dar sa nu-i spuneti.
ma scuzati…
ioana :
Date: August 24, 2009 @ 1:48 pm
Maestre Darmanescu
EVRIKA! V-am smuls, in sfarsit, marturisirea:)
“NUMAI ASTA URMARESC, FORMA LITERARA shi STILUL!!”
Pai si cu SPIRITUL textului cum ramane si cum devine?
Sa nu-mi ziceti ca asta deriva pe cale de consecinta din cele 2 de mai sus.
(Poate de-aia nu reusesc sa ma destind. Din cauza de SPIRIT…Al meu sau al dvs., aici ramane o problema de studiat:)
P.S.1 Nici nu credeam ca in secolul acesta o sa-mi faceti onoarea sa mi va adresati direct.
P.S.2 Eu stiam ca trebuie sa fii precum mortul (adica imun atat la ocare cat si la laude), nu sa faci pe mortul, ca sa scapi (“cu bine”) de Apocalipsa
P.S.3 Daca v-au amuzat comentariile mele, poate e semn ca trebuie sa scriu si eu macar un pamflet doua. Dar eu nu le am (pe bune) cu forma si stilul. Daca ziceti ca a zis criticul literar ca la dvs. sunt perfecte, am sa imi doresc sa va iau si eu maestru de forma si stil (nu glumesc). Criticii literari sunt sfinti. (Si nu numai ei, in toate domeniile exista sfinti).
P.S.3 Am invatat un lucru deosebit pana acuma, urmarind ce se intampla cu seria anomalii pe blog:
Vai de mestrii care nu au ucenici sa-i sustina si sa-i apere!:) (Asta o tin deoparte pentru mine drept luare aminte, cand o sa m-apuc vreodata sa scriu pe vreun blog:)
diana :
Date: August 24, 2009 @ 2:34 pm
Ioana, e prea simplu! Daca ai trecut o data pe sub fereastra si ti-a fost aruncata in cap apa murdara, a doua oara nu mai treci pe acolo, ca doar sunt destul ferestre disponibile. Cum sa iti propun sa nu mai intri pe net? Pai ce, netu’ e reprezentat de octavian darmanescu? Blogul asta are destule informatii incat sa il poti accesa fara sa citesti aceste pamflete. Ca banuiesc ca tu le citesti…
laurentiu :
Date: August 24, 2009 @ 2:47 pm
@ all
interesant. nu credeam ca va fi un post atat de comentat. bataliile se duc pe alte postari, la ecumenism, la geocentrism, calendarul vechi ori nou…
motivatiile lui Darmanescu vrem sa le stim si noi… na, asta e, ele is pur estetice, insa daca vrem sa invatam ceva din ele, invatam, daca nu nu. pt ca dincolo de frazarea sugubeata, pamfletele astea au un fond, iar autorul este realmente inzestrat cu darul scrisului (ultima fraza din articolul de sus este geniala). acum pt cine vrea sa imparta firul in patru, s-o faca. textele nu sunt scrise dupa canonul ortodox, desi ironia nu a fost straina de pana Sfintilor apologeti.
pana una alta, Octavian Darmanescu este prezent zi de zi la biserica, la 5 liturghii, 4 vecernii si cate un maslu saptamanal. Pentru asta il invidiez. De ce ar sta sa si comenteze pe blog? Pt ce sa se justifice? Ce are de spus, spune in articole.
nu-i sunt nici ucenic, nici maestru, ii sunt doar mecena editor…
ioana :
Date: August 24, 2009 @ 7:21 pm
Maestrul cu ucenici (si editori, dar la editori se justifica intr-adevar treaba) care-l apara in public, ajunge sa se justifice:)
Chiar eram serioasa in toate P.S. urile de mai sus, nu eram ironica. Daca cineva are performanta “estetica” se merita sa inveti de la el. Si daca intr-adevar un critic literar a zis ca tinde spre perfectiune, asta e evident numai de bine.
Comentariile pe un blog nu sunt destinate justificarii (nu le-a trasat nimeni un astfel de destin, poate numai propria prejudecata a omului). Comentariile ar fi destinate sa apropie oamenii, sa apropie gandirile pe un anumit subiect, sa dezvolte spiritul critic (si autocritic evident). (au si comentariile dichisul lor, pacat ca nu sunt folosite constructiv – constructiv presupune un spirit critic, care nu e neaparat “a despica firul in patru”, ci presupune o capacitate de analiza si evaluare a ceea ce primesti).
Ceata comentatorilor pana la urma, se citeste de la o posta, consta in mare masura in niste oameni extrem de apropiati autorului, care vad lucrurile foarte mult prin prisma propriei relatii cu autorul. Tot e bine, ca aflam cu ocazia asta foarte multe informatii suplimentare de la ei. Dar pentru un cititor venit din afara acestei “comunitati”, e o experienta ciudata sa-ti sara toti acesti cunoscuti ai autorului in cap. Iti da senzatia unui monopol de blog, daca zici ceva diferit, te-ai ars, ti-i ridici pe cunoscutii autorului in cap:)
“Totuşi, moartea, acel dric motorizat, acea mocăniţă funerară, de la învierea lui Iisus Hristos, se plimbă goală pe traseul vieţii. De ce? Pentru că Marele Dulgher nu face sicrie!”
Iar ma trezesc comentand pe fraza asta, parca nu stiu ce-am (cred ca am stat si eu destul de mult pe la biserica, si de-acolo am ramas cu niste sechele de conceptii): moartea nu se plimba goala pe traseul vietii. Nuu…are masina plina plina. Si stiti de ce? Pentru ca marele dulgher n-o face El sicrie, da face cruci (tot de lemn). Da nu vrea toata lumea cate-o cruciulita la spinare (sau crede ca daca zice toata ziua bunaziua “Doamne ajuta” si poarta o cruce la gat, aia se cheama ca porti crucea). De-aia ajunge lumea in masina cu pricina….Grav. (Deci oricat de geniala ar fi “estetic”, mi se pare eronata)
Cred ca e ciudat sa ne gandim la a scrie dupa “canoane ortodoxe” in abordarea diverselor stiluri. Mie duhul mi se pare important, ma gandesc ca duhul trebuie sa fie cel ortodox in orice facem.
