Aicisea s-a nascut vesnicia?
November 2, 2008 8:34 pm LD. Insomnii
Abrutizaţi de statul la bloc, de muncă şi credite, nu mai reuşim să ne bucurăm de nimic. Frumuseţea naturii înconjurătoare, coloritul frunzelor de novembre, susurul unui pârâiaş, cântecelul unui guguştiuc nu ne mai spun nimic. Avem probleme, stressuri, frământări, nu ne arde nouă de frumuseţea naturii înconjurătoare… Am ajuns să credem că visarea e pentru tinerii şomeri aşteptători de viză, pentru artiştii boemi şi romanticii incurabili.
Cu toate acestea, la ceas de seară, după ce trece toată nebunia zilei şi talk-show-ul incendiar de la tv, mulţi visează la o viaţă liniştită, undeva la ţară, departe de urbanitatea asta năucitoare… Ce frumos ar fi să ne retragem undeva la ţară, să ne creştem copiii departe de aerul nepoluat al oraşului, în satul minunat în care s-a născut veşnicia, aproape de pământ, dar şi aproape de cer, sa mirosim iarba şi fânul, sa privim copacii în rod, sa culegem legume din grădiniţa noastră.
Unde s-a ascuns însă satul românesc autentic? În literatura interbelică, în demersul jurnalistic de toată isprava „Satul natal”, pe blogul „Viaţa la ţară” al unei bune amice evadată din Capitală?
Privesc cu uimire spre cei ce luptă încă din răsputeri să recupereze valorile spirituale uitate ale satului românesc şi-l venerează pentru ceea ce a fost, dar mai ales pentru ceea ce poate redeveni. Aş vrea să cred că nu sunt nişte idealişi ca Don Quijote…
Aş vrea să cred şi eu însănătoşirea ruralităţii româneşti, dar clipul de mai jos, emblematic -zic eu-, nu mă prea ajută…
Unde e viaţa satului de altă dată? Unde-i limba cea dulce şi frumoasă, unde-i portul şi cântul? Unde-s tradiţiile, datinile? Satul românesc trece printr-o criză morală fără precedent, accentuată de criza economică şi gravele disfuncţii sociale. El nu mai e deloc ceea ce a fost. Nu ştiu cum arată satul pe vremea lui Blaga, dar cu siguranţă că degradarea prin care trece el acum nu l-ar mai fi inspirat pe poet să spună şi astăzi că „veşnicia s-a născut la sat”…
Ţăranii (în limbajul tinerimii citadine „ţăran” are sens peiorativ) se îmbracă de la second–hand, ascultă cele mai triviale manele – de la bătrânii cu un picior în groapă până la elevii de clasa I ce nu ştiu încă să scrie, dar ştiu versuri din Adrian Minune şi Guţă. Nu era prea departe de adevăr fost primarul al Iaşilor, C. Simirad, care afirma cândva cu durere că suntem „o ţară de manelişti şi de tineri docili”…
Pe uliţele satului stau copii agramaţi şi murdari de care nu se ocupă nimeni, abandonul şcolar e în creştere, bătrânii bârfesc, drăcuie, beau şi cad prin cârciumi. Vecini ce se cunosc de-o viaţă îşi dau în cap cu sapa pentru doi metri de pământ, iar babele fără de Dumnezeu, deşi n-au văzut „Harry Potter”, ghicesc şi descântă pentru un sfert din sat.
În aceste condiţii idealismul şi entuziasmul sunt prielnice doar în măsura în care se găsesc şi soluţii. Fără doar şi poate preoţii de ţară, aceşti luminători prin care Hristos lucrează mari taine şi minuni, au un Cuvânt greu de spus.
Sper să-l auzim pe viitor, căci altfel ne pierdem de tot!
