Nu va omorati muncind! Oricum nu baga nimeni de seama!
February 5, 2009 2:43 pm Lumea pe dos
pentru amicul meu drag, John, care se omoară muncind. Oare Flory ar incepe căutările după 4-5 zile? 
Managerii unei edituri incearca sa afle cum de nimeni nu a observat ca unul din angajati a stat la birou, mort, timp de 5 zile, inainte sa-l intrebe cineva daca se simte bine.
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectiva, a suferit un atac de cord in biroul pe care il impartea cu alti 23 de angajati (e vorba despre acele “cubicule” tipic americane, spatii largi de lucru impartite in birouri cu ajutorul unor pereti din gipscarton sau sticla). Desi a murit luni, nimeni nu a observat asta pana sambata dimineata, cand ingrijitorul l-a intrebat de ce lucreaza si in weekend.
Seful lui Turkelbaum, Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times: “George era intotdeauna primul la birou primul dimineata si ultimul care pleca seara, asa ca nimanui nu i-a parut neobisnuit ca sta in aceeasi pozitie si ca nu vorbeste. Era mereu absorbit de munca sa si interiorizat”.
Un examen medico-legal a relevat ca murise deja de cinci zile la data gasirii lui. George citea manuscrisul unei lucrari medicale cand si-a gasit sfarsitul.
Poate n-ar fi rau sa le mai dati colegilor de birou cate un ghiont din cand in cand !
Morala povestirii: Nu va omorati muncind ! Oricum nu baga nimeni de seama!
MunteanUK :
Date: February 5, 2009 @ 3:04 pm
Oricum nu baga nimeni de seama! – foarte, foarte adevarat…
macar de ne-am dezmetici sa muncim ceva pt sufletele noastre, ceva cu adevarat util, incat Cineva sa bage de seama fiecare efort depus in acest sens!
din nefericire, prea adesea muncim in zadar, pt lucruri de aici si de acum, care n-au nicio legatura cu viata noaastra adevarata, cu fericirea noastra si care nici macar nu ne aduc vreun ban in plus.
Vasilică :
Date: February 5, 2009 @ 4:08 pm
Dacă problema comunicării preocupă astăzi din ce în ce mai mult pe psihologi, psihoterapeuţi, pe părinţi şi alte categorii de oameni, ea ar trebui să preocupe în primul rând pe creştini.
Dacă toţi oamenii trebie să fie preocupaţi de o vorbire cu folos, în primul rând cel ce vrea să fie credincios, să ştie că vorba sa trebuie “să dea har celor ce ascultă”
„Izvor de viaţă este gura celui drept”(Pilde 10, 11).
„ Limba celor înţelepţi aduce tămăduire”(Pilde 12, 18)
Aşadar chiar salutul şi acel banal “ce mai faci” se înscriu în categoria cuvântului creator când cel ce le rosteşte o face din iubire.
Dacă toţi am avea această conştiinţă nu am întâlni astfel de situaţii.Dar uneori indiferenţa ne omoară. Ce păcat!!!
florin m :
Date: February 5, 2009 @ 4:54 pm
Chiar, fratilor, de ce muncim atat??
Suntem, oare, slabi in credinta, pentru ca nu ne incredem destul de mult in Dumnezeu, incat sa nu ne mai gandim atat de mult la bani? Sunt banii asa de importanti? Ce putem face ca sa ducem o viata mai aproape de Dumnezeu? Cat curaj ne trebuie, unora? Cata credinta?
Repet: poate fi considerata aceasta preocupare pentru ziua de maine, pentru binele familiei, drept lipsa de credinta in Dumnezeu? Eu cred ca intr-o masura mai mica sau mai mare, da. De la caz la caz…
Dana :
Date: February 5, 2009 @ 7:43 pm
Offf…eu muncesc pana la epuizare pentru un salariu de bugetar. De ce nu am masura in munca oare? Din mandrie? Din perfectionism? Ca daca as trage mata de coada as lua mai putini pumni in cap, he,he,he…Asadar, cred ca muncesc prea mult din prostie.
