Crestinul, intre recenta alarmare “biometrica” si iminenta teroare a monitorizarii totale

10:57 am Big Brother / New World Order / cipuri / 666

bigbrother

*Dumitru Grigore

Ca orice creştin din ţara asta, am urmărit disputa publică asupra pericolului implantului biometric şi dincolo de temerile formulate de oameni de diverse vârste şi profesii, am constatat că undeva esenţialul lipseşte. Pentru că problema biocipului este mult mai profundă decât se zvoneşte şi are o şi mai profundă legătură cu comportamentul creştin.

Tehnologia modernă, ar spune cunoscătorii în materie, nu este nici bună, nici rea pentru mântuire. Dacă este utilizată în scopuri bune, împlinind voia lui Dumnezeu, totul e OK. Dacă însă este utilizată ca să se înfăptuiască răul, atunci este satanică…

Cât de satanică? Incearcă o explicaţie Francis Paul Emberson în a sa lucrare “From Gondishapur to Silicon Valley“. Dacă vă pică în mână această stranie lucrare, veţi afla printre altele că tehnologia IT datorează codul binar Lordului Cancelar Francis Bacon de Verulam, care pe la sfârşitul secolului al XIV-lea (când noi încă ne băteam cu turcii) a reuşit să deturneze profund modul de gândire şi de înţelegere a realităţii, în detrimentul unei evoluţii spirituale fireşti a umanităţii, făcătura aceasta lăsând-o moştenire până în zilele noastre…

Este bine pentru un creştin în anul 2009 să vorbească la telefonul mobil? Să utilizeze calculatorul PC? Să aibă la discreţie vreo 50 de canale tv? Da, este bine, cu condiţia de bun simţ: să nu se piardă cu firea! Să nu-şi virtualizeze existenţa între pagina web, SMS şi telenovelă. Să nu abandoneze sensurile iniţiale ale existenţei sale creştine, aservindu-se total utilitarismului tehnologic. Pentru că demonii lui Emberson, acolo stau la pândă. În plăcerea de a ne cufunda în îmbierile tehnicii moderne, în diversitatea ei utilitară.

Prudenţa creştină ar fi trebuit să ne facă să anticipăm că după aproape patru decenii de supertehnologie din ale cărei beneficii ne-am înfruptat din plin, umbra lui Bacon de Verulam (satana însuşi) va bântui cu cea mai groaznică realizare a timpului: monitorizarea totală a persoanei. Interesant însă de văzut că cei ce aplică o asemenea metodă respectă un protocol psihologic special. Asocierea numărului 666 cu codul de bare transmite un anumit mesaj către omul necredincios de religie creştină. Puteau foarte bine să interpună acolo numărul 555 şi afacerea ar fi decurs tehnic absolut la fel. Cineva însă, a inserat însemnul fiarei ca să păstreze protocolul, să transmită mesajul că se împlinesc chiar acum profeţiile, să pregătească într-un anume fel pe “utilizator”. Oare câte combinaţii de semnale electromagnetice în ritm de 666 nu ne trec zilnic prin spaţiul pe care-l respirăm, când utilizăm un telefon mobil, când scriem un e-mail, când ascultăm o piesă muzicală sau o ştire la radio? A deranjat asta până acum pe cineva? Nu, pentru că încă nu se utilizase codul de pregătire psihologică.

Şi programul dispozitivelor RFID respectă un anumit protocol de pregătire psihologică. Există în lume deja un impresionant număr de persoane care au primit implantul. A fost o etapă. S-au analizat urmările, reacţiile psihologice? Unde programul are aderenţă, unde, nu?… Testare “de piaţă”? Testare, în vederea a ce? A ceea ce în mod real va însemna monitorizarea totală pentru omenire, pentru că ceea ce ştim până acum despre “cipuri” este pur şi simplu praf în ochi! Vom vedea de fapt ce rol au în acest moment “înspăimântătoarele” RFID. Problema monitorizării persoanei nu cred că s-ar referi numai la identificarea de la distanţă. În epoca în care dispozitivele NLS (Non Linear Analisys) pot sonda fiinţa umană până la nivel cromozomial, stau unii cu satelitul după noi să ne citească ID-ul din cip?!… Mi se pare o copilărească risipă de resurse pentru un guvern mondial care, desigur, gândeşte coerent în ceea ce ştie că are de făcut. O gândire globalistă coerentă ţine desigur cont de nevoile de monitorizare globală.

Monitorizarea fiinţei umane se face în mod obligatoriu în acelaşi timp cu monitorizarea mediului său de viaţă, a locaţiei, a accesului persoanei la bunuri, la resurse, la adăpost, la arme, la informaţie, la educaţie, la cultură, la religie, la tot ce înseamnă habitat social. Şi toate acestea împreună, dau persoanei importanţa care poate fi indicator pentru un sistem de monitorizare globală. Nu CNP-ul sau culoarea ochilor. Desigur CNP-ul este de interes la nivelul Secţiei de Poliţie de cartier…

V-aţi luat maşină cu GPS? Sau măcar un telefon cu hartă la purtător? Credeţi că o asemenea tehnologie ar fi ajuns pe piaţa liberă dacă în spatele ei nu ar fi apărut una mult mai performantă şi mai profundă în ceea ce priveşte localizarea şi nu numai? Ţinând cont de faptul că la începutul anilor 80 dispozitivele de biorezonanţă erau parte integrantă a tehnicii de zbor spaţial, ele apărând abia după 90 în anumite cabinete medicale, deci după aproximativ 10-15 ani, fiind de la sine înţeles că au fost înlocuite cu o tehnologie capabilă să scaneze sistemul cerebral cu o mult mai mare precizie, putem intui ce salt uriaş s-a realizat în domeniul biolocaţiei. De la localizări după amprenta termică până la scanarea în câmp electromagnetic de înaltă frecvenţă sau scanarea ultra şi infrasonică, noua tehnologie se pregăteşte desigur pentru aplicaţii totale în ceea ce ne priveşte. Scanarea nu se doreşte a fi una direcţionată, un studiu de caz, ci integrală, iar argumentele ei tehnice se bazează pe un management judicios al tuturor markerilor de natură informaţională. După cum se ştie deja bine, banalele dispozitive radar se bazează pe recepţionarea semnalului ecou care, procesat adecvat, poate furniza cu precizie informaţii despre poziţie şi viteză.

Pe de altă parte, faptul că fiecare structură materială din spaţiul ce ne înconjoară posedă o frecvenţă proprie de oscilaţie, oferă posibilităţi inepuizabile de sondare nu atât a poziţiei obiectelor cât mai ales a structurii lor interne. Dacă realitatea vibratorie a materiei moarte este astfel deschisă metodelor de sondare, imaginaţi-vă ce spectacol informaţional poate să ofere scanarea unui sistem viu. Şi să nu credeţi că cei care posedă o astfel de tehnologie ar rata cumva ocazia de a scana avansat şi integral fiinţa umană.

Un asemenea mod de scanare multiplă, integrală, vizează atât aspectele structurale cât şi cele funcţionale ale persoanei. Informaţia preluată va conţine astfel amprenta energetică reală care prin procesare avansată poate furniza întreaga paletă a aspectelor fiziologice, emoţionale, mentale, etc. Cu alte cuvinte, nu numai culoarea ochilor le va fi de interes ci întregul nostru profil psihofiziologic pe care îl vor analiza dimpreună cu tot ceea ce înseamnă habitatul obişnuit, grupul social căruia îi aparţinem, relaţiile sociale, aspiraţiile, performanţele şi eşecurile noastre, etc.

Cum poate fi realizată efectiv o asemenea monitorizare totală cu uşor iz SF? De la distanţă, pe neîntrebate. Fără cipuri şi biocipuri! Pentru că această nouă tehnologie a cuplat la ceva anume omenesc, ce nu poate fi ecranat în faţa dispozitivelor de sondare: undele cerebrale. Cu alte cuvinte, fiara se loghează direct pe creier şi află de acolo tot ce-i trebuie ca să ne poată manipula. Şi pentru asta nu are nevoie să ne dăm vreun consimţământ. Se pare că l-am şi dat deja cu toţii cândva.

