Intrebarea zilei: De ce va e cu adevarat frica si de unde credeti ca provine aceasta frica?
January 29, 2009 3:15 am Întrebarea zilei
Scurt pe doi. Avem o nouă categorie: “Întrebarea zilei”. Poate vom reuşi astfel să ne cunoaştem mai bine, să devenim mai umani, mai calzi, mai fireşti, dincolo de comment-urile mărturisitoare şi replicile virulente, dincolo de copy-paste-urile din Părinţi care abundă în ultima vreme… Deschideţi-vă inima! Dacă a venit pauza de cafea ori aţi găsit puţin răgaz să frunzăriţi blogurile, vă invit să răspundeţi la întrebarea: De ce vă e cu adevărat frică şi de unde credeţi că provine această frică?
Ţin să precizez că întrebarea aceasta, ca şi celelaltele care vor mai fi, nu este una cu “substrat religios”. Poate fi vorba despre frica… de eşec, frica de drum lung, frica de cutremure, frica de câini ori de şerpi, frica de întuneric, frica de oameni, frica de şef, frica de a nu dezamăgi, frica de bătrâneţe etc., etc… Vă urez o Zi luminoasă, cu bucurii şi pace sufletească. Doamne, ajută! (Laurenţiu D.)
mihailt :
Date: January 29, 2009 @ 6:20 am
Mie mi-e frica de rame!
Da rau de tot ca am uneori cosmare noaptea pe aceasta tema!
Nu am idee de unde provine aceasta frica!
camelia n. :
Date: January 29, 2009 @ 7:10 am
Multumesc de intrebare.
De linistea ce va urma dupa toata agitatia,de sentimentul de nemultumire,de neputinta de a ne mai ruga cu folos,de amorteala care ne va cuprinde apoi,de sentimentul de delasare,poate un pic de deznadejde,dar nu obligatoriu.
Ceea ce pana acum am ignorat-unii dintre noi-criza financiara,va deveni poate experimentul la propriu al urmatoarelor zile.
Nu este frica propriu-zisa,ci mai degraba sentimentul unei oboseli care ne poate cuprinde,o necesitate crescanda de somn dar din ce in ce mai neodihnitor.
Am citit ca Parintii numesc acesta stare akedia si o descriu mai degraba ca pe o stare de insatisfactie,lehamite,amorteala,oboseala.
Dumnezeu sa ne ajute!
Ioan dan :
Date: January 29, 2009 @ 7:13 am
Mi-e frica doar de Dumnezeu si de raspunsul ce-l voi da pentru pacatele mele. Mai mi-e frica de faptul ca nu stiu cum voi rezista in fata ispitelor care vor veni dupa instalarea Antihristului- accesul restrans la alimente si apoi lipsa lor. Cum vor rezista copii nostri. Totusi am nadejdea ca Dumnezeu nu ne va lasa si va vace chiar minuni in acele vremuri. Noi sa ne intarim credinta!
Ana :
Date: January 29, 2009 @ 9:16 am
Mi-e frica de lipsa de credinta pe care o am , mie frica pentru copii, sa nu iau decizii pripite.(de fapt nici nu stiu daca ar trebui sa fug undeva sau ce sa fac)
Sotului meu i se pare o prostie totul, de fapt nici nu isi pune propune problema cipurilor, asa ca trebuie sa iau decizia singura si ……. mi-e frica
Mariana D. :
Date: January 29, 2009 @ 9:47 am
Ma bucura intrebarea, iar daca se va incerca sa se dea si un raspuns ar fi si mai bine…
Mi-e teama de viitorul incert si deloc roz care ii astepata pe copii mei. Dar imi pun toata nadejdea in Dumnezeu, ca o sa fiu alaturi de ei mereu cu un sfat sau cu o rugaciune…Sper sa fiu puternica in tare in credinta!
Dumnezeu sa ne pazeasca pe toti!
anonim :
Date: January 29, 2009 @ 10:01 am
Mi-e frica doar de mine si de patimile mele. Si de verdictul de la Judecata. Ocazional, mai apar tot felul de spaime mititele, dar sunt temporare.
dan :
Date: January 29, 2009 @ 10:10 am
Da, frica este din lipsa credintei si din neincrederea totala in Dumnezeu.. este totusi greu sa ai incredere totala, fiind in lume.. fara sa vrei ti se intuneca mintea, pentru ca intrii in contact..cu spiritul lumii. Si nu e un lucru bun.. Cat timp nu cazi i deznadejde e totusi bine sa ai frica.. mai ales daca aceasta te impinge spre a te indrepta si mai mult cu fata spre Hristos.