E-nigma :
Date: November 2, 2008 @ 10:05 pm
dati-mi voie sa nu cred ce spuneti.. dati-mi voie sa cred ca orasul, cu toata nebunia lui nevrotica, a fost, este si va fi izvorul de civilizatie.. din Imperiul Roman, trecand prin perioada medievala, si pana azi, orasul a fost centrul unde se intampla lucrurile, bune si rele, locul care a adus progres. insa, si in Evul Mediu, si acum, bogatasii aveau castel in oras si castel la tara, departe de intrigile de la curte atunci, de poluare si loc stramt acum, dar ei au fost si vor fi o minoritate. nu dispretuiesc oamenii care muncesc la tzara si traiesc prost (desi la ce-am vazut in clip..), desi n-am ascendente peizane, dar nici nu pot sa preamaresc satul pt ca.. nu vad de ce! Blaga s-a nascut la sat, dar a ajuns vesnic la oras, el si toti ceilalti. Creanga a fost invatator de sat, dar a publicat la Iasi, la Junimea, dus de Eminescu. ce a produs satul?! in afara de agricultura. traditii uitate (mai nou, Halloween & stuff), atat. copiii nu mai citesc basme (au HP, LoTR, si joace), hainele nu mai au nationalitate, blugii si hanoracele fiind omniprezente in lume.. cel putin eu nu vad ce-as putea face la tzara! nu ma vad muncind nici la camp, nici la animale, desi nu-s nascut in puf, apreciez confortul minim de bloc (chiar si ideea de casa in oras imi suna suspect) si am devenit cumva dependent de tehnologie. poate si pt ca n-am bunici de la tzara, n-am fost niciodata si nu stiu decat ca totul e primitiv, lipsit de igiena si dotari, si, mai nou, intoxicat.
Razboi întru Cuvânt » Parintele Justin Parvu - arhimandrit (Noutati 3 nov. 2008) :
Date: November 3, 2008 @ 9:40 am
[...] Aicisea s-a nascut vesnicia? [...]
diana tutuianu :
Date: November 3, 2008 @ 10:00 am
E-nigma, vorbesti asa pentru ca nu ai cunoscut viata la tara, poate si pentru ca nu ai avut bunici. Cu toata lipsa de igiena despre care vorbesti, perioada copilariei petrecuta la sat, la bunici, e cea mai incarcata de amintiri, cea mai frumoasa. In plus, tocmai acest trai patriarhal a mentinut cat a putut traditiile, iar decaderea morala a inceput de la oras. Daca vrei sa afli cate ceva despre viata satului din trecut, iata aici o mostra: http://gabrieltzu.wordpress.com/2008/11/03/viata-satului-la-inceput-de-secol-xx/
viatalatara :
Date: November 3, 2008 @ 10:39 am
aici viata la tara! receptie
incerc sa raspund la intrebarile tale cu un citat din memorie din cartea Staretului Tadei, aparuta la Predania. el vorbea despre politicienii actuali si spunea ca “degeaba ne plangem de ei, pentru ca sunt produsul nostru.” doar nu au venit de pe luna, ci tot din randul poporului s-au ridicat. cum e poporul, asa sunt si politicienii, nu?
la fel, e usor sa aratam cu degetul spre taranimea debusolata de azi. ia uitati-va la specimenele de oras. sunt mai destepte? nu ar trebui, in logica voastra, ca la oras sa gasim doar intelectuali si ne-manelisti?
toti suntem un popor. salvarea nu vine de la tara (cum, marturisesc, am crezut cand m-am mutat). salvarea vine din noi. schimbarea trebuie sa o facem noi si apoi sa o cerem de la ceilalti.
cat despre degradarea vietii taranilor, parerea mea personala e ca televizorul poarta mare parte din vina. comunismul a ras tot ce era mai frumos la tara, a kitsch-eizat taranul, dar parca tot mai ramasese o urma de bun-simt. televizorul a distrus si ceea ce n-a daramat Ceausescu. poate ma insel. dar nu cred ca trebuie sa aratam cu degetul spre tarani, ci, intai, spre noi, spre intelectuali, care nu suntem departe de ei…
Cosmin S. :
Date: November 3, 2008 @ 12:31 pm
Majoritatea alora din clip “e ţigani bă”,iar romanasul ala cu “icişa” probabil ca a fost neglijat in copilarie si nu prea a vorbit nimeni cu el.