Nu stiu exact in momentul asta ce ironie avea pana apologetilor. Stiu ca sunt sfinti care aveau (si au) simtul umorului dezvoltat. Dar eu cred ca-l aserveau cu totul duhului caruia slujeau. Cred ca nu le pasa foarte mult de estetism. Am motive sa cred asta. Isi puneau simtul umorului, sau ironia, tot in slujba lui Dumnezeu si semenilor, pentru a transforma, ajuta si chiar converti pe ceilalti (Repet, insa, estetismul are locul, rolul si importanta lui, departe de mine sa neg acest lucru)
ioana :
Date: August 24, 2009 @ 7:27 pm
Pai numiti discutia asta de-aici batalie dle Laurentiu?:) Ia luati de cititi:
“Sun Tzu era un biet mototol. Subjuga-ti adversarii, tine-ti aproape prietenii si stapaneste adevarata arta a razboiului”:) de Stanley Bing (poate ati citit-o deja)
laurentiu :
Date: August 24, 2009 @ 8:04 pm
@ Ioana
Cred ca imi scapa ceva. Nu inteleg exact unde-i nemultumirea. Da, observ ca-l apara si cunoscutii, mai exact doi prieteni. Dar de ce trebuie sa-l apere? Daca ar avea timp, ar raspunde. Are o rasnitza de pc, abia scrie in word:))
raman la ideea ca fraza aceea e si geniala si adevarata. Moartea nu mai are stapanire asupra vietii, El, Marele Dulgher, care nu face sicrie, dar face cruci, a biruit, a zdrobit moartea. El e Viata si Invierea. Nadajduim ca Invierea Lui sa fie invierea noastra.
Nu stiu ce aveti cu secolul lui preferat. Asta mi-a sarit acum, recitind pe fuga. E doar un gand al lui, un gand banal. Nu inseamna ca nu-si asuma viata ce i s-a dat si ca nu pretuieste lucrarea Domnului… De ce simtiti nevoia sa gasiti prilej de predica la orice vorbulitza?
Va doresc zile bune! ceva va apasa, simt eu, si nu e vorba de Darmanescu.
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: August 24, 2009 @ 10:44 pm
at Ioana
cunoscut sau nu de-al maestrului (nu aceasta titulatura e importanta)… oricare putea vedea ca intre text si comentariile Dvs nu exista legatura logica. chiar nu exprima un adevar… de aici si pozitia unora…
incep sa iubesc din ce in ce mai mult pe cei care comenteaza din perspectiva nodului de papura…
sa ne oprim, totusi… doar suntem open minded
Liana :
Date: August 25, 2009 @ 1:27 pm
Ioana, te rog sa ma ierti, dar esti acrisoara rau !
Frustrarile si complexele sunt la tine, la autor nimic !
Si multumeste-te, ca ti le da de-acolo de sus din turn, si multumeste-te cu pozitia de la parter, de pe care comentam cu totii, si noi ne multumim, si ne bucuram, ca ni le da autorul, cu adevarat genial, deci ni le da si noua.
Ce vrei, sa-l tragi in jos? De ce? Invidie? asta e pacat !
Sau te-a prins pe tine in toate? Atunci listeaza-le si du-te cu ele la spovedanie !
Fata draga, eu sunt in varsta si pot sa-ti spun asa, invata sa te bucuri!
Si pomeneste-l in rugaciune pe acela care iti daruieste bucurie. Nu umbla asa de acra prin aceasta viata scurta, ca nu stii cand trece, si te trezesti ca nu ai adunat nimic bun.
Du-te la biserica, si acolo vei invata mai multe.
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: August 25, 2009 @ 4:08 pm
at Liana…
frumos spus, ca idee…
insa eu nu cred ca Ioana este acra. of… chiar nu este. cred ca este un suflet deosebit, plin de sete…
numa bine
Constantin Vasiliu :
Date: August 26, 2009 @ 11:02 am
Doamne ajuta!
Iubiti frati si surori pro- si contra!
Supun atentiei si discernamantului fratiilor voastre o problema care tine tot de moarte. Este vorba de felul in care au ales sa moara cei mai buni dintre noi, martirii Neamului romanesc, dintre care unii s-au sfarsit in temnitele comuniste. Nelamurirea mea este urmatoarea si nu am stiut unde sa o postez pentru a fi vizibila si sa pot primi un raspuns: In Romania Sfintele Moaste ale acestor Martiri, despre care se stie ca deja fac minuni, nu pot fi scoase in Biserici spre a primi cinstirea cuvenita de la credinciosii care au evlavie tot mai mare la acesti Sfinti, pentru ca nu sunt canonizati oficial.
Pe de alta parte,am citit ca in Sfantul Munte, despre care eu cred ca este un etalon al rigorii in cele duhovnicesti, se afla depuse spre inchinare Sinte Moaste de la Aiud, la rand cu cele ale Sfintilor canonizati. La fel si la Locurile Sfinte, si in multe alte locuri din lumea asta unde Bunul Dumnezeu a randuit sa ajunga particele din trupurile Sintilor Martiri de la Aiud.
Care este realitatea si cum oare ar trebui procedat pentru a nu ii ofensa si dupa trecerea la Domnul pe acesti Fericiti?
Rusii au canonizat deja mii de astfel de Sfinti, dar dupa cum decurg lucrurile la noi, si aversiunea pe care o provoaca in anumite cercuri doar pomenirea lor, se pare ca nu vom trai de ajuns ca sa ii vedem asezati la locul care li se cuvine.
Ma iertati!
Ion de la Chiuiesti :
Date: August 28, 2009 @ 12:30 pm
Ioana, departe de mine gandul de a te invata pe tine ceva! Esti plina de invatatura si de smerenie!
ioana :
Date: August 28, 2009 @ 1:53 pm
1. Multumesc la toti pentru toate recomandarile si indrumarile
2. Nu stiu daca ati observat, comentariile mele sunt comentarii de idee, linia mea generala a fost foarte mult legata de text, ideile din text, si inevitabil de data asta de autorul textului. Observati ca nu v-am facut pe nici unul dintre voi acrii, frustrati, etc. etc., si nici macar nu m-a interesat sa va dau sfaturi, sau sa va psihanalizez pe voi, ceilalti comentatori, m-am raportat in principal la text. Inteligent mi s-ar fi parut un comentator care sa fi “atacat” cu argumente croite tot pe text, nu pe psihanalizarea ioanei:) Dar ma rog, fiecare cu metodele lui.