Frate/sora Dia, Mircea, ggg, Alex, sas, CostyRC, dan, in sfarsit faci un efort sa raspunzi articulat. Of, of! LD.
karla :
Date: January 29, 2009 @ 10:19 am
Mi-e frica de intuneric.
Mariana D. :
Date: January 29, 2009 @ 10:54 am
Si mie imi e teama de intuneric.
cel mai pacatos roman :
Date: January 29, 2009 @ 11:02 am
mi-e frica de frica.
Doamne ajuta!
andra :
Date: January 29, 2009 @ 12:14 pm
Frica de patimile mele, de neputinta mea in fata lor. Aici ar trebui sa contracarez cu nadejdea in mila Domnului.
raluca :
Date: January 29, 2009 @ 12:29 pm
Mi-e frica de Dumnezeu, mi-e frica de slaba mea credinta in vremurile care vin, mi-e frica de mizeria din inima mea, mi-e frica de intuneric, mi-e frica de singuratate si deznadejde…
Claudiu :
Date: January 29, 2009 @ 1:23 pm
Exista doua reflexe pe care le poate avea omul atunci cand se dezechilibreaza. Unul este sa intinzi mainile sa te prinzi de ceva sa nu cazi iar altul este sa intinzi mainile in jos sa amortizezi caderea. Metaforic vorbind, diferenta intre cele doua este diferenta intre a avea credinta sau nu, a avea increderea ca poti cu ajutorul de sus sa ramai drept sau sa-ti pui nadejdea in tine, incercand sa amortizezi caderea pe care deja ai considerat-o inevitabila.
Avand lipsa aceasta de credinta am frica legata de incertitudinea viitorului pamantesc in perspectiva vremurilor in care am intrat. Alta frica este legata de plata care consider ca o am de facut din cauza nenumaratelor pacate si care se poate sa o platesc cu sanatatea iar problema este ca nu stiu cat de mult as putea rabda. Mi-e frica ca pot fi oricare din acei din Pateric care si-au pierdut sufletele. Mi-e frica ca Dumnezeu mi-a dat un rost iar eu nu l-am implinit. Mi-e frica ca din cauza mea se pierd suflete. Mi-e frica de vointa mea libera dar cazuta pana la urma.
Se poate ca acestea sa nu fie decat niste griji firesti.
Am cam facut pe desteptul.
elenan :
Date: January 29, 2009 @ 1:43 pm
mie mi-e teama de oameni. de rautatea lor, de incrancenare. mi-e teama sa starnesc un conflict, oricat de mic; nu-i fac fatza, ma inchid in mine si ma urasc pentru moliciune si frica de a raspunde, de a ridica capul si a dovedi ca sunt om, nu carpa. ma mai tem ca nu voi fi niciodata un om intreg si voi trai mereu la mila celorlalti, ma voi multumi cu ce “pica” de la ei. ma tem ca voi imbatrani singura si nu voi cunoaste viata.
gabriela :
Date: January 29, 2009 @ 1:50 pm
“Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic..”
“Adevărat zic vouă nu vă cunosc pe voi”
“…aruncaţi-o în întunericul cel mai din afară”
Mi-e frică să nu aud acestea spuse de Hristos către mine şi ai mei!
Şi îmi e teamă că mă voi lamenta cum s-a prezis “Doamne, oare nu în Numele Tău” am făcut şi am dres?
camelia n. :
Date: January 29, 2009 @ 2:01 pm
Dar frica cu adevarat am atunci cand vad cum teorii si tactici aplicabile in tehnici de negociere sau cabinete de psihologie intra in viata noastra mai mult sau mai putin direct;prin intermediul unor site-uri in aparenta prietenoase si interesate de “starea” si confortul nostru psihic;un amalgam de teorii si practici yoga,samanism,persuasiune,programare neurolingvistica…
Totul este facut parca pentru a te ajuta sa recunosti si sa rezolvi problemele cu care te confrunti.
