Sfantul Ierarh Iachint, Mitropolitul de la Arges

8:40 pm Diac. Roberto-Cristian Vişan, Sfinţi Români

sf-iachint280373.jpg

Roberto Cristian Vişan

Lecturând cronicile aflăm că în 1324 în spaţiul geografic al Ungrovlahiei, în locul cnezatelor şi voievodatelor exista acum un singur stat condus de Basarab I Întemeietorul, fiul lui Tihomir. În paralel cu unificarea politică a avut loc şi unificarea bisericească. Până în anul 1359 nu se cunoaşte numele nici unui episcop muntean, când este atestat documentar Iachint. Se pare că Sfântul Iachint şi-a început păstorirea în anul 1348 sau 1349 în localitaea Vicina care se afla în cuprinsul Ţării Româneşti. La scurt timp, se pare în 1352, a fost transferat în scaunul vladicesc de la Argeş şi Câmpulung. Sfântul Iachint a păstorit aşadar ca mitropolit al Ţării Româneşti vreme de 20 de ani, probabil până în 1372.

Vedem aşadar că deşi abia în 1359 a avut loc recunoaşterea canonică, Sfântul Iachint activa de mai bine de jumătate de deceniu în scaunul vlădicesc de la Argeş. Sinodul Constantinopolitan, patriarhul Calist si imparatul Ioan al V-lea Paleologul aproba cererea voievodului Nicolae Alexandru Basarab, numindu-l pe Iachint “pastor legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit (hypertimos), spre binecuvântarea si îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui si a întregii sale domnii”.

Aluzia la îndreptarea duhovnicească a domnitorului si a casei lui sugerează influenţele eterodoxe care se exercitau asupra lui de către regele maghiar Ludovic cel Mare (1342-1382), cunoscut ca zelos slujitor al prozelitismului catolic. Acelaşi lucru îl indica referirea la grija pe care trebuia s-o aibă mitropolitul de a îndruma poporul nu numai spre “împlinirea preceptelor mântuitoare ale lui Hristos, ţinându-l departe de faptele cele neîngăduite ale pacatului, ci şi de la orice dogmă dinafara şi straină Bisericii lui Hristos, întru păstrarea fermă a credintei noastre”. De aici ne dăm seama de rolul extraordinar pe care l-a avut Sfântul Iachint în orientarea religioasă către ortodoxie a domnitorilor basarabi.

Impresionat probabil de viaţa curată şi trăirea duhovnicească a ierarhului voievodul Nicolae Alexandru a ales ortodoxia o dată pentru totdeauna, lucru pe care l-au făcut şi supuşii săi. Admiraţia purtătă Sfântului Iachint reiese din intensul schimb epistolar purtat cu sinodul patriarhal în care se arată ca Sfântul Iachint să fie recunoscut ca noul mitropolit şi nu altcineva. Încrederea domnitorului nu a fost nicidecum înşelată ci răsplătită prin nenumăratele sale fapte vrednice de pomenit, lucru pe care îl vedem şi din tomosul sinodal de canonizare a Sfântului Iachint: ,,Luând aminte la viaţa pilduitoare a Sfântului Ierarh Iachint, mitropolitul Ţării Româneşti, privind la ortodoxia credinţei sale, la viaţa lui curată şi sfântă, văzând pilda sa întru păstorirea Bisericii din Ţara Românească cu râvnă, înţelepciune, răbdare, dragoste şi smerenie, precum şi osteneala sa la întemeierea, ca cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti, a aşezămintelor bisericeşti folositoare clerului şi credincioşilor şi căutând la folosul duhovnicesc al poporului drept măritor, urmând tradiţiei sfinte a Bisericii Ortodoxe şi chemând în ajutor harul Preasfintei Celei de o Fiinţă, de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, hotărâm ca de acum înainte şi în veci, primul arhipăstor al principatului Ţării Româneşti, Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, să se numere printre sfinţii pomeniţi de Biserica noastră şi preamăriţi de Dumnezeu în ceruri, şi să se cinstească cu cântări de laudă în ziua a 28-a a lunii octombrie. Poruncim, de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viaţa, slujba şi icoana Sfântului să fie primite cu evlavie de ierarhi, preoţi, monahi şi de toţi credincioşii ortodocşi”.

Aşadar Sfântul Iachint a avut un rol hotărâtor în orientarea religioasă spre Constantinopol a domnitorului Nicolae Alexandru Basarab, iar legământul făcut în scris şi cu jurământ faţă de patriarh, Sfântul Sinod şi împăratul bizantin si apoi respectat, a asezat pentru vecie creştinismul românesc în vatra Bisericii Ortodoxe a Răsăritului. Mitropolia nou înfiinţată a contribuit la unificarea si centralizarea statului din punct de vedere bisericesc, dar si politic, constituind un fel de proclamare a independentei politice fata de Ungaria catolică. De altfel, voievodul român este numit în actele constantinopolitane cu titluri care reflectă noua stare de lucruri: “Preanobilul, preainteleptul, prea-viteazul, mare voievod şi domn de sine stătător (independent) a toată Ungrovlahia “.

Patriarhul Calist spune în scrisoarea către Nicolae Alexandru că “Domnitorul ca fiu legitim al Sfintei Biserici a lui Hristos ortodoxa si apostolica, trebuie sa ţină dogmele din Mărturisirea de credinţă transmisă de Sfinţii Părinţi, precum şi Dumnezeieştile şi Sfintele canoane şi Legile iubitoare de credinţă”. Pentru toate aceste fapte vrednice de pomenire Sfântul Ierarh Iachint este vrednic de cinstire.

Troparul Sfantului Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti

Glasul intai
Podobie: Ceea ce esti bucuria…

Vrednic urmator al ierarhilor dobrogeni si intaiule intre mitropolitii Tarii Romanesti, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai aratat marturisitor al dreptei credinte, lucrator al virtutilor si rugator pentru sufletele noastre.

Condacul Sfantului Ierarh Iachint, Mitropolitul Tarii Romanesti
Glasul al 8-lea Podobie: Aparatoare Doamna.

Pe aparatorul dreptei credintei, pe Sfantul Ierarh Iachint, cel ce s-a aratat ca un luceafar stralucitor al Mitropoliei Tarii Romanesti si a implinit cele duhovnicesti ale pastoritilor sai, sa-l laudam cu inimi curate la praznuirea sa cea de peste an, zicand: Bucura-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pamant romanesc.

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.