S-ar putea spune astfel că dependenţa de utilitatea tehnologică ne-au vârât-o în minte punându-ne “semn în frunte”, iar tot ceea ce facem cu consimţământ deplin, manipulând tehnologia lumii acesteia, arată ca o întindere a braţului pentru a primi semnul şi acolo. Asta înseamnă că prin acceptarea “ofertei” tehnologice, prin utilizarea “brandului” am şi fost însemnaţi. Asta inseamnă că nu ne mai mişcăm în ceea ce ni se pare a fi spaţiul nostru privat, ci am adus fiara în viaţa noastră, împroprietărind-o prin vanitate şi dependenţă. Acum ea stă în locul nostru cândva creştin, iar noi pribegim în spaime, necredinţă şi necunoaştere – pecetea profundă a îndepărtării de Evanghelie, de învăţătura Sfinţilor Părinţi- căutând în zadar motive de îndreptăţire.

Scanarea, adevărata scanare se va face global, în “cavităţi rezonante” generate şi “parcelate” pentru întregul spectru de frecvenţe şi întregul set de energii la care dispozitivele de detecţie plasate pe sateliţi geostaţionari pot avea acces. În orice moment, în orice loc din lume, tot ceea ce reprezintă “eveniment energetic” va fi înregistrat, stocat şi evaluat într-o viziune monstruoasă de monitorizare globală a vieţii de pe Pământ. Va fi posibil astfel, ca orice gând care ne va trece prin minte să poată fi ascultat asemenea emisiunii unui post de radio…dacă ar fi să facem referire doar la banda de frecvenţă a undelor cerebrale!

Ce rost ar mai avea atunci dispozitivele RFID? Eu cred că sunt utilizate exact pentru calibrarea sistemului global. Confruntarea informaţiei privitoare la un eveniment utilizând două căi diferite de preluare a datelor este o practică uzuală în experimentul ştiinţific respectabil…După finalizarea “probelor” se va face linişte şi fiara va începe să-şi între în “drepturi”!

Ce este de făcut? Cum ar putea fi contracarat un astfel de monstru tehnologic? Ştiinţa de pildă ne poate arăta exact ce anume înseamnă o determinare rezolutivă. Ea explică în ce condiţii o măsurătoare poate fi perturbată sau nu de fenomene colaterale. În cazul concret al determinărilor de natură energetică realizate direct pe fiinţa umană, există o multitudine de fenomene secundare care trebuie filtrate în scopul separării semnalului util de “zgomotul” de fond.

Cei familiarizaţi cu elementele de energetică a biocâmpului uman ştiu că există echipamente specializate care utilizează tehnologia de biofeedback, cu ajutorul cărora se pot separa cu mare precizie frcvenţele biocâmpului pe toate zonele funcţionale ale fiinţei umane. Spectaculos pentru un asemenea echipament este faptul că, prin construcţie ne poate oferi posibilitatea să determinăm o frecvenţă specială care are legătură cu o energie specială, aceea responsabilă de activitatea spiritual-religioasă. Cei interesaţi de experimentări complexe în această direcţie vor afla un adevăr de o deosebită importanţă pentru îngrijorările legate de monitorizarea totală. Anume, că pe măsură ce această energie specială creşte corespunzător în frecvenţă, rezolutivitatea oricărei determinări pe celelalte frecvenţe este puternic diminuată. Mai clar spus, comportamentul religios autentic are ca efect creşterea frecvenţei corelative transcendenţei, şi diminuarea oricăror posibilităţi de sondare de la distanţă a fiinţei umane! Adică ştiinţa, în latura aplicabilităţii ei pozitive ne oferă antidotul la monitorizarea totala: întoarcerea la Scripturi, la Pateric, la normalitatea unei vieţi duhovniceşti autentice. În această firească stare de manifestare creştină, orice sistem global de monitorizare, căutându-vă, va găsi doar un nimb transparent în care ultrasofisticatele echipamente de sondare nu vor putea “citi” decât frecvenţa înaltă a unei transformări spirituale reale.

V-aţi întrebat oare de ce anume sunt promovate în lume cu atâta neruşinată insistenţă pornografia şi comportamentele sexuale deviante? De ce anume omul modern nu mai are alt scop în sine decât îmbogăţirea? De ce adevărate industrii pentru obţinerea plăcerii proliferează în detrimentul dezvoltării normale, morale a societăţii umane?… Putem vorbi aici de faze de program, de etape de pregătire pentru o monitorizare totală, având în vedere că tocmai inducerea acestui background de frecvenţă joasă poate asigura rezolutivitate maximă maşinăriei demonice.

Realitatea aceasta ar trebui să preocupe intens Biserica. Fenomenul despre care incercăm să vorbim nu mai este unul sporadic. El capătă dimensiuni globale şi pentru contracararea lui, Biserica trebuie să se adapteze cu multă abilitate şi înţelepciune vremurilor alerte. De pildă, iniţierea unui studiu care să determine concret nivelul de înduhovnicire a poporului păstorit, ar fi deosebit de util Bisericii pentru confirmarea şi legitimarea comportamentului creştin autentic. Generalizarea unui asemenea studiu la nivel european ar putea furniza o informaţie inexistentă azi în grila de evaluare a naţiunilor EU. Indicatorul general de religiozitate socială ar putea deci, la nivel european şi global să reaşeze priorităţile dezvoltării durabile, ţinându-se cont de adevăratele performanţe realizate de către naţiuni şi popoare, vădind prin acestea, zonele de siguranţă şi încredere, zonele de stabilitate şi de deferenţă comunitară. În acest fel concret, Biserica şi-ar putea aduce o contribuţie necesară la restaurarea ordinii spirituale în lume, ar putea milita nemijlocit la contracararea unui sistem poliţienesc global de urmărire a persoanei, slujind lui Dumnezeu şi oamenilor.

Ce ar mai fi de spus ?… Ar trebui să ne reevaluăm comportamentul creştin. Să readucem în viaţa noastră starea de normalitate, firescul convieţuirii comunionale, sensul şi forţa rugăciunii. Pentru că asta ne lipseşte tuturor într-o măsură atât de mare ! Să ne temem de monitorizările veacului ? Nu ! Să nădăjduim cu toată măsura în Dumnezeu ! Cel ce toate le ţine şi toate le plineşte!

*Dumitru Grigore este inginer fizician, membru titular al Comisiei de Ciberneticã a Academiei Române. Din 2001 este licentiat in teologie. Actualmente este preot in Eparhia Argesului si Muscelului.

Sursă: Altermedia

27 Responses
  1. Alin :

    Date: April 8, 2009 @ 2:03 pm

    Interesant articolul, dar nu are nici o legatura nici cu certificarea dumnealui ca inginer fizician si nici ca preot ortodox.

    Bibliografia la care se face trimitere in introducere tine de domeniul antroposofiei care are legatura cu teologia ortodoxa cat are si filosofia MISA.

    In ceea ce priveste biorezonanta in domeniul caruia dumnealui se pare ca activeaza, nu se incadreaza nicidecum in stiintele exacte ci tine mai degraba de aceeasi sfera a paranormalului care incearca sa se acrediteze ca stiinta, a practicilor “bioenergietice”, foarte familiare si indragite de miscarile de tip “New Age”.

    Problematica prezentei nr. “666” in codul de bare nu are sens sa fie discutata, tehnologic vorbind nu are nici un sens, omeneste vorbind e o chestiune de convingeri si din pacate cei care au aceasta convingere n-au demonstrat niciodata ca este una cu semnificatie practica, nefiind insotita de abtinerea de a “gusta” din produsele cu “marca diavolului” ceea ce indica de ce nu, si spre un soi de ipocrizie ridicata dupa cum vedem in ziua de azi, la rang de spiritualitate si gandire profunda.

    Nu mai putin nastrusnica este si propunerea autorului articolului:

    “Biserica trebuie să se adapteze cu multă abilitate şi înţelepciune vremurilor alerte. De pildă, iniţierea unui studiu care să determine concret nivelul de înduhovnicire a poporului păstorit, ar fi deosebit de util Bisericii pentru confirmarea şi legitimarea comportamentului creştin autentic.”

    Cum vede dumnealui posibil realizarea acestui lucru?

    Desigur, prin scanare cu aparatura de biorezonanta care, de ce nu, ar trebui sa nu lipseasca din nici o biserica pentru ca preotul sa poata avea o imagine reala, “stiintifica” asupra nivelului spiritual real al credinciosului si astfel cei nevrednici sa fie opriti la timp si perfect justificat stiintific prin acest “poligraf bioenergetic” de la Sf. Impartasanie.

