Seria “Anomalii”: F-R-I-C-O-S-U-L

2:13 am Octavian Dărmănescu, Seria "Anomalii"

courage-the-cowardly

Octavian Dărmănescu

Fricosul trăieşte absurd, cu iconiţa Apocalipsei în portofel. Semnează cu iniţiale, fără risc. Nu are simţul umorului, ca un sectant cuminte, căci umorul este un semn de libertate interioară, iar el nu are aşa ceva. Pe fricoşi nu-i vrea nimeni: Dumnezeu îi scuipă din gură ca pe nişte boabe de orez nefiert, şefii nu îi trimit în delegaţii, că aduc păci păguboase, iar nevestele îi compară din oficiu, cel mai rău rău casnic. În şcoala secundară, fricosul a fost un tocilar, la liceu n-a lipsit niciodată, iar la facultate a luat bătaie cu plapuma în cap. Nu ştim cum e la femei, dar la bărbaţi e clar: fiecare ştie în adâncul lui dacă este fricos sau nu. Uşurel, frica nu este o calamitate, ba chiar te ajută să trăieşti mai mult, ni s-a recomandat că gâtul plecat, sabia nu are interes să-l taie. Fricosului i s-a spus că frica îi păzeşte pepenii, câinele acesta din el face toate oasele.

Fricosul a învăţat arta temenelii, acest morb se ia epidermic, prin pupare de mână. Omul melc, fără oase, acesta este fricosul, omul care duce în faţă rasa umană, care se ascunde de potop. Astăzi suntem mai fricoşi, s-au dus vremurile de bravură. Moşii noştri erau mai temerari, îşi scurgeau fricile în oala de noapte, apoi dormeau bubă. Omul recent are atacuri de panică, mănâncă repede, de frica timpului, se fărâmiţează ca un aisberg care înaintează spre Sud. De la frica mistică la tracul intelectual, de la teroarea pierderii locului de muncă (şi a şefului drag), la spaimele unei sesiuni şcolare, fiecare dintre noi, cetăţenii acestui ev tâmpit, ne speriem aiurea de te miri ce. Cum se răspândeşte, la zoo, mirosul inconfundabil al fiarelor, băgând frica mereu în dobitoacele vecine de apartament, aşa ne speriem noi de zvonuri, prognoze şi televizoare prea mult deschise.

Fricosul mănâncă ciorba pe întuneric, că-i e frică să umble la panoul electric, se bucură când nu-i mai taie cuţitele, înghite tot frecuşul şefului, de frică să nu-l supere. În artă, frica ar trebui asociată cu o oglindă de perete. Fricoşii, inconştient, sunt narcisiştii totali. Ei ţin la pielea lor, pentru că alta nu au. Pentru ei, a iubi e un curaj prostesc (pentru că trebuie, într-un fel să te dăruieşti), iar iubirea e un fel de complicaţie sentimentală, din care nu poţi ieşi decât pe treptele tribunalului, la divorţ. Fixaţia autistă pe detaliu este tipică fricosului. Cu ochii-n patru şi cu fundu-n două (de la natură), fricosul înregistrează totul, ca un satelit. El se plânge, pentru că îi place să fie compătimit, când e să te bazezi pe el e greu de găsit, ca Atlantida. Fricosul are abilitatea de a se arăta viteaz după război.

Cine se ia după fricos, cade în puţ, că acolo se ascunde. Fricosul tace, căci aşa a învăţat că e înţelept. El are o relaţie insuportabilă cu adevărul, în general deranjant, deci periculos. Numai copiii, beţivii şi sfinţii îl mai dau pe faţă. În cazurile rare, fricosul dă cu adevărul, apoi fuge. Fuga fricosului e proverbială, el are un sprint invidiat de toate animalele junglei umane. Iar fuga e nobilă, căci salvează vieţi!

Fricoşii nu se detestă, ei pot sta înghesuiţi ca măslinele în saramură până trece răul. Fricosul este şeful pomanagiilor. Sunt mulţi prin instituţii care pentru un salariu bun îşi înving cu greu frustrările. Fricoşii nu au iniţiativă, ei se revoltă doar la cap de linie, când se văd nevoiţi să scoată banii de amendă. Transpiraţia pe buza de sus le trădează frica, vin acasă resemnaţi ca un meci de fotbal românesc. Toată istoria valahilor nu este altceva decât o cronică cuminte a unui popor prea fricos pentru a se revolta pentru mai bine. Ei au avut mereu în vedere legile pământului care îl separau pe sclav de cel care stăpânea puşca. Această traumă istorică, de care râd cu mâna la burtă occidentalii, ne stăpâneşte şi azi, dar este glazurată cu ironia noastră proverbială, efect firesc, compensatoriu, al acestei teribile frustrări care este frica.

