pridvorul lui laurentiu dumitru

Laurenţiu Dumitru

Raspuns pt comentatorul HELL care a postat intrebari pe postul cu Ingerul digital cu o introducere generală, deci pentru toata lumea.

Din lipsa de timp raspund foarte rar si foarte scurt pe blog, pe mail, pe mess. Acesta e si motivul pt care stau de obicei invisible pe messenger. Stiu ca sunt multi care judeca cu asprime obiceiul acesta, insa cand ai 1.000 de oameni in lista, a aparea online inseamna a ti se deschide instantaneu 20-30 de ferestre si nu mai poti lucra nimic, asta daca nu cumva se blocheaza pe loc pc-ul. Incerc sa raspund celor ce-mi scriu pe mail, dupa cum ma pricep. Incerc sa intind o mana celui ce are nevoie de ea, pentru ca si mie mi-a intins Hristos mana Sa si multa rabdare a avut si are cu mine. Uneori insa nu am timpul fizic necesar, iar pe unii ii mahnesc tare cu asta. Imi pare rau. Pregatirea revistei “OrthoGraffiti” m-a epuizat pur si simplu. E foarte greu sa te ocupi de acte, de activare cont, de stampila, de autori, de colaboratori, de tipografii si oferte, de curierat, e greu sa dai telefoane, sa scrii mail dupa mail, sa redactezi, sa tehnoredactezi, sa alegi poze… Stiti ce e simplu?… sa comentezi si sa psihanalizezi fotografii.  

Multi oameni trag de mine si ma mustra pt unele postari, pt neactivare unor comment-uri (de altfel fara noima), pt intarzierea raspunsului pe mail, de parca as avea o datorie in mod special la ei. Imi pare rau, fratilor dragi, viata mea nu e blogul si netul. Sunt un simplu om, fac ce pot. Deocamdata eu atat pot, cine poate mai mult si mai bine, slava Domnului, sa faca. Tin sa multumesc din suflet celor ce ma poarta in rugaciuni si care, prin gandurile bune si vorbele calde, imi dau curaj sa merg inainte.

In noaptea asta ma simt mangaiat de mila Domnului, in ciuda faptului, sau, mai bine zis, poate tocmai pt ca nu-mi e deloc bine fizic si ma asteapta pe viitor zile pline. Asa ca m-am gandit ca as putea sa rasplatesc bunatatea Domnului raspunzand unor intrebari postate de un anume comentator, pe numele sau… “hell” (desi cateva precizari anterioare legate chiar de faptul ca nici macar Hristos nu raspundea intrebarilor tendentioase, am facut). Imi cer iertare pentru prescurtarile si greselile inerente unui mesaj scris si postat direct pe blog.

Sa luam, asadar, intrebarile tale punctual, draga “hell” (dea Domnul sa nu ai parte de el).

1. daca toti oamenii sunt egali in fata lui dumnezeu, de ce exista un popor ales ?
R: A vorbi despre egalitatea oamenilor in fatza lui Dumnezeu e o chestiune ff complexa, pt ca premisele sunt nenumarate. La ce ne referim – la datul fiecaruia in parte, la mediu, la familia in care se naste? Pentru ca una e sa te nasti in Bangladesh si sa stai de mic cu picioarele in plantatii, alta e sa te nasti la Paris intr-o famile de viţă nobila… dar nu vreau sa-ti sporesc, fara rost, si mai mult intrebarile. E clar ca ne nastem si traim oarecum limitati de cadrul in care ne miscam zi de zi, si ca suntem cu totii tributarii unor mentalitati locale. Dar toate astea-s chestiuni omenesti. Fiecare isi lucreaza mantuirea la masura lui, in conditiile pe care le-a primit si in functie de darurile/talantii lui. Din acest punct de vedere nu suntem egali, evident. Tampitul si geniul au primit numar diferit de talanti. Insa si ceea ce cere Dumnezeu de la ei, sau mai lumeste spus – menirea fiecaruia – e diferita, e alta. Suntem egali in fata lui Dumnezeu, in sensul ca peste toata firea umana se revarsa iubirea Lui si nimeni nu e lepadat de la faÅ£a Lui. Si totusi unii ajung sa fie casnicii Lui, pentru simplu fapt ca-L cauta mai cu ardoare decat altii. Revenind la nedumerirea ta, iti spun ca Dumnezeu “si-a ales un popor” pentru a pregati revelatia ce avea sa vina prin Intruparea Fiului. Asta e intelesul simplu pe care-l are sintagma “popor ales”. E ca si cum ai pregati o nunta, un mare eveniment (iar venirea lui Hristos a fost un eveniment, a punctat istoria cu adevarat); acolo e o mai mare atentie pt detaliu, casa e impodobita, servitorii sunt instiintati despre cele ce se vor intampla, se pregatesc meniurile, se cheama invitati, se pregatesc discursuri. Ce a facut Dumnezeu alegand un popor? A netezit calea pt o intelegere mai adanca a tainei vietii si a rostului nostru pe lume. Nu am fi stiut altfel. In plus se cerea pastrata credinta monoteista, de aceea a nascut profeti care sa arate calea cea drepta poporului. Nu inseamna ca celelalte popoare au fost sau ar trebui socotite “de mana a doua”. Odata cu trimiterea in lume a Apostolilor la propovaduire, Dumnezeu se adreseaza tuturor deopotriva, la toate neamurile. Si iata ca Evanghelia s-a transmis la toate neamurile, prin lucrarea lui Dumnezeu si mijlocirea unor oameni alesi, dascali si luminatori ai lumii, pt ca Dumnezeu iubeste fiecare popor.