    Lasand gluma la o parte (desi partizanii “biorezonantei” sunt sigur ca n-ar considera-o ca atare), dupa infiltrarea in teologia neo-“ortodoxa” a viziunilor protestante asuprea Apocalipsei “tehnologice” (vezi Mircea Vlad citand din fanteziile lui Texe Marrs, s.a.) asistam mai nou si la justificarea acestor perspective care vine din zona “New Age”, miscare care incearca sa se legimiteze ca stiinta si care probabil si reuseste pentru cei care nu ii cunosc radacinile.

    N-ar fi deloc de mirare daca aceasta perspectiva ar fi insustita (nu pentru prima data) fara discernamant si cu entuziasm naiv de catre ortodocsii nostri, partizani ai apocalipsei tehno-biometrice.

    In mod sigur o vom regasi curand pe site -urile de “specialitate” in a induce si genera entuziasm de genul descris mai sus, gen “Apologeticum blog”, “Rasboiu”, “VR”, “refuzimplant” etc.

  2. kslcatalin :

    Date: April 8, 2009 @ 2:47 pm

    Citim in articolul dvs.:
    “V-aţi întrebat oare de ce anume sunt promovate în lume cu atâta neruşinată insistenţă pornografia şi comportamentele sexuale deviante? De ce anume omul modern nu mai are alt scop în sine decât îmbogăţirea? De ce adevărate industrii pentru obţinerea plăcerii proliferează în detrimentul dezvoltării normale, morale a societăţii umane?…”

    …Si citim si raspunsul, tocmai fiindca unii (chiar preoti, se vede) sustin ca: „În acest fel concret, Biserica şi-ar putea aduce o contribuţie necesară la restaurarea ordinii spirituale în lume, ar putea milita nemijlocit la contracararea unui sistem poliţienesc global de urmărire a persoanei”.

    Vedeti greseala sfaturilor Dvs.?
    Daca Biserica se lupta cu buletinele (prezentand o ortodxie apocaliptica, dupa scenariile unor lucrari 100% ateiste, ca sa nu zic sataniste) in loc sa atraga tineretul, aşa cum, (şi doar Dumnezeu mai stie cum, ca azi nu mai intelegi nimic) inaintasii nostri au reuşit, atunci, eventual, va reusi probabil (desi prea putin probabil) ca monitorizarea unui Stat politienesc sa fie infranta, dar cui pasa acum, in acelasi mod, de „monitorizarea” celui rau? Vor veni generatii noi, ateiste, pe care astazi, noi cei sfinti (cateva sute) le neglijam cu emfaza. Ele vor avea metode mult mai inteligente… si iar ne luptam, grabind apocalipsa.

    Alti tineri, in alte vremuri, au avut parte de impartasirea unei credinte plina de libertate si bucurie, frumoasa, incantatorare si curata. Mersul la Sfanta Liturghie alaturi de cei dragi, in cele mai frumoase vesminte, caldura si sfatul din glasul parintelui care-i pastorea (reanalizati-va acum, tonul si natura mesajului!), perspectiva optimista si dragostea care emana din purtarea sa (chiar si pentru cei ce ne fac rau) nu faceau decat sa ii tina aproape de Lumina. Aceasta este chemarea la lupta! Aceasta naste mucenici!

    Sa ne dorim monitorizarea lui Dumnezeu si sa nu ne dorim libertate (s-a mai strigat asta si s-au referit la libertinaj) si drepturi nou inventate, precum cel la „propria” identitate.

    Tineti minte odata! Identitatea noastra este Hristos, care nu i-a rasculat pe ucenicii sai impotriva conducerii lumesti (asa cum se asteptau toti).
    A fost rastignit…, dar nu pentru comiterea acestei greseli, ci pentru demnitatea si Invierea crestineasca. Exact ceea ce ne lipseste astazi.
    „Dati Cezarului, ce-i al Cezarului!”… Stiu, dar, a fost rastignit… de ce am face si noi asta? Sa iesim cat mai putem, in strada, ca sa nu ajungem sa fim rastigniti!
    Lacasuri Ortodoxe incearca sa va ureze sincer, cu aceasta ocazie (Dvs si administratorului acestui site): O Sfanta Inviere, adevarata, in suflete, de Sfintele Pasti! La multi ani! (KSLCatalin)

  3. Mircea Puscasu :

    Date: April 8, 2009 @ 10:07 pm

    Asa, asa
    Alin, KSLCa

    Aratati-va fata de agenti dezinformatori…

    Muscati, denigrati, ironizati…

    Ksl de ce nu dai drumul la comentarii pe site-ul tau si comentezi pe aici?

    Alin tu ai fost desemnat sa te ocupi cu dezinformarea pe blog la Laurentiu Dumitru ?

    Rusineeeeeeeeeeee!

  4. Marian R :

    Date: April 9, 2009 @ 12:33 am

    kslcatalin

    Cu tot respectul , noi care luptam impotriva buletinelor, nu vrem sa prezentam o ortododoxie apocaliptica(din pacate aceasta afirmatie a dvs arata ca cunoasteti foarte putin din argumentele celor care sunt contra cipurilor), ci impotriva pierderii libertatii.Nu trebuie sa ai prea multa viziune duhoviceasca ca sa-ti dai seama ca in lumea asta ,prin hotararile care se iau,se urmareste din ce in ce mai mult ingradirea libertatii pe toate caile, de la pasapoarte si buletine,la imprumuturi financiare (vezi FMI)inutile, care au ca scop nu numai pierderea libertatii cetateanului dar si indatorarea pe termen nelimitat a statelor(vezi concluzia G 20).Despre acest lucru vorbesc si specialistii in economie(vezi comentariile acide al lui Ilie Serbanescu, Violeta Ciurel,Cristian Dogaru etc)vezi in link-ul de la final, de ex, la ce concluzie ajunge economistul repectiv , culmea nefiind un articol religios.. Tocmai ptr.libertate si credinta au luptat sfintii din inchisorile comuniste . Libertatea de care vb (,,Alti tineri, in alte vremuri, au avut parte de impartasirea unei credinte plina de libertate si bucurie, frumoasa, incantatorare si curata”)nu s castigat doar cu poezie ci si cu impotrivirea concreta . Adica nu cred ca astazi puteati vb ,cum am citat mai sus , daca in 1989 tinerii de atunci nu se impotriveau regimului comunist pana la moarte.Adica, sa fiu clar , nu trebuie sa ne impotrivim cu violenta (in contextul actual)dar nici nu trebuie sa stau sa vad cum un criminal da tarcoale familiei mele, si eu sa stau cu mainile in san si sa spun ca pana nu se intampla o crima, nu fac nimic.Din lipsa de timp , ma opresc aici
    http://www.baniinostri.ro/Banii-si-statul/Big-Brother-mai-scoate-5-trilioane-din-palarie-Cine-achita-nota-in-final—a1256.html

  5. Vali :

    Date: April 9, 2009 @ 8:32 am

    Citeam pe un site, rasfoind in cautare de articole ortodoxe…, despre amintirile unui adult legate de Postul Pastelui – in copilarie, preotul ii invata pe toti in sat Prohodul si cantari pascale, urmand ca sa le cante cu totii in Biserica. Spunea ca si acum ii tremura inima de emotie cand se gandeste la Denii si la Inviere, pe baza acelor amintiri.
    Asa ca…, noi ce amintiri le lasam copiilor si tinerilor? Amintirea “luptelor” cu cipul si cu manipularea globala? Din contra, un tanar care, incepator in ale credintei fiind (si, intr-un fel, toti suntem incepatori), intra pe siteuri din acestea, “luptatoare”, care au o sabie parca indreptata chiar si asupra vizitatorilor lor…, ramane cu un gust f amar si cu o stare de confuzie. Nu vorbesc ca sa vorbesc, teoretizand, ci concret, am discutat pe tema asta cu mai multi studenti…, care si-au exprimat nedumerirea: ce fel de liniste sufleteasca ne poate aduce noua o informatie care se vrea buna, de informare ca… raul e mai puternic aproape, decat binele… Ca Satana si-a intins aripile negre asupra lumii si crestinii abia mai pot respira, cronometrati probabil si la bataile inimii…?
    De ce sa nu le vorbim sau prezentăm acestor tineri, copiilor si oricui doreste sa aprofundeze trairea religioasa, despre increderea in Pronia Divina, care e deasupra oricarui mecanism de orice fel, nu prin apel la “aure bioenergetice” si alte alea necrestine, ci cu incredere in posibilitatea primirii harului divin necreat! Si nu cu gandul ca dupa colt pandesc zeci de demoni sau ochi microscopici ai nu stiu cui… caci, sa fim seriosi, diavolul nu a dormit nici in secolele anterioare, chiar daca nu avea… sateliti adjuvanti! De ce sa nu ne gandim mai mult la ingerul pazitor, la Sfinti, la Maica Domnului, la Dumnezeu!
    Ma bucur ca exista totusi printre noi si crestini care au sesizat pericolul acestei prezentari demoniace a realitatii, care se face tocmai pe siteuri… vai! numite ortodoxe si care sunt cumva intr-o retea, dupa informatiile pe care le contin (diferenta fiind ca unele iti aproba comentariile, altele nu…), deci ma bucur cand citesc comentariile lui Alin, KSL si… sper ca or mai fi si altii, ca sa nu ma ia de-a dreptul durerea de cap!
    Din fericire, nu toate siteurile ortodoxe s-au polarizat spre o asemenea prezentare distorsionata a lumii in care traim (mai mult sau mai putin argumentata)! Mai am pe unde naviga, incat sa primesc si un gand bun…!
    Ceea ce va doresc si dvs si comentatorilor, gand bun inaintea Sfintelor Pasti!