Liana, cand e rost de bucurie, cand vad lucruri facute pentru Dumnezeu, sunt prima care ma bucur. Cand vad alte lucruri, ma intristez. De altfel, destinul crestinului este sa se intristeze in viata de aici (nici sa se acreasca, nici sa se frustreze), pentru propria cadere, numai asa ii trimite Dumnezeu duh mangaietor de bucurie.
La domnul Darmanescu – Liana – m-am legat de ceea ce a spus personal, nu i-am inventat eu vreo frustrare sau vreun complex, dar tu poate ai studii de psihologie, psihanaliza etc. si te pricepi la treburi de-astea, nu stiu ce sa zic.
Ai drepate, domnul Darmanescu e liber sa stea in turnul de fildes de unde sa slujeasca “ratiunilor estetice”, daca asta ii e “misiunea”.
Ma apasa toata tristetea semenilor mei, pe care ii intalnesc la tot pasul, si brusc intrand pe net mie personal imi ridica multe intrebari misiunea “teologilor (nostrii) implicati in activitati cu tinerii”. Care sunt aceste activitati si rezultatul lor? Devin acesti tineri, in urma acestor activitati, mai constienti de propria responsabilitate crestina in lume? Devin acesti tineri mai jertfelnici, mai doritori sa ridice crucea proprie si a aproapelui, ori primesc crestinismul, in urma respectivelor activitati, doar ca o noua si minunata “ocupatie estetica”, fara sa-i patrunda miezul?
Sa ma duc la biserica… Pai cine e biserica Liana? Biserica suntem noi, multimea tuturor celor botezati, noi si trupurile noastre alcatuim ceea ce se numeste “trupul mistic al lui Hristos”.
In rest chiar nu am nimic personal cu nimeni (cine-mi citeste cu atentie comentariile isi da seama de asta)
ioana :
Date: August 28, 2009 @ 2:01 pm
Nici macar cu domnul Darmanescu n-am nimic personal:)
ioana :
Date: August 28, 2009 @ 2:06 pm
@ Ionut
“..oricare putea vedea ca intre text si comentariile Dvs nu exista legatura”
Ei…nu exista? Nu o o vezi tu. La fel cum nu vezi legatura dintre religie sau credinta si inginerie:)
Asta nu inseamna ca nu exista. Mai baga tu niste cai putere si niste rugaciuni, si incet, incet, cu munca multa si rabdare, te lumineaza Dumnezeu sa sesizezi legatura dupa legatura…
ioana :
Date: August 28, 2009 @ 2:08 pm
De fapt baga niste cai vointa, ca sa castigi cai putere. (Dai vointa, iei putere…)
axxa :
Date: August 28, 2009 @ 5:30 pm
dintre toate “anomaliile” de pana acu`, mie asta de aici mi-a placut cel mai mult. Asa incat am si citit-o pana la final si am mai aruncat si dupa aia cate un ochi peste ea…
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: August 28, 2009 @ 8:15 pm
at Ioana
tocmai aici ma temeam sa ajung. ca si asa avem dispozitie spre contradictii si vrajbe. ma simt dator sa imi asum stilul revolutionar de raspuns la comentariile de mai sus si de aceea imi cer iertare.
sa fie bine, sa fie pace.
ca un, by the way, imi mentin parerea ca intre inginerie, ca domeniu, si duhovnicie, in etalon vorbind, nu exista legatura fireasca… am trait, am vazut, totul la nivelul meu… poate sunt prea slab. oricum nu m-am stresat prea tare sa inteleg sensul dogmatic al acestei legaturi… joke, of course.
sa fim buni in continuare. si sa-l apreciem si pe domnul autor, ca scrie bine, doar noi trebuie sa extragem finetea pe care a transpus-o in scriitura. ca bine mai spunea : Mortul are inscrise pe fata toate raspunsurile, cei disponibili le citesc si iau aminte…
mario :
Date: August 31, 2009 @ 1:40 am
,,MARELE DULGHER,,Pe mine mă cutremură aceste două cuvinte și în același timp,îmi aduce aminte că,nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni,în afară deEL!!!Ceea ce faceți toți, în aceste comentarii,este un lucru bun că ține mintea trează,dar important este să nu uităm esența învățaturii!!!
P.S. Pt. IOANA: Îmi plac oamenii cu verticalitate in gândire,(acesta este sinonimul pt.,, înțelepciune,, in zilele noastre!Continuă-ți gândurile.Dacă am greșit celorlalți cu ceva,sânt umilul d-voastră!
greenstory :
Date: September 3, 2009 @ 11:14 pm
Ma intrebai de ce nu mai postez comment-uri, Laur. De asta. Unul din pacatele mele este lipsa rabdarii. Si asa ma plictisesc disputele acestea, mai ales cele plecate din neintelegere sau incapatanare sau, mai ales, din baticoasa ipocrizie drept-maritoare, dar neiertatoare cu orice idee care indrazneste sa arunce un ochi peste gardul de sarma ghimpata al conformismului, trecut drept “traire a credintei”. Asa o lehamite ma incearca, incat deschid rar, mult prea rar acest blog, aleg acele titluri care imi atrag atentia cu adevarat si inca mai cobor si pe la commenturi. Nimic nou. Pamfletele sunt tot destepte, cititorii sunt tot nelamuriti, iar “duhul” uite-asa vajaie printre noi, ca m-a luat cu otita si chiar ca simt nevoia de usturoi in urechi…cica face bine si la bampirii care suge sanjele boborului…hai ca va las, binecuvantati-va mai departe intre voi, si ardeti pentru credinta, aveti grija totusi, sa nu scape ceva necarbonizat in juru-va.