In aparenta.Pentru ca,de fapt,se pregateste terenul pentru insusirea unor alte notiuni:putere,influenta,carisma,revelarea sinelui.De fapt,acceptare.Manipulare.
Dumnezeu sa ne aiba in paza!
raluca :
Date: January 29, 2009 @ 2:43 pm
Arsh…fricile astea… Ati facut foarte bine ca ati deschis tema asta. Cred ca toti ne confruntam cu frici mai mici sau mai mari. La mine mult vine din putina credinta. Si totul e in minte am observat. Poate 2% din ce imi apare in minte se si intampla. Ce facem cu ele? Ce e de facut? Imi zicea un parinte: Teama/Frica este lipsa iubirii. Cultivam iubirea deci… Si cu gandurile cum ramane? Or disparea cu timpul?
ana :
Date: January 29, 2009 @ 3:08 pm
mi-a ramas teama din liceu ca nu stiu rezolva limite, integrale, matrici; uneori visez ca ma scoate profa de mate la tabla sau ca dau lucrare si nu stiu nimic..pare de ras dar pt. mine e o problema serioasa
Ionut :
Date: January 29, 2009 @ 4:17 pm
Ma infricoseaza neputinta mea de a lasa patimile intiparite in mine la o parte ca sa pot lasa mintea sa gandeasca rational si inima sa iubeasca sincer. Mi-e frica de mine insumi ca de multe ori mai am un pas pana sa fac o fapta buna si in acel moment pasesc inapoi.Mi-e frica ca nu o sa stiu sa iubesc pe Dumnezeu din tot cugetul si toata inima mea si pe aproapele macar ca pe mine insumi , ca daca as avea aceste doua iubiri nu mi-ar mai fi frica de nimic.
teo :
Date: January 29, 2009 @ 4:22 pm
Mi-e frica sa nu traiesc in vesnicie fara dragostea Mirelui meu Minunat…
Si imi mai e frica dar si nadejde pentru cei doi copilasi minunati care ii am…si pentru cum vor alege…eu stiu ce voi alege,inclusiv si pentru ei
CostyRC :
Date: January 29, 2009 @ 6:43 pm
Am si eu o propunere pentru Laurentiu Dumitru: seara sau macar a doua zi ar poate fi postata o concluzie a celor dezbatute cu o zi in urma. Ceva “scurt pe doi”.
iaon :
Date: January 29, 2009 @ 9:02 pm
fara sa exagerez,mi-e frica de intunericul din mine,mi-e frica de ezitarile mele,de trecutul meu,de toate relele ce le voi mai face de-aci inainte.Doamne, milostiveste-te de mine!
prsuciu :
Date: January 29, 2009 @ 9:38 pm
Mie mi-e frica sa nu raman singur in uitare de Dumnezeu, pe vecie! De mine mi-e frica de fapt…
Anda :
Date: January 29, 2009 @ 9:41 pm
Bună întrebare
Primul impuls a fost să spun că mi-e frică de Judecată. Apoi, mi-am luat seama- dacă mi-ar fi cu adevărat frică, m-aş lupta până la sânge să fiu un alt om.
Mi-e frică de apă. Şi în apa sărată mă zbat foarte tare, nu reuşeşte nimeni să mă convingă că nu am de ce mă tem, că nu sunt singură, că e aproape şi mă ajută. Nu ştiu de unde mi se trage această teamă.
Delia :
Date: January 29, 2009 @ 10:20 pm
de ce mi-e frica?…de Judecata de Apoi…pt ca nu stiu cum voi trece toate Vanile Vazduhului, nu stiu daca ma voi mantui, pt ca stiu ca nu e suficient ceea ce fac pt mantuirea mea si stiu ca sunt o pacatoasa…mi-e frica pt copilasii nostrii, care sper sa nu ajuga in mod incostient in mana antihristului, adica sa le fie inoculate cipurile sub pretextul unui vaccin!!! de oameni nu mi-e frica, pt ca si eu sunt om, deci nici unii dintre noi nu suntem mai presus de Dumnezeu. de mania lui Dumnezeu mi-e frica!