  6. Mircea Puscasu :

    Date: April 9, 2009 @ 1:55 pm

    Vali,

    realitatea este dura, de ce ti-e frica de “tulburare”, nu putem sa ne bagam capul in nisip si sa ne prefacem ca nu vedem gravitatea evenimentelor. Parintii duhovnicesti vorbesc de “nelinistea cea buna” ca o forma de trezvie duhovniceasca.
    Deci atentie maxima cu rugaciune neincetata celor dispusi, sau “somn usor” celor cenu sunt.

  7. Vali :

    Date: April 9, 2009 @ 3:19 pm

    Dlui Mircea (si celorlalti vizitatori, bineinteles…)

    Am bagat capul adanc in nisip…, doar ca nu judec pe altii. Normal, mi-a ramas putin nisip in ochi, mai am unele barne pe care nu le pot zari din cauza paielor care imi sar in ochi la altii.
    Iar acolo, in nisip, am cautat nu sa scap de tulburare cu o falsa liniste, caci atunci ce rost ar avea toate… Nu falsitate si liniste aparenta ne trebuie… Ci, din contra, dincolo de cele care se petrec mai putin bine in lume, am cautat, caut, si iar caut, perla aceea ascunsa in scoica, pe Domnul nostru Iisus Hristos care e viu si lucreaza prin oameni, in lume, indiferent de orice masinatiune umana sau diabolica (sau si, si).
    Asa ca…, nu sunt caldicei aceia care Il cauta pe Hristos si nu se incurca in a se speria de diavol,ci poate tocmai aceia care se impiedica in frica lor… sau in frica propusa de altii, cand nu e cazul.
    Asta asa, ca sa filozofam putin, cat se poate.
    Doamne ajuta-ne sa Te gasim pe Tine, acea perla, ascunsa in inimile noastre – si n-au decat sa stea altii sa se uite la noi cum Te gasim, cum ne umplem de har! Ba chiar ii invitam sa se uite, ce avem de pierdut sau de ascuns?
    Dar nu cu false argumente si citate din “Francis Paul Emberson, head of Anthro-Tech in Suisse Romande”, nu asa Il gasim pe Hristos.
    Doamne ajuta!

  8. kslcatalin :

    Date: April 9, 2009 @ 3:45 pm

    Nu m-am putut abtine sa pierd ocazia, pentru care va multumesc, si trebuia sa va raspund, dle. Mircea Puscasu, fiindca inca, sper ca mai avem voie sa glumim si pe alte siteuri.

    Am vazut mai sus iesirea Dvs (destul de nervoasa si , ca atare, dura), parandu-mi rau ulterior ca v-am ispitit. Intentia era alta, numai ca vad, tineti cu tot dinadinsul sa se simta lumea panicata. In cazul in care cineva isi permite sa nu corespunda tiparului instituit de Dvs si de alti cativa insi ingroziti de cipuri si alte-astea, ar trebui (si sfatul este crestinesc, de la Sfintii Parinti) sa va reanalizati, multumind lui Dumnezeu ca, cine stie, poate va da un sfat bun, prin noi:

    „Aratati-va fata de agenti dezinformatori…” “Ksl de ce nu dai drumul la comentarii pe site-ul tau si comentezi pe aici?”

    Am venit cu vorba buna, special, pentru ca toti cei ce vor intra asa, pe astfel de articole menite sa agite spiritele, sa inteleaga ca nu vor avea sanse sa dovedeasca lupta mesajelor, din cauza unor paznici ai netului (care dau mesaje in nestire, din dorinta de a ramane deasupra celorlalti – de parca aceasta ordine ar conta la Judecata), dar in acelasi timp sa inteleaga ca nu Dvs reprezentati poporul, asa cum se vehiculeaza peste tot. Oamenii cu bun simt nu scriu. Dupa cum se vad comentariile pe alte siteuri, aici este vorba de o lupta a nesimtirii cu bunul simt. Ar trebui ca bunul simt sa se transforme in nesimtirepentru ca scorul comentariilor sa fie convenabil? Nici vorba, fiindca omul cu bun simt isi duce Crucea linistit. Oricum, e evident ca majoritatea adevarata nu se joaca dand mesaje pe net (chiar si eu acum, trebuie sa fug iar la slujba, ca stiti in ce mare post suntem…).

    Dezinformarea tine exact de acest cerberism. Nu cred ca asa trebuie sa fie un crestin-ortodox, un dictator. Exact la asta ma si refeream in comentariul postat mai sus.

    Va repet, dar va trebui sa intelegeti odata, fiindca nu este normal sa vi se explice de prea multe ori si sa nu intelegeti: Hristos este doar bunatate, bun-simt, smerenie, ascultare, frumos, bucurie… Daca dvs. credeti ca este altfel, ca este un hristos care a venit in lume sa organizeze grupari extremiste (vedeti Sfintii Apostoli), care sa dea cu batele in Patriarhi, in conducerea vremii (si nu a facut-o nici macar personal), sa caute justificari in fraze „descoperite” dupa modelul sectar al citirii Bibliei, sa extermine catolicii, musulmanii… etc, etc va aflati in slujba altui hristos – cu siguranta nu cel din Icoana Ortodoxa. Convertirea, daca asta urmariti – si sper ca nu uciderea catolicului sau a musulmanului, sau a altora – se face de buna voie, de placere, de drag, de bine. Unde o fi placerea in ceea ce expuneti Dvs? Unde o fi frumosul?
    Frica este pacat. Este rod al necredintei. Aveti curaj, adunati armata lui Hristos (oastea, sau cum oti vrea sa-i ziceti – desi ea exista si se numeste Biserica, dar nu va place), si reeducati-o sa fie buna, blanda, cu pace si smerita. O armata a bucuriei mucenicesti. Mucenicii nu plangeau in arene, fiindca nu ei sufereau acolo. Ei erau deja la masa cu Hristos.
    Si, imi amintesc de un obicei deosebit, pe care, cu familia, il respectam de mai multi ani: in zilele dedicate sarbatorii Sfintei Invieri, sa pastrati un loc in capul mesei si sa il dedicati lui Hristos. Se face si o rugaciune frumoasa in acest sens, pentru a-L chema pe Hristos cu noi la masa. Toate felurile de mancare (ca-s unul, doua sau trei – dupa puterea fiecaruia) se perinda si pe la acel loc al mesei (si se aseaza efectic pe masa). Este un loc de cinste, cu o candela aprinsa. Iar cand toate se strang, masa fiind incheiata, se vor lua vasele pline (ale lui Hristos) si se impart unui sarman. Sarmanul-Hristos. Veti vedea, cat de frumos este sa stai la masa cu Hristos. Si ce Duh…
    Spunea, de curand un episcop catolic, intr-o scrisoare destinata „agitatorilor catolici”, ca stim ca sunt si acolo, ca peste tot, fel si fel de oameni: “Când mă gândesc la vremea tinereţii mele, am impresia de a fi trăit într-o altă lume.
    „Ce distanţă observ între Biserica speranţei mele şi cea a experienţei mele! Schimbările cele mai profunde sunt in ordinea din suflete şi din mentalitate, mai mult decât in materie şi tehnica. Cuvântul „provocare” este, poate, unul dintre cele mai actuale, exprimând teama celor care se simt ameninţaţi. În mod paradoxal, omului modern îi lipseşte pofta pentru un viitor care, totuşi, este din ce în ce mai mult în mâinile sale. Sfântul Petru spunea că misiunea creştinului este să arate celorlalţi SPERANTA (1 Petru 3,15). Dar noi vorbim mai mult degeaba despre acest lucru, astfel că rugăciunea stăruitoare ar rămâne singura sursă de bază prin care putem face să izvorască apa vie a speranţei.
    Cum se face insa că atâţia creştini, pretinzând că sunt exigenţi, sunt atât de nedrepţi cu Biserica? Vorbesc despre ea la trecut şi atunci speranţa dispare. Prin supoziţiile noastre, prin sectarismul nostru, am înlănţuit pe Mama noastră, Sfânta Biserică, am devenit gardieni trişti şi feroce care o împiedică să „treacă în Macedonia” (Faptele Apostolilor 16,9), să vestească Evanghelia, să ajute omul şi să treacă cu bucurie peste momentele dificile ale oamenilor şi culturilor. „ – se incheie citatul.