Brava, like always cu aripioare, ce ghini ie sa mai citesti si sa te razi de moarte…:D
ioana :
Date: September 4, 2009 @ 9:29 am
“hai ca va las, binecuvantati-va mai departe intre voi, si ardeti pentru credinta, aveti grija totusi, sa nu scape ceva necarbonizat in juru-va.”
draga foreevergreen (greenstory), eu nu cred ca in acest feed de comentarii e varbo de carbonizare. Eu prefer sa fixez o perspectiva “inginereasca”, e vorba de “demontare”. Demontezi pe componente ca sa intelegi mai bine ce e in sistem, si daca organizezi cu grija piesele demontate, mai poti sa si faci sistemul la loc, chiar mai bine decat era initial. Iar unii sunt mai buni ingineri decat altii:)
ioana :
Date: September 4, 2009 @ 9:31 am
Iar altii deloc )pentru ca dispretuiesc ingineria – vezi Ionut:) O sa-i vina lui mintea la cap cu timpul (sper)
ioana :
Date: September 4, 2009 @ 9:41 am
Asta nu inseamna nici sa montam nici sa demontam pe dl. Darmanescu; cel mult textul, ideile, invataturile, stilul. Sa devenim un pic mai buni ingineri, caci in viata cu siguranta e de folos si niste inginerie aplicat “ortodox” (adica dupa dogma cea dreapta)…
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: September 4, 2009 @ 1:29 pm
at Ioana
eu nu dispretuiesc ingineria, chiar deloc. cred doar ca e doar pentru o anumita categorie de oameni, cei indragostiti de ea. eu inca de la inceput am abordat-o ca pe o necesitate.
dar chiar si aici imi dau seama ca ortodoxia practicata e forma cea mai profunda de raportare la absolut tot. de asta unii prefara sa traiasca in munti departe de iuresul lucrurilor efemere…
hi hi… Ioana tot n-ai inteles
apropo, traiesc in sistem, deci nu vorbesc din carti. in Grupul Dacia-Renault, undeva inspre inchiderea piramidei in partea superioara
in micimea mea inca nu inteles cum poate sluji un om exact cum ii se cere, atunci cand el este bussines man, deci om de afaceri, sau chiar mai fost, inginer cu mastere si doctorate la arhiva… aici ai dreptate
ioana :
Date: September 5, 2009 @ 7:28 pm
Cum adica cum? Te impiedica doctoratele si masterele sa-ti faci treaba dumnezeieste la locul tau de activitate, fie ca esti inginer, manager sau antreprenor? Din contra, acea stiinta suplimentara te ajuta (daca tu le-ai terminat cu buna credinta, adica studiind cu seriozitate, ca sa nu ajungi sa-i incurci pe ceilalti si sa-ti faci treaba prost – de fapt se pare ca azi deranjeaza chiar cei ce fac treaba bine, ii deranjeaza pe cei ce au alte interese) sa iti faci treaba ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni.
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: September 5, 2009 @ 9:01 pm
s-o lasam moarta… ca nu ma las
ioana :
Date: September 6, 2009 @ 4:55 pm
Vrei sa-ti zic eu cum a slujit un profesor, cred ca era de origine romana, si nici macar nu cred ca era botezat ortodox, lui Dumnezeu chiar in timpul unor ore academice? Punandu-se in usa prin care un criminal vroia sa intre in sala de clasa, astfel incat studentii lui sa aiba timp sa fuga (pe fereastra probabil). Si a murit impuscat. Ce zici de asta? Nu crezi ca era genul de om care se jertfea si prin ceea ce preda daca a fost capabil sa faca asta?
Acelasi lucru poate sa-l faca orice om in orice loc, nu trebuie sa se suie in munti. Inaltimile taborice sunt in noi, sunt “spirituale”, si nu depind de geografie (desi si geografia ajuta de multe ori, dar nu putem lasa totul pe seama ei).
ioana :
Date: September 6, 2009 @ 4:57 pm
eu cred ca prin crucea si moartea asta a primit botezul crestin, caci si-a facut treaba dumnezeieste la locul de munca, care era taman la catedra.
laurentiu :
Date: September 6, 2009 @ 6:06 pm
@ Ioana
Nu stiu de ce s-a facut asa zarva la postarea asta.
Eu am inteles prea bine ce a spus Tranda, si cred ca si tu, Ioana.
Exista un sentiment de zadarnicie pe care-l simt unii care, desi isi fac bine treaba ca ingineri, profesori, economisti etc, simt ca ar dori sa se implice mai mult in ceva realmente ziditor de suflet, daca se poate toata ziua, zi de zi, nu doar intr-un oarecare voluntariat intr-o fundatie sau asociatie ortodoxa ori in activitatile parohiale. Pur si simplu sufletul lor doreste altceva, doreste mai mult. E pe undeva acelasi lucru care se intampla cu dorul de manastire al celor din lume.
Desi eu vorbesc de pe pozitia unuia care lucreaza efectiv ceva legat de ortodoxie si viata Bisericii, si bucuria mi-e mare, imi dau seama ca n-as putea vinde cartofi in piata nici daca as castiga de n ori mai mult decat castig acum.
E adevarat ca multe munci is onorabile si poti fi crestin oriunde, la locul de munca, dar e foarte limpede si ceea ce spune Tranda.
Pace si bucurie va doresc!
MariuS :
Date: September 9, 2009 @ 12:30 pm
nu te impiedica masteratele
nici lipsa lor
oare apostolii ar intra azi la doctorat?
…….
ioana :
Date: September 11, 2009 @ 3:04 pm
Nu stiu daca ar intra sau n-ar intra, unii profesori sunt atat de destepti, incat nici Apostolii nu le-ar ajunge la nas chiar pe propriile lor texte evanghelice, ca sa zicem asa…
Insa traim niste vremuri complicate, cunoasterea in toate domeniile a evoluat mult, cine crede azi ca Adevarul, dogmele dreptei credinte se pot apara fara a avea o buna cunoastere in mai multe domenii, se inseala; iti trebuie un nivel academic foarte bun ca sa faci asta cum trebuie (insasi arma Apusului este cea academica, si tu trebuie sa ai una pe masura).
Si sa nu uitam ca marii aparatori si invatatori ai dogmei, Sf Vasile, Grigorie etc. au fost foarte invatati, la cele mai bune scoli.
