pridvorul lui laurentiu dumitru

Mihai, ca sa iau un exemplu mai din zilele noastre si mai cunoscut: daca Valeriu Gafencu si-ar fi iubit mai mult mama si surorile ramase fara vreun sprijin in “libertate”, accepta ca pe un adevar minciuna doctrinara comunista si isi primea medicamentele pentru tuberculoza. Si iesea “afara”, la familie. Dar afara deja nu-l mai avea pe Hristos.
Hristos nu cere sa iti arunci sotia si copiii, ci sa ai grija de ei ca de ochii din cap. Dar ei sa nu iti fie piedica in a te face “toate” pentru Hristos, inclusiv a marturisi pe El si Adevarul Sau cu riscul mortii.(Si nici tu sa nu le devii lor piedica pentru acestea).

Imi pare rau sa iti rastorn presupunerile, dar problema se pune chiar asa cum spui ca nu iti place tie.
Si este foarte corect pusa, atata doar ca noi nu avem (inca si toti) puterea de patrundere a cuvintelor respective, a poruncii de a nu iubi pe nimeni mai presus de Dumnezeu.
Stii bine ca sunt iubiri patimase si bolnavicioase pe pamant. Cum, deci, nu ar conta cum si pe cine iubim?
Conteaza. Iubirea vine de la Dumnezeu, dar noi o “manuim”, noi o crestem sau o omoram, noi o deformam, noi o imbogatim.

In speta, insa, vorbeam de iubirea de copii, iar aceasta nu poate fi catalogata drept iubire bolnavicioasa. E fireasca si, avand in vedere puterea de jertfa a parintilor, e o dragoste “atinsa” de dumnezeire.
Cu toate acestea, sunt parinti care, din dragoste pentru copiii lor, gresesc si ii deformeaza sufleteste pe acestia.
Nicio dragoste, nicio iubire din lumea asta nu e deplina daca ea nu trece mai intai (si tot timpul, de fapt) prin Dumnezeu. El este cel care ii implineste in iubire si pe soti si pe copii, pe fiecare dintre ei si pe toti impreuna.
Cine simte iubirea Lui ( si toata lumea are potential de “simtire”, treaba e sa se “acordeze” corespunzator) iubeste pe de-a-ntregul. Si pentru ca simte si stie asta, Il iubeste pe El mai presus, pentru ca fara El nici pe cei din jur nu i-ar iubi “pe de-a-ntregul”, cum ziceam.
Cine nu-L cunoaste, insa, nu realizeaza. De aia si iubirile noastre se termina repede, se consuma, iar cele de copii ne fac sa ii crestem dupa “moda” pedagogica si dupa libertatile vremii.

Cat despre Valeriu Gafencu, poti da un serch pe google si o sa gasesti “povestea” lui.

Nu te inspaimanta de “cerinta” asta a iubirii! Cine a “gustat-o” ne-a dat marturie ca e corecta si dulce. Iar cine nu a gustat-o, nici nu a fost fortzat de Dumnezeu sa o guste. Si nu te teme ca, iubindu-L pe El, ii vei iubi mai putin pe ai tai. Daca L-am iubi pe El, cum ziceam, i-am iubi mai mult si mai adevarat si pe ai nostri.

@Mihai Petrea

Problema se pune in felul urmator: daca familia ta (oricine ar fi ea: mama, tata, sotie, copii etc) ar incerca sa te departeze de credinta, este evident ca va trebui sa te tii de credinta mai degraba decat sa cauti sa nu-i superi pe ei. Daca familia ta este in spiritul credintei Ortodoxe, atunci problema se pune invers: daca dovedesti ca ii iubesti pe ei, si in aceeasi masura si pe ceilalti frati crestini, doar asa dovedesti ca iubesti pe Dumnezeu (cine spune ca iubeste pe Dumnezeu dar nu iubeste pe fratele sau mai mic, mincinos este… tot asa, daca nu-ti iubesti sotia si copiii, nu poti avea pretentia ca ii iubesti pe ceilalti semeni ai tai).

@Viorel
multumesc pentru raspuns, feleul cum ai pus problema imi place si din acest punct de vedere incep sa inteleg si sa accept cele spuse.Multumesc si lui axxa pentru cele scrise, si sper ca aceste sfaturi vor fi binevenite si altor vizitatori ai acestui blog, nu numai mie.
Cu respect si prietenie Mihai Petrea.