    Splendide cuvinte, iar acest Roger Etchegaray este un mare prieten al Ortodoxiei, stim din intalnirile si actiunile pe care le-a intreprins alaturi de vrednicul de pomenire Patriarh Alexei al Rusiei si nu numai.

    Si as adauga tot cateva citate folositoare (v-am zis ca nu ma pot stapani!):
    „Îndrazniţi să credeţi în biserică! Numai ca, creştinul se va simţi jenat în Biserică dacă o ia ca pe ceva „de-a gata”. Dacă nu încearcă să intre în ritmul Bisericii, el se va simţi fie plutind peste, fie INGRADIT. Creştinul nu este un om care transhumează, care se depărtează de ea în timpul iernii pentru ca apoi, primăvara, să revină lângă ea. Creştinul este un om al tuturor anotimpurilor, care se întrepătrunde în spaţiul şi timpul Bisericii. Niciun loc, nicio epocă nu epuizează viaţa Bisericii şi fiecare dintre noi trebuie să trăim „ziua de astăzi a lui Dumnezeu” (Robert Schutz)

    „Să iubim Biserica, această turmă imensă, în care fiecare oiţă are lâna însemnată cu fierul înroşit de iubirea lui Dumnezeu. Doar un adevărat credincios poate iubi Biserica. Ea are nevoie să fie iubită mai mult decât să fie reformată, căci nu există reformă adevărată decât prin iubire: putem face Biserica să plângă, dar să nu o renegăm!”
    „Nu aş putea trăi nici cinci minute în afara Bisericii”, spunea Bernanos, „şi, dacă m-ar goni, aş intra înapoi imediat, în picioarele goale, în cămaşă”.
    Asa incat, pot concluziona, exact cu spiritul acela de gluma, la care ma refeream in prima propozitie:

    Aveti dreptate, „trebuie sa scoateti capul din nisip”, numai ca, dupa aceea, ce faceti cu nispul ramas in ochi? (admin. http://www.LacasuriOrtodoxe.ro) KSLCatalin

  9. Marian R :

    Date: April 9, 2009 @ 3:58 pm

    Vali,
    Din cauza acestei atitudini au venit dictatorii (Stalin etc)la putere, adica a fost suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic(citand pe cineva).
    Concret , dupa logica pe care o propui, nu trebuie sa avem legi impotriva criminalilor si a hotilor , ca sa nu-i judecam.Rezultatul ; instaurarea haosului.
    O sa stam mult si bine sa vorbim cu cuvinte cat mai frumoase de smerenie , de rugaciune etc( fara a diminua importanta lor) si o sa ne trezim ca nu poti sta in casa alaturi de familia ta , si , fie cati place sau nu, trebuie sa-l mai accepti pe un strain.
    Crestinul este chemat sa aibe si o atitudine civica, sa fie comunitar si nu sa aibe o atitudine indiferenta fata de problemele cetatii.
    Ce ai vrea sa faca un director in fata unui angajat care pericliteaza siguranta unei firme si implicit a angajatilor? Sa nu-l judece si sa-l tina in continuare, periclitand siguranta angajatilor sau sa-l dea jos?
    Atentie capul in nisip bagat nu implica o smerenie , ci o fuga de responsabilitate.
    Fara suparare

  10. Vali :

    Date: April 9, 2009 @ 8:03 pm

    Marian,
    Si tu ce propui, sa ne aliem si sa “dam jos” puterea care nu ne convine, ca ni se pare noua ca nu-i buna?
    Sau sa ne lasam dominati de idei negativiste, fara sa mai avem timp de cele frumoase?
    Personal, cred ca e SUFICIENT sa cauti sa fii in acord cat mai mult cu voia lui Dumnezeu, pentru ca El Insusi va gasi o cale sa faca dreptate. Iar daca pe unde esti constati nereguli, nedreptati, normal ca e bine si sa iei atitudine, asta fac si eu… (chiar si acum, dand comenturi, in loc sa… fac altceva…), dar depinde cum o faci, sa nu ranesti, sa nu faci mai rau si verificand sa nu fi interpretat gresit pe altul.
    Si n-am zis ca am capul bagat in nisip. Pentru ca a te adanci in propria inima, in speranta intalnirii cu Dumnezeu nu e in niciun caz o vorba-n vant. Daca nu te intereseaza un asemenea subiect sau o asemenea “aventura” interioara, chiar ca nu-i ok…
    In fine, nici eu nu vreau sa produc suparare, nu postez ca sa fac “valuri” filozofice sau religioase, ci doar sa-mi exprim dezamagirea ca nu totul e ce pare a fi (nu-i suficient sa iti pui emblema de ortodox ca sa si fii in realitate).
    Cat despre coment KSL, super ok, numai ca, nu stiu ce le faci, de iti raspund mai toti (din cate am vazut eu) cu lovituri de … floreta!

  11. Ionut :

    Date: April 9, 2009 @ 10:04 pm

    Mai baieti, acest blog neofascist si comunist se pare ca ramane fidel site-urilor extremiste si depresive, de tip razbointrucuvant, aologeticum, roncea,tarziu si toti acesti crestini nu crestini. Voi aveti nevoie de un pic de pauza ca altfel veti ajunge sa va internati la spitalul 9 precum fratele Savatie Bastovoi, pe care internetul l-a “epuizat.” Vine Pastele, mai iestiti si voi din casa si mai mergeti la slujbe. E pacat mai Laurentiu sa pierzi vremea ta si a mea cu aceste articole fortate. Lasa asta pe seama altora, caci stilul tau e frectie la picior de lemn.
    Oricum e de apreciat ca macar tu postezi toate opiniile, un exemplu de urmat pentru fratii tai.

  12. laurentiu :

    Date: April 9, 2009 @ 10:58 pm

    @ ionut
    Stai calm, frate, eu unul iau pauza curand, cum bine zici tu, pt rugaciune.
    Asta nu e un blog neofascist si nici comunist, n-am nici in clin, nici in maneca, nici in litera, nici in duh -cu cele doua ideologii. Oricum, m-as bucura sa nu mai pierzi vremea pe aici, daca tot ai mahnirea asta. Fa un efort si evita blogul, si vei avea pace.
    Intrebarea e cu ce inima te rogi tu stiind ca ai spus cuvinte grele, neadevarate si jignitoare la adresa unui frate pe care nu-l cunosti. Oricum, daca mai treci pe aici, cereti si iertare, poate vrei totusi sa te impartasesti de Pasti.

    L.