Mai bine, decat sa dispretuim in vreun fel masteratele si doctoratele, sa stam in banca noastra si sa zicem: mai, acela e un nivel in care iti trebuie mare dar de la Dumnezeu, nu sunt eu acum chiar la un nivel ca acela, as mai avea o cantitate uriasa de munca sa ajung acolo…
Din nefericire sunt multi care acced la masterate si doctorate fara sa fie de fapt la acel nivel…
ioana :
Date: September 11, 2009 @ 3:12 pm
Si mai e ceva…daca Sfintii Apostoli au avut misiunea sa “scrie”, sub inspiratia directa a Sfantului Duh, cartea mantuirii noastre, Evanghelia, noi astazi avem misiunea sa o “studieze si explice”, sa o studiem cu toata seriozitatea. Ori o mare parte a acestei infinit profunde invataturi (infinita ca si Dumnezeu, ca or fi dogmele foarte clar formulate dar sunt infinite in profunzime, infinit aprofundabile (nu modificabile) e dopozitata la nivel academic. Cine nu are acest nivel e greu sa se descurce bine in aceasta invatatura, in multitudinea de contexte si provocari in care e pusa azi ortodoxia.
ioana :
Date: September 11, 2009 @ 3:15 pm
corectare: “Si mai e ceva…daca Sfintii Apostoli au avut misiunea sa “scrie”, sub inspiratia directa a Sfantului Duh, cartea mantuirii noastre, Evanghelia, cei de dupa ei au avut misiunea sa o “studieze si explice” pentru a putea fi urmata invatatura respectiva.
ioana :
Date: September 11, 2009 @ 3:47 pm
@Laurentiu
“Eu am inteles prea bine ce a spus Tranda, si cred ca si tu, Ioana.”
Am inteles, zic eu, cam cum gandeste el, si cred ca multi altii gandesc ca el. Tocmai de-aia am comentat si cu exemple. Fiecare crestin, in felul lui, trebuie sa ajunga un fel de teolog si filosof cu propria lui viata (respectand pe deplin intreaga invatatura a Bisericii bineinteles), aplicand invatatura crestina la contextul propriei vieti.
Ori sesizez ca tocmai asta lipseste multora, o contextualizare corecta a invataturii crestine la propria viata. De ce s-o intampla asa? Cauzele pot fi multiple; insasi viata ortodoxa la parohii are multe deficiente, calauzirea duhovniceasca apoi, care ar trebui sa-l ajute (prin preotul duhovnic in special) pe fiecare crestin in parte sa aplice invatatura la propria viata de zi cu zi…
Apropos de urm. afirmatie:
Exista un sentiment de zadarnicie pe care-l simt unii care, desi isi fac bine treaba ca ingineri, profesori, economisti etc, simt ca ar dori sa se implice mai mult in ceva realmente ziditor de suflet, daca se poate toata ziua, zi de zi, nu doar intr-un oarecare voluntariat intr-o fundatie sau asociatie ortodoxa ori in activitatile parohiale.
Ce e mai ziditor de suflet decat CRUCEA? Nu e asta referinta CRESTINISMULUI?
Exemplul cu profesorul care a murit in timpul orelor, aparandu-si studentii, vorbeste despre maxima zidire de suflet (chiar la locul de munca, la locul slujirii zilnice).
Un profesor, care probabil ca era jertfelnic si in predatul materiei (facand astfel o fapta ziditoare si pentru sufletul lui dar si pentru al sufletelor studentilor) ma gandesc, intr-o buna zi face o fapta de maxima zidire, isi da viata lui la propriu ca s-o castige pe a lor, isi pune viata la propriu pentru ei. Proria lui cruce era desenata chiar pe usa salii de curs, il astepta acolo, iar el o gaseste, (era mai spre sfarsitul carierei) si nu pregeta sa se rastigneasca in acest loc care-i era prescris. Mai mult decat atat, conform slujirii sale de a calauzi suflete, ce-ar fi putut vreodata face, mai ziditor de suflet si suflete decat ceea ce a facut acest om?
Pentru mine exemplul asta e un exemplu extraordinar de graitor pentru ceea ce inseamna sa fii crestin in propria ta slujire, acolo unde te afli zi de zi.
Pur si simplu sufletul lor doreste altceva, doreste mai mult. E pe undeva acelasi lucru care se intampla cu dorul de manastire al celor din lume.
Iacata cum vad eu crucea (ca asta mi se pare esentiala, degeaba fugi la munte, la ses, la manastire, daca nu esti cu crucea). Fiecare la locul lui acolo unde e poate face mai mult, daca simte ca vrea ceva mai ziditor de suflet. Adica: sarim sa ii ajutam si pe colegii care au nevoie de ajutor, sa purtam un pic si din crucea lor? poate multi ar avea nevoie de ajutor, fie ca nu stiu sa faca un lucru, fie ca nu mai au energie, fie ca au probleme acasa, si poate le e rusine sa ceara ajutor. Ne implicam, intrebam pe altii de la locul de munca ce nevoi au? Suntem dispusi sa preluam din necazurile lor ca si cand ar fi ale noastre? Mai ziditor decat atat ce poate fi?
Sigur, de multe ori fugim si in vreun pelerinaj departe, dar acolo castigam tarie in rugaciune ca sa ne intoarcem si sa ne reluam slujirea cu forte noi.
Cine are dor de manastire si merge la manastire pana la urma, sa nu uitam ca si acolo trebuie sa urmeze o cruce speciala. Nu e numai asa un dor de duca. Acolo la manastire se intampla sa fie pus ajutor de bucator. Si crucea monahismului ii spune sa se supuna intocmai randuielii, asa ca va sta toata ziua la bucatarie si va curata morcovi pentru ciorba fratilor, fara sa participe la slujbe. Si o poate duce multi ani asa. Deci vedem ca fiecare slujire e cu crucea ei, care e extrem de ziditoar in ambele cazuri.
Asa si Ionut, si toti care lucram intr-un los sau altul. Domnule, daca vrem ceva mai ziditor de suflet, sa cautam bine prin sertare, pe usi etc., ca e o cruce pe-acolo si pentru noi (ca pt profesorul din exemplu). Si cred ca mai avem mult pana sa pretindem ca noi chiar ii slujim lui Dumnezeu ajutandu-i pe cei din jur cu care lucram (intr-un mod crestinesc). Daca chiar am dori cu tot sufletul asta, am vedea ca sunt atatea probleme ca nici nu mai avem timp de alte asociatii si organizatii de binefacere. Am constata cat de multe binefaceri ar fi de facut chiar la un pas de noi.
ioana :
Date: September 11, 2009 @ 4:16 pm
Acuma @Ionut
Mai intai as vrea sa precizez ca azi, putin mai devreme, inainte sa scriu toate aceste comentarii, a trecut si preotul cu botezul crucii pe aici pe la noi, asa ca botezul crucii in locul unde scriu a avut un impact puternic si de bun augur cu siguranta asupra comentariilor mele de azi (v-am spus ca sa stiti, ca tocmai a trecut preotul cu crucea pe-aici de unde scriu).
