Constanta, 17 ian.: Lansarea volumului “Din temnite spre sinaxare” (Invitati: Danion Vasile, Claudiu Tarziu, George Cusa)

9:21 pm Anunţuri, Danion Vasile, Sfinţi Români

afis-danion_constantza.jpg

Constanta, 17 ian.: Lansarea volumului “Din temnite spre sinaxare”

(Invitati: Danion Vasile, Claudiu Tarziu, George Cusa)

2 Responses
  1. Lonelyshepherd :

    Date: January 10, 2009 @ 11:06 pm

    “(Co)labor omnia vincit!”…”Pe aceeasi ulicioara”,”de din vale de Rovine”[de Rovine ca “mlastina a disper(s)arii”,de Ovidiu-autorul “Tristelor” si “Ponticelor”,in fine,de statuia lui],la o suta si ceva de metri,şade “Pontifex (&) Maximus”,”Daniil cel trist si mic”,care,sigur,daca i s-a cerut blagoslovenie pt. o astfel de lansare,nu o va fi dat……………”Puneti untdelemn si cimbru,/puneti sare si boia/sa mancam cotlet de zimbru/cand e trista carnea sa!”-A.Paunescu…Pars pro toto,dar,mai bine in integrum:REZERVAŢIA DE ZIMBRI
    O mie de ani vânătorii zeloşi/
    Vânatul suprem al pădurii-l vânară/
    Nu porci, căprioare, fazani şi cocoşi/
    Ci zimbri, că ei sunt pe stema de ţară.//

    Măreţ animal este zimbrul cel mut./
    O mie de ani de săgeţi şi rafale!/
    Dar el, melancolic ca şi la-nceput,/
    La nimeni nu-nchină puterile sale.//

    Cu milă priveşte spre brazda de plug,/
    Spre iesle nu-i tremură botul şi nara,/
    Mai bine vânat decât vită în jug/
    Căci zimbrul nu ia de la alţii povara.//

    Pe sine se poartă în negre păduri/
    Şi tropotul lui grea furtună anunţă/
    Şi-şi duce lumina în ochii lui puri/
    Şi tropot de zimbri-viţei în sămânţă//

    Mai bine trăiesc liniştiţii plăvani/
    Furajul la iesle întruna le vine/
    Decât cel gonit de o mie de ani/
    Decât cel purtând libertatea în sine.//

    Măreţ animal şi podoabă de preţ/
    El linişte n-are nicicând şi niciunde/
    Din simplul motiv că e-atât de măreţ/
    Că el nicăieri nu se poate ascunde.//

    Şi el nici n-a prins păcătosul învăţ/
    Să stea-n colivie, bârlog sau în cuşcă./
    Decât să-i miroasă a bici sau a hăţ,/
    Mai bine-a săgeată şi-a strigăt de puşcă.//

    Dar după o mie de ani de coşmar/
    Se şterge surâsul şi doliul se leagă/
    Pe-un munte în Haţeg în codrul bizar/
    Rămân zece zimbri din rasa întreagă.//

    Vânat fără milă, stingându-se lent,/
    Frumosul din stemă abia mai tresare,/
    Acum l-a votat un întreg parlament/
    Să fie-apărat, sub pedeapsa cea mare.//

    Nepoţii acelor zeloşi vânători/
    Îi roagă pe zimbri să se înmulţească,/
    Dar ei ar muri de o mie de ori/
    Decât încă-o dată un zimbru să nască.//

    Sătui de prigoană, c-un muget absent,/
    Abia de mai pasc şi mai liorpăie apă,/
    Şi nici nu le pasă că un parlament/
    Bătrâna lor rasă ar vrea s-o re-nceapă.//

    Destul hăituiţi, zac în mare plictis,/
    Nimic nu-i irită – sunt parcă strigoii/
    Pe care o mie de ani i-au trimis/
    Să-ncarce de-o nouă revoltă şi boii.//

    Greoi cum sunt ei, ca surparea de zid,/
    Chiar viaţa şi-ar lua-o dar nu au unealtă,/
    Şi-atunci stau cu-ncetul şi se sinucid,/
    Nici ochii spre umbra cu arc nu-i mai saltă,//

    Şi cântece cântă acei ce-i păzesc:/
    „Ridică-te, zimbru, tradiţie sfântă!“/
    Dar pofta s-a stins în mileniul câinesc/
    Degeaba al zimbrilor imn li se cântă.//

    Ei nici nu mai cred că există vreun om,/
    Sătui de prigoană, aşteaptă un glonte/
    Blocaţi în pădure, în ultim sindrom,/
    Li-i moartea plăcere şi viaţa un front e.//

    Şi stă rezervaţia ca un azil/
    În care nimic nu mai vrea să se nască/
    Şi zimbrul e astăzi, cu voia, steril/
    Şi poartă o faţă de vită, ca mască.//

    Destul l-au belit, l-au ucis, l-au gonit,/
    Destul i-au tăiat din copite cu coasa,/
    Colos mineral zace zimbrul scârbit/
    Strivindu-şi în sine jignirea şi rasa.//

    Şi mugetul lui, ca de vechi patefon,/
    Abia mai ridică suflarea bolnavă/
    I-au tras şi lumină, i-au pus telefon,/
    Dar zimbrul, cu vremea, devine epavă.//

    În grevă celulele sale s-au pus/
    Şi creierii lui sunt uscaţi de prigoană,/
    Puteri, ca să pască, aproape că nu-s/
    Şi paznicii-i dau apă dulce din cană.//

    Se roagă de el, dar se roagă-n zadar,/
    Sunt gata să-l lase să fugă, dar zimbrul/
    S-a tras şi din stemă, s-a tras din ziar,/
    Şi pleacă tăcut şi din ultimul timbru.//

    Rugina pe puştile morţilor vechi/
    Cât molia este, pe arc şi săgeată,/
    Dar zimbrii păstrează distante perechi/
    Şi nu vor mai fi pe aici niciodată.//

    Se stinge un neam chinuit mii de ani,/
    Un neam luminat şi puternic şi mândru,/
    Jignit de duşmani, ieftinit de plăvani,/
    Se-nchide-n afară şi fuge-năuntru.//

  2. lumea08 :

    Date: January 11, 2009 @ 12:27 am

    Slava Domnului!,mai sunt “lucratori in via Lui” si nadajduim ca inca din cei ce vor lua plata.

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.