Dragi tovarăşi, fiţi mai incisivi, fiţi mai premolari!

***

9 Responses
  1. Ramo :

    Date: June 10, 2009 @ 8:17 am

    Darmanescu: Bravo.
    Laur: Faina poza 🙂

  2. Ionut Trandafirescu :

    Date: June 10, 2009 @ 8:44 am

    Domn’le, de unde le scoateti, domn’le? lasati-o mai moale ;)nu pot sa cred cat izvor de ras dintr-o lectura de acest gen… Domnule Tavianovici va multumim ca ne sunteti preten. Sa ne traiti, ca ne trebuiti.

  3. Liana :

    Date: June 11, 2009 @ 7:26 pm

    Stai ca vin si eu ! Ma apuc de lecturat !
    – bataia cu plapuma in cap ! Super !
    -capul plecat, sabia nu are intere…
    Pe bune, ca ma recunosc si in asta, nu in cea de mai sus, ci in care e dupa ea, fir-ar sa fie ! Dar cum frica e masura curajului…e normal !
    Categoric nu sunt ! Ca dau cu adevarul in cate unul, ca si cu bata….si nu fug ! Stau sa ne luptam in ….. adevar !
    Fuga e….sanatoasa, nu nobila !
    Nu, fara istoria valahilor, de asta nu ne legam !
    Sa ne….sufle, occidentalii ! Sa nu aud de ei ! E superba “dezordinea” noastra, dar adevarata, fata de “ordinea” lor, semanand a flori de plastic;
    Bunul simt l-a tinut pe roman cuminte, nu pusca “stapanului” !
    Concluzia mea :
    ROMANII NU SUNT FRICOSI, CI DIMPOTRIVA !!!
    Sunt pamflete, sunt nemaipomenite, de-abia le asteptam, da’ si critica incape !
    Atentie !!! De saptamana viitoare, fara, ca incepe postul ! Pe bune !

  4. crip81 :

    Date: June 12, 2009 @ 10:39 pm

    Dom’le …imi place tare !
    Nu stiu cum o fost romanii pana in secolul nostru , insa acu is teribili de fricosi ( mai ales politicienii ) .

  5. xyz :

    Date: June 13, 2009 @ 5:09 pm

    Daca ar fi fost fricosi, nu mai existam acum ca neam si nici ca tzara de sine statatoare. E usor sa fii curajos de dupa gard, asa cum au fost si sunt occidentalii.

  6. Liana :

    Date: June 14, 2009 @ 12:23 pm

    @xyz:
    B-R-A-V-O !!!

  7. CorneliuGugeanu :

    Date: June 15, 2009 @ 10:27 pm

    DECIT COCOS PE O GRAMADA DE GUNOI -O VIATA- MAI BINE VULTUR IN INALTUL CERULUI -O ZI!!!TRAIESC UN PARADOX:SINT FRICOS,MA DETEST,AVIND UN SENTIMENT DE SCIRBA VIS-A-VIS DE ZICEREA JALNICA CE CARACTERIZEAZA ACEST NEAM :”CAPUL PLECAT ,SABIA NU-L TAIE ”- DE-AR FI MAI MULTI VULTURI PE CERUL CONSTIINTEI NATIONALE ,DE COCOSI E PLIN ISLAZUL ….MULTUMESC D-LE DARMANESCU!!

  8. Fricoșii nu vor moșteni împărăția cerurilor « Blogul lui Vasile Călin Drăgan :

    Date: June 27, 2009 @ 1:50 pm

    […] oferim un articol preluat de pe blogul lui Laurențiu Dumitru. Textul aparține d-lui Octavian Dărmănescu și, pentru mine, este la limita acceptării, din […]

  9. E-nigma :

    Date: June 27, 2009 @ 4:36 pm

    o fi islazul plin de cocosi, dar ultimele mele informatii nu mentionau ca posibila ciorba de vultur.. oricat il admiram, tot pe ei ii mancam, daca nu nu-i fura. nu laud frica, recunosc ca sunt fricos in multe privinte, si sustin ideea riscului calculat. daca nu te pricepi, mai bine mananci ciorba pe intuneric si traiesti decat sa te bagi si sa te frigi. sigur, ideal ar fi sa inveti, dar sa “te risti” ca fraierul unde nu cunosti nu mi se pare o calitate. curajul opiniilor, al refuzului cand consider necesar, al asumarii raspunderii si chiar al prierderii unor avantaje din motive nobile trebuie incurajate!

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.