Ingerul nostru pazitor, cuvant arhieresc

3:08 am PS Calinic Argatu

PS Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

Mare îmi este bucuria când se aduce vorba despre Îngeri! Este o desfătare a inimii numai să auzi pomenindu-se despre aceste creaturi. Imediat mintea ne zboară la frumuseţi negrăite, la dumbrăvi minunate, la întâmplări deosebite din povestirile pentru copii. Şi parcă tot gândindu-te, auzi paşi de îngeri şi bătăi de aripi în jurul tău. Totul se luminează şi aerul din jur este proaspăt şi-n inimă coboară bucuriile care nu se mai termină.

Cu ani în urmă, prin 1992, m-a fascinat o carte scrisă de Principesa Ileana a României, Maica Alexandra de mai târziu, carte intitulată Sfinţii Îngeri! Iată ce mărturiseşte chiar pe prima pagină, după foaia de gardă: „Într-o zi, dis-de-dimineaţă, când aveam şapte ani, am văzut îngerii! Sunt tot atât de sigură azi cum am fost şi atunci …această întâmplare — propria-mi experienţă — stă atât la începutul, cât şi la sfârşitul acestei cărţi … îngerii au o miraculoasă realitate. Activitatea lor printre noi a devenit pentru mine o realitate vitală, pozitivă.”

Episcopul Irineu Bistriţeanul de la Cluj, traducătorul acestei cărţi unice despre Sfinţii Îngeri, în cuvântul prefaţator, nu ezita să spună: „Această carte a Maicii Alexandra este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care l-a căutat pe Dumnezeu în toată viaţa ei, condus de îngerul copilăriei. Îngerii supuşi lui Dumnezeu sunt văzuţi numai de aceia care sunt disponibili, curaţi cu inima, precum inima de copil este curată.”

Am văzut-o pe Maica Alexandra la Curtea de Argeş, când ne-a pus la inimă dorinţa sa de suflet de a pune o lespede de marmură pe mormântul mamei sale, Regina Maria, asemenea cu a regelui Ferdinand. Am văzut-o, în măreţia ei princiară, acum cu voal de monahie, îmbrăţişând în rugăciune sufletul mamei sale. Am împlinit dorinţa de testament şi azi pisania scrisă cu mâna sa, cum ar trebui săpată pe marmură, dă mărturie celor ce trec prin Catedrala Argeşului.

Şi-acum când scriu despre îngeri, răspunzând la întrebări puse tot de îngeri, îmi aduc aminte cu dor de cei care au trăit viaţă îngerească pe acest pământ, ca şi Maica Alexandra, stareţa Mănăstirii Ortodoxe Schimbarea la Faţă din America, fosta Principesă Ileana a României, o mare scriitoare şi cunoscătoare a tainelor lui Dumnezeu!

Recent a apărut cartea Despre Îngeri a lui Andrei Pleşu, într-o viziune proprie modului său de gândire, precum şi cartea Iacob şi îngerul a lui Teodor Baconsky, din 1996, de asemenea scrisă într-o manieră originală. Acestea trebuie citite negreşit pentru îmbogăţirea viziunii despre Îngeri!

Şi acum ceea ce putem şti despre Îngeri este că noi încă dintru începuturi am fost înştiinţaţi de prezenţa lor în lumea existentă şi de ajutorul dat de ei oamenilor în decursul timpului.

Înger înseamnă în traducere trimis. Cetele îngereşti, deşi spirite, sunt create ca şi noi: „Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute”, cum citim în Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel (Coloseni 1, 16).

Îngerul are personalitate, individualitate şi o voinţă proprie, aşa cum avem şi noi; dar pe de altă parte nu ne seamănă, cum spune Maica Alexandra. Sfântul Vasile cel Mare spune că: „Substanţa lor este o suflare de aer sau un foc nemuritor şi de aceea sunt localizaţi ori devin vizibili în forma propriilor lor trupuri acelora care sunt demni să-i vadă!”

Aşadar, Sfinţii Îngeri, de la începutul lor, sunt fiinţe complete, dar fără formă materială; şi din bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu ei fac parte din viaţa noastră, iar în marile momente ale istoriei au fost şi vor fi mesageri pentru noi, conducându-ne cu grijă paşii de la naştere până la mormânt. Iezechiel a avut vedenii dumnezeieşti: „Şi făpturile vii însă când alergam înainte şi înapoi, ca scăpările de fulger!” (1, 14).