DAR…un popor care isi bate joc de taranii lui e un popor care maine va cersi de mancare.
Important e sa nu se confunde taranii cu toparlanii sau tiganimea semiromanizata cu taranii romani.
Am si eu bunici la tara,iar in sat sunt oameni gospodari si de toata isprava.
Dupa 50 de ani de ateism si 20 de ani de deriva postdecembrista e un miracol ca poporul roman inca mai rezista.
Dati cu ochiul pe site-ul asta ca nu o sa va para rau,in special articolele lui Ioan Mugioiu:
http://neamul-romanesc.com/opinii-si-atitudini/ioan-mugioiu-atentie-la-%e2%80%9edemocratia-vestica%e2%80%9c/
simon zilotul :
Date: November 3, 2008 @ 1:26 pm
daca dv vi se pare reprezentativ clipul, atunci avem o problema. sau nu se vede ca toti cei intervievati sunt tigani?! problema adevarata a satului contemporan e ca a fost lovit de racilele “civilizatiei” orasenesti; a fost atacat in punctul lui forte: familia! acum 30 de ani nu se stia de divorturi, divortul fiind in lumea satului cea mai mare tragedie. nu vb ca sa ma aflu in treaba, sunt crescut la sat, traiesc acualmente la sat, dar studiile mi le-am facut la capitala, asa ca cele ce le spun le spun din proprie experiere. cand un var al meu a divortat, tot satul s-a cutremurat, si nu exagerez, caci pana la el nu se mai auzise de divort in satul nostru. acum, cu ajutorul tembelizorului, a ajuns si la sat moda asta, a divortului. si daca cei mari ai nostri, adica cei pe care-i stim ca duc (sau incearca sa duca) viata duhovniceasca, care apar in presa si tv, scot carti duhovnicesti,daca si acestia divorteaza, atunci ce sa mai zici de nenea gheorghe, care habar n’are de viata duhovniceasca, dar care nu scapa un episod din “inima de tigan” si la 50 de ani vrea “sa-si refaca ” viata. aici cred eu ca lupta: in noi insine si in pastrarea familiei.
Petru :
Date: November 3, 2008 @ 1:28 pm
Desigur, in vremurile “comfortabile” pe care le traim, uitam ce stiam cindva, nemaifiind vorba de a si cerceta timpurile (nu foarte indepartate!) cind lucrurile stateau alfel…
Dar acestea se mai pot indrepta! Mai rau este ca punctul de vedere Ortodox, ce ofera o intelegere exacta si deplina a lucrurilor, nu e nici macar atins…
Uitati, in Vechiul Testament, dupa ce Cain l-a omorit pe Abel, s-a dus de la locul crimei si a inaltat un … oras (sau cetate, daca vreti). Asadar, “orasul” a fost fondat de un criminal…
Aceasta lumea moderna in care toti traim (si fara sa ne mai lamentam!), este un urias loc al pierzaniei… Adica lumea nici nu poate fi altfel. Dar noi, Dreptcredinciosii, nu suntem din lumea aceasta! Doamne ajuta.
sorin :
Date: November 4, 2008 @ 9:26 pm
Si aici in USA sunt “sate”, dar care se numesc orase. Am spus sate pt ca sunt exact ca si satele romanesti: cu case si ferme pe ici pe colo, cu o biserica si unu, doua magazine atat.
Diferenta e, din ce am vazut eu, ca tinerii de din aceste “sate” muncesc in orasul cel mai apropiat sau la vreo ferma. Majoritatea daca fac naveta si au un job in oras lucreaza in constructii pentru ca nu au studii pentru altceva mai bun.
Cred ca mai e si o diferenta de mentalitate pt ca mereu cand am fost prin zonele astea, pe la prieteni, fiecare mesterea la o masina. Cumpara masini sec hand, le repara si le vand la un pret bun.
Sunt constructivi, chiar daca au probleme cu drogurile eu am vazut ca nu se feresc de munca si nu cauta sa te fure sau sa faca bisnita cu tine.
