Intrebarea zilei: Voua ce va sopteste Gherontie monahul?
February 3, 2009 3:05 am Întrebarea zileiAdevărata filozofie spuneau părinţii filocalici este cugetarea la moarte. Iaca, azi, mâine plecăm şi nimic nu luăm cu noi. “Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti. Câte nu rămân după moarte! Nu merge cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte mărirea, căci venind moartea, toate pier”. Parcă e mai uşor să ai gând smerit şi inimă trează, parcă e mai uşor să ierţi, parcă e mai uşor să lupţi cu firea cea înclinată spre patimi. Parcă nu mai poţi face lucrurile amestecat, parcă nu mai poţi sluji la doi domni… parcă nu-ţi mai vine să pierzi vremea, să “omori timpul”… În urmă cu câteva zile un amic mi-a dat această poză (iată aici întreg albumul cu fotografii athonite). Nu m-a şocat deloc, dimpotrivă; nu e prima oară când văd un craniu, de fapt am avut bucuria de a merge în Athos şi chiar mi-am permis clipe de răgaz în osuarul vatopedin (v. foto). Am simţit îndemnul lăuntric de a pune poza de mai jos pe desktop (mai avusesem “antecedente”, v. link) şi o tot privesc de atunci, în răstimpuri… Ştiu că voi ajunge asemenea acestui monah, “oase goale”, dar nu am încă fapte de păcăinţă (chiar azi, ca mai tot timpul de fapt, am supărat un om drag). De fiecare dată, parcă, acest neştiut Gherontie monahul, care s-a nevoit după puterile lui oarecând la Dionisiu, în Athos, îmi vorbeşte despre taina vieţii şi a morţii, îmi şopteşte un gând bun, un gând smerit, un gând de pocăinţă. Priviţi-l cu atenţie câteva clipe… Vouă ce vă şopteşte Gherontie monahul? (Laurenţiu D.)
iaon :
Date: February 3, 2009 @ 10:08 am
Cand am fost in osuarul de la Mrea Neamt,am atins un craniu.Era al uniu monah ce murise in 1826.Nu s-a suparat.Am inteles ca asa trebuie sa fiu si eu,ori de cate ori sunt impins,inghesuit sau blamat.Binenteles ca nu reusesc.Am fotografiat atunci acel craniu,iar poza am pus-o pe desktop tel.Ce-mi spune?Imi spune ca pt el toate s-au sfarsit,dar toate,si ca in cel mai scurt timp voi fi ca el,negresit.Si parca durerea de masea m-a mai lasat…
Ramona :
Date: February 3, 2009 @ 12:28 pm
Ma face sa ma gandesc ca la un moment dat voi da seama pentru toate cate am facut, bune sau rele…si imi da, in acelasi timp speranta in mila si iubirea lui Dumnezeu.
Imi amintesc ca am sarutat odata sfintele moaste ale Sf. Ghelasie de la Ramet. Craniul sau se afla in biserica, intr-o racla micuta. Era pentru prima data cand am sarutat sfinte moaste, direct, fara a mai fi acoperite de sticla. M-a uimit foarte mult mireasma pe care o raspandea in jur si pe care am simtit-o mult timp dupa aceea, caci, la un moment dat, am baut apa si am simtit din nou acea mireasma foarte puternic. Apoi, nu era doar mirosul, mai era ceva ce nu pot spune in cuvinte.
andra :
Date: February 3, 2009 @ 1:32 pm
Monahul Gherontie imi “spune” ca se bucura mult pentru ca a ajuns la viata cea adevarata. Il rog sa ne ocroteasca.
Anda :
Date: February 3, 2009 @ 3:19 pm
Bucură-te! asta mi-a venit în gând
Ionut Trandafirescu :
Date: February 3, 2009 @ 3:44 pm
intr-adevar cugetarea la moarte e cea mai inalta filozofie a omului. exact cum spuneai, cand privesti osuarul Dionisiului gandurile ti se limpezesc si incepi sa gandesti nu numai rational cat si profund. e o bucurie, dar in acelasi timp si un prilej de a constientiza macar, ragaz de cateva, clipe conditia omului de muritor. inalta filozofie aceasta privire a smeritului Gherontie…
mihailt :
Date: February 3, 2009 @ 3:45 pm
Memento mori!
Iar dincolo voi merge -sper- la judecata Sfintei Treimi (desi si de aceasta ma indoiesc ca la cat de necurat este sufletul meu probabil ma vor amagi dracii in vami) si acolo ce raspuns dau?
Valentina :
Date: February 3, 2009 @ 4:08 pm
Mie aceste monah parca imi spune:”Nu pierde timpul..ca si asa e scurt..”
florin m :
Date: February 3, 2009 @ 5:40 pm
“Dragul meu, intoarce-te odata cu fata catre Dumnezeu!
Timpul e scurt.
Lucreaza binele.
Lasa relele de-o parte.
Cel rau nu are nici o putere asupra ta, daca tu nu ii dai drepturi.
Si tu traiesti vesnicia, nu iti doresti sa fii langa Hristos?”
si parca plange.
CostyRC :
Date: February 3, 2009 @ 5:47 pm
Mie parca-mi spune: La cate concerte Sarah Brightman crezi ca m-am uitat?! Fa si tu ca mine, traieste o viata simpla ca Domnul sa te blagosloveasca cu fericirea cea de-apoi.
PS: no offence, LD!
R: … asta a fost tare. Felicitari!
) LD.
ana :
Date: February 3, 2009 @ 6:28 pm
” desertaciunea desertaciunilor toate sunt desertaciune!”