Mai pe înţeles, profetul David, inspirat de Duhul Sfânt, ne arată negrăita perfecţiune individuală a îngerilor: „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc!” (Psalmi 103, 4).

Sfânta Scriptură ne arată desluşit că toate cetele îngereşti sau coruri îngereşti, cum li se mai spune, au luat de la început parte la împlinirea voinţei lui Dumnezeu. Cele nouă Coruri Îngereşti sunt: Serafimii (Isaia 6, 2), Heruvimii (Iezechiel 10, 1), Scaunele (Coloseni 1, 16), Domniile (Coloseni 1, 16), Stăpâniile (I Petru 3, 22), Puterile (Coloseni 1, 16 şi Efeseni 3, 10), Începătoriile (Coloseni 1, 16), Arhanghelii (I Tesaloniceni 4, 16) şi Îngerii de care este plină Biblia. Maica Alexandra a numărat cam vreo două sute de locuri unde se vorbeşte despre Îngeri! Să numărăm şi noi, citind Biblia! Aşa ne vom putea întâlni într-o zi, aevea, cu îngerul nostru păzitor!

Cele nouă Coruri de Îngeri sunt în ascultarea Lui Dumnezeu pentru a împlini lucrările Sale: „Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui… Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit!” (Psalmi 148, 2 şi 5).
Inspiratul Profet continuă: „Domnul în Cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste tot stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tare la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul!” (Psalmi 102, 19–22).

Sfântul Dionisie Areopagitul, în Ierarhiile cereşti, ne arată că toată oastea cerească este în permanenţă în veşnic cânt şi laudă de mulţumire către Cel Preaînalt. În această lucrare, cetele sau corurile îngereşti sunt aşezate: Serafimii, Heruvimii şi Scaunele. Aceştia sunt sfetnicii şi nu au nici o legătură cu oamenii, ei fiind pururi cufundaţi într-o nesfârşită iubire şi adorare a lui Dumnezeu. Vin apoi: Domniile, Stăpâniile şi Puterile, care sunt conducătorii spaţiului, ai galaxiilor şi ai stelelor, iar în cele din urmă vine a treia triadă: Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii, adică „proletarii”, cum ar zice unii, cu un uşor zâmbet în colţul gurii. Aceştia se vor îndeletnici cu grija pentru Planeta Pământ, fiind împlinitorii voinţei şi iubirii lui Dumnezeu!

Când citim în Sfânta Scriptură, găsim numele a patru dintre cei şapte Arhangheli. Mihail, care se tâlcuieşte Cine este Dumnezeu? El l-a învins pe Lucifer şi l-a alungat din rai. Gavril, care se tâlcuieşte Omul lui Dumnezeu, îngerul despre care ştim din episodul biblic al Bunei-Vestiri. Rafail, care înseamnă Vindecătorul lui Dumnezeu, conducătorul îngerilor păzitori şi cel ce duce rugăciunile noastre în faţa lui Dumnezeu. Uriil, numindu-se în tâlcuire Focul lui Dumnezeu, interpretul profeţiilor, Egudiil, Varahiil şi Salatiil.

08-mihailgavriil.JPG

O definiţie mai clară despre îngeri ne dă tot Dionisie Areopagitul, când zice: „Un înger este un chip al lui Dumnezeu, o manifestare a lumii nevăzute, o oglindă arzătoare, luminoasă, neîntinată, fără pată, nici cusur, primind (dacă-mi este îngăduit să spun aşa) toată frumuseţea absolutei bunătăţi dumnezeieşti şi aprinzând în ea însăşi, ca o iradiere nestricăcioasă, bunătatea tăcerii tainice” (De divinis Nominibus, IV, 1957, pp. 246–247).

