pridvorul lui laurentiu dumitru

Documentar despre agresiunea virtuala prin intermediul mijloacelor media.
pt download click AICI

şi un articol inspirat de documentar:

Neajutorati in fata lumii virtuale

Alexandra Borzoş

Agresiunea virtuală, documentar în oglindă: Noi am copilărit afară, te puteai ascunde în copac, sub copac era ariciul. Azorel era afară, mama ne cânta seara un cântec. Lumea era minunată. Până la era televiziunii era cale lungă…lungă.

Copiii noştri petrec în faţa televizorului multe ore şi nu sunt controlaţi la ce se uită. Ce se întâmplă apoi cu ei? Psihologii din Sankt Petesburg şi-au pus această întrebare. Au făcut teste în zeci de şcoli, au pus întrebări simple: La ce emisiuni te uiţi, care e eroul tău favorit. Răspunsurile nu au surprins: Planeta copacilor, Diavolul 2, Godzila, Rambo, Terminator şi diferiţi monştri. A urmat apoi nişte teste simple: trebuia ca ei să deseneze pe o foaie de hârtie, folosind cât mai multe culori: Un băiat de clasa I a desenat un incendiu mare, iar în jurul lui limbi de foc ardeau totul: „A ars casa mea”! Şi în realitate a ars casa? „Nu. Aşa îmi imaginez”. Deasupra focului un animal încerca să-l stingă. Va fi bine până la urmă? Nuuu, va veni un val negru care va înghiţi totul şi nu va mai rămâne nimic.

Alt copil: Ce sunt litere acestea M D F pe care le-ai desenat? Sunt o armată de extratereştri care au venit să omoare toţi pământenii. Sunt foarte puternici şi ne vor birui; vom muri toţi sunt sigur de asta.

În altă imagine binele era reprezentat de un iepuraş neajutorat care plângea, alături era răul puternic curajos şi activ. De ce are cerul această culoare? Pentru că e înaintea furtunii. Dar iepuraşul are scăpare? Poate îl ajută prietenii… Nu, nu are prieteni pentru că este singur şi moare pentru că este bun. E rău să fii bun!

Un băiat din clasa a III-a a desenat nişte măşti în josul paginii: „Este brigada celor duri, ei nu-şi arată chipurile, ei urmează să supună întreaga lume”. De ce au măşti negre? „Ca să nu fie recunoscuţi până când vor conduce întreaga lume. Eu sunt deja printre ei şi nu mă veţi recunoaşte, în curând va afla toată lumea despre noi”.

Un alt desen – Un grup de băieţi au găsit o victimă au legat-o „băiatul cel mai dur din grup, cel mai înalt, vrea întâi să o gâdile apoi să o jupoaie”. Ce face celălalt băiat în roşu? Râde şi îl încurajează.

Manifestările de cruzime…

…din rândul copiilor şi tineretului de azi este cauza faptului că ei nu receptează cruzimea ca atare pentru că ei se delectează cu filme sângeroase şi jocuri virtuale foarte crude. Când copilul repetă într-una am omorât, l-am omorât, au omorât, când el ucide virtual de atâtea ori este nevoit să-şi amorţească inima…

Iată imaginea unui copil jucându-se pe calculator: „Trebuie să omor 60 de oameni, am omorât vreo 15, au mai rămas 48, 46, 45…. Când îi elimin pe toţi voi primi 1.000 de dolari. Pentru fiecare om omorât primesc 30 dolari, pentru unul simplu 20, pentru un poliţist 300 de dolari…”

Adulţii sunt cei care îi împing pe copii la televizor, apoi ei se plâng că nu îi mai pot dezlipi de ecran. Nu e adevărat că micuţii preferă televizorul, ei preferă întotdeauna comunicarea cu un adult iubit şi autoritar.

Iată ce declară un psiholog din Petersburg: În ultima vreme vin la noi foarte mulţi copii cu comportament deviat, nu sunt criminali încă, dar fug de acasă, vagabondează lucruri, iar vârsta lor este între 6 şi 18 ani şi mai mult.