Dana :
Date: February 5, 2009 @ 7:45 pm
E boala grea dependenta de munca (work-ahoolic).
Lonelyshepherd :
Date: February 5, 2009 @ 9:20 pm
Când au apărut plitele electrice,un ziar londonez le făcea reclamă cu următorul anunţ:”NU VĂ OMORÂŢI SOŢIA CU BUCĂTĂRIA!FĂCEŢI-O CU CURENT ELECTRIC!”
Lonelyshepherd :
Date: February 5, 2009 @ 9:33 pm
Pentru cei aflaţi în examene:”Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup.(Ecclesiastul 12:12)
Marian MHM :
Date: February 5, 2009 @ 9:44 pm
De vrea câţiva zeci de ani sensul cuvintelor a fost schimbat. Munca însemna CHIN, iara a munci semnifica a chinui. Era utilizat în schimb A LUCRA. Aşa că în Scriptură găseam vorbele: “Vrednic este LUCRĂTORUL de plata sa” iară nu Vrednic este muncitorul. Muncitor semnifica diavolul sau cel ce chinuia pe cineva. Dar dacă lumea vrea să muncescă, nu să lucreze…
octaviandarmanescu :
Date: February 5, 2009 @ 10:02 pm
Un adevărat sfânt din sinaxarul capitalist. Mă mir cum nu a început să emane toner de sub unghii. Io l-aş băga în oţet şi l-aş plimba prin fabrici: angajatul ideal. Să mori la servici! Săracul om! Dumnezeu să-l ierte! Nespovedit, neîmpărtăşit, fără neon.
Monica :
Date: February 5, 2009 @ 10:08 pm
mda ft trist! sa privim in jurul nostru!oare la cati oameni le pasa de noi, dar sa ne intrebam oare noua ne pasa de ei? dak nu ar trebui sa ne straduim sa le acordam macar putina atentie!
Nicoleta :
Date: February 5, 2009 @ 10:51 pm
chestia e ca mie imi este greu sa cred ca-i adevarata stirea.
dupa 3 zile, nu cumva miroase?
or fi avand o aerisire foarte bine pusa la punct!?
Valentin :
Date: February 5, 2009 @ 11:04 pm
Doamne ajuta!
Imi place ce postati pe site, dar daca postati stiri ar fi bine sa fie verificate inainte. Aceasta stire este o “legenda urbana” care circula pe internet inca din 2001 sau poate chiar mai inainte.
Numele corect este George Turklebaum
(stirea este aceeasi)
Search google: The New York Times George Turklebaum
Sensing a story too good to be true, I rushed to a new service called Purportal.com to check its veracity. The result was as expected: Turklebaum, according to two of the sites searched, was a fraud.
http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9905E0D61539F935A3575AC0A9679C8B63
si aici: http://urbanlegends.about.com/cs/horrors/a/turklebaum.htm
Mai sunt si alte rezultate, dar ar fi bine sa verificati veridicitatea stirii inainte de a o publica.
Mihaela :
Date: February 5, 2009 @ 11:26 pm
Hm, adica nu e chiar pacat daca m-am hotarat sa nu fiu workoholica?
Incerc sa nu fiu lenesa, dar workoholismul imi dau seama ca ma face inumana, pur si simplu. Unii ma fac lenesa, dar eu ma gandesc ca poate nu e chiar asa..
octaviandarmanescu :
Date: February 6, 2009 @ 12:39 am
hahahahahahahaha!
Dragă Valenteen!
M-ai păcăleet, nu gloomă! Şi io care mă transformasem pe loc, din instinct creştin, în moralist al sodomei capitaliste! Ah, k aşa-mi trebuie!
Moraliştii ăştia sunt un fel de aruncător de rezervă în actele teroriste. Sunt semi-periculoşi.
De fapt, ei au pierdut Nordul. CRED CĂ MERG SPRE DAMASC, DAR SE ÎNDREAPTĂ SPRE KABUL, hahahahahahahaa.
