pridvorul lui laurentiu dumitru

Crescat!Floreat!Gaudeamus igitur!…

Ma bucur mult si eu. Abia astept sa o citesc si sa o dau mai departe

O revistă atrăgătoare, preţioasă şi actuală! Arată de nota 10, felicitări!

Felicitari e foarte frumoasa si sunt sigura ca e si foarte interesanta ,menita sa trezeasca sufletele tinerilor nostri de azi .Iti doresc succes si te astept la noi la Arad!Doamne ajuta!

Stiu ca voi strica bucuria si dispozitia euforica unanima, dar cred ca trebuie sa se poata sa ne adresam tinerilor si fara sai ademenim (inca de pe coperta, dar si in interior) cu chipuri senzuale si provocatoare sau cu gesturi care sugereaza nu o iubire curata, cat dragostea libertina a cuplurilor tinere de azi.

In fine, socotiti asta puritanism sau cum doriti, dar cred ca altfel de chipuri, de expresii, de atitudini ar trebui sa promovam ca modele printr-o revista crestina. Altfel, una vorbim, alta aratam… Si mai convingatoare sunt imaginea, pilda decat vorbele… Ma indoiesc ca un parinte duhovnicesc cu dreapta socoteala (nu din cei moderni si mondeni) ar aproba o astfel de coperta. Dar, desigur, nu ma astept sa fie luate in seama aceste observatii intr-o vreme a Ortodoxiei confortabile si la moda. In rest, e un continut de apreciat si o stradanie demna de toata cinstea.

Doamne, ajuta si iertati!

R: Frate Andi, m-ai prins intr-o zi mai proasta. Nu mi-am citit nici rugaciunea si am avut o dimineata naucitoare; am mers cu bunica in audienta la casa de pensii… Asa ca iarta-mi tonul mai dur:). Sa stii ca m-am sfatuit cu multi ortodocsi, nu neaparat “moderni si mondeni”, si au zis ca e ok coperta. Socotesc ca nu e indecenta si nici provocatoare, nici macar “usor rascolitoare” (cum imi spunea glumind un amic) – e doar o poza cu o tanara frumoasa, putea fi sora ta, vecina ta, colega de serviciu. Revista “OrthoGraffiti” se adreseaza tinerilor de liceu, iar pe coperta e o tanara ca si ei. O fata din Belarus, iar in fundal una din cele mai vechi biserici ortodoxe de la ei. Andi, am predat 6 ani la liceu si, crede-ma, ii cunosc bine pe tineri – nu va spune unul ca e o poza indecenta sau nelalocul ei. Ma adresez unui target in deriva, care sambata seara se imbata, care schimba partenerii des, care au incercat droguri si consuma pornografie. Ce crezi ca pot sa vada in chipul acelei fete? Sigur ca aveam alternative – foto cu tineri plimbandu-se prin parc ori discutand pe o banca etc. Te asigur ca o revista pt tineri nu se vinde daca pui pe coperta – icoane, catedrale, poze de la sfintiri si hramuri, calugari. Insa aceiasi tineri care nu sufera sa-i lovesti in moalele capului inca de la coperta cu chestiuni care ii trimite cu gandul la “chingile dogmei”, au totusi framantari, nelamuri si un gol sufletesc pe care nu-l pot umple. Ia coperta ca pe un “cal troian”, “mierea” in care pui medicamentul pt a putea fi inghitit, e, poate, un mod de a spune – e o revista de-a voastra, pentru voi, apropiati-va. Nu stiu la care poze mai faci referire – probabil la cea de la materialul lui Mateciuc. Aceea face trimitere la faptul ca tinerii, desi tin unii la altii, au o usuratate in a trata prietenia (poza sugereaza ca fiecare e cu treaba lui, e o poza estivala, dar nu e indecenta, iarta-ma, parerea mea). Mai tine cont, te rog, de faptul ca revista nu se distruibuie la pangarele manastirilor si ca e cu adevarat important ca informatia din interior sa ajunga la ei. Sf. Pavel a facut bine laudand pe atenieni si spunandu-le ca mare le e credinta? Oare ce a vrut acelasi Pavel sa spuna prin cuvantul: “Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca sa dobandesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, desi eu nu sunt sub lege, ca sa dobandesc pe cei de sub lege; Cu cei ce n-au Legea, m-am facut ca unul fara lege, desi nu sunt fara Legea lui Dumnezeu, ci avand Legea lui Hristos, ca sa dobandesc pe cei ce n-au Legea; Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii” (I Corinteni cap. 9)? Inca ceva – acum vreo doua seri am incercat pt a treia oara sa vad Oglinda lui Tarkovski, “marele regizor crestin-ortodox”. Prima scena e o sedinta de hipnoza, a doua una de flirt usor, la o tigara, intre un medic si o femeie fara barbat, a treia e cu un incendiu si cu niste viziuni suprarealiste in care cad peretii casei… apoi am stins dvd-ul. Revin si ma intreb retoric – chiar ne sminteste un chip de fata?! Doamne, ajuta! si iertare! L.D.