  13. Gabriela Marin :

    Date: April 10, 2009 @ 12:44 am

    Ma bucur ca exista acest blog, si-ti multumesc Laurentiu ca depui acest efort sa arati si alta fata a ortodoxiei, nu numai cea de lingai pe langa pulpa puterii , oricare-ar fi ea. Biserica ortodoxa ar putea face mult bine pentru insanatosirea spirituala a poporului asta, pentru ca ea stie calea. Se pare ca undeva sus nu se doreste asta. Si atunci apar frustrati acoliti sistemului ca Alin & Co gata sa distruga si ce incearca altii sa faca. Iti multumesc parinte, ca altfel mi-ar fi rusine ca sunt crestin ortodox. Bunicul meu a fost preot si a fost inchis la canal pentru credinta lui, strabunicul meu a ctitorit cateva biserici in Arges, dar mie mi se face din ce in ce mai sila de Biserica Ortodoxa. Nu imi e sila de credinta ortodoxa, ci doar de institutia corupta care lasa poporul asta in bataia de joc a puterilor lumesti…

  14. Mihai Petrea :

    Date: April 10, 2009 @ 8:28 am

    Bine v-am regasit….vad ca lumea este la fel de activa pe acest blog. Felicitari lui Laurentiu, pentru ca a creat aceasta punte intre noi, inlesnind comunicarea, chiar daca pe la mijlocul ei ne mai “ciocnim”.Asta este, nu mergem toti in aceeasi directie, sau cu aceeasi viteza. In alta ordine de idei eu sunt FERICIT. Sunt fericit ca vin Sfintele Sarbatori de Paste si in comparatie cu alti ani, am si bani si timp sa le petrec alaturi de familia mea minunata. In alti ani, ori ne lipseau banii, ori datorita serviciului, eram plecat din tara….urate sarbatori. Acum stiu, ma ve-ti acuza, spunand ca nu asta inseamna Pastele…..asa este, aveti dreptate, dar……trebuie sa poti avea grija si de trup, nu doar de suflet. Anul acesta sunt fericit ca pot avea grija de amandoua. Eu incerc de ceva vreme sa ma apropii de Dumnezeu, dar nu prea stiu cum sa o fac….cu adevarat. Am inceput sa merg la biserica, pe la manastiri, dar in afara de liniste, nu L-am gasit pe El. Stiu ca eu sunt de vina, dar nici nu stiu cum sa fac, sau ce. Sunt si un spirit mai liber, si nu prea accept nici un fel de constrangeri personale.Sunt si mai ancorat in vremurile actuale, si atunci cand stau de vorba cu cate un preot, si incepe cu aceleasi stereotipuri si tot felul de expresii si cuvinte inventate acum 2000 de ani…..m-a pierdut. Pe urma imi este ciuda ca este asa, dar nu stiu cum sa fac sa imi gasesc si eu calea mea. Adevarul este ca am destule exemple de catre biserica, care ma fac sa o disociez de Dumnezeu. Mi s-au facut “avansuri” pe la manastiri, alte cunostinte de ale mele au patit la fel…..Sau cum imi poate explica cineva, cum de la spovedanie, preotul le intreaba pe femei, daca au intrat in sex-shopuri, apoi daca au intrat, le intreba daca au cumparat ceva de acolo….ce au cumparat….si daca si cum au folosit…(no comment).Asta se intampla la manastirea Bucium. Eu nu pot sa cred ca asta este calea catre Dumnezeu, mersul la o astfel de biserica, sau la astfel de slujitori ai ei.De aceea mai intreb inca o data, cum ma pot apropia de Dumnezeu, dar in acelasi timp sa si traiesc, asa cum imi place si cum ma simt eu bine. Nu vreau nici sa traiesc o viata plina de oprelisti si reguli stricte….in care sa merg saptamanal la biserica, doar pentru a mi se reaminti ce mi se interzice sa fac. Poate ma lumineaza cineva si pe mine.Va salut pe toti, si sa avem sarbatorile pe care le meritam, fiecare.

  15. Alin :

    Date: April 10, 2009 @ 9:53 am

    Ionut, chestia cu comentariile este o diferenta esentiala as putea zice, chiar daca continutul unor articole ti se pare identic.

    Daca nu crezi, incearca sa comentezi pe “apologeticum” sau “rasboiul” sau “savatie” ceva care intra mai adanc in miezul problemei si ai sa vezi cat de mare e diferenta de care vorbeam mai sus.
    De renumitu’ nostru jurnalist “VR” nu mai vorbim. :))

    Gabriela,

    cu atitudinea si gandirea ta “ortodoxa” sunt curios cat ai sa mai faci parte efectiv din Biserica Ortodoxa Romana si nu m-as mira deloc sa aud ca “de facto” esti cu un picior afara.

    Pentru ca simtomele sunt destul de grave pentru sanatatea ta spirituala.

  16. Alin :

    Date: April 10, 2009 @ 10:09 am

    Mihai,

    In ziua de azi, chiar daca Biserica este vizibila ca institutie publica si accesibila la modul fizic, spiritual vorbind nu de putine ori chiar si cei care au o anumita evlavie se gasesc totusi in imposibilitatea de a intra in ea, ca sa nu mai vorbim de cei care se cred in ea si totusi sunt pe dinafara.

    Dar ca sa ramanem la cazul tau si la prima parte din ce spuneam mai sus, este o paralela cu cazul Mariei Egipteanca care cred ca il cunosti.

    Avand o anumita evlavie amestecata cu curiozitate dar neparasind pacatul prin pocainta profunda, s-a gasit in imposibilitatea de a intra in biserica desi fizic vorbind a facut toate eforturile posibile pentru a intra acolo.

    Abia cand s-a smerit in primul rand, renuntand mai intai de toate la trufia care o facea sa creada ca e indreptatita de a gusta din cele sfinte doar pentru ca putea ajunge fizic la ele, a putut cu adevarat sa se impartaseasca de ele.

    Iar asta a facut-o “semnand” lui Dumnezeu un “check” in alb prin fagaduinta de a merge oriunde va fi trimisa si a implini orice i se va cere, deci o renuntare totala.

    Si Dumnezeu a rasplatit-o din plin pentru aceasta hotarare intarita zi de zi pe parcursul celor 17 ani in care s-a luptat cu ispitele in pustie, pentru cei 17 ani de pacate.

    Mai mult nu cred ca trebuie sa-ti spun, pilda cred ca este destul de evidenta si este raspunsul pe care il cauti.

    O data ce interior lucrurile se vor schimba vei gasi si un duhovnic (nu neaparat in manastire) care sa te ajute sa ajungi mai aproape de Dumnezeu.

    Insa nu uita, duhovnicul este doar un martor, iar duhovnicia pe care o cauti si singura in stare sa te satisfaca vine din interior, avand ca izvor pocainta si smerenia autentica.

    Din pacate multi dintre cucernicii nostri ortodocsi confunda in ziua de azi duhovnicul cu un soi de guru infailibil moral si teologic, de aici si tulburarile recente.

    Chestia cu “spirit liber” si altele asemenea chiar daca la ora actuala ti se pare “cool” si o fermecatoare trasatura a personalitatii tale, ai sa-ti dai seama intr-o buna zi ca nu sunt decat un alt prag peste care trebuie sa treci.

  17. Mihai Petrea :

    Date: April 10, 2009 @ 10:25 am

    da….ai dreptate…..multumesc pentru raspuns.Sper ca intr-o zi sa ajung sa am o viziune despre biserica, atat de cunoscatoare, cum o ai tu.Deocamdata, eu doar dau tarcoale si mai mult caut defecte decat rezolvari…stiu si imi asum vina. Sper doar cu ajutorul vostru sa ajung sa vad mai clar, lumea inconjuratoare. Chestia aia cu spirit liber, o am dintotdeauna, mereu am fost un razvratit, si la scoala si in armata si la serviciile ulterioare…..nu e ceva doar de acum, dar cum ai spus, este doar un prag pe care trebuie sa-l trec.Multumesc.

  18. Vali :

    Date: April 10, 2009 @ 11:35 am

    Gabriela,
    Ma uimeste “radicalismul” tau. Daca ai in familie persoane sfintite, excelent! Dar daca nu le si urmezi exemplul… – stii tu, cum primesc copiii acum la scoala, “Insuficient”.

    Mihai,
    Formeaza-ti viziunea despre biserica participand la slujbe, rugandu-te si personal, pentru ca Dumnezeu te va indrepta unde trebuie, atat in exterior (la ce duhovnic ai nevoie), cat si in interior (sa-ti vezi concret pacatele si sa te smeresti).
    Asta nu ca o porunca, ci e parerea mea, normal.
    Cat despre spiritul tau rebel – ai grija… lui Dumnezeu ii plac foarte mult rebelii! Sunt cei care cauta mai profund si mai adevarat, iar cand gasesc, nu dau inapoi! Deci, super ca ai un asemenea spirit, cu conditia sa nu aluneci in ispita razvratirii fatza de orice regula. (ca doar si in armata exista o disciplina…).
    Iar daca tu cauti si accepti si sfaturi…, deja e un prag depasit.
    (Nu ma dau mare, ca si eu mai am o gramada… de cautat si de “reparat”, dar nu o fac singur, ci cu ajutorul duhovnicului si cu alte sfaturi de la cei credinciosi si din carti religioase…, chiar si de pe net). Mai mult, sa ne lumineze Dumnezeu, prin toate, inclusiv prin cele care ni se intampla zilnic!
    (M-am bucurat, oricum, citind comenturile tale).

