O incercare de lamurire a validitatii hirotoniilor facute de un episcop cu cuget eterodox

1:23 am Despre ecumenism, LD. Insomnii

nicolae-impartasire-400300.jpg

Întrebare: Frate, având în vedere cele declarate într-un interviu pentru o publicaţie italiană de ÎPS Nicolae, declaraţii care au facut iarăşi mare tulburare printre creştini, fratia ta ce crezi – sunt valide hirotoniile facute de un arhiereu cu cuget eterodox?

Răspuns: Grea întrebare, şi nu prea îmi place să-mi dau cu părerea.

Gândeşte-te şi că ÎPS Nicolae e cam retras, nici nu prea mai liturghiseşte de vreo 10 ani şi mai bine, iar majoritatea hirotoniilor, sfinţirilor ş.c.l. sunt făcute de vicarul mitropoliei (Lucian până în 2006, apoi Paisie). Eu aş zice că, prin iconomie, sunt lucrătoare şi hirotoniile făcute chiar de mitropolit. Sfinţii Părinţi, din ce ştiu eu, zic că până un ierarh nu e osândit sinodal şi lepădat soborniceşte de Biserică ca eretic, tot ceea ce face ca episcop este lucrător haric. Singurul lucru care se poate face e să nu mai fie pomenit (de preoţi) la liturghie. Sfântul Meletie al Antiohiei a fost hirotonit de arieni (pricină pentru care partida zelotiştilor a numit şi un episcop în paralel, în persoana lui Pavlin – e foarte interesantă viaţa Sfântului Meletie, ţi-o recomand s-o citeşti în contextul ăsta, în Vieţile Sfinţilor la 12 februarie; cred că e şi pe internet) – însă asta n-a însemnat că el nu a fost episcop, sau că zelotiştii care nu l-au recunoscut au avut dreptate – în fapt, ei au fost cei care s-au rupt cumva de Biserică, căci peste vreo 50 de ani următorii Sf. Meletie au rămas arhiepiscopii ortodocşi ai Antiohiei, iar “pavlinienii” au revenit în mare măsură sub omoforul acestora. Ideea e că în contextul actual, dacă cineva a fost hirotonit de Mitropolitul Nicolae şi este dreptslăvitor în cuget, e ceea ce a fost hirotonit: diacon, preot etc.

Zicea un părinte duhovnicesc contemporan – din păcate nu izbutesc acum să-mi reamintesc cine – că trăim nişte vremuri de iconomie frizând sminteala. Cred că cuvântul ăsta caracterizează cel mai deplin starea actuală din Biserică. …Şi să nu uităm că nu suntem doar noi implicaţi, ci toată Biserica Ortodoxă, în întregul sobornicităţii ei, fiindcă faptele Mitropolitului Nicolae afectează toată părtăşia Bisericilor Ortodoxe Locale.

Nu ştiu ce s-ar mai putea zice altceva, decât să ne rugăm. Când eram la XXXXX, în perioada sinodului din iulie, părintele XXXXX mi-a povestit un episod prorocesc istorisit de Arhimandritul Roman Braga (cred că ştii despre cine e vorba). Acesta a avut o vedenie într-o noapte, parcă pe când era întemniţat: i s-a arătat o fetiţă care stătea şi ţopăia în flăcări; el tot încerca să o scoată de acolo, dar fetiţa stătea mai departe acolo şi îi striga, jucându-se şi râzând: “Nu tu mă salvezi pe mine, eu te salvez pe tine”. El a întrebat-o cum o cheamă, iar atunci ea i-a strigat: “Eu sunt Laodikeia!”. Părintele Roman nu a mai dat şi tâlcuirea visului, poate că nici el n-o ştia, dar Părintele XXXXX zice că e vorba de biserica din Laodiceea, cea despre care zice Apocalipsa că “nu este nici rece, nici fierbinte”, cea mai stricată dintre bisericile amintite acolo – şi care este ceea ce numim azi Biserica Ortodoxă Română. Iar cuvântul “nu tu mă mântuieşti pe mine, eu te mântuiesc pe tine” era către cei care încearcă să “salveze” Biserica; până la urmă, noi suntem Biserica, şi dacă noi ne sfinţim (mântuim), atunci aşa se “mântuieşte” şi Biserica – nu altcumva.

Cam asta îmi vine să zic, nădăjduiesc să-ţi fi fost de vreun folos…

Cu dragoste,
XXXXXX

*Cele de mai sus reprezintă un schimb de mailuri cu un frate; l-am postat aici cu îngăduinţa sa, spre folosul mai multora. Am notat cu XXXXX unele nume şi locuri care nu se cădeau a fi pomenite aici. (LD).

