Cuvant despre Apocalipsa, Arhim. Paulin Lecca (†1996), Video
February 7, 2009 1:21 am From Youtube / Trilulilu/ VideoGoogle etc.Cuvant despre Apocalipsa, Arhim. Paulin Lecca (†1996), Video
Cititi si Rugaciunea vamesului (Arhim. Paulin Lecca) editata la Christiana, 1998
http://saccsiv.wordpress.com/2009/02/04/intrebare-fundamentala-ce-facem-dupa-ce-refuzam-actele-cu-cip-incorporat/ :
Date: February 7, 2009 @ 2:16 pm
Doamne ajuta! Iata un comentariu pe care il consider util si necesar, pe care l-a postat cititorul Ioan Dan la articolul: „INTREBARE FUNDAMENTALA: Ce facem DUPA CE refuzam actele cu cip incorporat?”
Vi-l prezint deoarece asemenea atitudini sunt inca extrem de rare:
„Mi se pare ca ne pierdem in discutii sterile in loc sa intelegem ca e mai tarziu decat ne putem imagina, dupa cum spunea Parintele Serafim Rose. Pana la urma Sfantul Efrem Sirul ne atentioneaza ca ,,multi din Sfinti, cati se vor afla atunci, la venirea spurcatului Antihrist, vor varsa rauri de lacrimi, cu suspine, catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa se mantuiasca de balaur si, cu mare sarguinta, vor fugi în pustietati, in munti si in pesteri, cu frica se vor ascunde.,, Noi nu suntem Sfinti dar daca tot am inteles ca acesta e timpul si ca tot in munti vom ajunge, de ce sa nu ne pregatim cu tot ce ne-a pus la dispozitie Dumnezeu?
Adica, cei ce au ceva in lumea aceasta: casa, apartament sa-l vanda cat timp mai este posibil si sa-si faca sau sa-si cumpere la munte o casuta in care, dupa modelul dreptului Iosif care a fost inspirat de Dumnezeu sa adune granele din 7 ani imbelsugati pentru 7 ani de seceta, sa-si faca o rezerva de alimente caci aceasta va fi cea mai mare problema in vremea antihristului. In fond se poate trai si la munte, dar problema va fi ca cei ce iubesc traiul caldicel din oras, au impresia ca abia atunci vor pleca in munti, cand nu vor mai avea incotro, dar va fi cam tarziu pentru ca va fi un haos si anarhie cum nu a fost niciodata in lume, iar drumurile vor fi ,,pazite,, de bande de talhari care vor ataca pe oricine pentru a-l jefui de tot ce are-in primul rand de alimente,. dupa cum spune Staretul Antonie in a doua viziune a sa.
De la casuta lui din ultimul sat din munte, va putea mult mai usor sa-si caute locul dinainte hotarat de Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Efrem Sirul, si sa se pregateasca pentru cei trei ani si jumate de domnie a antihristului, iar atunci cand va vedea ca a sosit timpul , va pleca in vagauna sa, fiind si pregatit fizic cu viata la munte.
Parintele Iustin Parvu ne indemna sa formam mici comunitati crestine la tara, in special la munte, din cateva familii. Daca am inteles ca nimic nu e mai important decat mantuirea sufletului si ca acesta e timpul, iar in lume nu mai este loc pentru noi, trebuie sa fim capabili sa ne lepadam de lume si de toate placerile ei pentru ca asta va face diferenta.”
Razboi întru Cuvânt » Tot mai pe fata despre… “conturarea unei guvernante globale” (Noutati 6-7 februarie 2009) :
Date: February 7, 2009 @ 2:47 pm
[...] Cuvant despre Apocalipsa, Arhim. Paulin Lecca (†1996), Video [...]
octaviandarmanescu :
Date: February 8, 2009 @ 9:06 pm
Şase, şase! Vine şase!