Deci Ionut, tu zici:
in micimea mea inca nu inteles cum poate sluji un om exact cum ii se cere, atunci cand el este bussines man, deci om de afaceri, sau chiar mai fost, inginer cu mastere si doctorate la arhiva… aici ai dreptate
Crucea e solutia. Crucea aplicata acolo unde te afli zi de zi. Crucea e arma, “arma impotriva diavolului ai dat noua”. Pai daca e o arma, ea trebuie manuita, nu tinuta pe masa, intelegi? Iar daca trebuie manuita, aceasta presupune o stiinta a manuirii ei.
Nu e vorba ca ai micime. cred ca inca esti prea tanar si nici nu ai experienta suficienta, nici nu ai avut cand sa aprofundezi suficient lucrurile.
In ultimele mele comentarii am mai spus una alta, si despre masterate si doctorate, si despre exemplul profesorului. Eu cred ca tu ai inceput macar sa intelegi ce vreau sa zic, chiar daca poate nu ai inteles intru totul.
Crucea masteratelor si doctoratelor e foaaarte grea, cu o responsabilitate enorma. E o cruce mare de tot. Cine face masterate si doctorate asa pe banda, le face fara cruce. Asta e clar. Dar alea facute cu Cruce frate, arme grele de tot devin pentru ala care le manuieste cu maiestrie. Sa tii minte asta. Ala mare maestru devine (cu conditia sa le faca cu crucea in spate). Pentru ca cu asa arme ori luminezi ori distrugi suflete.
Exemplu concret din teologie: parintele Staniloae, care le-a lamurit chiar si celor de alte confesiunu aspecte din propria lor teologie (pe care proprii lor teologi nu prea le bunghisera). Putea s-o fac afara crucea academica, a carui greutate n-a pregetat sa o duca? Nu putea.
Si @ Laurentiu
Desi eu vorbesc de pe pozitia unuia care lucreaza efectiv ceva legat de ortodoxie si viata Bisericii, si bucuria mi-e mare, imi dau seama ca n-as putea vinde cartofi in piata nici daca as castiga de n ori mai mult decat castig acum.
Pai noi toti cei botezati facem parte din Biserica, suntem madulare vii ale bisericii si facem ceva legat de viata ortodoxie si de viata Bisericii, sau ar trebui, chiar daca nu suntem remunerati in vreun fel.
Apropo de vandutul de cartofi, am citit o istorioara despre un crestin care, gandindu-se la ce poate el face mai mult pentru Dumnezeu, s-a gandit sa ia fasole dintr-un .oc, si s-o dea in alt loc la un pret mult mai mic. Sia asa a facut. Deci nu e obligatoriu sa castigam bani din vanzarea de cartofi, dar putem castiga har, deci poate fi o activitate f frumoasa
Marius Ştefan :
Date: September 14, 2009 @ 5:13 pm
Frumos! De reţinut şi de recitit! Mulţumim! Memento mori!
“IOANA
După cum vezi i-ai pus pe toţi la punct. Mai puţin pe tine însăţi. Tu ai rămas la acelaşi nivel … spiritual. Iartă-i că nu te pot înţelege!…
Dar eşti pe cale să nu te mai înţelegi pe tine însăţi. La forţa debordantă cu care argumentezi aş zice că ai deja zece copii şi mai aştepţi câţva: Oricum, ai fi capabilă să-i ai şi să-i creşti. Ar fi şi după învăţătura Biserici pe care o aperi şi o nevoinţă pe deplin justificată.
Ar mai rămâne problema misionarismului dar s-ar rezolva odată cu creşterea copiilor; ei te vor reprezenta în lume şi-ţi vor duce pretutindeni poveţele măiestrit şi ortodox formulate şi oferite.
Nu te supăra, dar nu poţi fi “tu şi restul lumii” de Gică Contra, la infinit. Trebuie să mai admiţi pe ici pe colea câte o eroare… omenească.
Citeşte comentariile până la cel de-al doilea comentariu postat de tine şi vei vedea cât de fireşti sunt. Nefirescul s-a strecurat abia apoi.
Vrei musai un Soare strălucitor, dar e bine să te bucuri şi de firave sclipiri, chiar înnourate. Păi dacă Dumnezeu ne-ar trece prin şablonul tău, ai fi singura care ar trece examenul; sau poate că l-ai pica şi tu!
Fi bucuroasă şi mai ales bucură-te că toţi care scriu pe aici sunt oameni de bine şi n-au intenţii rele. Spor la treabă!
Marius Ştefan :
Date: September 14, 2009 @ 5:23 pm
“Constantin Vasiliu
Doamne ajută! Faptele mari se fac cu oameni mari! Eu îmi mărturisesc nepăsarea. Nu ţin minte dacă am cerut vreodată în rugăciune ajutorul acestor Sfinţi conaţionali. La noi canonizările pornesc din sânul poporului. Depinde de fiecare dintre noi.
Ca exemplu mă gândesc la Sfântul Dosoftei al Moldovei. Spune cronicarul că nu se găsea în ţară om blând ca el. Deci el purta chipul Blândului Păstor nemaiputând ascunde virtutea. Iată că a fost trecut în calendar abia după câteva sute de ani, anul trecut dacă nu mă înşel!
Să ne dea Dumnezeu gândul cel bun şi ascultare!
ioana :
Date: September 15, 2009 @ 8:51 am
Pt Marius
Eu cand e vorba de misiune ortodoxa, de activitate legata de ortodoxie si viata Bisericii, vorba lui Laurentiu, am ca reper clar Evanghelia lui Hristos care zice asa:
“Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este!” a spus Hristos.
Asa a spus Hristos pe muntele Fericirilor, pentru multimile de atunci, si pentru noi, cei de astazi. Desavarsirea nu este un indemn, o porunca numai pentru anumite categorii de oameni pe care ii numim “sfinti”, ci pentru noi toti.
