pridvorul lui laurentiu dumitru

Eu sunt artist si cunosc multi artisti. Ce este aici este scriitura periculoasa despre un subiect de care autorul nu are habar. Adica despre arta. Si artisti. Daca critica este asupra imposturii qua mod de viata atunci sa fie nuantata. Daca insa se ataca arta si artistul atunci intreaga frumusete a omului este atacata.
Eu asa cred.

@ Heraasku

Frate, textul este un pamflet si trebuie citit in cheia asta. Poate ca pe alocuri este exagerat, dar e si asta o “functie” a pamfletului. Poate ca se potriveste mai mult artistilor de mana a II-a, a III-a, nu zic nu, dar nu vad de ce te ataci asa tare. Te mandresti cu toti fratii tai, artistii? Artistul nu e usa de biserica, sa-l aperi din oficiu cu atata strasnicie. Daca te deranjeaza un pamflet, nu inseamna ca el nu exprima lucruri adevarate. App, chiar ti s-a parut ca autorul e “pe dinafara”? Pe dinafara in ce priveste arta, ori pe dinafara in ce priveste viata/mentalitatea artistilor?
Vietile unor artisti, de la Edgar A. Poe la Frida, ori de la Rimbaud la Modigliani, sunt de-a dreptul rasu-plansu. Nu in ultimul rand te intreb: textul “Arta ca monument al despartirii omului de Dumnezeu” (ierom. Savatie) nu-l gasesti la fel de periculos ca si pamfletul de fatza?

Dacă artiştii nu s-ar certa, pentru mulţi Adevărul ar rămâne ascuns. Ei reuşesc astfel să-L mărturisească în întregime şi cu virulenţă, chiar cu “lacrimi pe obraz”. Omul este om! Să luăm din fiecare partea de lumină şi întunericul să-l înfrumuseţăm cu gânduri bune. Ei luminează cât timp rămân în lumină, şi apoi se sting ca să se curăţească de patimi şi prin lipsa lor să cheme prin alţii Lumina.

@ heraasku

Tot nu mi-ai raspuns la intrebare. Cum iti pare articolul lui Savatie despre arta si artisti.
App, daca recitesti cu atentie pamfletul de mai sus, vei vedea ca vorbeste mai mult despre felul de a fi al artistilor, nu atat despre operele in sine. Iarta-ma, dar aici are dreptate!
Spui “eu fac ARTA. eu sunt ARTA”… intr-adevar, smerenia nu a facut niciodata casa buna cu artistul; lasa-i frate pe critici sa spuna cat de bun si mare esti. Pentru un asa cuvant greu, “eu fac ARTA. eu sunt ARTA”, ar trebui sa te cheme macar Salvador Dali, sa ai o anumita notorietate.

L.

De la post, pana la ultimul comentariu al lui Heraasku, aproape ca nu mai intelege nimeni nimic. Imi permit si eu sa fac un comentariu, asta doar in calitate de om care-i iubeste din toata inima pe tineri. Si tu Octavian vad ca ai proiectul aceste, Ortho Grafitti.
Foarte bine ai spus “MARII ARTIŞTI NU SE CRED ARTIŞTI PREA MULT TIMP”. De fapt Cristian Mihailescu spunea, ca intr-o masa de oameni catre care transmite mesajul, artistul e doar o molecula sau un electron, prins in imensa vibratie care se creeaza prin transmiterea mesajului artistic. Am urmarit acum recent pe Trinitas si la Nasu, doua emisiuni de exceptie. Una i-a avut drept invitati pe Felicia Filip si sotul ei, Cristian Mihailescu, regizor si director de opera, iar cealalta l-a avut drept invitat pe Dorel Visan, care e si doctor in Shakespeare. Prin ce au spus, i-au facut si mai bine pe telespectatori sa inteleaga ca arta adevarata este doar un dar de la Dumnezeu, care pentru a fi transmisa oamenilor, artistului ii trebuie multa munca si rugaciune, asta pe langa talentul sau nativ.
Deci Heraasku, n-ai dreptate cand spui “eu sunt arta, eu fac arta”. Insa mi se pare ca ai perfectata dreptate cand spui “ma intereseaza cum este preluat un asemenea mesaj de tanarul, inca, in formare. pericolul e mare.”
Octavian, chiar si pentru genul literar caruia ii apartine, nu mi se pare prea reusit, nu are prea multa claritate si impact. Parca reusesti sa ne pui si mai mult pe moate neuronii pe care ni-i pun altii pe moate tot timpul. Eu cred ca ar trebui sa te strduiesti si mai mult sa fii mai ortho, mai bine prelucrat, sa-i studiezi mai mult pe cei pentru care scrii si pe care trebuie sa-i influentezi intr-un fel.