13 Responses
  1. stambica :

    Date: November 20, 2008 @ 6:11 pm

    Sentimentala istorioara dar departe de teologie si de interpretarea ortodoxa adinca. Abordarea facuta in cazul validitatii hirotoniilor lui corneanu este scolastica aproape pura, caci se pune intrebarea: ce mai poate astepta cineva? Pina unde trebuie sa mai evolueze aceasta situatie? Oare un sinod de aceasta componenta va lua vreodata vreo hotarire in defavoarea unor astfel de ierarhi? Ii va acuza vreodata de apostazie? Corb la corb nu-si scoate ochii. Oricine circula prin institutiile de spalare a mintilor numite seminarii si facultati de teologie vede cu ochii lui viitorul asa numitei biserici ortodoxe romane, adica ripa cea mai adinca a departarii de orice notiune de dreapta inchinare. Deci din moment ce tipul acesta de ierarhi promoveaza si vor promova permanent tipul acesta de preoti, liceul de instalatii electrice din teleorman va da tarii oameni cu mult mai buni si mai pregatiti decit va aduna BOR intr-o suta de ani. Avem de-a face, in cazul bor cu o masiva uzurpare a realitatii care se numeste Biserica, in forma si actiunea ei lasata de Fiul lui Dumnezeu. Uzurparea merge pe toate nivelele si insala pe toata lumea, lume care oricum nu detine nici macar frinturi din invatatura ortodoxa in baza carora sa judece lucrurile. In istoria bisericii au fost consemnate cazuri precum cele relatate in dialogul prezentat, interpretarea si intelegerea lor, insa, trebuie facuta in lumina invataturii despre episcop, preot, biserica si taine in forma si continutul ei autentice. Pentru ca trebuie avut permanent in vedere ce fel de oameni erau aceia despre care vorbim si care erau situatiile si fortele sanatoase care permiteau reinstaurarea dreptei credinte acolo unde se aluneca. Un lucru pe care putini il observa, referitor la istoria bisericeasca asa cum e consemnata ea in izvoare, este acela al criticii imediate si drastice aduse de ortodocsi propriilor ierarhi si propriilor oameni care alunecau si pe care nu ezitau sa/i arunce afara din biserici. Turma era in vremurile acelea o componenta organica care nu ezita sa-l muste pe pastor de picior cind nu-si facea treaba pe care se jurase s-o implineasca si nu ceea ce a ajuns in vremea noastra, adica un sir de oi care asteapta sa intre la abator si care isi aplauda asasinii si cred cu toata taria ca le este dator cu ascultarea. Ascultarea de ierarhi este straina de invatatura bisericeasca, crestinul este dator cu asculatarea numai fata de Dumnezeu Tatal si de Fiul Sau Mintuitorul. Oricine nu-l invata pe om sa asculte de Acestia, ci de propria persoana ca trimis sau mai mare peste ei se numeste Papa. Comportamentul papist al ierarhiei ortodoxe nu are nimic de-a face cu drepata inchinare. Este uzurpare. Ierarhul trebuie sa fie tuturor sluga, iar nu sa pretinda asculatare fata de presupusa sa infailibilitate.
    Este indicativ faptul ca, in urma povestii din vara cu Corneanu, desi multi laici au tipat alaturi de citiva monahi, nu s-au gasit macar 100 de preoti din cei 10.000 pe care-i are bor care sa se adune la o conferinta particulara, sa prezinte canoanele si invatatura clara care-l condamna pe un astfel de ierarh pentru gestul facut si sa fi elaborat un text semnat de dezaprobare si sa fi anuntat nepomenirea ereticului. Nu cred ca patriarhia ar fi caterisit 100 de preoti fara sa se gindeasca la consecinte. Dar, precum Lot asa si acum, nu s-au gasit nici 10 care sa tipe cu curaj ca a venit, ca s-a imbracat oaia in lup si sminteste turma. Salariul e mai presus de credinta pe care s-au jurat la hirotonie s-o apere. Dar ce vorbim despre hirotonie ? Numai faptul ca pe cei hirotoniti nu-i cheama la preotie Dumnezeu, ci cer ei acest lucru infricosator de care trebuiau sa fuga cit mai departre. Cine-i cheama pe astia la preotie ? Diplomele, situatiile sociale, etc. dar nu Dumnezeu. Sint invocate necesitatea pastoririi si alte chestiuni sociale, nicidecum sfintenia cu care trebuie sa se apropie cineva de Dumnezeu si de jertfelnicul Sau. Se presupune, dupa cum sta scris, ca, cu orice liturghie savirsita ne inaltam din ce in ce spre Dumnezeu, spre sfintenie, spre vederea Lui… Insa vedem ca, din contra, se fac mii de liturghii saptaminal in Romania si tara merge din ripa in prapastie. Concluzia nu poate fi decit una singura, aceste asa zise liturghii nu sint bine placute lui Dumnezeu, nu sint aduse cu inima si cu fiinta celui care se numeste crestin. Recitarea din Liturghier nu este liturghie, botezul prin stropire cu care este botezata peste jumatate din populatia tarii nu este botez (vezi canoanele relative), si cite altele.
    Citi observa faptul ca ierarhii avindul in frunte pe Daniel invoca permanent si la toate conferintele preotesti organizate prin eparhii buna respectare a noului regulament de functionare al bor ? De ce acest lucru ? De ce nu observa toti acestia ca acest regulament, de la capat pina la coada, este in afara cadrelor canonice si eclesiologice ale ortodoxiei si deci nu trebuie respectat nicidecum de vreme ce promoveaza o structura bisericeasca straina de ortodoxie ? Cu siguranta ca le-a fost sugerat din alta parte pentru a crea acea structura papaista de subordonare totala si fara cricnire, de tipul fratelui mai mare. Si mai asteapta cineva masuri canonice si caterisiri sau condamnari sinodale de la unii ca acestia ? Cred ca ne pierdem timpul pretios al mintuirii lipindu-ne de o astfel de organizatie. Cred ca este vremea sa cercetam organizarea primara a bisericii ortodoxe si s-o imitam in comunitati adevarate si din adevar. Vom continua.