Lonelyshepherd :
Date: February 6, 2009 @ 1:13 am
Va mai amintiti sloganul de mineriada “Noi muncim;noi nu gandim!”?Evident,printre alte rele,munca in exces abrutizeaza,robotizeaza,da o forma de sclavie…Va amintiti episodul din robia egipteana,cand se relateaza ca,faraonul,auzind ca evreii vor putin timp liber ca sa-si tina o zi de rugaciune,se hotaraste ca,pe langa caramizile (chirpici) pe care le faceau pana atunci,sa culeaga de acum si paiele?”Dacă ne lăsăm mereu duşi de griji nu mai avem timp să ne bucurăm de frumuseţea dumnezeiască a lumii în care trăim. Dacă fugim mereu după carieră şi bani nu mai valorificăm nimic, rămânem carnali şi materiali, uităm că suntem chipul lui Dumnezeu.”Va amintiti,desigur,inca proaspata,socanta,frisonanta postare “Un violonist in metrou sau Cum trece pe langa noi frumusetea dumnezeiasca a lumii!”(din care am citat).A fost un experiment care m-a ingrozit prin concluziile sale.O noua testare dupa “Razboiul lumilor” pusa ca piesa de teatru la radio de Orson Wells,dupa H.G.Wells, la 30 oct. 1938.O astfel de lume depersonalizata,oarba,surda,amorfa,programata,antamata pentru cipare si control total e dispusa sa se jertfeasca integral(arvunind si generatiile viitoare),holocaustic pe altarul bunastarii anestezice,dezaxante.De la “martirologiu” la “amartilogiu”…
Ciprian :
Date: February 6, 2009 @ 2:07 am
Draga Mihaele, asa este munca este buna doar pentru a ne intretine. Dae cei mai multi vor sa munceasca ca sa faca avere. Iata ce spune vestitul Solomon;Am agonisit mai mult decit toti cei dinaintea mea. Si in final el trage linie si spune; Cine stie cine sa va bucura dupa moartea me de ce am agonisit. Tot el spune ca ;toate is au vremea lor. Munca is are vremea ei si odihna is are vremea ei.
Ciprian :
Date: February 6, 2009 @ 2:09 am
Draga Mihaela, asa este munca este buna doar pentru a ne intretine. Da cei mai multi vor sa munceasca ca sa faca avere pina cad jos sau sfirsesc in spital. Iata ce spune vestitul Solomon;Am agonisit mai mult decit toti cei dinaintea mea. Si in final el trage linie si spune; Cine stie cine sa va bucura dupa moartea me de ce am agonisit. Tot el spune ca ;toate is au vremea lor. Munca is are vremea ei si odihna is are vremea ei.
Ionut Trandafirescu :
Date: February 6, 2009 @ 11:09 am
Cam asa… dar nimeni mai, nimeni… sa nu-l invita la o cafea sau vorba ceea la WC? cu adevarat aici se vede conditia omului de geniu in biroul capitalist din marile corporatii… Statuie, sa-i facem statuie. bine ca nu a vazut sefa stirea ca ne-ar fi prigonit pe toti…
Diana :
Date: February 6, 2009 @ 12:24 pm
Mai, de mirosit, e posibil sa nu fi mirosit, caci la cate E-uri bagam in noi, nu ne mai descompunem asa usor. Incepem sa ne conservam de pe acum…
Razboi întru Cuvânt » Avem nevoie de cipuri de identificare/localizare? (Noutati 6 februarie 2009) :
Date: February 6, 2009 @ 3:34 pm
[...] Nu va omorati muncind! Oricum nu baga nimeni de seama! [...]
axxa :
Date: February 8, 2009 @ 6:59 pm
Fara sa citesc stirea asta si comentariile, azi cam dupa pranz, dupa un examen… nefericit, am filozofat un pic si am ajuns la concluzia ca `geaba ma duc la scoala.
Numa` bine imi pica acu` si ce a scris Lonelyshepherd
din Ecclesiastul 12:12.
Mai bine cu caprele. Daca mori…la datorie, te gaseste cineva repede, ca vine dupa capra…