Deci e clar care e calapodul lui Dumnezeu: Sfintii va vor judeca. Deci El ne cere desavarsirea.
Iar eu, (sau tu, sau tu, sau …) care cred ca vreau sa am activitate legata de ortodoxie si de viata Bisericii, apai trebuie sa ma raportez la Evanghelie (pe care trebuie s-o cunosc si s-o aplic in propria mea viata si apoi s-o predic), nu la bunele mele intentii, ca Evanghelia e Cuvantul lui Dumnezeu si la acela ne raportam.
Nu e asa?
Marius Ştefan :
Date: September 15, 2009 @ 7:49 pm
“Ioana
Corect!
“Pace vouă!”
“Nu vă faceţi voi mulţi învăţători fraţilor, şiind că noi învăţătorii mai mare osândă vom lua.”
“Caută pacea şi o urmează pe ea că urmaşi are omul făcător de pace.”
“… şi cum vor propovdui dacă nu vor fi trimişi?”
Sunt doar câteva gânduri frumoase, culese din Sfânta Scriptură.
Ne trebuie foarte mult smerenia. Ce bine dacă ne-am lupta pentru ea.
Vă doresc spor în tot lucrul bun.
M-am bucurat să primesc un răspuns atât de liniştit şi limpede alcătuit. Şi când mă gândesc ce mâhnit eram când vedeam că vă porniseţi cu artileria pe toţi. Noi toţi avem din Dumnezeu şi suntem icoanele Lui. Nu ne stă bine supăraţi. Noi mereu putem mai bine şi mai mult, mai frumos şi mai drguţ. Depinde de noi să nu cădem în înşelare.
Bună seara! Doamne ajută!
diana :
Date: September 15, 2009 @ 10:40 pm
Ioana, cineva mi-a spus intr-o zi (cand a venit vorba despre faptul ca celalalt nume al meu este Ioana), ca inseamna ca de aici mi se trage spiritul acesta justitiar. Am recunoscut atunci ca sunt doar enervanta si cicalitoare. Putin te inteleg, iti inteleg nevoia de a argumenta la nesfarsit si de a avea mereu un raspuns pregatit. Te inteleg pentru ca si pe mine ma ispiteste mereu lucrul asta. Mi se intampla adesea sa vorbesc mai mult decat e cazul, sa nu ma las pana nu aduc toate argumentele pe care le cunosc. Foarte greu m-am lasat convinsa ca e o mare ispita si ca “pacea e de 4 ori mai mare decat dreptatea”. Nu merita sa strici pacea cu tine insati si cu cei din jur doar pentru a avea tu ultimul cuvant. Scriu asta aici pentru a ma convinge si pe mine. Pace!
diana :
Date: September 15, 2009 @ 10:50 pm
Tu vrei sa ii schimbi pe cei din jur mai mult decat vrea Dumnezeu. De multe ori ma surprind si eu intr-o ampla actiune de schimbare a mentalitatii cuiva apropiat, de schimbare a obiceiurilor, a felului de a vedea lucrurile, a temperamentului (desi stiu clar ca e innascut si nu dobandit). Uneori incerc sa glumesc cu mine insami si spun ca sufar de “sindromul Procust”, dar pentru cei din jur, uneori nu mai e o gluma. Putem deveni factori de stres, putem sa inhibam.
Pune-ti doar o intrebare Ioana! Daca Dumnezeu te-ar judeca dupa cum judeci tu pe altii? Ne-am mai mantui vreunul? Tu crezi ca ai mai fii mantuita?
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: September 16, 2009 @ 10:21 am
vai Diana nu pot sa cred cat te-ai smerit… hi hi
ioana :
Date: September 16, 2009 @ 6:46 pm
1. Draga Diana? Unde anume i-am judecat pe altii? Cum i-am judecat si ce sentinta le-am dat?
2. Pacea in context evanghelic are o semnificatie distincta si clar. O stii?
3. Cei care sunt incadrati in misiunea bisericii ca teologi, preoti, profesori de teologie au o mare responsabilitate. Daca pun in umbra cuvantul lui Dumnezeu asa cum e el revelat pentru comoditatea si nestiinta proprie, si-l ajusteaza dupa calapodul propriu conform unei asa-zise paci intelese in mod propriu si personal, hadios mantuire, si pentru ei si pentru cei indrumati. In rest, ce sa zic, eu stiu ca Dumnezeu are ultimul cuvant, dar ce cuvant. Sa stam drepti, sa stam cu frica si sa avem grija ce invatam si ce transmitem altora, ca nu e de la noi invatatura despre mantuire.
ioana :
Date: September 16, 2009 @ 6:59 pm
Eu nu vreau sa-i schimb pe cei din jur. Nici n-as putea. Numai Dumnezeu da omului taria sa se schimbe. Insa oamenii trebuie sa constientizeze ca Dumnezeu le cere 2 lucruri:
1. sa vrea sa fie sfinti pe de o parte, cu tot sufletul.
2. iar pe de alta parte sa constientizeze si sa recunoasca ce cazuti si departe de sfintenie sunt ei, si cat de multa nevoie au de El ca sa se desavarseasca. (aceasta e smerenia adevarata, sa constientizezi distanta intre tine si sfintenie, nu sa cazi de acord cu orice invatatura de dragul pacii)
Si invatatura o mai facem si cu exemplul propriu, da aici pe blog avem nevoie de cuvinte…
laurentiu :
Date: September 16, 2009 @ 10:05 pm
…
diana :
Date: September 16, 2009 @ 10:28 pm
Laur, recunosc ca nu inteleg ce ai vrut sa spui
Eu ma opresc aici, ca ma ispiteste prea rau gandul de a avea ultimul cuvant si incep si eu sa ma contrayic de nu ma mai opresc…
diana :
Date: September 16, 2009 @ 10:30 pm
@ ioana
Am incercat sa ma abtin dar nu pot. Ca sa vezi ca nu suntem perfecti iti spun doar ca semnul intrebarii nu este echivalent cu cel al exclamarii. Iertare! La ora asta nu ma pot abtine.
diana :
Date: September 16, 2009 @ 10:33 pm
Asta ca sa nu spun ca niciunul dintre aceste semne nu isi au locul in mesajul pe care mi l-ai trimis. Dar de, virgula asta neinsemnata…Uneori abuzam de ea, alteori nu o folosim. Dar nu-i bai! Mie imi sunt dragi punctele de suspensie…
ioana :
Date: September 17, 2009 @ 11:49 am
Ma rog. Din punctul meu de vedere esti incoerenta, si esti absolut indaratnica in a aprofunda vreun subiect, ti-am pus intrebari extrem de punctuale dar le ignori. O tii pe-a ta ca nu esti perfecta si mai ales ca eu nu sunt (ceea ce stiam). Din partea mea poti sa te abtii cat vrei.
