Darurile Duhului Sfant in Biserica, cuvant arhieresc

4:15 pm PS Calinic Argatu

PS Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

Cu inima şi sufletul pline de bucuria Duhului Sfânt, vom zice ca profetul David: “Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!” (Psalmul 103, 24).

Tu, Doamne Dumnezeule ai orânduit numărul, doar de Tine ştiut, de stele şi călătoria lor matematică prin univers, zborul graţios şi cântecul fermecător al păsărilor prin văzduh, miile de culori şi feluritele mirosuri ale florilor atât de frumoase şi delicate ca îngerii din ceruri, bogăţiile şi binefacerile fără număr ale pământului, aşternut picioarelor Tale Doamne, darurile de preţ şi darurile sufletului nostru însetat de Tine mereu, toate acestea sunt vădite mărturii ale înţelepciunii, bunătăţii şi Atotputerniciei Tale, Doamne al Puterilor!

Dar mai presus de toate darurile, Tu Doamne, ne-ai arătat cea mai mare iubire nouă oamenilor, dăruindu-ne aşezământul mântuirii, Biserica “stâlpul şi temelia adevărului” (I Timotei 3, 15).
În Biserica măririi Tale, darurile Duhului Sfânt, daruri spirituale, sunt tezaure mântuitoare pentru fiecare om zidit de Tine pe acest pământ.

Uneori auzim din glasul celor care nu prea calcă pragul bisericii întrebări cutezătoare: Ce-mi dă mie Biserica? … Ce folos am eu de la Biserică?

La această întrebare vom răspunde că Biserica lui Hristos are zece daruri de mare preţ şi cu adevărat mântuitoare, daruri pe care nimeni din lume nu ni le poate dărui niciodată, şi mai ales că-s daruri dumnezeieşti, făcute din iubirea cea veşnică a lui Dumnezeu pentru scumpa Sa zidire, omul!

Aşadar, iată cele zece daruri ale Bisericii precum le aşază în pagină marele profesor teolog Ilarion Felea, Duhul Adevărului, Diecezana Arad, 1943, pag. 222-226.

1. Numele de „creştin”.
Acest nume şi stare o primim de la Biserica lui Hristos, în Taina Sfântului Botez. Este numele cel mai nobil şi de cinste pe care-l poate purta un om. Calendarul creştin ne stă mărturie cu numele şi praznicile sfinte creştine.

2. Credinţa mântuitoare.
Nu orice credinţă mântuieşte. Păgânii şi necredincioşii au o „credinţă” a lor; „şi dracii cred şi se cutremură” (Iacob 2, 19) dar nu se mântuiesc. Credinţa este o doctrină sfântă, o învăţătură unitară despre Dumnezeu şi om, pe care nu ne-o pot da nici filozofiile, nici ştiinţele, nici artele, cu toate părerile, teoriile şi emoţiile lor.

3. Viaţa sfântă, adică sfinţirea sufletului prin cele şapte Sfinte Taine, prin slujbele dumnezeieşti, prin faptele şi virtuţile creştineşti. Nu există alt aşezământ pentru cultura inimii, nici alt leac pentru curăţirea de păcatele prin care s-a pângărit după Sfântul Botez, în afară de Biserică. Când conştiinţa ne mustră şi păcatele ne apasă pe suflet, Biserica este singura casă de adăpost şi cetate de scăpare, în care îşi pot afla puritatea pierdută şi scopul vieţii chiar şi cei mai mari păcătoşi.

4. Libertatea şi fericirea.
Toţi oamenii vor să fie liberi şi fericiţi. Este liber cine este independent de păcat şi este fericit omul când a ajuns în comuniune de iubire şi unire sfântă cu Dumnezeu.

5. Comuniunea sfinţilor şi în special cultul morţilor.
Cu viaţa de dincolo de mormânt numai Biserica ne poate pune în legătură şi numai ea ne mângâie cu bucuria învierii şi a revederii cu cei dragi plecaţi dintre noi. Comuniunea cu ei se realizează prin rugăciuni, prin milostenii, prin jertfa Crucii aduse pentru vii şi pentru morţi, – prin dragostea care nu cade niciodată (I Corinteni 13, 8) – Biserica este comuniunea de viaţă dintre toţi cei răscumpăraţi, vii şi adormiţi!