  2. steluta :

    Date: November 20, 2008 @ 6:43 pm

    Sunt un om oarecare.
    Pot sa-mi exprim parerea, chiar daca nu cunosc canoanele bisericii. Stiam ca duhul lui Dumnezeu lucreaza, oricat de pacatos ar fi preotul, cel putin asta era teoria pe care tot preotii ne-o prezinta. Personal, cred ca cei hirotoniti de acest mitropolit sunt valabili, importanta e credinta preotilor cu pricina; mai ales FAPTELE LOR conteaza. Sa nu uitam cate discutii au fost in legatura cu alegerea parintelui Daniel ca patriarh, apartenenta acestuia la masonerie etc. Asta ce inseamna: ca toti cei “unsi” in perioada actuala nu sunt valabili? Fiecare raspunde pentru actele lui , iar Dumnezeu le stie cugetul. Personal, consider ca mitropolitul in cauza ar trebui pomenit la sfanta liturghie, altfel cum sa ne rugam pentru indreptarea si luminarea mintii lui? Unde e dragostea crestina? E contrar canoanelor ceea ce a facut, dar ne putem ruga pentru batranul acesta; e si el un suflet, chiar daca s-a ratacit de turma. E o simpla parere, nu aruncati cu pietre……….

  3. Catalin Mares :

    Date: November 20, 2008 @ 10:27 pm

    Pentru Steluta
    E adevarat ca Dumnezeu lucreaza si prin preotul pacatos, dar asta o face doar pentru credinta celor de langa el si atata timp cat preotul, cu toate pacatele lui, ramane in adevarul Bisericii Una. Cu alte cuvinte, ceea ce conteaza este comuniunea in adevar, marturisirea aceleiasi credinte. Ori, se stie, catolicii, spre care a apostat mitropolitul Corneanu, doar in aparenta si in inchipuirea celor mai putin dusi la biserica au aceeasi credinta cu ortodocsii, realitatea fiind, din pacate cu totul alta, pentru ca ei nici macar nu se inchina aceleiasi Treimi. Suntem datori, prin dragostea crestina, sa ne rugam pentru indreptarea si revenirea sa la Ortodoxie, dar nu putem sa inchidem ochii si sa ne prefacem ca este imbracat in haine scumpe, cand, in realitate, el umbla gol, fapt asumat si marturisit cu destula claritate si in interviul aparut in aceste zile.

