pridvorul lui laurentiu dumitru

Roberto Cristian ViÅŸan

Lecturând cronicile aflăm că în 1324 în spaţiul geografic al Ungrovlahiei, în locul cnezatelor şi voievodatelor exista acum un singur stat condus de Basarab I Întemeietorul, fiul lui Tihomir. În paralel cu unificarea politică a avut loc şi unificarea bisericească. Până în anul 1359 nu se cunoaşte numele nici unui episcop muntean, când este atestat documentar Iachint. Se pare că Sfântul Iachint şi-a început păstorirea în anul 1348 sau 1349 în localitaea Vicina care se afla în cuprinsul Ţării Româneşti. La scurt timp, se pare în 1352, a fost transferat în scaunul vladicesc de la Argeş şi Câmpulung. Sfântul Iachint a păstorit aşadar ca mitropolit al Ţării Româneşti vreme de 20 de ani, probabil până în 1372.

Vedem aÅŸadar că deÅŸi abia în 1359 a avut loc recunoaÅŸterea canonică, Sfântul Iachint activa de mai bine de jumătate de deceniu în scaunul vlădicesc de la ArgeÅŸ. Sinodul Constantinopolitan, patriarhul Calist si imparatul Ioan al V-lea Paleologul aproba cererea voievodului Nicolae Alexandru Basarab, numindu-l pe Iachint “pastor legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit (hypertimos), spre binecuvântarea si îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui si a întregii sale domnii”.

Aluzia la îndreptarea duhovnicească a domnitorului si a casei lui sugerează influenÅ£ele eterodoxe care se exercitau asupra lui de către regele maghiar Ludovic cel Mare (1342-1382), cunoscut ca zelos slujitor al prozelitismului catolic. AcelaÅŸi lucru îl indica referirea la grija pe care trebuia s-o aibă mitropolitul de a îndruma poporul nu numai spre “împlinirea preceptelor mântuitoare ale lui Hristos, Å£inându-l departe de faptele cele neîngăduite ale pacatului, ci ÅŸi de la orice dogmă dinafara ÅŸi straină Bisericii lui Hristos, întru păstrarea fermă a credintei noastre”. De aici ne dăm seama de rolul extraordinar pe care l-a avut Sfântul Iachint în orientarea religioasă către ortodoxie a domnitorilor basarabi.

Impresionat probabil de viaÅ£a curată ÅŸi trăirea duhovnicească a ierarhului voievodul Nicolae Alexandru a ales ortodoxia o dată pentru totdeauna, lucru pe care l-au făcut ÅŸi supuÅŸii săi. AdmiraÅ£ia purtătă Sfântului Iachint reiese din intensul schimb epistolar purtat cu sinodul patriarhal în care se arată ca Sfântul Iachint să fie recunoscut ca noul mitropolit ÅŸi nu altcineva. ÃŽncrederea domnitorului nu a fost nicidecum înÅŸelată ci răsplătită prin nenumăratele sale fapte vrednice de pomenit, lucru pe care îl vedem ÅŸi din tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Iachint: ,,Luând aminte la viaÅ£a pilduitoare a Sfântului Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării RomâneÅŸti, privind la ortodoxia credinÅ£ei sale, la viaÅ£a lui curată ÅŸi sfântă, văzând pilda sa întru păstorirea Bisericii din Å¢ara Românească cu râvnă, înÅ£elepciune, răbdare, dragoste ÅŸi smerenie, precum ÅŸi osteneala sa la întemeierea, ca cel dintâi mitropolit al Ţării RomâneÅŸti, a aÅŸezămintelor bisericeÅŸti folositoare clerului ÅŸi credincioÅŸilor ÅŸi căutând la folosul duhovnicesc al poporului drept măritor, urmând tradiÅ£iei sfinte a Bisericii Ortodoxe ÅŸi chemând în ajutor harul Preasfintei Celei de o Fiinţă, de viaţă făcătoarei ÅŸi nedespărÅ£itei Treimi, hotărâm ca de acum înainte ÅŸi în veci, primul arhipăstor al principatului Ţării RomâneÅŸti, Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării RomâneÅŸti, să se numere printre sfinÅ£ii pomeniÅ£i de Biserica noastră ÅŸi preamăriÅ£i de Dumnezeu în ceruri, ÅŸi să se cinstească cu cântări de laudă în ziua a 28-a a lunii octombrie. Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viaÅ£a, slujba ÅŸi icoana Sfântului să fie primite cu evlavie de ierarhi, preoÅ£i, monahi ÅŸi de toÅ£i credincioÅŸii ortodocÅŸi”.

AÅŸadar Sfântul Iachint a avut un rol hotărâtor în orientarea religioasă spre Constantinopol a domnitorului Nicolae Alexandru Basarab, iar legământul făcut în scris ÅŸi cu jurământ faţă de patriarh, Sfântul Sinod ÅŸi împăratul bizantin si apoi respectat, a asezat pentru vecie creÅŸtinismul românesc în vatra Bisericii Ortodoxe a Răsăritului. Mitropolia nou înfiinÅ£ată a contribuit la unificarea si centralizarea statului din punct de vedere bisericesc, dar si politic, constituind un fel de proclamare a independentei politice fata de Ungaria catolică. De altfel, voievodul român este numit în actele constantinopolitane cu titluri care reflectă noua stare de lucruri: “Preanobilul, preainteleptul, prea-viteazul, mare voievod ÅŸi domn de sine stătător (independent) a toată Ungrovlahia “.

Patriarhul Calist spune în scrisoarea către Nicolae Alexandru că “Domnitorul ca fiu legitim al Sfintei Biserici a lui Hristos ortodoxa si apostolica, trebuie sa Å£ină dogmele din Mărturisirea de credinţă transmisă de SfinÅ£ii PărinÅ£i, precum ÅŸi DumnezeieÅŸtile ÅŸi Sfintele canoane ÅŸi Legile iubitoare de credinţă”. Pentru toate aceste fapte vrednice de pomenire Sfântul Ierarh Iachint este vrednic de cinstire.

Troparul Sfantului Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti

Glasul intai
Podobie: Ceea ce esti bucuria…
Vrednic urmator al ierarhilor dobrogeni si intaiule intre mitropolitii Tarii Romanesti, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai aratat marturisitor al dreptei credinte, lucrator al virtutilor si rugator pentru sufletele noastre.

Condacul Sfantului Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti
Glasul al 8-lea Podobie: Aparatoare Doamna.
Pe aparatorul dreptei credintei, pe Sfantul Ierarh Iachint, cel ce s-a aratat ca un luceafar stralucitor al Mitropoliei Tarii Romanesti si a implinit cele duhovnicesti ale pastoritilor sai, sa-l laudam cu inimi curate la praznuirea sa cea de peste an, zicand: Bucura-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pamant romanesc.