Seria “Anomalii”: T-I-P-U-L-M-A-N-D-R-U

11:55 pm Octavian Dărmănescu, Seria "Anomalii"

laur-si-tavi

Octavian Dărmănescu

Tipul mândru este un homo erectus care se crede cel mai bun exemplar homo sapiens. El stă cu personalitatea pe frunte ca mortul cu privighetoarea pe piept. Poţi să-l urmăreşti de mic, la portretele de grup, pe scările liceului, cu mâinile în stand-by, cum zace într-o stare de semi-imbecilitate. Mândria este boala imaturităţii. Ea îţi deschide fontanela şi uite-aşa dai în mintea copiilor. Mândria te dă înapoi, te chinuie, te frige la proţap. Ea trebuie mereu hrănită, adăpată, mângâiată, spălată, pieptănată, puricată. Pentru conştienţi, ea e o viespe pe care o accepţi ca să nu te înţepe. Cei mulţi însă n-o simt, e un fel de căpuşă menajeră pe care o plimbi, o culci, o alimentezi cu propriul tău sos. Mândria are şi efecte (sero)pozitive: îţi dă încredere în tine, te fereşte de invidii, ţine departe intruşii, te pofteşte pe scaune de piele, te salvează întrucâtva de gura lumii, care-şi va zice: mai bine mândru decât prost!

Tocmai aici am dorit să ajungem: mândria, dimpotrivă, este starea festivă a prostiei, efect al ei. Mândria este patul cald al proştilor, gura de canal în care au căzut isteţii prea mult lăudaţi. Mândria te blochează în aplauzele interesate ale celorlalţi, te predă oglinzii în care ai căzut. Mândria e o grindină care strică tot: mândria parentală, acel ambiţ prostesc care te pune să îţi îndrumi copiii spre meseria ta, mândria dubitativă, când sfântul a cam prins de veste că e sfânt, mândria menajeră, când, din emulaţie locativă, soţia îţi cere să schimbi mobila, şi rămâneţi luni bune cu frigiderul gol. Mândria face şi desface războaie, inventează apartenenţa la neam şi spiritul de luptă. Cea mai simandicoasă dintre anomalii, mândria este o calamitate a omului interior, o schimonosire a omului exterior. Mândria e un delir, o stare de inconştienţă.

Tipul mândru, narcisist, are abilitatea unică printre vertebrate de a-şi vedea ceafa, are camere peste tot, acestea îi transmit urgent chipul, iar el şi-l întoarce şi-şi zâmbeşte singur. El poate să se ducă până la uşă ca să se privească-n pat, poate foarte uşor să-şi stoarcă coşurile de pe spate, căci şi-l cunoaşte la perfecţie. Tipului mândru, inamovibil, Dumnezeu i-a pregătit o lume în care oricine poate fi înlocuit. O ironie salutară, am spune. Oricum, tipul mândru este condamnat să se chinuie singur: să-şi cârpească cu băi trupul lui nemuritor, să se aplece să ia restul, să se înghesuie în tramvai cu atâtea carcase vorbitoare, să suporte ironiile unuia mai mândru decât el, pe care ghinionul i l-a administrat drept şef. Tipul mândru se află permanent într-o cârdăşie nescrisă cu gloria. La rându-i, gloria nu alege decât pe foarte puţini, mereu după ureche, nu după merit. Tipul mândru este un supozitor care se topeşte la succese, diplome şi ţesălări. De aici şi patologiile mândriei, ca megalomania (când eul ţi se umflă ca broasca din fabulă) sau minciuna (când nu te mai poţi apăra cu adevărul).

În general, tipii mândri se evită ca miresele la ieşirea din biserică. Mulţi ţin morţiş să-şi conserve un antreu la nume: doctor, profesor, arhitect, preot, prescurtat şi absolut. De aici şi senzaţia de nor puturos, lung cât o autostradă, pe care mândria o răspândeşte în jur. Mândrul e inaccesibil ca un gard cu ţepi. Până şi banalul drum la tomberon devine o procesiune, merge trufaş, ca verbul printre substantive.

Şeful este exemplarul perfect al acestei tipologii. La români, şeful are aură. Dacă vrei să te privească, mai întâi trebuie să stai puţin în curte, să te obişnuieşti cu clădirea, un fel de mistică imobiliară, nu dai aşa, buzna, cu cămaşa necălcată şi cu mâinile goale, fără de ofrandă. Zeul de la birou aşteaptă un mic dar, o zeciuială din câştigul tău curat, ca să se dumirească de-l cinsteşti sau nu. Nemişcat, ca un proaspăt operat de apendicită, te scrutează iremediabil, să vadă ce punctaj întruneşti. Lăudăroşenia epocii de aur l-a traversat cap-coadă, transformându-l într-un capitalist corcit, care se laudă cu realizările partidului. Turuie de o jumătate de oră ce umil eşti tu şi ce salvator e el pentru tine, după care semnează indescifrabil, uitându-se neutru pe fereastră.

Mândria clericală este de departe cea mai avansată. Dar, despre acest aspect, cu altă ocazie…

Foto: Octavian Dărmănescu (dr.) şi Laurenţiu Dumitru (stg.), doi tipi mândri care nu se evita de fel. Naşterea Domnului 2005

***

11 Responses
  1. Liana :

    Date: June 4, 2009 @ 12:26 am

    Asta da ! Nu cere critica, decat amuzament cat cuprinde ! Si, desigur, ne mai si recunoastem, dar nu chiar ca in precedenta, asa ca nu ma bag la aparare, ca mai sunt si eu cu cate o musculitza pe caciulitza, pe ici, pe colo !
    Ma bucur, sa citesc asa ceva, pe toate, chiar si cea cu “sincerul”
    La mai multe !