Delia :
Date: January 29, 2009 @ 10:21 pm
de ce mi-e frica?…de Judecata de Apoi…pt ca nu stiu cum voi trece toate Vamile Vazduhului, nu stiu daca ma voi mantui, pt ca stiu ca nu e suficient ceea ce fac pt mantuirea mea si stiu ca sunt o pacatoasa…mi-e frica pt copilasii nostrii, care sper sa nu ajuga in mod incostient in mana antihristului, adica sa le fie inoculate cipurile sub pretextul unui vaccin!!! de oameni nu mi-e frica, pt ca si eu sunt om, deci nici unii dintre noi nu suntem mai presus de Dumnezeu. de mania lui Dumnezeu mi-e frica! (iertare pt greseala de scriere)
Cristina :
Date: January 29, 2009 @ 10:22 pm
Teoretic nu trebuie sa ne fie frica.Si stim cu totii de ce.Pentru ca credem cu tarie in Domnul nostru Iisus Hristos,pentru ca stim ca suntem fii de Domn…Insa uneori si mie imi este teama.Imi este teama de incercarile,vicleniile “celui rau”.Ori ca nu le fac fata,ori ca nu imi dau seama de ele…De fapt cu totii ne luptam cu asta:cu incercarile necuratului.Dar la fiecare are alt aspect.Toate fricile vin de la el.Si daca ne dezlipim de Dumnezeu,”opusul”Domnului imediat se furiseaza.Insa uneori se intampla niste lucruri atat de greu de trecut ca ajungi la frica.Asa ca sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea cat putem duce.Dar pentru orice frica,necaz exista sprijin in rugaciune si in iubirea sfintilor si a lui Dumnezeu pentru noi.
Dana :
Date: January 29, 2009 @ 10:37 pm
La o anumita varsta a inceput sa-mi fie tare frica de serpi! Nu dintotdeauna, ca mi-am gasit cartile de colorat, unde tare frumos ii colorasem. Frica nebuna, atat de frica…si culmea e ca imi ieseau in cale…si faceam tare urat. De ce oare? Multa vreme n-am priceput.Dar la un moment dat am descoperit pe Domnul. Si incet, incet am inceput sa pricep. Va sa zica…asa atee cum eram, de iad imi era frica. Si mai apoi…de ispita!
octaviandarmanescu :
Date: January 29, 2009 @ 10:57 pm
frica vine mâncând
Mihaela :
Date: January 29, 2009 @ 11:07 pm
Sa nu-i uitam pe parintele Corogeanu si maicutele de la Tanacu! Daca sunteti de acord cu gratierea lor va rog semnati petitia on line la adresa
http://www.petitieonline.ro/petitie-p56172047.html
MYSTYK :
Date: January 29, 2009 @ 11:11 pm
imi este frica de mine ?? dc ?
Ionut :
Date: January 29, 2009 @ 11:30 pm
Dar tie Laurentiu de ce ti-e frica sa spui si tu fricile tale ?
laurentiu :
Date: January 30, 2009 @ 12:12 am
Mulţumesc pentru ghiont, Ionuţ:).
Abia acum realizez că întrebarea e dificilă şi delicată.
Când eram mic, mi-era frică de trenuri. În timp au început să-mi placă. Apoi mi-a fost frică de mustrarea părinţilor pentru notele mici. Din fericire nu prea luam; cândva însă, învăţătoarea, mai mult ca să mă sperie, mi-a trecut un 4 pe carnetul de note. L-am ascuns acasă sub covor şi sub masă, exact la mijloc, şi doar târziu, după vreo două săptămâni, l-am arătat părinţilor. Când am aflat însă că nota nu fusese trecută în catalog, am avut un sentiment de furie, dar şi de eliberare totodată. Îmi părea o crimă că nu mi s-a spus că e doar o atentionare din partea invatatoarei, fara alte efecte…
Mi-e frică să nu dezamăgesc oamenii apropiaţi şi dragi, oamenii care-şi pun nădejdea în mine. Dezamăgesc des, din păcate, merg însă mai departe, nădăjduind că o fi şi ceva bine în tot ce fac. Las cumva totul la voia Domnului, îi aştern toate aceste neputinţe Lui şi încerc să merg înainte, fără să mă consum peste poate, căci altfel aş deznadăjdui crunt la fiecare clipă.