Foarte frumoasa revista dar dupa proasta mea parere articolul cu filmul Termopile nu e de folos sufletelor tinerilor.
In general e bine ca tineri sa se uite la filme crestin-ortodoxe nu filme facute de masoni deisti gen Termopile,Braveheart.
Smerenia si dragostea sunt ceea ce trebuie sa dobandeasca crestinul si sunt cheile Imparatiei cerului iar nu ideea ca e cine stie ce erou de face nu stiu ce chestii.
pacatosenia noastra.

Crestin-ortodoxia nu e nici deista sa propovaduiasca absenta lui Dumnezeu din creatie asa ca religia musulmana sau cea mozaica si nici panteista sa propovaduiasca identitatea creatiei cu Dumnezeu asa ca religiile asiatice – hinduism etc.
Ci se accepta existenta si a lui Dumnezeu si a creatiei dar se mai accepta si faptul ca Dumnezeu poarta de grija creatiei (o proniaza).
Si este prezent la Sfanta Liturghie intreg iar creatia o proniaza prin lucrarile sale cele necreate prin care intervine in creatie.

R: Articolele numite indeobste critice (“de critica”) sau recenzii, nu inseamna neaparat cuvant elogiator. De multe ori criticii reusesc sa “ingroape” o carte sau un film. Asadar nu stiu de o luati ca pe o recomandare facuta lor, dimpotriva. Eu critic (in sens propriu) filmul, ii scot la iveala punctele slabe, ofer si cateva intepaturi… Filmul “300″ e productie 2007 – e deci vazut si rasvazut; am vrut doar sa atrag atentia unora asupra unor nuantze. L.D.

Eu n-am avut o dimineata naucitoare, dar imi pastrez intransigenta, rugandu-te sa nu o iei personal, insa… daca nimeni nu a vazut ca asta e o fata provocatoare si senzuala, inseamna ca vibram tocmai la patima asta, imi pare foarte rau. Ne place, ne atrage, tocmai de aceea ni se pare ca nu ne “sminteste”. Nu cred ca iti trebui multe cunostinte de psihologie, de body language, ci doar putina sinceritate ca sa vedem ceea ce este… evident. Nu foloseste cu nimic sa-i aduc pe tineri la biserica ca sa-i confirm in patimile lor.