  4. Efthimie :

    Date: November 21, 2008 @ 1:58 am

    Mă tem că nu prea înţelegem ce înseamnă Biserica. Această “organizaţie”, cum îi spunea cineva, este totuşi (încă, acum, în România), o parte văzută a trupului tainic al Hristos, o Biserică luptătoare, în părtăşie cu cea biruitoare din ceruri. Şi în părtăşie cu toate celelalte biserici ortodoxe. Athoniţii ori Patriarhia Rusă, să zicem, s-au “auto-sesizat” în vară şi au cerut lămurirea canonică a situaţiei Mitropolitului Nicolae; aceeaşi răspundere rămâne şi acum, din partea întregii Biserici, de a-l osândi pe acesta. Atâta timp cât nici unul din sinoadele Bisericilor ortodoxe locale nu hotărăşte să întrerupă comuniunea euharistică cu Biserica din România, înseamnă ori că întreaga Ortodoxie are o problemă, fiind în comuniune cu un pseudo-mitropolit, ori că cugetul întregii Biserici deocamdată lucrează cu pogorământ. Şi cum Hristos zice că “porţile iadului nu vor birui Biserica”, eu consider că a doua variantă e cea dreaptă (asta, evident, dacă nu adoptăm o ecleziologie de tipul celei susţinute de unele grupări zilote/vechi-calendariste). Duhul Liturghiei, prin marii noştri părinţi duhovniceşti (câţi mai avem), mărturiseşte însă că mai avem har în Biserica României.

    Au mai existat episcopi cu cuget eretic, poate cel mai cunoscut fiind Mitropolitul Nicodim (Rotov) al Leningradului, care a murit în 1978, în braţele Papei Ioan Paul I. Şi în România, în perioada interbelică, lucrurile stăteau pe alocuri mult mai rău decât acum: hirotoniile anglicane erau practic recunoscute, întreaga teologie era dominată de scolastică etc. Şi Dumnezeu a îngăduit prigoana comunistă ca să cureţe biserica… Mă tem că şi acum ne aflăm cu Biserica într-o situaţie asemănătoare, de bubă care coace şi dă să se spargă, dar “nevoie este de acest necaz”, ca să se curăţească Biserica de toate necurăţiile şi preacurviile şi să rămână neprihănită mireasă a lui Hristos.

  5. sorin :

    Date: November 21, 2008 @ 8:34 am

    eu cred ca avem conducatorii care-i meritam… din nefericire suntem marea majoritate “crestini de duminica”…am mai “bifat”o liturghie, mergem multumiti acasa si peste o saptamana mergem iarasi…din cand in cand ne spovedim ,ne facem canonul si uite asa apare multumirea ca am facut ce trebuia. dar uitam ca nu este suficient…cand ne cheama parintele sa ajutam la biserica sa ne rupem din timpul nostru , ne amintim brusc ca trebuie sa mergem la cumparaturi… ca avem copii de crescut..etc…etc …este o realitate care se intalneste in multe parohii. (imi cer iertare celor care nu sunt in aceasta categorie si care sunt atat de putini)

  6. Alfa si Omega :

    Date: November 22, 2008 @ 11:50 pm

    pentru Stambica

    De foarte mult timp nu am mai citit un comentariu atat de corect, de logic, de bine argumentat si pertinent, atat de potrivit…si in acelasi timp, din pacate, din ce in ce mai rar intalnit. In sfarsit, mai sunt “nebuni” care nu au disparut complet.

  7. frodo :