Aici nu se asculta manele, dar se asculata rock greu sau mai putin greu
, care e la max mereu pe la unele case sau masini.
Manelele in Romania or sa mai mearga pana cand o sa se schimbe mentalitatea, schimbare care porneste cu fiecare.
Trebuie sa fie ceva care sa determine pe cineva sa fie constructiv, sa nu piarda timpul aiurea, si acel ceva suntem fiecare, noi ce avem o viata echilibrata. Dumnezeu lucreaza, daca si noi o facem.
E-nigma :
Date: November 4, 2008 @ 10:01 pm
Din pacate asta a fost, regret si eu ca n-am avut ocazia sa cunosc satul din povesti (doar povestile), bunicii din Teodoreanu (doar cartile) si atmosfera din George Sovu (O vara de dor, transpus in Declaratie de dragoste). Pt mine, satul e un fel de adunatura de d-aia din clip, cu cizme de cauciuc, case darapanate, lipsiti de orice bun-simt si urma de cultura, de credinta nu mai vorbesc (carciuma sa traiasca), amatori de spirt ieftin si sprijinind caruta. Mai tigani decat tiganii, mai necivilizati decat medievalii, orice – numai model nu. “Taran roman, Măria Ta” ramane o poezie frumoasa si atat.. cat despre depravarea de la oras, s-au facut discoteci la tara mai multe ca-n oras, iar pozele de pe anumite site-uri cu fetele de la tara (se vede clar decorul!) in pozitii care ar face invidioasa si o starleta XXX cred ca-s graitoare.. nu-s catusi de putin un adept al dezmatului orasenesc, asa cum aparea in Descult! Dar sincer, nu ma vad traind intre cei din clip.. sau mai rau. Am spus, n-am nici un fel de dispret pentru omul simplu, omul curat la suflet, care isi iubeste familia, tara si Dumnezeul, si a stiut sa moara pentru ele. Cum orasenii nu mai stiu. Dar ce-i acum la sate.. mai bine lipsa. Parerea mea.
greenstory :
Date: November 7, 2008 @ 8:03 pm
Sunt sate si sate….asa cum sunt oameni si oameni. Eu am trait cea mai frumoasa copilarie pe care o poate avea un om, la tara, intr-un sat de munte, cu multi copii, cu peisaje de vis, cu aer curat si tare, cu izvoare fermecate si fragi ascunsi in bradet…cu stransul fanului vara, mersul la scaldat in ape de rau de munte, colinde pe la porti de-abia rasarite din nameti, iarna, cu vin fiert si cozonac aburind pe mesele gazdelor…dar si cu olimpiade scolare, concursuri artistice, cursuri de vioara si limba straina, mai tarziu facultate si…orasul e “casa” mea astazi. De ce? Pentru ca satul meu drag e imbatranit acum, cei ramasi sunt parintii, bunicii, oamenii care si-au facut si trait o viata frumoasa acolo, dar care stiu ca nu mai pot avea copiii langa ei, caci vremurile de alta data au trecut…si nu stie nimeni daca se vor mai intoarce vreodata. Au mai ramas o parte din traditii, intretinute cu incapatanare de catre ei, paznicii trecutului, dar unele s-au pierdut, din lipsa de dragoste de neam si valori nationale, de cultura, de interes, din prea multa intoxicare cu anticultura prezentului nostru glorios. Eu stiu de ce la sat, aicisha, s-a nascut vesnicia: pentru ca a avut timp sa se coaca. Timpul curgea alene acolo, in vremea copilariei mele. Eram in partea intai a “Morometilor”. Acum timpul se grabeste, ceva il impinge de la spate, cu ura, ca un vant rau si rece, iar vesnicia…nu mai are un loc sa isi plece capul si sa moara in pace. Se va duce tot acolo, unde s-a nascut, la tara, si va deschide cufarul, precum Fat-Frumos, dupa ce a gasit tineretea-fara-batranete…iar satul va muri pentru totdeauna, sub palma zeflemitoare a orasului…