  19. Gabriela Marin :

    Date: April 10, 2009 @ 4:56 pm

    Pt Alin si Vali,

    Nu stiu daca fac sau nu parte din Biserica, pentru ca nu asta e scopul meu si nici al vostru, sper. Scopul meu este mantuirea, si asta caut, si din punctul asta de vedere pot spune ca sunt crestin ordoxa. Ne ascundem dupa deget si nu spunem lucrurilor pe nume. Ca BOR este corupta si efectiv furata de masoni, iar preotii credinciosi si monahii au pumnu-n gura datorita… ascultarii. Serios, mi-am pus problema daca sa trec la biserica ortodoxa de rit vechi. M-a impresionat faptul ca ei au coloana verticala mai dreapta…Si va doresc sa faceti viu cuvantul lui Dumnezeu in voi si sa-l traiti mereu in inimile voastre. Si sa vorbiti indemnati de sufletele si de trairile voastre spirituale si nu din goarna care vi se cere.

  20. Mihai Petrea :

    Date: April 10, 2009 @ 8:55 pm

    Of….ce simplu pare…..dar nu stiu daca voi putea candva sa fiu asa cum spun preotii ca ne vrea Dumnezeu. Sunt om si cedez adesea “ispitelor” din jur. Nu intorc capul, ca nu este un gest civilizat, dar macar cu coada ochiului nu ma pot abtine sa nu admir o femeie frumoasa pe strada.Cateodata am si alte ganduri….nu doar simpla admiratie……ce sa fac? Am fost indignat cand am auzit ca la spovedanie esti intrebat daca ai intrat in sex shop. Eu……iar am “pacatuit” si la capitolul asta. Am fost mult plecat prin alte tari, mai libertine, si cum era sa nu vizitez toate “atractiile” locurilor ???.Cateodata am fost nevoit, mai mult sau mai putin justificat, sa mint…..of, of. Am si furat….dar nu cum credeti, ci de la patronul pentru care lucram……aveam deconturi pe mana, si am zis ca daca toti colegii mai “umfla” putin cheltuielile…..pot si eu, dar acum realizez ca tot furt se cheama, chiar daca patronul respectiv isi batea joc de noi prin salarii de mizerie. Si ar mai fi, dar nu vreau sa va plictisesc. Problema mea mare, este ca si atunci, si acum, mi se pare in regula tot ce am facut.M-am simtit bine, am fost in regula, si daca am ocazia cred ca as face la fel din nou. Mai putin treaba cu furatul::)). De aceea mi-e si frica sa merg la spovedit, nu regret si nu ma pot “caii” pentru ce am facut.Ma gandesc ca un preot impietrit in dogmele si canoanele cu care arunca in noi, nu ma va intelege si merg degeaba la el. Eu stiu ca biserica spune ca nu e bine, dar daca mie imi plac anumite lucruri, si nu sunt chestii grave, cum ar fi crime…..etc, cum as putea sa gasesc o cale de mijloc?
    Le multumesc lui Alin si lui Vali, ca mi-au raspuns, sunt onorat chiar, si astept sfaturi de la voi cu mult interes. Va iubesc pe toti si va ofer prietenia si respectul meu.
    Mihai.

  21. Vali :

    Date: April 10, 2009 @ 9:16 pm

    Gabriela,
    Doar cateva cuvinte pentru tine: multumesc pentru jigniri, dar nu sunt goarna nimanui. Pacat ca ne permitem sa ne judecam ierarhii (ba chiar si in masa ii judecam, pe toti, ceea ce e si mai grav), ba sa ne si schimbam credinta luati dupa fapte exterioare. Imi pare sincer rau de ortodocsii care ii smintesc pe unii, ca din revolta sa treaca la alte biserici.

    Pentru Mihai,
    Ceva totusi nu e in regula. Din moment ce inca nu L-ai gasit pe Dumnezeu, asa cum spui, inseamna ca pe undeva ceva nu e bine din ceea ce faci, nu? Vad ca ultimul pacat la moda e judecarea preotilor si a episcopilor. Asta e destul ca sa fie ca si cum ne-am atarna o piatra de gat. Atunci de unde sa mai avem putere sa ne inaltam prin rugaciune si toate celelalte, cand singuri ne tragem in jos?
    De ce dai direct un exemplu negativ, cand sunt si atatea pozitive?
    Imi pare rau, Mihai, dar e clar ca nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi. Decat, cel mult, cauta si vei gasi – duhovnic care sa nu fie interesat de detaliile pacatului tau, spre ispitire, ci … de a te ajuta pe calea mantuirii, cu adevarate sfaturi duhovnicesti.
    Uneori pacatul poate fi placut, dar in mod sigur nu te va apropia de Dumnezeu.
    Doamne ajuta!

  22. KSLCatalin :

    Date: April 11, 2009 @ 9:17 am

    Vai, ma simt ca-n serile in care, fiind vara si greierii pe-alaturi, stateam in curte la noi si discutam astfel de subiecte, de suflet, intinsi pe unde apucam fiecare, pe iarba, in jurul unui balansoar (loc de cinste – pe care ba statea cate un preot, sau un viitor preot, ba fiecare dintre noi – cu randul). Frumoase zile, nopti… Faceam din noapte zi si, deci, din intuneric lumina, fara sa stim…
    Pana acum (dupa ceea ce mai vedem pe siteuri pe care comentariile ne sunt refuzate, fiindca nu lovim in Biserica, dupa cum ar vrea administratorii lor, manipulati de forte din afara) a fost cam iarna…
    Mare pacat ca unii de la care se asteapta cuvinte de duh – lumea fiind preocupata (din cate se vede si pe aceasta pagina de comentarii) de adevarate probleme spirituale, adanci, profunde – nu stiu sa publice decat despre apocalipsa si biometrie. Totusi, credinciosul adevarat isi vede de treaba. Avem mai sus exact demonstratia acestui lucru si este extraordinar de imbucurator. Cu Alin, cu Vali, cu Ionut si cu Mihai ai avea de stat nopti intregi pe iarba (fiindca, nu am zis mai sus, dar invariabil ne apuca, odata, lumina zorilor in jurul acelui balansoar)…
    Nu pot sa nu apreciez credinta profunda si hotarata din viata lui Mihai si modul prin care practic, postand comentariile acestea, el da lectii tuturor… cerandu-le… Este deosebit ceea ce faci. Modul in care pui problemele si te analizezi, rascoleste raul si il intoarce pe toate fetele, rascoleste sufletele celor din jur – te face sa te schimbi. Ti se poate parea ciudat, dar actionezi precum multi dintre sfintii “mai cercetasi” in ale sufletului. Si nici nu realizezi , din “pruncia” in care te crezi, cat de aproape esti de raspunsuri.

    Problema ta pare chiar lipsa pocaintei, numai ca te afli intr-o permanenta lucrare a pocaintei, tocmai analizandu-te asa cum putini dintre cei care cred ca se spovedesc, o si fac.

    Pai…, zici de duhovnic, incat pe Vali l-ai cam incuiat (deci te simte deja, desi tu nu crezi, ca un egal, pe aceeasi treapta). Ai impresia ca nu-ti prea vine sa mergi si sa le spui aiurea, toate, intorcandu-te mai apoi la ale tale placeri… E draguta faza, stii de ce? Fiindca la doctor te duci, tocmai pentru a-ti primi „reteta”, nu diagnosticul, fiindca, intorcandu-ne acum de la medic si… spre preot (caci nu este diferenta intre ei), niciunul nu e pus sa te judece. Suntem, toata viatza dornici de „retete”. Personal, cand am ajuns la duhovnic, asta i-am si zis: vreau reteta rapid! Auzi-ma duhovnice, parinte sau ce esti mata aici! N-am chef de judecati, de lume sau timp de pierdut! Da-mi o reteta ca ma cam doare: aici, sau aici sau aici. Iar daca nu-mi placi, fiindca ori nu imi raspunzi la telefon cand o sa am nevoie de un sfat (caci nu vreau sa ajung sa ma spovedesc de greseala pe care am ales s-o fac, nesfatuindu-ma dumneata), ori ma termini cu faze stupide preotesti (tertipuri si lozinci de le gasesc si scrise pe oriunde) si nu ma „muncesti” sa se cunoasca, eu nu mai bat drumul pana la Manastirea asta neam, fiindca e si departe, de ma satur de drum (acolo randuise Dumnezeu sa ajung si sa ma si destainuiesc in acest „hal”)! „Plus ca”, exact cum zici tu, Mihai, ii spun: „parca ma si vad la fel cand ies!”. Asa ca ai grija parinte sa nu ma pierzi!