    Date: November 24, 2008 @ 1:17 am

    Domnule Dumitru,ce va face sa credeti ca iconomia lui Dumnezeu ar lucra in cazul mitrpolitului Banatului?De fapt,de ce nu ar merge si in cazul preotilor catolici.Adica…na,prin iconomie tainele savarsite in catolicism ar avea si ele deplinatatea harica din Ortodoxie.Scuza-mi sarcasmul ,dar nu ma pot abtine!Cu adevarat e greu de a sustine oricare din pareri.Potrivit mult-citatului canon apostolic 46:”Episcopul sau prezbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor,poruncim sa se cateriseasca”,iar canonul 64 vorbeste despre faptul ca doar:”Daca vreun cleric sau laic intra in sinsgoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage,sa se cateriseasca si sa se afuriseasca”.Pai eu sincer cred ca majoritatea preotilor din Rominia ar trebui caterisiti daca ar fi sa aplicam canonele exact,pentru ca ,sa fim seriosi,majoritatea au facut rugaciuni in comun in biserici catolice sau ortodoxe(dupa cum le era rindul).Asta ar insemna ca de ceva ani incoace,majoritatea rominilor nu sau mai spovedit,impirtasit sau chiar botezat caci,foarte multi preoti si-au pierdut harul primit la hirotonie.Deci daca am porni de la premisa(care in treacat fie spus …e destul de logica)ca preotii isi pierd harul preotiei din momentul in care au savirsit rugaciuni in comun cu ereticii catolici in bisericile catolice,atunci si restul credinciosilor au de suferit deoarece tainele savirsite de acestia nu mai sunt valabile.O concluzie atit de radicala insa ma face sa ma inspaimint si imi pare improbabila;dar asta nu pentru ca as avea vreun argument scripturistic sau de la Sfintii Parinti sau cel putin pentru ca as avea la indemina vreun rationament teologic inexpugnabil,ci pur si simplu:consecintele ar fi prea dezastruase,prea tragice.Cu toate acestea ,nici nu pot sa cred ca am nevoie de hotarirea nustiu carui sinod ca sa stiu ca cutare preot sau episcop e caterisit(adica daca canoanele zic ceva apoi inseamna ca vorbesc serios)si ca deci nu mai are har.Pentru ca stim din istorie ca au existat si numeroase sinoade mincinoase nimite si tilharesti(vezi sinoadele adunate impotriva Sfintilor Ioan Hrisostom,Maxim Marturisiorul sau Fotie cel Mare).De fapt,sincer,pe mine personal m-ar fi surprins daca sinodul BOR l-ar fi condamnat pe IPS Nicolae,caci ar fi insemnat sa-si taie singura craca de sub picioare,caci si acest”sfint”sinod contine “elemente”ecumeniste(ne e nevoie sa nominalizam…se stie).Insa pe de alta parte (asa,ca sa intorc discutia asta pe toate fetele)noi stim ca acu’vreo citeva decenii papa Paul al VI-lea si patriarhul Constantinopolului Athenagora au ridicat reciproc anatemele dupa 900 de ani de blesteme “bilaterale”.Asta ar cam insemna ca nu se mai considera ca exista diferente esentiale intre cele doua confesiuni(adica na…daca Biserica Catolica nu mai e sub anatema inseamna ca nu mai e sortita iadului,adica nu mai sunt eretici deci,cum zice americanul,sunt OK)Si in cazul asta canoanele nu li se mai aplica.Acum cit e de valabila ridicarea anatemei in sine e,cum zice ticul verbal al profesorului meu de drept constitutional,o cu totul alta poveste.
    Concluzia ar fi ca este greu sa tragi o concluzie;in fapt aceasta problema teologica la fel ca si celelate sunt greu de rezolvat(de obicei solutia nu e simpla),iar eu personal nu stiu care din perspective sa o accept,nu am suficiente argumente pentru nici unul din punctele de vedere prezentate incit sa ader la el cu toata convingerea.Probail e nevoie de un mare sfint aici ca sa deslusim itele.

    R: In schimbul de mailuri din postare eu sunt cel care intreaba, nu cel care raspunde! LD.

  8. Bufnitadindaramaturi :

    Date: November 24, 2008 @ 11:05 pm

    Daca “scorul” din Sinodul “neo-latronianum” de asta-vara a fost de 47 la 1,frate “stambica”,ce crezi ca ar fi reusit 100 de “supusi” ai celor 47?!Te-ntrebi ce i-a putut inspaimanta pana si pe Teofan Savu,Ioan Selejan,Andrei Andreicut,Iustinian Chira,Pimen al Sucevei sau insusi vicarul lui Bartolomeu?!…”[...]Stapane!Mistretul cu colti ca argintul,/chiar el te-a cuprins grohaind sub copaci!…/Asculta cum latra copoii gonindu-l…/Dar Printul raspunse,-ntorcandu-se:-Taci![...]

  9. P.M. :

    Date: December 13, 2008 @ 3:47 pm

    Unde este dreptatea?

  10. Lonelyshepherd :

    Date: December 14, 2008 @ 2:23 am

    Dreptatea?!Dincolo!Aici umbla cu capul spart de “uriasii cei necucernici”!

  11. Lonelyshepherd :

    Date: December 14, 2008 @ 2:26 am

    “Navigare necesse est!Vivere non est necesse!”

  12. Mihaela :

    Date: January 30, 2009 @ 12:17 am

    Sa nu-i uitam pe parintele Corogeanu si maicutele de la Tanacu! Daca sunteti de acord cu gratierea lor va rog semnati petitia on line la adresa