R: O cunostinta comuna imi spunea azi ca as face mai mare sminteala daca as incerca sa-i induhovnicesc cu forta pe tineri. Poate ca o voi schimba, nu stiu, dar raman la aprecierea mea, ca vedem probleme si unde nu sunt, oricum nu pe cele esentiale. Va rog frumos sa va rupeti albumele de poze de familie, pt ca sora e prea frumoasa ca sa te poti uita la ea, iar cand trece pe langa voi prin casa puneti ochii in pamant, pt ca nu o puteti privi cu gand curat. Mai trantiti-i si doua vorbe: “Piei, ispita!” Certarea asta, daca venea de la un monah, o intelegeam, pt ca ei sunt luptati prin orice lucru mic (si Patericul da marturie ca si a mangaia un copil e curvie, si a se atinge fratii (monahi) intre ei, chiar si a primi in obste un tanar imberb – adica fara barba, e foc), si totusi sala de clasa nu e manastire, toti sunt imberbi, unii sunt curati inca, iar o poza e doar o poza, fratilor! Stiti exact calea de a transmite cuvinte cu greutate tinerilor fara a va trimite la culcare cu expresia – despre asta te ascultam maine? N-ar fi mai bine sa fac revista alb-negru, ca “Gandirea”? Socotiti ca-s inca imatur, ca n-am drepta socoteala si veti avea pace si rugati-va sa ma ajute Domnul sa ma maturizez. Pana una alta ar si eu pe ogorul Lui cum ma pricep, avand si incredintarea, tainica, ca Domnul ma vrea in lucrarea asta. L.D.

Draga frate Laurentiu,

Daca crezi ca singura motivatie a randurilor a fost de a gasi cusururi acolo unde nu sunt deloc…atunci inseamna ca probabil doar laudele sunt criticile cele mai bune:)

Evident, daca nu exista preocuparea de a ironiza cu tot dinadinsul ce am scris, se intelegea ca singuratatea poate fi exprimata altfel decat intr-o poza cu o fata frumoasa care priveste senin si senzual dupa umar…

E vorba de coperta, cu acest mesaj nu pot fi de acord, am scris deja ca demersul mie unuia mi se pare apreciabil. Si tocmai ca mi se pare apreciabil, nu inteleg de ce sa il micsoram printr-o astfel de coperta.

R: Imi pare ca si fratia ta si Andi luati lucrurile personal. Nu am spus ca nu-s de acord cu criticile, le primesc, dar pot avea o alta parere. As fi vrut argumente mai limpezi. Cand imi spui sa schimb fata cu un baiat, da-mi voie sa fiu ironic:). Sau poate mi-as fi dorit sa discutam chestiunea asta intr-alta zi. Nu va socotesc adversari nicidecum. Astept sa-mi faci/faceti sugestii de coperta concrete! Le voi lua in calcul! In Domnul, LD.

OMUL NU POATE SĂ FACĂ
UN LUCRU LA TOŢI SĂ PLACĂ

Hogea s-apucă odată ca să-şi facă un cuptor,
Pe nevasta sa-mprejuru-i având-o de ajutor;
După ce-l isprăvi însă, după cum lui i-a plăcut,
Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut,
Pentru că l-a-ntors cu gura către vântul de apus,
Ci era să fie bine spre miazăzi să-l fi pus;
Altul viind zise iară: – Hogea, ce bine făceai
Cătră răsărit cu gura cuptorul de-l întorceai;
Altul iar îi zise: – Hogea, eu în locu-ţi de eram,
Cuptorul spre miazănoapte cu gura lui îl puneam.
Văzând Hogea că la nimeni lucrul lui nu i-a plăcut,
Îl strică ş-apucând iarăşi, pe rotile l-a făcut;
Dup-aceea din prieteni în vreun fel de îi zicea,
El se apuca îndată ş-într-acolo-l întorcea.
Şi aşa Nastratin Hogea cu cuptorul învârtit,
Al fiecăruia gustul şi plăcerea i-a-mplinit
Zicând: – Câtă osteneală pentr-un cuptor avui eu,
Ca să-l fac pe gustul lumii, iar nu după placul meu.