De la un timp, ortodoxia contemporană de la noi a devenit un fel de oală motorizată, sub presiune. Blogărimea creştină organizează adevărate bătăi cu ouă dogmatice, ghicitori în cafea, necrologuri la minut. Treaba dospeşte, divizând norodul ca la îndreptarea calendarului, în 1924, când moşii noştri închideau preotului poarta de Crăciun, iar la Bobotează îl primea cu Naşterea. Se pregăteşte, pe tăcute, un Jihad ortodox împotriva unor acte diabolizate emanate şi impuse de către Stat gloatelor atoate-înghiţitoare. Astfel, prin exagerare şi împingere în absurd, moraliştii de gardă ne arată că dacă vrei să te duci la Locurile Sfinte, de exemplu, cu un paşaport de tip nou (satanic), vei avea toate şansele să nu aterizezi pe aeroportul Ben Gurion, ci să fii deturnat pe câmpiile cu oase şi cazane ale iadului. Pretenţia că-ţi poţi pierde mântuirea (un ideal spiritual) printr-o acceptare a unui act hiper-tehnicizat (material, prin urmare) este una de prost gust. Asistăm la o atitudine terminus vizavi de birocraţie, papetăria preferată a Statului.
Cădem, aşadar, din nou, în chestiunea relaţiei Stat-Biserică (de fapt, conflictul major stă în relaţia Stat-cetăţean). Statul profesează faţă de Biserică o prietenie neprincipială. Pe de o parte dă mâna cu ea şi se pozează înainte de alegeri, pe de alta o ignoră total în probleme de interes general. Politizată la maxim, simfonia dintre Stat şi Biserică, Stat în Stat, se limitează la o cumetrie artificială, săvârşită în pridvor, cu pomană la ieşire: salariul preotului, devenit în scripte un simplu bugetar. Statul îi oferă preotului drepturile elementare: dreptul la zebră, la plătirea taxelor, la rugăciune pentru conducătorii laici, indiferent de schimbarea la barbă a guvernului. Preotul, prin comandament biblic, trebuie să se supună stăpânirii seculare, chiar dacă amprenta statului îl urmăreşte până în altar, prin codurile de bare de pe Liturghiere.
Blindat cu chibrituri, bandajat cu fâşii de catran, omul gazolină face scenarii diverse, povestindu-ne Apocalipsa pe fast forward, descriind-ne un fel de Anticrist cu sufletele la piept, în telefon. Acest talibanism (justificat până la un punct) nu este altceva decât un efect al snobismului românesc savant. Despre ce este vorba: încă de pe timpul teoriei formei fără fond, românilor le-a plăcut să împrumute în neştire şi de peste tot. Acelaşi lucru şi în ortodoxia românească. Când cu tradiţia rusă, când cu cea greacă, care cum a fost la putere, valahul şi-a împodobit biserica crezându-se când la Optina, când la Vatoped. Viceversa ar fi imposibilă, popoarele mici nu exportă niciodată: ce-ar mai fi ca la Moscova să se impună cultul Sfântului Antipa de la Calapodeşti, sau la Tesalonic să se celebreze amintirea ierarhului Dosoftei! Cât despre cazul de faţă, şi anume viclenia tehnicii (dacă presupunem, prin absurd, că tehnica este ipostatică), ortodocşii români sunt şcolarizaţi de mult timp, de pe vremea panicardelor broşuri greceşti. Această epidemie de grijă, nu este nouă, deci, aceste vremuri fiind, într-un fel, aşteptate, din râvna mărturisirii.
În aceeaşi dezordine de idei, trebuie să apreciem totuşi, gestul. Nu mai văzusem de mult un act de opinie publică românească. Oricum, intelighenţia românească e depăşită. Ea s-a blocat în ironia marxistă a bunicilor vizavi de preot, cădelniţă şi patrafir. Şi dacă a ajuns„medievala” Biserică să-i apere dosul de injecţia totalizatoare a Statului, atunci e de toată mila. Ea ar fi vrut să ne ronţăim identitatea în cercul nostru de cretă, să rămânem în atemporalitatea noastră idilică. De ce spunem aceasta? Deoarece noua tehnică „anti-individ” lezează în primul rând umanitatea lui, apoi credinţa. Mai întâi suntem oameni, de abia apoi suntem persoane religioase. Mai mult, două lucruri se bat cap în cap:1. creştinul speră ca istoria să se sfârşească, pentru a-L vedea pe Dumnezeu („Vino, Doamne Iisuse!”) 2. Acelaşi creştin împiedică progresul tehnic (chiar şi acesta, de tip dictatorial, să zicem) pentru a împiedica venirea lui Antihrist (cu toate că Biblia l-a asigurat că, oricum, tot va veni). Mai mult, s-a întâmplat ceva nou: văzându-şi clerul blocat în slujbe, poporul s-a autosesizat. Astfel, s-a ajuns la o situaţie stranie: paznicul a fost trezit de pepeni, ciobănescul s-a sculat ronţăit de oi. Laicatul s-a băgat sub arme, demarând un fel de luptă de clasă împotriva stăpânirii.
