Pe Valea Cascadelor se vand ignorante!, cuvant arhieresc

4:23 pm PS Calinic Argatu

PS Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

S-ar zice că ignoranţa este puţin mai domestică decât prostia. N-am şti ce grad de rudenie ar fi între ele. Poate verişoare! Mai ştii? Iată că ne încâlcim între firile ignoranţei. Cred că ignoranţă vine de la cuvântul a ignora. A ignora cu bună voie sau cu bună ştiinţă sau a ignora din nepricepere sau neştiinţă.

Veniamin Costache punea în planul omului cu învăţătură înaltă izbăvirea de neagra ignoranţă: „pre cât învăţătura înalţă şi proslăveşte pe om, cu atâta neînvăţătura îl înjoseşte şi-l nimiceşte mai mult decât necuvântătoarele vietăţi.”

Când în România postrevoluţionară decembristă, după 1989, se începea reaşezarea întregului sistem social-politic, încet – încet, s-a umblat şi la importantul segment al vindecării de ignoranţă.

Dacă s-ar face o privire retrospectivă, nevătămată de păreri subiective, n-am şti exact care ar fi oglinda cea adevărată.

N-aş crede că oglinda în care ne-am uita ne-ar schimba chipul şi am avea o mutră scabroasă de care să se înfricoşeze şi hienele. Dar mai ştii?

Eminescu avea şi pentru aceştia un cuvânt bun: „ignoranţii cei mai canalii sunt cei care afectează învăţătura” (M. Eminescu, Fragmentarium, 339).

Poporul român n-a fost niciodată incult, cum s-ar acredita vreo idee bolnavă a cioflingarilor care ar avea, zice-se, „stuchit la furcă”, ducându-ne cu gândul la Creangă, care dis-de-dimineaţă le-ar zice „stuchi-ar-mâţele”.

N-am crede că acelaşi Eminescu vorbea de poporul român, când a zis cu năduf că „un popor incult cu inima dreaptă este o comoară necheltuită” (Fragmentarium, 127).

Cunosc un om extraordinar, care citeşte pe verticală câte o carte pe noapte. Nici chiar aşa!
Ardeleanul ar zice:
– No, mă, las-o mai moale, că bolunzeşti!

Da, dar nici chiar dacă eşti cititorul unei singure cărţi în viaţă n-o scoţi la capăt. Este mare bai să ai mintea hodinită ca răzorul nelucrat vreo cincizeci de ani.

Cu ignoranţa şi lenea de a te cultiva se lupta lumea şi-n alte dăţi: „Să te ferească Dumnezeu de omul care n-a citit decât o carte, acela ajunge mai curând sau mai târziu la o sistemă absolută, merge până la a voi să prefacă societatea după capul său, după ideile ce şi le-a format; uită adevărurile sociale fundamentale, uită că progresul moral este libertatea şi că progresul material este de a produce cât se poate mai ieftin, de a pune pe om în stare bună şi a-i crea timp de a-şi ridica gândirea mai sus de mulţumiri materiale” (I. Ghica, Opere I, 125).

Când faci o statistică asupra culturii şi ştiinţei unui popor îi vei pune în cântar ce grad de educaţie are şi ce volum de ignoranţă. Ar fi formidabil să fie câte un cântar peste tot, în drumurile noastre, ca să putem să măsurăm nu doar câte kile de carne avem, ci şi cultura, ştiinţa şi buna creştere!

Acelaşi I. Ghica a spus: „Cu cât într-o societate există mai multă ignoranţă şi mai puţină educaţiune, cu atât simţul justiţiei şi dreapta apreciere a intereselor sunt mai puţin dezvoltate, şi cu cât puterea morală, care înfrânează patimile şi dezvoltă raţiunea, va fi mai slabă, cu atât libertatea va fi mai puţin înţeleasă şi practicarea ei va fi mai anevoie” (Opere I, 222).

Cam de multişor, Ion Ionescu de la Brad ne-a lăsat îndemn: „Omul se răscumpără de ignoranţă prin ştiinţă, fruct al muncii intelectuale. Omul se răscumpără din pornirile animale, opresive, prin virtute” (Răzbelul şi pacea, în „Pruncul român”, 1848, 35).

Cred că nu e cazul să mai reamintim cele spuse de cei cu carte şi ştiinţă multă, anume că geniul este nouăzeci şi nouă la sută transpiraţie şi unu la sută inspiraţie!

Ignorantul, ca să nu spunem prostovanul, se arată cam peste tot unde nu avem un aparat de depistat astfel de specimene, pe care I. Slavici le diagnostica astfel: „Ignorant este omul care nu ştie ce va să zică a şti, şi astfel nu e-n stare să-şi deie seama ce ştie şi ce nu ştie; îşi închipuieşte că le ştie pe toate şi se amestecă în lucruri la care nu se pricepe” (I. Slavici, Opere, XI, 375).

Mă bucur că România este, oarecum, salvată de acest flagel, numai că la Valea Cascadelor, în Cetatea lui Bucur, zicea un savant român, mai deunăzi, că se vând la tarabă „licenţe” şi „doctorate”.

O fi şi o ignoranţă ca aceasta?

Haideţi să ignorăm ignoranţa!

Vom fi mai sănătoşi încă o zi!

Sursă: Observator Argeşean

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.