pridvorul lui laurentiu dumitru

A fost odata o Biserica mare si frumoasa! Puteai vedea pe zidul de la intrare pe Sfintii Martiri care si-au pierdut viata pentru ca nu au renuntat la credinta in Hristos.

“Vreau sa mor crestin!” spuse cel mai mic fiu Brancovean, cu toate ca era infricosat de moarte. 

Inauntrul Bisericii, icoane si sute de Sfinti ce stau marturie credintei ortodoxe, iti destainuie Calea cea dreapta prin exemplele faptelor lor… avem marturiile multor Sfinti care ne-au vorbit lamuritor despre Dreapta-slavire. Ortodoxia a invatat pe credincios mereu si il invata ce este Iubirea si cum sa traim impacati cu noi insine si cu Dumnezeu, ce sa facem sa ramanem sanatosi la minte si curati la suflet - trebuie doar sa ai urechi si sa asculti!

Preotii acestei Biserici sunt evlaviosi, iubitori de oameni si credinta, insa ca si in balada Miorita -unul dintre ei, cel mai aratos, are alte planuri -caci deh… oile celorlalti sunt mai “cornute”. Si se pornira acestia cu oile la pascut pe taramul Ortodoxiei -retineti!

Intr-o zi, veni o oita de la New Age (Era Noua) si spuse:
“Ce tot vorbiti voi si preotii vostri aici? Prostii! Dumnezeu? Dumnezeu sunt Eu si fiecare dintre voi este obligat moral sa devina Dumnezeu, altfel nu va va fi bine! Lasati-va Pastorul vostru care bate campii si alaturati-va pastorului meu!”
Si cateva oite se pregatira sa o urmeze.
Atunci spusera oitele ortodoxe in cor:
“Fetelor, nu va lasati amagite si nu plecati din turma, nu vedeti ca ajungeti direct in gura lupului?”
“Voi vedeti-va de treaba voastra daca nu ne urmati si muriti in saracie si prostia voastra.
Dumnezeu nu imi va da, daca eu nu imi iau singur!” raspunsera si o insotira pe oita de la New Age. 

Si Sfintii incepura a plange, iar Preotii si credinciosii ramasi se rugau pentru luminare, iertare de pacate si intoarcere de la ratacire.

Intr-o zi, se desprinse din mijlocul oilor o voce puternica:
“Mai mult decat mine nu va iubeste nimeni si v-o pot demonstra daca ma urmati. Mama mea este Chiara Lubich si la sanul ei nu vom duce lipsa de nimic. Trebuie doar sa ne rugam cu ea si cu pastorul acela aratos. Veti avea de toate: blanite moi si pufoase, lapte mai hranitor pentru mieii vostri, veti paste pe cele mai manoase campii si nu veti mai fi obligate sa ascultati prostiile ce le scoate din gura pastorul vostru. Ce propovaduieste el a fost candva, trebuie sa va modernizati fetelor, traim in mileniul trei!”

Si cateva oite entuziasmate de acest “miracol” se pregatira sa o urmeze -retineti! -impreuna cu pastorul cel aratos.

Atunci se rugara iar oitele ortodoxe:
“Fetelor, nu va lasati amagite si nu parasiti turma, nu vedeti ca ajungeti direct in gura lupului?”

Iar ceilalti Pastori se adresara pastorului cel aratos:
“Bade, ada-ti oile inapoi si nu ne parasi!”

Iar acesta raspunse protejandu-si oile:
“Nu va voi parasi, ci va oblig sa ma urmati! …altfel va trebui sa folosesc toiagul si la voi!

Vom urma impreuna cu Chiara Lubich* “Calea cea noua” care ne va duce la desavarsire si iubire”.

Iar Sfintii incepura din nou a plange, Preotii si credinciosii ramasi se rugau necontenit pentru luminare, iertare de pacate si intoarcere de la ratacire. Vocile lor slabite rasunau in ecoul Bisericii ortodoxe ramase aproape goala, insa nu conteneau sa se roage.

A fost odata o Biserica mare si frumoasa… iar Sfintii plang acum cu lacrimi de sange!

Anonim

——————
* Chiara Lubich, fondatoarea Miscarii focolarelor, o organizatie romano-catolica aparuta in Italia in 1943.