Ma rog, nu m-as fi gandit taman la aceasta interpretare in contextul in care ai facut afirmatia.

S-a mutat centrul discutiei de la artist spre arta, ceea ce e un lucru bun. Chiar daca nu suntem toti artisti, eu cred ca toti ar trebui sa intelegem, intr-o masura minima macar, ce este arta. Si sa “consumam” arta-nu pe artisti la protap:). Pe artisti putem sa nu-i intelegem ca persoane private. De fapt adevaratii artisti (si nu vorbesc de vedetele hollywoodiene) sunt asa de neobservabili si smeriti in afara actului artistic, si nu se autodeclara niste “neintelesi”, tocmai pentru ca au reusit sa transmita, au ajuns la sensibilitatea oamenilor.

Intr-adevar, omul este incununarea operei de creatie lui Dumnezeu. In acest sens este o opera de arta. Ca chip al lui Dumnezeu, omul a mostenit ratiune, sentiment, vointa, dar totodata, in acest “chip” a mostenit si orientarea vointei sale spre cele bune. Lucrand asemanarea cu Dumnezeu, de fapt omul se pune in slujba Adevarului, Binelui, Frumosului, sculptandu-se pe sine insusi (dar numai cu ajutorul harului de sus, cu ajutorul darurilor Duhului Sfant), dar si pe semeni prin mesajul transmis. Ori vedem ca nu orice poarta numele de arta pare a fi plamadita cu ajutor de sus. Cred ca arta trebuie sa ne nasca intrebari, sa ne dea raspunsuri, sa ne creeze sentimente puternice cu scopul de a ne face sa ne preocupam si mai mult sa ne punem vointa in slujba binelui, adevarului, frumosului. (poate ca arta adevarata trebuie chiar sa ne dea experiente mistice, dar cred ca asta se poate numai daca artistul a trait personal asemenea experiente autentice). Astfel ca orice suflet curat, sau macar inca impresionabil, poate si ar trebui sa vibreze la o astfel de arta (adevarata). Nu cred ca arta trebuie sa fie doar pe priceperea criticilor. Mesajul artei e pentru toti oamenii, criticii pot mai mult comenta tehnicile, limbajele, mijloacele de exprimare, in care poate au dobandit o oarecare pricepere. Insa Insa tehnica, limbajul si mijloacele de exprimare sunt doar niste instrumente auxiliare pentru artist, mesajul si vibratia artistica autentica vine din strafundul sufletului si se adreseaza altor suflete.
Sigur ca arta o si “judecam” pana la un punct, atata timp cat ea se adreseaza si ratiunii din noi. Instrumentele folosite nu le judecam daca nu ne pricepem. Un artist infatuat nu are cum sa se adreseze sufletelor, pentru ca el se intepeneste in mijloacele de exprimare in care el se crede maestru, uita ca acelea sunt auxiliare.

Da, deci ideea mea e ca daca am putea vorbi mai mult despre ceea ce inseamna arta adevarata, cu exemplificari eventual, nu ar mai fi nevoie sa ne ocupam prea mult de diversi “artisti”. Cei care vor invata (tinerii in principal) ce e arta, automat vor ignora si vor ocoli falsa arta si falsii artisti. Eu cred ca oamenii au mare nevoie sa fie invatati ce e bun, frumos si adevarat. Si-apoi sa-i criticam asa de mult pe cei care practic maimutaresc chipul pus de Dumnezeu in om, devine obositor. Parca suntem o tara de carcotasi. Sa ne apucam sa ne si invatam unii pe altii, sa nu mai aducem atat de mult in fata pe maimute. Adica sa invatam ce e bine, frumos si adevarat, si automat vom stii sa discernem de ce e contrar.