În facultate îmi era frică de examenul de Dogmatică; era o experienţă care te storcea efectiv de puteri, care te lăsa fără vlagă. Mai apoi, o scurtă vreme, mi-a fost frică să vorbesc în public, de fapt mai mult mi-era frică să nu dezamăgesc ori să nu spun, cumva, ceva neortodox celor ce ascultă. Cred că era rod al mândriei şi al părerii de sine. Am încredinţat-o Domnului şi, pare-mi-se, a trecut şi asta.
Mi-a rămas frica de câini, asta pt că am fost martorul unei scene în copilărie – am văzut cum un câine a muşcat o femeie şi dâra de sânge până când ea a ajuns în scara blocului. Cumva mi-am înfruntat-o însă; când băiatul meu a intrat în clasa I îl duceam deseori la şcoală, iar pe traseu întâlneam invariabil vreo 10 câini. Am ştiut foarte clar că pe băiat, la nevoie, l-aş fi apărat negreşit, în absolut orice situaţie…
Nesimţirea mea mă face să n-am frica cea bună, frica de Dumnezeu. În rest chiar nu cred că am alte frici, sunt în stare de multe gesturi nesăbuite, cred, de exemplu, că aş sări şi cu paraşuta… LD
mattathias :
Date: January 30, 2009 @ 12:55 am
imi este frica de nevrerea de a ma smeri in fata lui dumnezeu si a fratilor mei, ca si de sminteala fratilor mei pentru a mea nevrere si cadere. imi e frica de sminteala facuta. aceste temeri isi au ipostasul in mandria mea demonica si uratoare de dumnezeu si de frati.
Andreeas Wolverine :
Date: January 30, 2009 @ 9:39 pm
imi este frica de paianjeni(arahnofobie)..nu stiu de unde provine aceasta frica…
dar acum imi e mai mult frica pentru sufletul meu:(mi-e frica de ce va urma..mi-e frica sa nu cumva sa nu am puterea sa ma mantuiesc:(..dar cu toata frica..merg inainte…
ana :
Date: January 31, 2009 @ 2:23 am
eu am o frica ft mare de cainii strazii. Mi se opreste respiratia in preajma lor…de frica sa nu ma muste, desi nu am patit-o niciodata. As fi bucuroasa sa vad ca nu mai sunt caini pe la blocuri si containere
Si-mi mai e frica de oamenii beti, nu-i pot suporta.
Acum vreo 2 ani mi-a fost frica de un om mort pe care am fost sa-l vad pt ultima oara la capela. Il visam si noaptea ca sta intins la mine acasa pe dulap, ii simteam parfumul si in somn, parca il vedeam si cu ochii deschisi dar nici nu-mi mai amintesc cum a trecut. Astazi pot sa-l pomenesc in rugaciune si ma amuz de spaima mea de atunci
si inca un lucru:
simt ca tremur si ma tem cand merg la spovedanie ca nu sunt in stare sa ma pregatesc cum trebuie
Silvia :
Date: January 31, 2009 @ 7:35 pm
In copilarie mi-era frica ca imi voi dezamagi parintii.Aceasta,impreuna cu frica de responsabilitate,m-au facut sa iau niste decizii care apoi m-au costat foarte mult.Am luat deciziile acestea fiindu-mi frica sa imi spun punctul de vedere.
Mi-a fost foarte frica de confruntari si de examene.Uneori,inainte de vreun examen la facultate,simteam un fel de panica ca nu imi voi aduce aminte nimic din ce invatasem si eram in stare sa nu ma prezint la examen.Ce bine insa ca aveam prietene care imi stiau aceasta meteahna si veneau dupa mine in dimineata examenului.
Mi-a fost foarte frica de durerea de la nastere si de durere in general.Am fost de-a dreptul ingrozita de gandul mortii la un moment dat(cand am fost foarte bolnava),pentru ca mi-era frica ca nu ma simteam deloc pregatita sa mor.Asa ca am strigat la Domnul si i-am spus cat de tare imi e frica.Am primit apoi un supliment de viata.
Acum mi-e frica ca nu stiu sa imi folosesc timpul ramas…Adica mi-e frica ca nu stiu sa pretuiesc fiecare minut si fiecare secunda ca sa multumesc pentru acest dar al vietii!!!