Cu acest prilej trebuie să aruncăm o privire foarte sumară şi asupra „îngerilor căzuţi”. Ştim că Dumnezeu a acordat o libertate absolută întregii zidiri, dorind să fie iubit în mod cu totul liber, fără constrângere. Aşa stând lucrurile, Lucifer, „prins de frumuseţea de netăgăduit, de perfecţiune, de bunătatea propriei sale arătări angelice, pe deplin înţeleasă, Lucifer a îndrăgit-o. Aceasta era aşa cum trebuie să fie, dar dragostea lui a refuzat să facă încă un pas dincolo de ea, a refuzat să privească dincolo de perfecţiunea angelică, la sursa ei divină; a insistat să rămână în această frumuseţe, ca să găsească aici deplinătatea fericirii să-şi fie suficient sie însuşi. După modul de manifestare al orgoliului, Lucifer s-a izolat pe sine chiar de Dumnezeu… Păcatul lui Lucifer a constat în a se iubi pe sine. Păcatul său a fost păcatul unei răutăţi pure. Isaia Proorocul, în urma viziunii cereşti, spune: „Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare (Lucifer), fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri. Tu care ziceai în cugetul tău: Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! Iar muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu în părţile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. Şi acum, tu te cobori în iad, în cele de mai jos ale adâncului!” (Isaia 14, 12–15).

Satana, adversarul nostru, ştie ce face fără a comite erori şi puterea lui este inferioară puterii lui Dumnezeu, el ducând mereu bătălii cu oştile cereşti conduse de Sfântul Arhanghel Mihail: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu Balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbăvit el, nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el… Bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui este scurt!” (Apocalipsa 17, 7–12).

Duhurile rele sunt destinate focului veşnic pregătit pentru ele; potrivit Scripturii: „Au fost aruncaţi în Adânc unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi în lanţuri şi păstraţi pentru judecată” (II Petru 2, 4), pentru că: „nu şi-au păstrat vrednicia, şi şi-au părăsit locuinţa” (Iuda 6).

Se spune că Satana este tare supărat că acum puterea lui este limitată, manifestându-se doar pe pământ; iar atunci când lumea noastră nu va mai fi, va înceta şi puterea lui de a amăgi lumea — într-un cuvânt, mai hazliu, îşi va pierde obiectul muncii!

Cât ne priveşte pe noi, pe fiecare, timpul Satanei este şi mai scurt, căci dibăcia lui de a ne înhăţa este mărginită la scurta viaţă care ne-a fost dăruită pe acest pământ; şi mai primeşte şi plesne peste nas prin cuminţenia şi tăria în rugăciuni, prin postul şi spovedania creştinilor luptători, care cred fierbinte în Dumnezeul Luminilor!

Acum vă voi aduce la cunoştinţă câteva exemplificări prin care se arată cum lucrează îngerii la porunca lui Dumnezeu. Sigur că este o temă de mare întindere şi este greu să comprimi. Cu toate acestea, vom face o scurtă enumerare pentru bucuria noastră.

Subliniem că omul, atunci când a căzut, nu şi-a pierdut libertatea şi dreptul de a alege între bine şi rău; drumul spre Rai rămâne mereu deschis, iar satana face eforturi să oprească omenirea să se întoarcă. Noi avem mereu doi îngeri care ne asaltează: îngerul păzitor şi îngerul ispititor, în noi dându-se o mare înfruntare spirituală.

Tragedia! Adam şi Eva au fost izgoniţi din Rai. Biblia ne arată pentru prima dată cum îngerii, păzitorii spirituali, au fost puşi să păzească un principiu: „Domnul Dumnezeu a pus heruvimi cu sabie de flăcări vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieţii” (Facerea 3, 24), sabia de foc fiind unul dintre cei şapte arhangheli, pe nume Jofiel, provenit din verbul ebraic „a arde”.

Sfânta întâlnire dintre Cei trei Îngeri şi Avraam cu soţia lui Sara este prima prezenţă a lui Dumnezeu Întreit în Persoane, la stejarul din Mamvri; deci putem consemna un dialog al lui Avraam cu îngerii, cum citim în cartea Facerea 18.

De asemenea, Domnul a trimis doi îngeri la oraşele Sodoma şi Gomora pentru a-l salva pe Lot şi a distruge cele două locuri rău famate, îngerii fiind ei înşişi atacaţi de locuitorii decăzuţi, loviţi cu orbirea. Lot a fost salvat de îngerii păzitori la rugămintea lui Avraam, datorită propriilor sale virtuţi, şi de aici puterea rugăciunii celui ce intervine: „Căci mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacob 5, 16). S-a împlinit şi promisiunea făcută lui Avraam şi Sarei că vor naşte un prunc la adânci bătrâneţe: „Şi a pus Avraam fiului său, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac” (Facerea 21, 3).