  2. AUREL PARV :

    Date: June 4, 2009 @ 1:32 pm

    Poate fi o anexa importanta , la Indrepatar de spovedanie

  3. Silvia :

    Date: June 4, 2009 @ 3:43 pm

    Aaa,cu siguranta ma regasesc pe ici,pe colea,…in punctele esentiale.

  4. crip81 :

    Date: June 4, 2009 @ 10:03 pm

    fain , dom’le , fain , imi place…

  5. diana :

    Date: June 4, 2009 @ 10:11 pm

    Tocmai citeam cu Tranda si cu Cosmin articolul si cand am citit “Foto: Octavian Dărmănescu (dr.) şi Laurenţiu Dumitru (stg.)”, eu le-am zis: “uite, la tavi scrie in paranteza ca e doctor si la laur ca e stg. ce inseamna stg?”
    :)) :))
    mi-am dat si eu seama intr-un final de ce radeau :))

  6. Lonelyshepherd :

    Date: June 4, 2009 @ 11:01 pm

    Unul e doctor,iar celalalt e stagiar,ca acei 2 veterani de razboi care se intalneau in fiecare an la aceeasi data intr-un magazin anume de incaltaminte si-si cumparau impreuna o pereche de incaltaminte,deoarece ambii erau invalizi de razboi;unul nu avea piciorul “stg.”,iar celalalt,piciorul “dr.”…Intamplator (sau nu?!) purtau acelasi numar…

  7. laurentiu :

    Date: June 4, 2009 @ 11:07 pm

    @ Diana
    suntem masteroizi amandoi. atat :)) diferenta e ca Tavi mai are shpe facultati. da’ le-a terminat greu, cu note mici:)) dar are dreptate si lonelyshepard in felul lui. da’ nu e vorba de incaltzari, ci de cartzi.

  8. Lonelyshepherd :

    Date: June 4, 2009 @ 11:57 pm

    Daca te vei lua (Tavi) de mandria clericala,s-ar putea sa-l vezi pe Doroftei intr-o amnezie militanta,nemaifacand deosebire intre molocani si duhoborti,de-o sa-ti sara Actimelu’ pana la redefinirea configuratiei Caii Lactee si-a Statutului B.O.R. cu privire la simbolisti[ca cu]lorii vestimentatiei prea-fericite si-a zilelor de dezlegare la lapţi.Reclama aceea “cu mult lapte din Alpi” s-ar putea sa cada-n istoria cinematografiei tocmai pana-n nădragii cinematici ai fraţilor Lumiere.Zău aşa,ţi-ai cam forţa norocul!
    “S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb…”
    Te cam rişti să vezi (epi)gonadele în agonia creştinismului!Calcio-vecchio ultras!

  9. diana :

    Date: June 5, 2009 @ 11:21 am

    Ei, mare risc! Ce sa ii faca? Din cate stiu eu, mai are el un articol despre “tronurile cu picioare scurte”. Oricum, un lucru e clar: intr-o discutie despre mandria clericala, nu poti trece cu vederea si mandria celor nebagati in seama, care in orice discutie amintesc despre anii lor de preotie. “Cum, tinerelul asta indrazneste sa imi spuna mie ceva? PAi eu in 27 de ani de preotie…”

  10. CorneliuGugeanu :

    Date: June 7, 2009 @ 6:12 am

    STIMATE OCTAVIAN DARMANESCU, NU INTENTIONEZ SA VA RIDIC PE UN PIEDESTAL [ DESI ,SINCER ,O MERITATI ] DAR , AVETI O DOZA DE UMOR DE CEA MAI BUNA CALITATE :CAUSTIC CA SODA ,DUBLAT DE MULT BUN-SIMT [LUCRU RAR INTILNIT] SI ABILITATEA DE-A SPUNE LUCRURILOR PE NUMELE LOR ADEVARAT ,LASIND LOC IN ACELASI TIMP DE BUNA-ZIUA !! ACESTA ESTE “TALANTUL” PE CARE L-ATI PRIMIT “IN DAR”,VA ROG, EPUIZATI-L ,NOI TOTI AVEM MARE NEVOIE DE ACESTE “MINGAIERI”ISCUSITE!INTIMPLATOR ,3 IUNIE ESTE ZIUA MEA DE NASTERE- A FOST CEL MAI FRUMOS CADOU PE CARE L-AM PRIMIT PINA ACUM !DIN PRINCIPIU, DETEST FESTIVISMUL [ IN SPECIAL CEL AL ZILELOR DE NASTERE] DE ORICE FEL, DAR M-A UNS LA SUFLET ARTICOLUL! MA RECUNOSC IN CEEA CE SPUNETI, CONSTRUITI CIT MAI DES RADIOGRAFII ALE PATIMILOR [NEPUTINTELOR ]NOASTRE,AVEM NEVOIE DE INDREPTARE SI DE HOHOTE DE RIS SANATOS CARE DESTINDE SI USUREAZA!SINCER, VA MULTUMESC! CU DRAG, CORNELIU GUGEANU , ASTEPT SA MA DESTIND [ DACA S-AR PUTEA ZILNIC] SA MA INDREPTEZ DE MULTE PATIMI , MULTUMESC LAURENTIU DUMITRU PT. OSTENEALA ZILNICA, D-ZEU SA VA RASPLATEASCA STRADANIA!!!

  11. Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” - Coslada (Madrid) » Blog Archive » Seria “Anomalii”: T-I-P-U-L-M-A-N-D-R-U :

    Date: June 14, 2009 @ 3:01 am

    […] Sursa: Laurentiu Dumitru […]

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.