    http://www.petitieonline.ro/petitie-p56172047.html

  13. Andrei Arghira :

    Date: May 15, 2009 @ 6:42 pm

    M-am interesat daca preotii catolici pot sfinti apa (daca aghiazma lor nu se impute intr-un an) si daca pot face exorcizari si daca au sfinti cu sfinte moaste care sa se fi nascut dupa 1500 in catolicism. Si mi-au spus (2 preoti) ca da.
    Am intrebat atunci asa:
    Sa presupunem ca 2 episcopi ortodocsi cad intr-o oarecare erezie si sunt raspopiti (adica Biserica le face o “slujba” de oprire de la lucrare a harului preotiei lor). Apoi ei formeaza o confesiune si isi hirotonesc singuri episcopi si preoti. Sa zicem ca aceasta confesiune pastreaza neschimbat tipicul savarsirii celor 7 Taine ortodoxe. Mai lucreaza harul in tainele lor?
    -Nu.
    -Pai situatia Bisericii Catolice nu este identica?
    -Nu, caci n-au fost raspopiti (anatematizati) toti episcopii ei in 1054. Patriarhul Constantinopolului, cand a fost anatematizat de Papa, nu trebuia sa-l anatematizeze si el pe Papa, ci trebuia sa ceara intrunirea tuturor episcopilor pt dezbateri. Deci episcopii catolici si anglicani au succesiune apostolica valida (cu har). Insa e o problema: fidelitatea fata de Sf Traditie (sf invatatura de credinta) a celui ce savarseste o Taina. Dupa un sfant din peninsula italica din sec IV, Sf Traditie este “ceea ce s-a crezut de catre toti in toate timpurile si in toate locurile.” Exista o diferenta intre ortodocsi si catolici in ceea ce considera ei ca sunt conditiile necesare pt ca o Taina sa fie valida:
    -la catolici: Taina lucreaza prin sine
    -la ortodocsi: Taina lucreaza prin sine, dar i se cere si savarsitorului sa aiba constiinta a ceea ce face.
    Acum comentez eu:
    Daca un preot ortodox are o credinta eretica si savarseste o Taina, e Taina valida? (se presupune ca nu a fost raspopit)
    Sau daca se gandeste la altceva, e valida?
    Aceste intrebari le-am pus cu ceva ani in urma si mi s-a spus ca in asemenea cazuri ingerii primesc putere de la Dumnezeu si savarsesc Taina (si mi s-au dat si exemple de astfel de intamplari).
    Episcopii catolici, prin faptul ca s-au indepartat de Sf Traditie, inteleg Tainele in mod putin deformat si, cand savarsesc Tainele, nu au o cunostinta adecvata a ceea ce fac.
    Am mai intrebat, tot acum de curand, daca sinodul tuturor episcopilor ortodocsi se numeste “ecumenic”. Au zis ca nu, pt ca nu are universalitate, pt ca episcopii catolici si anglicani nu sunt suspendati inca.
    In legatura cu moaste de sfinti catolici au zis ca exista, dar mai putine ca la ortodocsi.
    As vrea sa mai adaug ceva despre harul Tainelor catolicilor si anglicanilor: sunt unii care zic ca nu sunt valide.
    Chiar am citit ceva: intr-o scrisoare deschisa a manastirilor din muntele Athos, se afirma ca:
    „«bisericile» şi «confesiunile» Apusului au denaturat în multe locuri credinţa Evangheliei, a Apostolilor şi a Părinţilor, sunt lipsite de harul sfinţitor, de Tainele adevărate şi de succesiunea apostolică…”
    Aceasta este despre catolici si anglicani. Chiar presupunand ca nu au cu totii aceasta parere, totusi afirmatia e in masura sa arate o slabiciune a marturiei ortodoxe de azi.
    Cele intâmplate la corectarea calendarului intaresc aceasta impresie:
    Cand a fost corectat calendarul de catre sinoadele unor biserici nationale, unii calugari din Athos au spus ca hotararea e necanonica si au tinut sarbatorile dupa calendarul vechi.
    Mie, nu siu de ce, problema calendarului mi se pare simpla: dogmele nu se pot schimba, dar canoanele, care sunt hotarari care tin de viata de zi cu zi, da. Si totusi unii calugari din Athos si din alte tari s-au indoit. Si daca au gresit prin faptul ca s-au indoit, atunci e posibil sa fi gresit si cand au zis ca tainele catolicilor nu au har.
    Deci : -preotii catolici pot face si ei ceea ce fac cei ortodocsi
    -exista fii ai bisericii catolice facatori de minuni
    Acestea fac alegerea dintre ortodoxie, catolicism si anglicanism mai grea.
    Eu de la inceput (din 2001) credeam ca si catolicii si anglicanii au succesiune apostolica, dar, in urma citirii unor anumite carti ortodoxe, incepusem sa cred ca in 1054 Papa a fost anatematizat, iar toti episcopii catolici au intrat si ei sub aceasta anatema prin ascultarea si comuniunea cu el si ca in consecinta nu mai au har.
    In Ortodoxie preotul tb sa asculte si de episcop, si de protopop (acesta e un preot ales de episcop) si de nevasta si de copii. (adica este f importanta comuniunea cu poporul credincios) Iar in Catolicism, prin celibatul preotilor, este o atmosfera mai de armata, cu Papa commandant. Papa, fiind unul singur, este subiectiv si nu poate fi un garant de nadejde al dogmatici mostenite prin traditie. Papa Pius al IX-lea a zis: “Eu sunt traditia”.
    Si preotii si diaconii pot lua cuvantul in adunarea sinodala ortodoxa, si sunt aproape sigur ca si simplii credinciosi.
    Arhim Arsenie Papacioc, duhovnic de referinta in Romanaia, a spus intr-un interviu: “Sa ma ierte Dumnezeu, dar cred ca “tainele” catolicilor nu sunt Taine.” Deci avea o umbra de indoiala.
    E important si ceea ce a zis pr Cleopa Ilie mai spre finalul interviului sau despre nunta crestina, care se gaseste pe ortodoxtv.
    Istoria cu Mihai Viteazul