Jocurile pe calculator sunt foarte crude, monstruoase şi-l deprind pe copil de mic să se identifice cu personajele criminale. În creierul copilului încă nedezvoltat se creează impresia că aceste monstruozităţi din calculator sunt posibile şi chiar reale. Ei trăiesc în două realităţi pe care ajung să le confunde. În psihiatre acestea se numesc sindromul dependenţei de calculator care este de fapt o împătimire. Imaginaţi-vă un om care se află zile întregi, nopţi întregi între două lumi, realităţi. Un creier nematurizat nu poate rezista multă vreme în două realităţi, apare o schismă, o dedublare pe care o numim schizofrenie.

Copiii îşi iau modelul comportamental din aceste jungle: televizorul sau jocurile de calculator…

Efectul televizorului asupra psihicului este de 100 de ori mai distrugător decât orice altceva. Cercetătorii clasifică această catastrofă drept un factor generator de informaţie de importanţă strategică stimulată masiv de reclame. La întrebarea cu ce se ocupă personajul tău preferat un copil a spus că face reclamă la votcă „băutura nealcoolică este neserioasă şi nu mai trebuie fabricată”.

Un elev a desenat doi prieteni care se plimbă. De ce sunt în negru? „Pentru că sunt foarte răi”. Unde se duc? „Să fure şi să omoare şi sunt în negru că au sufletele negre”. Ce au pe cap? „Nişte scuturi în caz că se trage în ei”.

Mulţi copii desenează moarte pe pământ incendiar, ceea ce înseamnă că nu au dorinţă de viaţă. Un băiat de 12 ani care a avut o tentativă de sinucidere a declarat că viaţa nu are niciun sens. Medicii spun că infectarea morală ia proporţii de epidemie, iar izvorul se află în fiecare casă.

Ce trebuie să facem? Medicii încă nu ştiu. Este un fenomen nou. Un băiat de 7 ani mărturiseşte: Din televizor iese o mână neagră care mă trage înăuntru. Noaptea are coşmaruri.
Oamenii de ştiinţă au căutat explicaţia acestor fapte – la filmele de groază unde nu aţi văzut decât o sclipire, dacă derulăm filmul cu încetinitorul, erau ascunse cadre îngrozitoare, acestea se întipăresc în subconştient. Iată de ce copiii visează coşmaruri. Suntem neajutoraţi în faţa lumii virtuale.

În urmă cu ceva timp, despre acelaşi subiect, ziarul „Cronica Română” a publicat rezultatele unui sondaj din care a reieşit realitatea cutremurătoare: Doar 21,2% dintre elevii din clasele II-IV care au participat la studiu au declarat că timpul petrecut în faţa televizorului nu le influenţează comportamentul, iar 11,4 la sută dintre elevii de clasele V-VIII, 10,2 nu au vrut să răspundă.

Tot în acest sondaj elevii au declarat că principala consecinţă pe care o are asupra lor utilizarea calculatorului şi a televizorului este oboseala, urmată de plictiseală şi de neatenţie, la cei din clasele II-IV, de neatenţie şi de plictiseală la cei din clasele V-VIII şi de neatenţie şi dependenţă la cei de la liceu şi de la şcolile de arte şi meserii. Şi părinţii au fost de părere că principala consecinţă a utilizării excesive a televizorului şi calculatorului este oboseala, urmată de neatenţie şi de dependenţă.

În medie, 52,1 la sută dintre elevi apreciază că petrec în faţa televizorului şi a calculatorului între două şi patru ore pe zi, durată indicată şi de cei mai mulţi părinţi. Sondajul a fost realizat în perioada 10-31 martie 2007, fiind aplicate 732 de chestionare pentru elevi şi 720 de chestionare pentru părinţi.

Sfaturile psihologilor: „Copilul trebuie să crească printre oameni; numai societatea, familia poate să ajute la o dezvoltare normală. Antrenamentele în scopul crimei, chiar dacă noi le numim doar jocuri, deformează psihicul. Calculatorul este un instrument bun, dar trebuie să se aibă grijă cum este folosit. Un copil este bine să folosească calculatorul nu mai mult de 40 de minute pe zi şi în măsura în care este necesar pentru şcoală, profesie. Nu trebuie ca lumea virtuală să înlocuiască realitatea, nu bătăliile virtuale, ci adevărata luptă sportivă modelează copilul.