2. daca toti oamenii sunt egali in fata lui dumnezeu, de ce femeile sunt atat de discriminate ? aka femeile pe stop nu au voie in biserica, femeia trebuie sa fie slujitoarea barbatului, femeia nu are voie in altar, etc.
R: Ideea ca femeile sunt discriminate imi arata ca nu cunosti prea bine Noul Testament. E o tendinta in lumea contemporana, de a combate ceea ce nu cunostem (eu, de exemplu, care nu ma uit la fotbal decat fff rar, nu comentez pe marginea subeictului). Adevarul e ca tocmai invatatura crestina a ridicat femeia din statutul nefericit pe care l-a avut in intreaga antichitate si pe care-l mai are pana azi in zonele cu influenta islamica. Pavel spune ca “nu mai e iudeu sau elin, nici rob, nici om liber, nici barbat, nici femeie ci una sunt in Iisus Hristos”. Acelasi Pavel, vorbind despre Nunta, o pune pe femeie stapana peste trupul barbatului, nu doar pe barbat stapan peste trupul femeii. Crestinismul da demnitate femeii, o demnitate pe care nu a avut niciunde si nicicand. Biserica cinsteste deopotriva sfinti si sfinte, iar cea mai cinstita dintre sfinti, si chiar mai cinstita decat serafimii si heruvimii, este Maica Domnului, si ea o femeie. Biserica cinsteste femeia, lauda nasterea de prunci si o binecuvinteaza pe femeie in menirea ei. Chestiunea cu interdictia femeii in perioada ciclului lunar e, intr-adevar, o interdictie vechi-testamentara, dar si canonica, a Bisericii. Ratiunea se pare ca a fost nu de a umili femeia, ci pentru a o proteja in vremea in care trupul ei este mai fragil. Din cate am citit, cred ca mai exista o ratiune – anume ca locasul sfant (cortul sau templul, in vechime) nu trebuia patat cu sange. In vremea aceea igiena intima nu era la-ndemana oricarei femei, nu existau tampoane cu aripioare. Ne mai existand ratiunile interdictiei din vechime, zic unii, pt ca acum avem produsele de igiena cu pricina, unii duhovnici ingaduie femeii sa participe la slujbe, insa fara a se impartasi (retinerea venind din faptul ca are o rana sangeranda; recomandarea existand si pt orice alta rana deschisa). Faptul ca femeia nu poate intra in altar, vine din faptul ca nu poate fi preot. Interdictia de a intra in altar e pt oricine nu e preot. Oricine altcineva in afara preotului intra doar cu binecuvantarea acestuia in altar si din pricini bine intemeiate. Faptul ca femeia nu poate fi preot nu e o discriminare, tine de o alta intelegere a vietii – menirea fiecaruia. Femeia nu poate fi preot, insa barbatul nu poate sa nasca prunci. Fiecare are menirea lui. Fiecare se implineste daca isi urmeaza menirea ce i s-a dat. “Barbatul va castiga painea cu sudoarea fruntii, femeia va naste in dureri”. D-asta se intampla ca femeia care nu-si urmeaza menirea de a naste si creste prunci, in ciuda succesului nemaipomenit in plan profesional, nu se simte implinita.