    (care, ajuns in Transilvania si voind sa dea o biserica ortodocsilor, nu catolicilor, a rezolvat cearta punand ca fiecare confesiune sa-si sfintesca apa si sa se sigileze cu paznici. Aghiasma catolicilor s-a imputit, iar a ortodocsilor, nu.)
    poate fi interpretata ca nu demonstreaza ca catolicii nu au har, ci doar ca a fost un indiciu ca Dumnezeu a vrut ca biserica aceea sa fie data ortodocsilor.
    Chiar daca episcopii catolici si anglicani nu au fost suspendati, apreciez ca nu putem avea comuniune liturgica cu ei din cauza ca si-au afirmat sustinerea pentru erezii. Cred ca de aceea (arhi)episcopii lor nu sunt pomeniti la Sf liturghie de patriarhii ortodocsi. Si nici invers, caci ceilalti gandesc la fel despre ortodocsi.
    Altfel formulat: stim ca sinodul ecumenic, daca se va intruni prin invitarea tuturor episcopilor nesuspendati, ii va chema la pocainta pe cei care au dogme impotriva Traditiei, iar pe cei care nu se vor pocai ii va suspenda. Apreciez ca, pana se va intruni acest sinod, ortodocsii, stiind ca ceilalti isi afirma sustinerea pentru dogme impotriva Traditiei, nu trebuie sa se impartaseasca de la catolici sau anglicani, nici sa ii pomeneasca la Sf Liturghie. Asa cred ca s-a procedat si cu episcopii care sustineau erezia lui Arie, chiar si inainte de caterisirea lor din 325.
    Cazul mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului, care s-a impartasit anul trecut la greco-catolici (care sunt in comuniune liturgica cu catolicii, adica se impartasesc unii de la altii. Aceasta insemnand ca a intrat in comuniune liturgica si cu catolicii):
    – laicatul roman s-a impartit in 2 (sau chiar mai multe): unii au cerut caterisirea lui, iar ceilalti, mai putini si in special din orasul lui, l-au laudat. Primii invocau canonul 45 apostolic: „Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii să se afurisească şi dacă l-ar primi să slujească ca preot să se caterisească”. Ceilalti spuneau, in mare, ca au si catolicii har care lucreaza in cele 7 Taine, caci niciodata Biserica nu i-a suspendat intr-un sinod ecumenic. Primii raspundeau, in mare, ca nu e adevarat, ca nu mai au har din cauza ca sustin dogme impotriva Sfintei Traditii apostolice (binenteles ca mai spuneau si ca Biserica Ortodoxa are toata invatatura de credinta nestirbita de la apostoli). Ei subintelegeau ori ca harul se pierde numai prin sustinerea ereziei fara sa mai fie nevoie de sinod ecmenic care sa-i suspende pe eretici; ori ca anatema aruncata 1054 de patriarhul de la Constantinopol asupra papei de la Roma este suficienta pentru a-l suspenda atat pe papa, cat si pe cei care se unesc cu el. Cei care il laudau sustineau ca nu este deloc evident ca dogmele catolice incalca Sfanta Traditie apostolica, ca micile diferente dogmatice trebuie ignorate si ca trebuie sa ne impartasim unii de la altii dupa cum a poruncit Hristos: „Toti sa fiti una.” Primii raspundeau ca infailibilitatea papala este umanism.
    – cu aceasta ocazie, cei care nu erau de acord cu impartasirea mitr. Nicolae, au subliniat si alte defecte ale lui: ca a colaborat cu securitatea, ca in dosarele respective comunistii il lauda ca este zelos si inteligent in a domoli elementele turbulente, ca el insusi a recunoscut, dupa 89, ca a colaborat cu securitatea, ca CNSAS sustine ca nu numai ca a colaborat, dar si ca a facut politie politica. Ceilalti spuneau ca el nu a recunoscut ca a facut politie politica, iar pentru o colaborare formala, de sila, nu trebuie desconsiderat. Se mai aduceau în discuţie articolele lui cu privire la avort.
    – au venit si 2 scrisori, de la manastirile din muntele Athos, contra mitropolitului: prima de la cele romanesti, iar a doua de la toate. Au dezaprobat si mitropolitul Moscovei si cel al Atenei.
    -mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, a cerut intrunirea sinodului si caterisirea. Au mai cerut aceasta si o multime de manastiri, mai ales din mitropolia Clujului.
    -a fost mediatizata fapta mitropolitului Anania, care, cu cativa ani in urma, a oficiat o liturghie la care au participat fosti colegi de detentie din perioada comunista. Au aparut si doi preoti greco-catolici care au cerut impartasania. Mitr. Anania le-a dat-o. A zis ca din cauza amintirilor din inchisoare. Eu comentez ca jertfa lui Hristos era mai presus decat suferintele din inchisoare si ca acea liturghie nu era atat o comemorare a suferintelor lor din inchisoare, ci mai mult o comemorare a suferintelor lui Hristos, in care sunt incluse si ale lor. Putea sa le ceara sa revina la ortodoxie.
    -cu toate ca a aparut imediat poza cu impartasirea mitr. Nicolae, acesta intai a negat ca s-a impartasit, apoi a recunoscut si a zis ca a fost un gest spontan, fiind emotionat. A zis ca nu rergreta, ca a fost facut din iubire, dar si ca ii pare rau ca a prilejuit comentarii impotriva.
    -s-a intrunit sinodul si a dat apoi un comunicat ca, luind cunostinta de pocainta mitr. Nicolae, apreciaza acest prim semn de indreptare si nu il cateriseste. Votul privind caterisirea a fost 47-1. Sinodul a mai hotarat ca daca mai face cineva asa ceva, il cateriseste.
    -cand a iesit, mitroplitul Corneanu a declarat ziaristilor, pe de o parte ca „gestul ramane, nu ma pocaiesc”, iar pe de alta parte ca ii pare rau in sensul ca ii pare rau ca a provocat framantari.