Şi ajungem la părerea că, până la urmă, conflictul ar trebui delimitat nu între ortodox şi Stat, ci între Stat şi cetăţean. Acest conflict persistă şi este real. Iată câteva flash-uri ale imaginarului social: Statul îi goleşte portofelul, cetăţeanul îi fură, drept răspuns, igienica din instituţii. Statul îi schimbă copiii la maternitate, cetăţeanul îi întâmpină cheliile auguste cu ouă, roşii, bani mărunţi. Statul nu este un înger rutier în formă de airbag, ci vampir al finanţei publice. Statul este suma tuturor relelor, providenţa se întinde până la uşile înalte ale ministerelor. Statul este gardianul care se uită în odaia lui prin ecranul telefonului, este cel care-i va demonta îngerul păzitor dintre sprâncene şi-i va monta în loc un funcţionar minuscul, mai breaz decât toată primăria. Statul este un Antihrist care va trece prin noi ca un Boeing printr-un cârd de vulturi buimăciţi.
Să nu fie!
axxa :
Date: February 8, 2009 @ 10:43 pm
o casuta si terenul aferent te impovareaza in aceeasi masura si la ses si la munte. Administratia locala cere impozit si la munte, nu numa` la campie. Daca nu dai, in catva timp dormi in drum cu tot neamul.
La campie poti sa mai pui ceva in pamant si sa te mai uiti in Sus sa ploua. La munte nu prea poti pune multe in pamant. Vaci si capre (iubesc caprele, ce sa fac?!) se cresc si acolo si aci. Hoti sunt si acolo si aci.
Da`, barem, la munte se urca mai greu daca nu e conditie fizica si se respira mai bine. Adica mai curat. Asta daca nu aluneca pamantu` cu tot cu tine si cu casa ta si, astfel, sa ajungi tot la campie…
Lonelyshepherd :
Date: February 8, 2009 @ 11:55 pm
Magistral articol,Tavi!O singura observatie!Statul nu “va trece prin noi ca un Boeing printr-un cârd de vulturi buimăciţi”,ci ca prin “Watch Towers”/”The Twins”(=Omul-dumnezeu si Dumnezeul-om).Sigur,nu “turnurile de veghere iehoviste”,ci Turnul Chindiei si Turnul din Pissa.Poate,putin,si prin Turnul de Fildes al Ortodoxiei din Coasta de Fildes a Statului pururea ateu in esenta lui.Daca nu se va mistui piroclastic,o sa se sufoce cu aripi de ingeri,căci “prin vulturi vântul viu vuia”…Iată cum se tânguie “pârliţii” de vulturi:”De-al meu propriu vis, mistuit ma vaet,/
Pe-al meu propriu rug ma topesc în flacari…/
Pot sa mai renviu luminos din el ca/
Pasarea Phoenix?”ŢINEŢI MINTEA ÎN IAD ŞI NU DEZNĂDĂJDUI!”Ca să pot muri liniştit,pe mine/Mie redă-mă!”
octaviandarmanescu :
Date: February 9, 2009 @ 12:18 am
hihi.tenx.
“pot muri liniştit pe mine” (fără sleş), oricum, mi-am pus tot afganistanu-n cap cu tecstu ăsta. Urează-mi ardere pe rug rapidă.cik ăia mureau de stop cardiac, la vederea ereziologului.