Îngerul Domnului a avut grijă de Agar în pustie, după cum citim în cartea Facerii 21, 15–19! Tot îngerul Domnului a oprit mâna lui Avraam să-l jertfească pe fiul său, Isaac, pasaj întâlnit în aceeaşi carte a Facerii 22, 1–12! Când slujitorul lui Avraam este trimis să-i găsească soţie lui Isaac, era, cum este şi firesc, întru teamă, dar Avraam îi spune să nu aibă grijă, pentru că Dumnezeu veghează şi „va trimite pe îngerul Său înaintea ta şi vei lua femeia feciorului meu de acolo” (Facerea 24, 7).

Vom arăta, desigur, vedenia lui Iacob cu scara uriaşă care unea cerul cu pământul şi pe care coborau şi urcau îngeri, care ni se înfăţişează drept prima imagine clară dată omului despre oştile cereşti (Facerea 28). Iar atunci când bătrânul Iacov i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif, nu l-a confundat pe Dumnezeu cu îngerul său: „Dumnezeu înaintea Căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul Cel Ce m-a călăuzit de când sunt şi până în ziua aceasta; îngerul care m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvinteze pe pruncii aceştia” (Facerea 48, 15–16).
Lui Moise i se trimite înger ca să-l ajute: „Iată, Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, să te păzească în cale şi să te ducă la pământul acela pe care l-am pregătit pentru tine. Ia aminte la tine însuţi; să-l asculţi şi să nu fii necredincios, că nu te va ierta, pentru că numele Meu este în el” (Exod 23, 20–21).

În cartea Judecători (capitolul 13) citim despre naşterea lui Samson; aici există pasaje pline de prospeţime, în care îngerul Domnului este trimis să aducă vestea cea mare lui Manoe: că soţia îi va naşte un fiu care va izbăvi poporul lui Israel din robia filistenilor.

Ghedeon, judecătorul, cel cu delicateţe de sfânt, atunci când îngerul Domnului a atins jertfa cu toiagul şi a ieşit foc din piatră şi a mistuit carnea şi azimile, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne, că am văzut pe Îngerul Domnului, faţă către faţă!” (Judecători 6, 1–24).

Dar ce să mai spunem despre Valaam şi asinul său din cartea Numerii, la capitolul 22? Despre Ilie profetul de foc ce vom spune, când i-a adus îngerul de mâncare şi l-a încurajat la luptă împotriva idolilor (I Regi 19, 5–6)? Dar despre Iosia, Iezechiel, Daniel, Zaharia, Ezdra, Iov sau David, care în Psalmii săi zice: „Săracul a strigat şi Domnul l-a auzit pe el …Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de el şi-i va izbăvi pe ei” (Psalmi 36, 6–7)?

Mărturiile din Vechiul Testament sunt impresionante şi ai o mare bucurie când le citeşti şi simţi cum îngerii stau în preajmă veselindu-se! Aşadar, noi am văzut până acum că rolul îngerilor este deosebit de important şi-i putem numi: „mesageri” (Facerea 27, 7); „Fiii lui Dumnezeu” (Iov 1, 6); „Duhuri” (Psalmi 103, 5); „Cei sfinţi” (Daniil 4, 14); „Oştile Domnului” (Iosua 5, 14); iar numărul lor este de miriade.

În Noul Testament, îngerii îl slujesc şi-L adoră pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care este Regele lor, iar odată cu venirea lui Iisus pe pământ Sfinţii Îngeri slujesc pe Iisus şi pe oameni, arătându-se limpede că fiecare dintre noi are propriul său înger păzitor şi că aceştia fac parte integrantă din viaţa noastră de zi cu zi.

Cunoaştem cu toţii rolul îngerilor care au binevestit Naşterea lui Iisus, naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Fuga în Egipt şi plecarea din Egipt spre Galileea neamurilor! Îngerii au avut un rol deosebit în slujirea şi învăţătura Domnului Iisus. Luând un copil în braţe, a zis: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 18, 10).

Iată dovada faptului că fiecare are un înger păzitor, dat de Dumnezeu de cum venim pe lumea aceasta; iar tot despre noi, după ce vom pleca în Ţara de peste veac, Iisus spune: „Că nu vom putea muri, căci vom fi ca îngerii şi vom fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii!” (Luca 20, 36).