    „L-am facut zob!” – mi-am zis…

    Stii ce mi-a raspuns, de m-a facut sa bat drumul de 400 de km chiar si de doua ori pe saptamana (de cele mai multe ori de drag si nu de spovada)?

    „NU MAI POT EU DE CE ZICI TU AICI!” Bai Cataline, tu stai aici in fata lui Dumnezeu, care a ras de s-a prapadit de atitudinea ta. L-ai cucerit, iar mie mi s-a facut chiar somn, ca nu mai incetai… sunt bucuros ca ai batut drumul, dar nu ma ameninta pe mine ca nu mai vii. Eu aici pazesc Manastirea asta si muncesc de ma rup. Sunt, nu sunt, ma duc… Dumnezeu ramane. Daca l-ai facut sa zambeasca, atunci o sa mai vii. E pacat sa se strice relatia exact acum si Dumnezeu nu va ingadui… Mergi inapoi acasa si, iti zic eu, dansezi pe drum… Hai, sa stam si la masa putin, gusti oleaca de vinut, lasa tampeniile astea, ca stim ca faci la loc pacate, dar arata-ne in continuare ca tii la noi. Mai vii tu si ne mai bucuri. Ori, cand cineva tine la Dumnezeu atat, iar Dumnezeu nu-i fistecine, pai ala e intr-un dans bucuros, cu viata, permanent… Ala chiar traieste si zambeste peste tot prosteste… Ala e un nebun frumos.
    Asta e Dumnezeu, asta e Mihai, asta e Vali… asta e spovedanie, astea sunt deci, pacatele noastre. Dar asta e frumusetea: normalitatea, deschiderea totala si Adevarul spus direct… asta e Dumnezeu. Am pornit fraza cu Dumnezeu, am incheiat-o cu Dumnezeu, caci, asta e lumea Mihai. Tare frumoasa… Tare…

    Totul, cand vorbim de Dumnezeu, se ridica peste toate. Totul devine mai presus de rusine, de greseli, de pacate, de jigniri absurde, de buletine si cipuri, de discutii si analize copilaresti… Totul este deasupra a toate.
    Slava Domnului ca ati reusit (toti acesti prieteni, de pe iarba acestei seri) sa taiati neincrederea in Mireasa lui Hristos, prezentata in bataie de joc de multi! Oameni care vorbesc si nu stiu despre ce vorbesc, tocmai fiindca nu au trait umar la umar cu Hristos, plangand sau razand (asa, prosteste, cum ziceam) la o Vecernie dumnezeiasca. Fiindca! Fiindca!… la umar cu Hristos, la brat cu el, ar fi vazut-o pe Mireasa Lui si ar fi cunoscut-o in Adevar… e mare, mare diferenta.

    Prin aceste cuvinte, te-am salutat Gabriela (si nu incerca sa gasesti idoli in oameni, caci …stii tu ce nu ai realizat, din tot acest comentariu al meu, sincer si deschis, ca intre prieteni, din care probabil te-ai simtit data la o parte? Ca astazi, chiar tu ai fost pe balansoar…

    Sarbatori fericite, caci vine bucuria Invierii!!! Vine!!! Ar trebui vestita si zbierata! Ar trebui, zic, vestita – mai tare decat Sfantul Craciun! Este toata lucrarea dumnezeiasca in ea si bucuria si modelul mantuitor al jertfei – sa nu uitam si cumva sa ne permitem cu nerusinare sa lipsim de la vreo Denie – ca trebuie… si noi, sa intelegem, odata:… Ne vine Raiul!
    (a fost administratorul http://www.LacasuriOrtodoxe.com, intins pe iarba, langa prieteni…)

  23. Mihai Petrea :

    Date: April 12, 2009 @ 12:59 am

    KSLCatalin multumesc pentru vorbele bune.Nu stiu daca imi vor schimba viata, dar cu siguranta imi vor schimba saptamana care urmeaza. Am sa incerc sa fac, ca astea sa fie primele sarbatori in care sa constientizez insemnatatea lor spirituala.Pana acum…….sti cum era, ce mancam, ce bem,(desi nu beau), pe unde mergem……etc. De Dumnezeu uitasem. Am citit undeva, nu mai retin unde, ca viata este darul lui Dumnezeu pentru tine, iar ce faci tu cu ea, este darul tau catre Dumnezeu. Acum la 36 de ani, realizez ca nu prea i-am daruit nimic. Dar saptamana sfanta care urmeaza nu trebuie sa fie asa. Alaturi de voi, simt ca merg pe drumul cel bun, desi inca nu stiu care este acela. Nu stiu exact ce ar trebui sa fac. de fapt, teoretic stiu, dar practic……este mai greu. Vreau sa ma schimb, sunt destul de incapatanat si stiu ca daca de maine spun ca nu mai vreau sa fac un lucru, atunci asa se si intampla. Problema este ca desi poate nu il mai fac, nu pot sa incetez in a-l dori.Si de aceea nu vreau sa devin un om fals. Ar fi usor….cred, sa spun ca m-am schimbat, sa incep sa dau sfaturi pe aici, sau sa critic pe unul si pe altul, dar ….Am sa ma interesez ce face un bun crestin in saptamana care urmeaza si am sa incerc sa fac si eu la fel. Poate asta imi va deschide ochii…poate nu….cine stie. Oricum, tot nu mi-a raspuns nimeni daca exista o cale de mijloc. Multumesc inca o data si sa ne bucuram impreuna de toate care vor veni !
    Mihai.

  24. Vali :

    Date: April 12, 2009 @ 4:17 pm

    Mihai,
    Nu exista cale de mijloc, numai ca acea cale ingusta care duce la Imparatia cerurilor nu e asa “rigorista” cum pare din exterior, ci doar are alte bucurii, la un nivel mai inalt, care insa satisfac pe deplin sufletul omenesc, dornic de mai mult, mai mult si mai bine.
    Daca cele pe care le-ai gustat deja in lumea asta ti-ar fi fost de ajuns, nu ai mai fi cautat altceva. Pe cand bucuriile pe care ni le poate darui Dumnezeu, acestea ne umplu, ne implinesc, ne dau odihna si cand le avem, stim cu siguranta ca de ele ne era foame si sete. Tu probabil le presimti… Si, iarasi probabil (ca nu sunt prooroc…), in Saptamana aceasta a Patimilor, vei gusta din ele, daca vei avea curajul sa incerci, cum ai spus, sa participi la Denii si altele…
    Doamne ajuta!
    Cat despre comentul KSL, super de super! Mi-a folosit si mie!

  25. greenstory :

    Date: April 15, 2009 @ 12:44 am

    Iti multumesc, KSL, va multumesc si voua, tuturor, cu care – ce frumos ai spus! – ma intalnesc la cate o seara de discutii pe iarba. Mi-e sufletul mai bucuros acum si Invierea mai aproape cu o secunda…lumina ei sa va imbrace pe toti, fratii mei, si sa ne aduca impreuna cu adevarat, pe drumul mantuirii. Doamne ajuta!
    PS Celor carora le-am gresit, cu voie sau fara voie, iertare. Paste fericit!

  26. gil :

    Date: May 5, 2009 @ 3:19 pm

    Chiar ca electricianul ne pune p tava o capcana dar cei tari o vad cei molicei inghit pastila!noi stim ca cei ce gresesc au cele mai mestesugite cuvinte,cei ce vor sa insele au tupeu si ei se mint p ei insusi ca vor binele oamenilor.si mie imi vine sa ma enervez cand l vad siguranta cu care cei diavolesti dau sfaturi,arata cu degetul,rad d ceilalti…dar sa ne pastram totusi un pic d liniste sufleteasca!

  27. gil :

    Date: June 27, 2009 @ 9:35 am

    pt gabriela marin:intentia de a trece la biserica d stil vechi ERA(a fost buna) buna!acum nu mai este pt ca a fost pus mitropolit un securist care a pus episcopi numai securisti si ne au pus sa semnam “ceva “pt “binele”bisericii!!cand de fapt era sa ne supunem lui daniel cel mason!!!despre articol cred ca trebuie citit invers cred:vorbeste mult chipurile ne vrea binele dar nici scriitorul nu stie ce a vrut! s a bagat si el in seama sa arate ca e om de stiinta,ca le are cu cipu cu calculatoru ,cu satelitu..poate ia si el o racheta si pleaca si ne lasa asa prosti fara lanterna lui

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.