Mi-e frica ca nu stiu sa daruiesc,sa iubesc si sa iert din toata inima.
puiuus :
Date: February 1, 2009 @ 6:20 pm
Dumnezeu e sus si ne vede toate miscarile..ne cunoaste virtutile si credinta,slabiciunile si caderile noastre.Mi-e cel mai frica de caderile mele in pacat stiind ca fac ceva rau si neplacut in fata lui..dar nu ma pot abtine nu stiu de ce.Sper sa ma ierte si abia astept postul pastelui
puiuus :
Date: February 1, 2009 @ 6:33 pm
Alta frica este ca nu o sa-i mai vad pe ce-i dragi.I vezi cum imbatranesc si cum se sting incet incet..ce mult timp am pierdut fara sa-mi dau seama ce conteaza cu adevarat in viata.o sa incerc cu ajutorul lui dumnezeu sa-mi indeplinesc visul sa fiu alaturi de ei sa-i pot ajuta acum la
inceput de “amurg”
CorneliuGugeanu :
Date: February 2, 2009 @ 10:08 am
OARE DE CE NE NASTEM CU TOTII FARA[[] FRICA?SENTIMENTUL DE FRICA APARE IN MAJORITATEA CAZURILOR ,DOAR ODATA CU TRECEREA TIMPULUI[LA INCEPUT, FIRAV]APOI ,PE MASURA CE DOBINDIM DISCERNAMINT[CUNOASTERE] ACEST SENTIMENT[ FRICA] CRESTE EXPONENTIAL,AJUNGIND SA NE DOMINE PE DEPLIN LA VIRSTA SENECTUTII[ACOLO UNDE ESTE CAZUL]CIND, STIM CU TOTII URMEAZA FINALUL [ CU TOT CEEA CE IMPLICA
UREREFIZICA ,MORALA , +SINGURATATE ]DE CARE NIMENI NU SCAPA…DIN FERICIRE!!!SCUZE PT. ACEST INCEPUT,DAR,FIECARE OM ACUMULEAZA O EXPERIENTA PERSONALA [A SENTIMENTULUI DE FRICA ]IN VIRTUTEA CAREIA POATE DA MARTURIE[SUBIECTIVA]ATUNCI CIND VINE TIMPUL ..[SI-NTOTDEAUNA,NEGRESIT,ACEST TIMP ...IMPLACABIL,VINE!] DE-A NE PUNE,PE RIND, INTREBARI EXISTENTIALE!PERSONAL , CONSIDER ACEST SENTIMENT UN DAR AL LUI D-ZEU ,O DOVADA SINCERA DE MILOSTENIE DIN PARTEA SA!IERTATI VA ROG ,PATETISMUL ACESTOR CONSIDERATII ,CU STIMA ,CORNELIU G.
CorneliuGugeanu :
Date: February 2, 2009 @ 10:58 am
POST-SCRIPTUM:PERMITETI-MI O IERARHIZARE A SENTIMENTULUI DE FRICA ,DECI:1-FRICA INSTINCTUALA[VEZI INSTINCTUL DE CONSERVARE,PROPRIU ATIT OAMENILOR CIT SI ANIMALELOR] APARE DIN COPILARIE ,LA INCEPUT TIMID ,[VEZI FRICA DE CORECTIE FIZICA ] APOI,IN ADOLESCENTA ,ESTE INLOCUITA DE CELE MAI MULTE ORI DE O STARE PROPRIE TINERETII[INCONSTIENTA] CIND ,CU TOTII AVEM SENTIMENTUL CA SINTEM ETERNI ,NIMIC RAU NU SE POATE INTIMPLA CU NOI!IN SCHIMB AVEM DIN PLIN PARTE DE O SUMA DE FRICI CARE NE VIN DIN ORGOLIU[GEN,FRICA DE ESEC IN TOATE PLANURILE ,SOCIAL,SENTIMENTAL ,SEXUAL,ETC.]SI SINTEM TRIBUTARI CU TOTII ACESTUI GEN DE FRICA ,IAR O DATA CU TRECEREA TIMPULUI TOTUL CULMINEAZA [INVARIABIL]CU FRICA EXISTENTIALA !ABIA ATUNCI AVEM DE-A FACE CU FRICA ZIDITOARE ,PEDAGOGICA ,ABIA ATUNCI INCERCAM [CEL MAI ADESEA IN VAN]SA RASCUMPARAM TIMPUL…CE BINE AR MAI FI SA INCEPEM DIN COPILARIE ACEST EXERCITIU ZIDITOR …DIN PACATE DOAR PUTINI,FOARTE PUTINI DINTRE NOI AU PARTE DE SANSA ACEASTA !SCUZE ,DIN NOU ,PENTRU TEORETIZAREA [EXCESIVA] CU CARE V-AM ABUZAT !!AR FI MULTE DE SPUS DESPRE ACEST SUBIECT CARE NE FACE PRIZONIERI ,NE FACE SA FIM CEEA CE NU TREBUIE SA FIM !!!NICIDECUM …
E-nigma :
Date: February 2, 2009 @ 5:30 pm
Cred ca frica principala e cea de violenta.. de unde provine? poate din faptul ca nu-s prea voinic incat sa fiu capabil de high damage asupra unor eventuali atacatori, situatie la a carei remediere lucrez intens..