Mda…..uite cu ocazia asta am descoperit ca mai am mult de muncit vizavi de relatia mea cu Dumnezeu. deocamdata, desi am inceput sa inteleg, tot imi este greu sa pun pe altcineva in sufletul meu, inaintea copiilor mei, chiar si pe Dumnezeu. Poate ca nu sunt chair atat de credincios pe cat credeam sau speram sa fiu, poate ca sunt doar un simplu om…nu stiu, dar timpul le va aseza pe toate la locul lor. Multumesc Sorin.

Da……m-am gandit profund la acest lucru si am ajuns la urmatoarea concluzie: Inca nu pot sa-l iubesc mai mult pe Dumnezeu, decat pe oamenii de langa mine. Asta simt acum, si nu pot sa ma schimb peste noapte. As fi un ipocrit daca as spune ca simt altfel, doar ca sa par si eu in randul lumii. Pe Dumnezeu inca nu-l cunosc, El pentru mine este mai mult un ideal, o speranta….nu stiu cum sa exprim. de aceea nu pot sa-l iubesc mai mult decat pe oamenii de langa mine, ei fiind foarte reali si palpabili, in comparatie cu Dumnezeu. Poate ca gresesc, poate ca multi care vor citi aceste ganduri ale mele, nu ma vor intelege, dar asta pot sa fac sincer deocamdata, si fara prefacatorie. Am sa-l iubesc pe Dumnezeu, iubindu-i pe oamenii de langa mine, chiar si pe cei care nu-i cunosc…….mi-am propus sa nu mai fiu suparat pe nimeni si sa vad partea frumoasa din fiecare, astfel, pas cu pas, pe calea asta mai” omeneasca” poate voi ajunge si eu sa-l inteleg si sa-l iubesc direct pe Dumnezeu.
Cu prietenie si respect,Mihai Petrea.

Iarta-ne, Andreea!
Doamne-ajuta!

da…multumesc pentru raspuns….eu oricum sunt recunoscator lui Dumnezeu, pentru tot………chiar si pentru faptul ca m-am nascut, deoarece stiu ca nu a fost ideea mea!

In primul rand sa sti ca se scrie Iisus cu doi de “i”.
Referitor la fraza :” cine isi iubeste parintii sau copii mai mult dacat pe Iisus nu este vrednic de imparatia Cerurilor” aceasta se refera numai si numai la monahi, la cei care lasa mama, frate, rude in urma lorsi intra intr-o manastire indepartata si s-ar putea sa nu se mai vada niciodata in viata asta. De ce pleaca unii asa? Pentru ca atunci cand este cuprins de iubirea lui Dumnezeu i se arde inima si uita toate si se duca la Cel care i-a dat viata.Bineinteles ca rasplata va fi mare si pentru el si pentru cei ramasi acasa.
Sa sti ca sunt mai multe citate in Evanghelie care se aseamana cu subietul de care vorbim. Si noi ca simplii crestini sa nu incarcam sa explicam Biblia dupa mintea noastra. Cand avem o nelamurire cel mai sigur este sa intrebam pe parinti si monahi ca sa nu ne ratacim. Asa au aparut sectele incercand sa explice Biblia dupa mintea lor si-acum se duc in Iad. Doamne-ajuta.

Buna ziua!
Sunt Mioara Voiculescu mamalui Cristian Nicolae.Cititi pe linkul de mai jos povestea lui Cristian si vedeti pozele.Avem nevoie urgent de ajutor deoarece pe 24 noiembrie 2009 Cristian trebuie sa faca a 15 operatie in Turcia , de dvs depinde in mare masura daca vom reusi sa trecem peste acest impas, deoarece avem nevoie de ajutor.Cristian are 13 ani si 14 operatii de reconstructie a piciorului drept zdrobit de o masina pe trotuar.Multumim bunului Dumnezeu ca este in viata si speram ca vom depasi toate suferintele cumplite si intr-o zi Cristian va merge din nou.
Banca BCR Mosilor Str.Calea Mosilor nr 290, sector 2 Bucuresti, Romania
Beneficiar Voiculescu Mioara
cont eur RO44RNCB0088002320440004
cont ron RO71RNCB0088002320440003
cont usd RO17RNCB0088002320440005
SWIFT RNCBROBU
Datele mele de contact le aveti pe linkul pe care trebuie sa-l deschideti.
Cu stima si imi cer iertare pentru ca apelez la dvs, dar suntem intr-o situatie disperata, iar Cristian va merge intr-o zi.
Va multumesc, o mama….. Mioara Voiculescu

— On Fri, 3/6/09, Cristi Voiculescu wrote:

http://dansantimbreanu.wordpress.com/cristi-voiculescu-povestea-lui/