6. Sărbătorile.
Nu ne vom putea închipui cum ar fi viaţa noastră fără sărbători şi alte slujbe sfinte. Orice petreceri obosesc de cele mai multe ori şi dezgustă. Sărbătorile Bisericii sunt sfinte şi înălţătoare, aduc înfrăţirea între oameni şi cerul pe pământ, înseninează frunţile încruntate ale oamenilor, mângâie inimile îndurerate, împacă sufletele învrăjbite şi revarsă asupra credincioşilor lumina şi roua binecuvântării lui Dumnezeu.

7. Preotul.
Oricâţi prieteni ar avea omul, cel mai bun şi dezinteresat este preotul, duhovnicul. El este slujitorul lui Dumnezeu şi sfătuitorul oamenilor, prietenul tuturor la bucurie şi mai ales la durere. El încreştinează copiii, cunună mirii şi miresele, mângâie pe cei întristaţi şi prohodeşte morţii, binecuvântează munca, sfinţeşte casele, curăţă şi înnoieşte prin darul lui Dumnezeu sufletele. El este misionarul, păstorul de suflete, purtătorul crucii, sluga poporului, Straja Bisericii şi apostolul tuturor dogmelor şi slujbelor sfinte şi sfinţitoare. Dacă numai acest om al lui Dumnezeu ni l-ar dărui Biserica şi ar fi destul ca să-i arătăm toată dragostea şi recunoştinţa.

8. Sfânta Scriptură.
Cartea cea mare, bătrână şi tânără, deopotrivă, este unul dintre cele mai mari daruri oferite de Biserica lui Hristos. Ea a fost asemuită cu o farmacie a vieţii, doar cu leacuri sănătoase şi învăţăminte veşnice cum să trăim în viaţa aceasta pentru a nu cădea în pierzanie. Scriptura Sfântă este mai presus de toate cărţile, legile şi constituţiile lumii.

9. Religia.
Toate popoarele îşi au religia lor. Religia noastră dreaptă-ortodoxă este religia Bisericii lui Hristos în care ne includem ca fiii lui Dumnezeu. În acest spaţiu sacru ne-am născut, ne-am botezat, au trăit părinţii şi strămoşii noştri. În Biserică găsim toate luminile şi ajutoarele de care avem lipsă în călătoria spre ţinta ultimă a vieţii. Cine trăieşte după cum ne învaţă religia Bisericii este un om bun, un creştin evlavios şi serios. Evlavia şi seriozitatea caracterizează pe omul religios.

10. Pacea cu Dumnezeu.
Cei ce primesc darurile Bisericii iau mare răsplată de la Dumnezeu şi li se aşterne o mare pace în inima în care tronează Dumnezeu. Necredincioşii, nelegiuiţii şi vrăjmaşii lui Dumnezeu nu au pace în viaţă şi nici linişte în suflet. Sunt urmăriţi de umbra gândurilor şi faptelor rele, cum au fost urmăriţi Cain şi Iuda, până la moarte.

Pacea este binecuvântare de la Dumnezeu şi se revarsă în lume prin lucrarea Bisericii lui Hristos.
Iată, aşadar, ce ne dă Biserica şi numai Biserica aceasta luptătoare şi purtătoare de daruri dumnezeieşti. Dar nu numai darurile zise mai sus le dă Dumnezeu prin Biserica Sa, ci ele sunt, nenumărate ca şi razele soarelui.

Şi-acum o mică operaţie aritmetică: Într-un an sunt 365 de zile, din care 52 de duminici şi cele peste 80 de sărbători. Calculând câte ore şi zile stăm în Biserică abia că facem 5 zile din 365.
Iată întrebarea: Din 365 de zile, câte sunt într-un an, câte ceasuri dăm noi lui Dumnezeu? Câte ceasuri dăm lui Dumnezeu atâtea vom avea când ne vom întâlni cu El!

Îngerul păzitor ne aşteaptă cu tava la uşa raiului unde vom vedea ceasurile dăruite lui Dumnezeu întru rugăciuni şi participarea efectivă la slujbele Bisericii lui Hristos Domnul!

Sursă: Observator Argeşean

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.