3. dumnezeu poate vindeca orice boala nu ? asa se zice cel putin. atunci de ce nu poate creste inapoi mainile sau picioarele pierdute dintr-un motiv sau altul ?
R: Dumnezeu poate orice, insa face ce socoteste a fi de folos, atunci cand socoteste de cuviinta. Intrebarea e usor puerila pentru ca exista lucruri mai importante decat vindecarea de boli trupesti. Vindecarea adevarata e cea sufleteasca, cea care curateste sufletul. Cand sufletul ne e bolnav, intreg trupul ne e bolnav. Crestinismul insa da un sens adanc suferintei. E o taina nebanuita de cel care se afla in afara ei, desi se spune ca nimeni nu poate sa treaca prin viata fara a suferi. In literatura teologica se traduce prin a-ti duce Crucea, o lupta de zi cu zi, o lupta grea, dar, tainic, frumoasa, la capatul careia ne astepta o bucurie de neinchipuit. Intotdeauna am luat lectii de viata de la cei suferinzi, au o intelegere superioara a vietii si a existentei, incat ma rusinez de putina mea credinta. Cred ca multe suferinte, boli, au un rost realmente taumaturgic. Dumnezeu ingaduie boala, tocmai pt a ne vindeca cu adevarat. “Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, temeti-va mai degraba de cei ce pot sa va piarda si trupul si sufletul in gheena, adica in iad” spune Biblia. Cu un handicap trupesc ajungi in rai, insa cu unul sufletesc, ca rod al patimii, ajungi in… hell.

4. adam si eva i-au facut pe cain si pe abel da ? cain l-a omorat pe abel. cain era singur pe pamant. cum s-a inmultit ?
R: Iar observ ca aduci in discutie chestiuni care nu au legatura cu realitatea. Cu cititul Bibliei n-ai trecut nici de Facere, insa te scandalizezi. Apăi, ce sa zic… nu-i prea frumos. Adam si Eva au avut pe Cain, pe Abel, pe Seth, dar… surprizăăă… spune Scriptura ca au avut si alti copii - ”fii si fiice”. Despre cum s-a inmultit neamul omenesc in conditiile acestea si cum de s-a ingaduit o asa “nelegiuire” vei afla daca te uiti in revista “OrthoGraffiti”, postata in format pdf deunazi pe blog (e acolo un articol pe tema asta).

5. de ce cand moise a scapat evreii de sub sclavia egipteana a facut-o aruncand blesteme peste poporul egiptului ? poporul nu avea nici o vina sa moara pentru capriciul faraonului de a-i tine pe evrei sclavi. si parca blestemele sunt impotriva religiei crestine. sau … nu ?
R: Iaca un eveniment biblic despre care stii mai multe detalii. Ma bucur. Chestiunea pe care o ridici e insa minora, vei intalni in Vechiul Testament multe astfel de lucruri de sminteala puse in legatura cu cei ce periclitau cumva pastrarea monoteismului in poporul evreu. Vechiul Testament face dese referiri la dusmani, la paganii care strica legea. Da, blestemele sunt impotriva religiei crestine, insa Moise e personagiu al Vechiului Testament, a trait inainte ca legea Iubirii sa vina, inainte ca Hristos sa plineasca legea si sa se intemeleze “religia crestina”. Hristos a inlocuit blestemul cu binecuvantarea, “ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” cu iubirea vrajmasului, iar de atunci “aproapele” este socotit cel ce are nevoie de ajutorul nostru, pana atunci “aproapele” era socotit doar evreul, cei din semintia lui Israel.

6. tot cu moise. de ce i-a dat dumnezeu lui tablitele cu cele zece porunci ? in acel munte se termina puterea lui dumnezeu ? nu cred. si de ce cand le-a dat moise evreilor tablitele si ei nu ascultau, i-a omorat ? asa se practica pe la noi ? nasol atunci.
R: Intrebarea e rautacioasa, frate, deschideti inima, nu te mai incrancena atat. Nu se termina aici puterea lui Dumnezeu, insa in munte, in locuri inalte au loc indeobste teofaniile, hierofaniile (v. si studiile lui M. Eliade). Poruncile au fost date ca indreptar pentru evrei, dar nu numai. Oamenii, stii bine, au nevoie de lege. Lumea asta functioneaza dupa legi. In afara legii, actiunile noastre sunt… faradelegi. Uneori implinim legea din dragoste fata de Datatorul ei, alteori din frica. E buna si frica intr-o oarecare masura. De ce uneori sunt omorati cei necredinciosi? Te-as ruga, sincer, sa incerci sa afli asta chiar de la Dumnezeu. Intreaba-L: “Doamne, multe lucruri care le aflu despre tine ma necajesc foarte; uite, te cred nedrept. Am aflat ca ai ucis candva pe cei necredinciosi… si ce vina avea poporul ca faraonul era nebun…?”. Intreaba-L, cere un raspuns. Il vei primi in inima ta. Crede-ma! Cugetul meu imi zice ca doar ti se pare tie ca pe aceia i-a omorat Dumnezeu. Ei erau morti de mult, sufletul le era deja mort prin departarea vadita de glasul celui ce da Viata.

Domnul sa-ti ajute in toate!