Haraasku, esti din Campulung?

Am citit si eu acushica ce a scris Savatie Bastovoi despre despartirea artei de Dumnezeu. Imi permit Laurentiu sa-mi dau eu cu parerea in locul lui Haraasku. In primul rand mi s-a proptit privirea pe primul paragraf in care-l foloseste pe Eminescu (versurile lui) ca sa demonstreze ca “arta e strigatul despartirii de Dumnezeu”.
Si nu pot sa zic decat “Ei na…”
In primul rand ca Savatie a unit gresit versurile, prin virgula.

Acest vers “genial” al lui Eminescu, “Nu credeam sa-nvat a muri vreodata se uneste clar cu “Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce…”
, nicidecum cum le-a unit Savatie, ca sa ajunga unde vrea el (in demonstratia sa), nu unde tintea Eminescu. Eminescu s-a referit clar la “a invata sa moara” nu “a constata ca vei muri”. Adam doar a constatat, cu mare tristete, ca va muri (ca el spre deosebire de noi, care suntem urmasii lui, traise la propriu in Rai, avusese trupul ca o raza de lumina, vorbise direct cu Dumnezeu, inca mai vorbea cu ingerii si ii mai vedea chiar dupa ce a fost izgonit, spre deosebire de urmasii lui), dar n-a invatat el chiar asa de repede sa moara. De-abia Iisus l-a invatat pe Adam (pe om) sa moara, prim propria Sa moarte. Atunci omul a capatat sansa sa fie crestin si sa poarte o cruce izbavitoare. Crestinul moare lumii acesteia (moare slavei acestei lumi) ridicandu-si crucea. Astfel invata sa moara, sa moara duhului acestei lumi si sa traiasca in Hristos. Si asta devine o suferinta pentru crestin, insa o suferinta dulce, caci in suferinta pentru Hristos, chiar Hristos ii trimite pe Mangaietorul (Sfantul Duh). Aceasta a spus Eminescu: a invatat sa moara, desi nu ar fi crezut, atunci cand a gasit dulcea suferinta, suferinta care izbaveste de moarte.

O sa recitesc cu atentie si ce zice Savatie in continuare. Puncteaza el bine niste lucruri despre renastere si arta moderna , dar per total parca e prea razvratit, ia din stanga si dreapta, si parca nu mai vede ce trebuie sa vada. Si parca n-a fost pe la lectiile de limba romana.

Sincer cred Laurentiu ca tinerii astia trebuie sa ia in serios scoala, sa invete si limba si literatura romana, si matematica, si fizica. Din toate ne vorbeste Dumnezeu, nu trebuie neraparat sa-i ducem repede spre carti duhovnicesti. Nu e etapa cand le trebuie Sf. Ioan Scararul. E etapa cand cineva trebuie sa le faca legatura intre ceea ce invata ei si Dumnezeu, ca poate nu intotdeauna profesorii de la celelalte discipline o fac. Zicea bine Tudor Chirila (as avea o mic comentariu totusi, nu cred ca tinerii trebuie sa citeasca chiar orice, asa cum spune Tudor, trebuie un pic indrumati de cineva mai cu experienta).

Per total mie nu imi place ce a facut Savatie cu textul asta, desi puncteaza bine niste lucruri. Si nu imi plac nici comentariile la text, care arata o acceptare prea necritica a textului. Tinerii, oamenii trebuie sa-si dezvote un spirit critic, evaluativ, pentru a nu se lasa vrajiti de un stil care evident poate vraji.

Ei, stii cum ne spune sfatul inteleapta: “Oriunde ai fi, sa-L ai inaitea ta pe Dumnezeu” (si toate vor merge bine, adaug eu).

Arta pleaca numai de la Dumnezeu. ALtceva nu e arta.