Îngerii se îndepărtează de noi — mă înfricoşează să folosesc cuvântul a părăsi. Vai de noi când ne părăseşte îngerul nostru păzitor! El se îndepărtează atunci când nu mai poate suporta mizeria şi păcatele din viaţa noastră trupească şi sufletească. Din pricina libertăţii prost înţelese, ne croim viaţa cu propriile noastre mâini şi atunci îngerul este izgonit din lucrarea cea adevărată şi suntem lăsaţi liberi să ne manifestăm. Robia şi neghiobia nu se află ca termeni în Dicţionarul Sacru!

Omul este opera lui Dumnezeu, operă de culme, iar atunci când vom înţelege aceasta ne vom comporta în consecinţă şi îngerul păzitor nu ne va mai părăsi niciodată!

Dumnezeu să ne mângâie inimile şi să ne întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

5 Responses
  1. Lonelyshepherd :

    Date: November 8, 2008 @ 10:00 pm

    “Vestitori ai dumnezeiestii taceri”,ingerii aseaza langa fiecare “este” un “cum ar trebui sa fie”.Tacerea epifanica,marturisitoare a ingerului scoate secunda din anonimat.Tacerea ingerilor e forma suprema a “ascultarii”.Ceea ce “se aude” in tacerea aceasta e o maxima receptivitate fata de voia Celui a Carui tacuta prezenta o impartasesc.”Sa taca tot trupul omenesc şi sa stea cu frica şi cu cutremur şi nimic pamântesc întru sine sa nu gândeasca ca Împaratul împaratilor şi Domnul domnilor merge sa se junghie şi sa se dea spre mâncare credincioşilor.Si merg înaintea Lui cetele îngeresti, cu toata capetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi multi şi serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si şi cântând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.”(Heruvicul Sambetei Celei Mari)-chemare la Inviere si taina a “mortii…pascale”.Cea mai reusita icoana a ingerului-nişa goala din altarul pe care l-a aflat Pavel in Atena,inchinat “Dumnezeului Necunoscut”.Suntem invaluiti fara incetare de tacerea ingerului nostru,pe care,neatenti,o percepem ca absenta.

  2. Lonelyshepherd :

    Date: November 8, 2008 @ 10:07 pm

    “DEDICATIE (pe-o carte)”:”Sa te bucuri de soapta pe care ingerul pazitor,cu rabdare de-o viata,te invata s-o scrii in Cartea Vietii cu pana desfrunzita din zborul aripii lui altoit intru tine (cand se va smulge,la sfarsit, dintru-Inalt spre-un altul…)!-ANI SPRE VESNICIE!!!

  3. costelvlad :

    Date: March 3, 2010 @ 12:59 pm

    Când citim în Sfânta Scriptură, găsim numele a patru dintre cei şapte Arhangheli. Mihail, care se tâlcuieşte Cine este Dumnezeu? El l-a învins pe Lucifer şi l-a alungat din rai. Gavril, care se tâlcuieşte Omul lui Dumnezeu, îngerul despre care ştim din episodul biblic al Bunei-Vestiri. Rafail, care înseamnă Vindecătorul lui Dumnezeu, conducătorul îngerilor păzitori şi cel ce duce rugăciunile noastre în faţa lui Dumnezeu. Uriil, numindu-se în tâlcuire Focul lui Dumnezeu…..

    In care biblie scrie de cei patru arhangheli ??? Sf Arhanghel Uriil nu apare .. eu nu am citit asa ceva ! El este unul din cei sapte sfinti ingeri mentionati de Sf Traditie .

  4. LUCIA UDREA :

    Date: April 8, 2010 @ 3:26 pm

    AS DORI SA AFLU CUM SE NUMESTE INGERUL MEU PAZITOR.MULTUMESC!

  5. Ileana Popescu :

    Date: October 17, 2010 @ 9:53 pm

    Sunt nascuta in Bucuresti, 8 martie 1955, la 3 a.m.
    As dori sa aflu daca se poate, numele Ingerasului meu Pazitor.Cred in el, ma ajuta de fiecare data cand il rog ceva si as vrea sa-l invoc, sa-i multumesc si sa-i vorbesc, chemandu-l pe numele lui, nu cu genericul de Inger Pazitor cum fac acum.

    Multumesc,
    I.P.

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.