Dar am o intrebare pt toti, si in special pt Laurentiu:
Blogul asta de unde pleaca si mai ales UNDE VREA SA AJUNGA? (in caz ca vrea sa ajunga undeva, ca poate nu vrea)
no name :
Date: September 17, 2009 @ 1:32 pm
Ioana
pe mine m-ai obosit. Foarte mult m-ai obosit. Ia o pauza, linisteste-te, lasa oamenii cu ale lor ganduri. Daca vezi ca nu te intelege nimeni, indreapta-te spre Dumnezeu, numai El e cel care te va intelege asa cum iti doresti.
Intelpt ar fi sa stii cand sa te opresti.
Tot ceri socoteala de la unul si de la altul, insa la ce te ajuta asta?
Te rog eu mult, fa o pauza.
Iesi cu prietenii la un suc, la o plimbare prin parc, iesi un pic in gradina, miroase si tu o floare si bucura-te de lucrurile simple.
Te rog din suflet, fa o pauza.
laurentiu :
Date: September 17, 2009 @ 9:47 pm
Cred ca sunt singurul care ii stie, mijlocit sau nu, pe cei ce s-au “contrat” la aceasta postare.
Ioana mi-e tare draga, e unul dintre cei mai prolifici comentatori din ultma vreme (53 comentarii); foarte multe comentarii ale ei mi s-au parut inspirate, adanci. Desi la comentariile de mai sus nu ne-am inteles om cu om, nu-i bai. Se mai intampla.
Diana e o minunata mamica a doua fetite superbe, o preoteasa foarte inimoasa, o prezenta odihnitoare, o buna prietena, mereu cu un cuvant bun la nevoie. Sustine blogul parintelui, ctitor de biserica, cu materiale ff interesante.
Marius Stefan e un tanar preot cu multa ravna si intelegere a subtirimilor vietii duhovnicesti, un slujitor cum putini sunt azi. Daca nu as fi avut duhovnic, mi-ar fi placut sa ma marturisesc lui. Si el e ctitor de biserica.
Ionut Trandafirescu e un tanar luminos si curat, foarte activ in viata parohiei, dar nu numai. De-am avea mai multi tineri ca el, ce bine ar fi. Si el sustine, ca si Diana, un blog cu materiale de folos.
No name e o profesoara de religie de liceu foarte iubita de elevi, cu vocatie pentru predare. Si ea sustine un blog deosebit, cu materiale duhovnicesti.
Eu va indragesc pe toti, poate chiar va iubesc… da, asa, la masura mea mica, dar va iubesc.
Iubiti-va unii pe altii, si asa veti implini legea lui Hristos! Domnul sa ne lumineze si sa ne mantuiasca, pe fiecare, dupa cum stie.
tranda_art :
Date: September 17, 2009 @ 10:19 pm
n-as crede…
sa vorbim si noi despre L.D. ???
laurentiu :
Date: September 18, 2009 @ 12:04 am
@ tranda_art
in niciun caz. eu v-am spus un cuvant din inima, nu spre semetire, ci sa mai dezmortesc putin deznadejdile unuia ca tine. e prima si ultima data, ca nu vreau sa te ispitesc.
mai bine sa ne gandim si sa vorbim despre moarte care ne bate la usa, ca despre asta e postarea, pt ca e mai ziditor.
dorian pitu :
Date: September 18, 2009 @ 2:59 am
Ioana a comentat foarte frumos si voi o trimiteti la plimbare. Frumos. Daca nu o intelegeti e vina dvs nu a ei. Nu coborati pe altii urcati voi la inaltimea intelegerii lor si veti pricepe ce vor ei sa zica. Nu v-a injurat a zis adevarul. Va deranjeaza aceasta “artilerie”?
laurentiu :
Date: September 18, 2009 @ 3:46 am
@ dorian pitu
Frate, abia se facu putina pace, nu mai agita apele, ca ma vad nevoit sa inchid comentariile la acest post:)
Va rog, gata cu cearta. Daca un “nedus la biserica” trece pe aici se intareste in convingerea ca traim ca si cum n-am fi aflat de Dumnezeu. Sa ne osebim, zice Domnul.
diana :
Date: September 18, 2009 @ 9:56 am
Laur, iarta-ma! Eram hotarata sa fac pace, dar nu stiu ce gand, ce ispita m-a imboldit si nu i-am rezistat. Mi-a parut rau de ultimele doua comentarii si am vrut sa te rog sa le stergi. Chiar mi-a parut rau dupa ce le-am postat. Nu au niciun sens. Multumesc pentru ce ai spus despre toti. Ne-ai amintit ca trebuie sa cautam partea buna in oameni. Binecuvantai si iertati!
P.S. Abia astept sa ne vedem sambata!
|t|r|a|n|d|a|_|a|r|t| :
Date: September 18, 2009 @ 10:48 am
diana,de abia astept si eu sa ne vedem sambata… de-am fi cat mai multi. apropo ai sunat cele 200 de persoane?
ioana :
Date: September 21, 2009 @ 12:15 pm
multumesc pentru raspuns laurentiu.
si dorian pitu cine e?:)
cine esti dorian pitu?
Da, sunt foarte multe comentarii aici, ma bucura si ma surprinde ca unii oameni au rabdarea sa citesca atata amar de text chiar daca nu comenteaza. Ma intreb cati oare or fi in aceasta postura, de a citi cu atentie, chiar daca nu lasa comentarii. Va marturisesc ca eu cand comentez ii am in vedere si ma gandesc la toti acestia, nu doar la cei cativa care se implica sa si comenteze.