Nicoleta :
Date: February 4, 2009 @ 9:25 am
O intrebare care ma pune pe ganduri….. Nu stiu de ce mi-e frica. Stiu ca ar trebui sa imi fie frica de Doamne -Doamne, dar eu il iubesc si nu pot sa ma tem de El. Nu inteleg cum e cu frica asta. Nu mi-e teama de persoanele pe care le iubesc si la care tin cu adevarat.
Timea :
Date: March 1, 2009 @ 5:21 pm
Mi-e frica de mine insami, de toate slabiciunile mele. De faptul ca ma pierd si nu fac binele. Mi-e frica de moarte- proprie si a celor dragi.Cred ca provin din faptul ca nu am o credintza puternica si ca mandria e la maxim, facandu-ma sa vrea sa controlez totul,sa corespund asteptarilor tuturor.
Mihai Petrea :
Date: March 5, 2009 @ 11:18 pm
Vizavi de religie si de Dumnezeu, mie nu mi-e frica de nimic. Sunt convins ca toate spaimele acestea despre ce sa ve intampla dupa moarte, sunt doar metode de a impune o ideologie prin frica. Ca aceste metode au functionat acum doua mii de ani, ste de intles, dar cum de mai prind si in ziua de astazi, eu nu mai inteleg. Dumnezeu trebuie urmat din iubire sincera si daruire, nu de frica judecatii de apoi, care se pare ca este bau-baul oamenilor maturi.Dar asta este alta poveste. Mie mi-e frica de un singur lucru. Se spune ca viata este darul lui Dumnezeu pentru tine, iar ceea ce faci tu cu ea, este darul tau catre Dumnezeu. Eu inca nu stiu ce sa fac cu acest dar.Sunt convins ca am un rost anume, ca am venit cu un motiv, dar eu inca nu l-am descoperit.SI MI_E FOARTE FRICA SA NU TREACA TOATA VIATA PE LANGA MINE,IAR EU SA NU-MI FI AFLAT INDEPLINIT MENIREA, INCAT SA MOR CU SENTIMENTUL CA AM RATAT.
AlisCami :
Date: June 13, 2009 @ 3:11 pm
Mi-e frica de ce va urma “dupa”, mi-e frica de IAD si mi-e frica de furia lui Dumnezeu!In ceea ce priveste cele lumesti, ma tem de singuratate si de oamenii vicleni.
pau :
Date: January 8, 2010 @ 4:22 pm
imi place mult intrebarea.. nici nu stiu de ce anume mi-e frica cu adevarat…de neputinta mea , as putea spune si de singuratate..care e viata fara Hristos. Imi pare rau ca nu lupt indeajuns de mult pt ca sa nu-mi mai fie frica, sa-mi pun doar nadejdea in Dumnezeu. si mie mi-e frica sa nu treaca viata pe langa mine fara sa fac mereu mai mult..dar ramane o frica mai mult prin teorie, pt ca daca m-as teme cu adevarat de asta…as face tot posibilul ca sa scap…cumva mi-e frica ca nu mi-e frica cu adevarat , ca nu am o frica accentuata pt lucrurile cu adevarat importante .. cum ar fi frica de Dumnezeu
iertare pt ca m-am repetat.. superba intrebare.. chiar n-am stiut ca habar n-am de ce mi-e frica 
va imbratisez pe toti !