    Cele de mai sus mi le scrisesem mai de mult intr-un doc in calculator, dar:
    De curând am aflat că Sf Nicodim Aghioritul (+1809) a zis că tainele catolicilor nu sunt valide. A fost canonizat de patriarhia ecumenică, este şi în calendarul românesc. El a trimis chiar pe un călugăr din Transilvania cu o scrisoare către patriarhul ecumenic în care cerea să îl boteze, căci fusese botezat necanonic, prin stropire, aşa cum se face şi azi în bisericile ortodoxe din Transilvania.
    A fost în primul mileniu un caz al unui om care, negăsindu-se apă, a fost botezat cu nisip. Era cu o caravană în deşert şi nu ştiau dacă mai scapă. Dar au scăpat şi, în oraş, s-a dezbătut şi hotărât că botezul e valid. Aici s-au aplicat canoanele cu pogoromânt. Am mai citit despre cazul unui preot care era vrajitor. Cand l-au prins l-au intrebat cu ce gand se apropia el sa savarseasca sf liturghie. El ar fi raspuns ca de fiecare data il lega un inger, care apoi slujea in locul lui cu infatisarea lui. Biserica spune ca anumite pacate foarte mari fac nelucrator harul. Cand e prins, preotul respectiv trebuie caterisit. Cei pe care i-am intrebat sunt linistiti: au zis ca are Dumnezeu grija de comunitatea respectiva sa nu ramana fara taine adevarate.
    Cei pe care îi întrebasem ştiau foarte bine toate acestea. De aceea cred că, în cazul acelui călugăr din Transilvania, Sf Nicodim voia să aplice canoanele cu acrivie. Rămân totuşi îndoieli, căci Sf Nicodim nu zicea că botezul nu trebuie considerat valid datorită faptului că nu este întru totul canonic, ci că nu este valid. Scurt. Cât despre catolici, el nici nu se uita dacă există semne ale harului, dacă măcar pot preoţii catolici să exorcizeze.
    Aşadar acum am îndoieli cu privire la tainele catolicilor, şi întrebări cu privire la hotărârea cu care zicea Sf Nicodim că botezul prin stropire făcut de preoţii ortodocşi din Transilvania nu e valid. Vad doar urmatoarele variante: ori nu este valid botezul prin stropire, ori sf Nicodim nu s-a mai complicat sa spuna „canoanele ma indreptatesc sa il consider nevalid” si a spus scurt: „nu e valid”, ori sinodul care l-a canonizat pe sf Nicodim a gresit.
    Stiind ca biserica Greciei boteaza pe catolicii convertiti la ortodoxie si ca cea a Rusiei – nu, inclin sa cred a doua varianta.

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.