Singura care ramane este dragoastea, si pe aceasta nu o am!
iaon :
Date: February 3, 2009 @ 7:47 pm
draga CostyRC,e trist sa nu te poti opri..
raluca :
Date: February 3, 2009 @ 8:56 pm
Bratele parintesti sarguieste a mi le deschide mie, ca in desfatari am cheltuit toata viata mea, spre bogatia cea necheltuita a indurarilor Tale, privind Mantuitorule, acum, nu trece cu vederea inima mea cea saraca, caci catre Tine, Doamne, cu umilinta srig: Am gresit, Parinte, la cer si inaintea Ta!
Tzu :
Date: February 3, 2009 @ 9:55 pm
“Ce esti tu am fost si eu. Ce sunt eu vei fi si tu…” Inscriptie pe un craniu al unui fost nevoitor al schitului Prodromu din Sf. Munte. Graitor, zic eu…
octaviandarmanescu :
Date: February 4, 2009 @ 12:26 am
Moartea este sanitarul vieţii (mai ales în condiţiile vieţii urbane, alienante). Păi am înnebuni dak nu ne-am mângâia cu ideea părăsirii acestei vieţi precare.
E foarte greu să o accepţi.
Dar dak ai trecut etapa asta, totul ţi se pare simplu, şi, mai ales, provizoriu. Este un truc filosofic cu cele mai mari roade existenţiale: să nu-ţi mai pese.
Voua ce va sopteste Isaac monahul? « Cidade de Deus :
Date: February 4, 2009 @ 1:42 am
[...] inspired by Laurentiu Dumitru [...]
Nicoleta :
Date: February 4, 2009 @ 9:32 am
Eu cred ca imi spune ca a fost fericit, iar acum a dobandit fericirea vesnica, si mai imi spune ceva dar e privat! Tine de comportamentul meu……..
Bruno :
Date: February 4, 2009 @ 5:43 pm
As vrea sa pot avea astfel de ganduri ca cele exprimate mai sus. Mandria si impietrirea inimii ma opresc, cred.
mie unuia sincer imi transmite o senzatie de teama si mila.
Cred ca inca se mai vad urme de tesuturi, capul e separat de trup.
Am sarutat sfinte moaste nu am avut teama. acum am.
si mai ales teama ca voi ajunge si eu asa si ce voi face la Judecata?
Si mila , mila pentur ca nu stiu despre el saracul unde este. Dumnezeu sa il odihneasca.
Lonelyshepherd :
Date: February 5, 2009 @ 12:17 am
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!
O parte din noi ne-am învins
Greşeala, minciuna şi groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pînă-n zarea ce-şi leagănă oaza.
Generaţii secate se sting,
Tinerii rîd către stelele reci -
Cine-şi va pierde credinţa-n izbîndă
Pe-aceste mereu mişcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să-i moară?
Cine-o să-şi lepede inima-n colb -
Insuportabil de mare povară?
Ca un vînt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rînduri trecu.
- Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!
Nicolae Labiş
Lonelyshepherd :
Date: February 5, 2009 @ 2:09 am
“[...]ma straduiesc mereu sa par/
ma straduiesc mereu sa fiu/
dar este iata prea tarziu/
oriunde tigve fara har/
sperie-n jur sufletul viu.”(Si totusi,de Lucian Avramescu)
camelia n. :
Date: February 5, 2009 @ 9:58 am
Lavra Pecerska
Un grup de specialisti care au efectuat o serie de cercetari in Lavra Pecerska din Kiev, s-au ciocnit de un fenomen inexplicabil. Craniile unor Sfinti, inhumati in Lavra, elimina lichid specific unui organism viu. Craniile sunt amplasate in vase de sticla si de argint. „Din cind in cind cite unul din ele incepe sa elimine un lichid uleios si aromat, care este folosit pentru miruirea crestinilor. Virsta unor cranii ajunge la o mie de ani”, a relatat presei unul din cercetatorii fenomenului, scriitorul Anatoli Bernatzki. Profesorul lui Hmelevski, care a condus grupul de experti, afirma ca lichidul este de provenienta organica si nicidecum nu poate fi apreciat drept un produs al descompunerii. In Lavra au mai fost efectuate experiente cu material biologic, si anume semintele de griu. S-a dovedit ca razele emanate de sfintele moaste, sporesc viabilitatea semintelor. Acestea aveau o masa de 2-3 ori mai mare decat cea a materialului de control.
http://vestitorul.blogspot.com/2008/03/minunea-de-la-lavra-pecerska.html
Razboi întru Cuvânt » “MARELE FRATE” SI “FRATII” MAI MARI… (Noutati 4-5 februarie 2009) :
Date: February 5, 2009 @ 12:20 pm
[...] Laurentiu Dumitru: Intrebarea zilei: Voua ce va sopteste Gherontie monahul? [...]
Elena Baltariu :
Date: February 6, 2009 @ 1:47 pm
Parintele imi spune sa fiu atenta macar de acum inainte la pregatirea pentru viata vesnica.Incerc sa iau aminte….
alina :
Date: May 2, 2009 @ 7:20 am
Parintele Gherontie trebuie sa se insanatoseasca, avem nevoie de preoti cu har in lumea asta lipsita de tot si toate , oricum se roaga cineva pentru el , mai harnic in rugaciune ca mine, mai tanar decat parintele , Dumnezeu sa-i binecuvanteze.
mihai popa :
Date: February 2, 2010 @ 5:38 pm
-M-AM UITAT IN GROAPA SI AM VAZUT:OASE GOALE SI TARANA SI MA INTREB CINE-I IMPARAT SI CINE-I OSTAS,CINE-I BOGAT SI CINE-I SARAC—CU DREPTII SA-I ODIHNEASCA VESNIC IAR NOI DE PE PAMANT SA-I POMENIM.