pridvorul lui laurentiu dumitru

Pr. Savatie, prin editarea volumului “Povestiri Ortodoxe”, ne-a aratat tuturor un Cehov ortodox. A scris cartii un inspirat Cuvant inainte, iar mai apoi a facut o lansare in Bucuresti, prilej cu care a vorbit despre opera si persoana marelui romancier rus. Insa, sunt persoane care se arata inca rezervate fata de duhul crestin al lui Cehov. Postez mai jos o intrebare a unui frate Paul si raspunsul Parintelui Savatie, mesaje ce se afla la unul din posturile de pe blogul Pr. Savatie pentru a le face, si aici, cunoscute celor interesati de subiect (Laurentiu Dumitru)

1. paul spune:
august 17, 2008 la 6:21 pm
Nu, Parinte, Cehov nu este crestin. Eu, cum sa va spun, as vrea sa fie, mi-as dori din tot sufletul. Mi s-ar lua o piatra de pe inima daca cineva mi-ar demonstra ca Cehov este credincios. In schitele lui apar, din cand in cand, fie fete bisericesti, ca parintele Iacov, fie sarbatori, cum sunt Craciunul si Pastele. Dar viziunea nu este crestina. La Cehov bantuie un tragism al vietii, mereu vezi un esec, o neputinta, pe care ncio spreanta din alta lume nu vine sa o indulceasca. Intrun cuvant, este unul dintre cei mai pesimisti scriitori pe care i-am citit. Dupa cum il simt eu, Cehov creaza un univers in care nu este loc pentru Vestea cea buna, pentru Inveierea lui Hristos si pentru rascumpararea oamenilor din pacat.

In convertirea mea la credinta ortodoxa, atunci cand cautam in stanga si-n dreapta adevarul, una dintre piedici a fost… Cehov. Cum poate exista Dumnezeu cand El nu se intrevede in opera lui Cehov? E o intrebare foarte serioasa, cred ca va dati seama de asta.

Nu exprim suficient de clar gandul meu, poate voi reveni candva asupra lui, sunt insa convins ca Sfintia Ta intelege la ce ma refer. In “Cosmarul” de pilda se intalneste saracia preotului cu infatuarea lui Kunin, iar in final nu rezulta nimic. Chiar daca “membrul indispensabil” ajunge sa ia act de realitatea cruda in care se zbat preotul, doctorul, fostul preot, in fine, enoriasii, incercarea lui sincera spre o lucrare folositoare nu mai are loc. Kunin pare sa isi constientizeze judecarea gresita a semenilor, comportarea lui fara socoteala din trecut, dar nu ajunge sa si faca ceva ca sa indrepte lucrurile. E suficienta aceasta constientizare ca sa spui ca se intrevede vreo speranta la mijloc? Recititi ultima fraza: Asa a inceput si s-a desavarsit ravna sincera…

De aceea, cu credinta si cu nadejde va rog: aratati-mi ca Anton Pavlovici este ortodox!

2. savatie spune:
august 19, 2008 la 8:02 pm
Dragă Paul, spui că nu îl găseşti creştin pe Cehov. Eu nu mai am nici o îndoială în această privinţă. Nu ştiu dacă l-ai citit în original sau dacă ai avut răbdare să vezi povestirile ortodoxe pe care i le-am tradus în română (deşi ar mai fi cîteva pe care le-am lăsat pentru o eventuală reeditare). Atît aceste scrieri, cît, mai ales, biografia autorului ne-o confirmă.

Nu ştiu de ce nu ai înţeles finalul povestirii de faţă, care este unul cît se poate de ortodox, chiar paterical. Oare nu ai citit Patericul, în care majoritatea relatărilor sfîrşesc cu: “şi s-a dus fratele folosit”. Şi dacă acest Kunin şi-a venit în fire, adică “s-a folosit” aflînd adevărul despre preotul pe care îl judeca, de ce ţi se pare puţin lucru? Am toate motivele să cred că Cehov nu doar că este ortodox, ci are toate însemnele unei vieţi înalte, poate că chiar sfinte.