Laurentiu,draga,discuti despre sexul ingerilor cu turcii la kerkoporta Bizantului!Bunatatea si smerenia de a te sfatui cu toti ti-au fost luate de prostie, slabiciune si nesiguranta!Nu (mai) da nas lui Ivan,/ca se suie pe divan.”Si nu mai face divan cu toti,ca te-alegi c-un “judet al sarmanilor”.Sigur vei fi citit “Vulturul si cocosul” sfantului Siluan Athonitul…Iesi din pestera lui Platon si din…Vercingetorix!Te rog pt. binele tau!

http://www.laurentiudumitru.ro/minunate-apoftegme-patriarhul-Serbiei-Pavle.php

Dificultăţile diaconului. În clădirea Patriarhiei adesea se repovesteşte dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l însoţeşte peste tot, pe când plecau să facă slujbă în biserica de la Banovo brdo.
- Cum vom merge? Cu automobilul? – întrebă diaconul.
- Cu autobuzul! – răspunse Patriarhul cu hotărâre.
- E aglomeraţie, e înăbuşitor in autobuz, şi nici nu-i aproape…
- Mergem! – zise din nou scurt Sfinţia Sa.
- Dar… – mergând în urma Sa, diaconul avansă un argument nou, major – Sfinţia Voastră, este vară, multă lume merge la Ada Ciganlija [cel mai vestit ştrand], autobuzele sunt pline de lume despuiată. Nu e potrivit…
- Ştiţi, părinte – se întoarse Patriarhul Pavle – fiecare vede ceea ce doreşte!

doresc doar sa semnalez ceva. nu cunosc ce ”hram” poarta cei de la editura Vremea, dar azi, cautand niste carti intr-o librarie, am gasit urmatorul titlu: ”Nesfarsita Lumina. Profetul Mohamed”. am inceput s-o spicuiesc, pentru ca sunt de multa vreme curios asupra argumentelor istorice si teologice ale islamului. mi-ar placea sa pot discuta cu cineva asupra traducerilor, pentru ca se aduc drept dovezi ale Profetului fragmente din Tora, Psalmi si Evanghelii. acelasi fragment suna intr-un fel la evrei, in altul la noi si cu totul altfel la musulmani. ar fi foarte utila o edificare si o deconspirare a imposturii islamice. dar sa revin la ce doream sa semnalez: aceasta carte, de propaganda, mai mult decat de interes istoric sau cultural (cel putin din cat am spicuit eu, fiind foarte slabuta in argumentari), se vinde la un pret ”numai bun” tuturor, sa nu care cumva sa raman inaccesibila vreunui roman toata mistificarea si impostura islamica – 8,99RON (editie 2008!!!). pentru comparatie am luat o alta carte a editurii Vremea: ”Live” (Delia Budeanu), 2008, 27RON. inca un amanunt: prima carte, la 8,99RON, are 352pagini, iar a doua doar 256pagini. prima e de interes istoric, cultural, religios, pe cand a doua e destinata doar placerii lecturii, mergand aproape de esenta tabloidelor, ca sa ma exprim asa (doamna, o celebra si distinsa prezentatoare, ramanand totusi in zona de interes cotidian-media).
ce parere aveti? sunt eu paranoic, sau miroase a subventionare explicita (diferenta de pret e enorma, avand in vedere finalitatea lecturii) in zona islamului?

http://www.edituravremea.ro/oferta_noastra.php

intrati si aici, daca imi impartasiti paranoi:

http://chrisalida.wordpress.com/2008/09/06/ue-sprijina-islamizarea-europei/

E o revista cum nu s-a mai scos pana acum si poate de aceea naste atatea discutii. Eu vad o fata frumoasa care si-a permis sa zambeasca.
Are o privire de strengarita?
Eu o vad ca se bucura de ceva.
Iar in fundal e o biserica frumoasa. Cum sa fii crestin si sa fii posomorat! Pai, daca eu merg la biserica sau ies de la biserica si merg pe strada posomorata, bosumflata…cum ma bucur eu de Dumnezeu si de iubirea Lui pentru mine? Si cine va dori sa merga la biserica daca pe mine ma vede mereu trista?
Smerenia e altceva…
Coperta prezita o fata cu o frumusete naturala.
Printre elevele mele sunt si fete cu parul vopsit rosu strident sau negru taciune sau cu suvite blonde- experiment nereusit retusat pe urma cu o vopsea apropiata celei naturale.
Iata, pe coperta e o fata cu o frumusete naturala. Ce spune asta? Ca poti fi frumoasa asa cum te-a lasat Dumnezeu sa fii.N-ai nevoie de vopsea de par, de piercing-uri.
Ce mai spune? Ca nu ai nevoie de cosmeticele de la avon sau alta firma pentru a fi tu insati.
Nu mi-am propus insa sa vorbesc despre coperta, dar daca tot s-a inceput discutia, am rugat cateva eleve din lista mea de mess sa imi spuna parerea lor despre revista si apoi le-am intrebat si de coperta, cum li se pare?
Iata cateva raspunsuri (am lasat doar ceea ce au spus, fara raspunsurile mele)
*
“imi place
e ff interesant
nu m-as fi gandit niciodata ca cineva poate trata problemele tinerilor cu o asemenea sinceritate,fara sa judece sau sa raneasca ca sa zic asa,
din ce am reusit sa citesc,asta e parerea mea
stiti imi place ff mult si cum e descris tot,e exact cum se intampla in realitate,tin minte exact o fraza in care se zice:”azi in licee daca nu ai telefon cu camera,iPod esti considerat…varza”
*
“am citit din mare , mi se pare f interesanta si trateaza teme importante zic eu
se poate comanda?
m-ar interesa
si eu si ar fi super daca ar trata teme de genul asta , pt ca nu prea sunt reviste care sa trateze teme despre tineri, iar coolgirl si astealalte nu mi se par chiar asa interesante
vreau neaparat
o sa apara lunar?
Iar despre coperta: frumoasa
*
din cate vad eu…sunt subiecte interesante
copert: pai…sugestiva
*
“frumoasa si foarte interesanta
coperta: interesanta”

Iata, o revista dorita de tineri si asteptata. Iar ceea ce contine este esential! Tinerii vor trece repede peste coperta pentru ca ceea ce este inauntru ii intereseaza. Foarte mult!

Sa nu ne impiedicam la mal!
Doamne ajuta!

Apropo de coperti.Si intai a fost revista si apoi site-ul.

http://www.deathtotheworld.com/

Facuta sa atraga punkistii. Ai fi spus ca cine stie ce nenorociri contine.

MINUNATA COPERTA!

…si chiar dc multi vor spune ca nu-s decat un pacatos, care si pe blogul meu am postat poze cu fete dragute, nu pot decat sa apreciez ideea. este o poza potrivita pentru targetul revistei…

inteleg prea bine si tulburarea unora, insa aceasta fata despletita nu e intr-o bisrica, ci in afara ei. apoi, multe fete intra chiar si despletite, fardate, cautandu-L pe Hristos (chiar fara sa stie pe Cine Cauta!), dar se lovesc de un cor de cotoroante ‘corecte politic’… si nu mai rabda sa ia parte la Sf Liturghie…

sa nu mai fim atat de inversunati, de cruzi, de autosuficienti, de increzatori in dreptatea noastra! revista asta se vrea pt cei care de-abia primesc ‘laptic duhovnicesc’ (de il vor vrea si pe acela), nu pt cei care consuma hrana tare (Sf Parinti)! iar cei din urma ar trebui sa priceapa cu mai multa dragoste in ce iad traiesc tinerii din afara Bisericii…

totusi, sa primim cu drag orice observatie critica. eu unul ma numar intre pacatosii care nu gasesc ceva ‘smintitor’ in fotografie, insa sunt convins ca si din cei care o gasesc ‘smintitoare’, nu o fac in duh de cearta, ci ei chiar si-au exprimat cu durere in suflet observatia!

Domnul sa ne milostiveasca pe toti, caci la Judecata Lui nu va conta ‘cine a avut dreptate’ si cine ‘n-a avut dreptate’ [ma refer intre cei care suntem toti frati de credinta dreapta, exclus ecumenisti erretici!], ci va conta cine a avut mai multa dragoste…

Din ironia necrutatoare a lui “Andi” putem deduce si cat de nepartinitoare e pozitia domniei sale.
Unii se angajeaza pe viata intr-un “razboi intru cuvant” care uneori nu e necesar, iar alteori penibil.
Daca dumneavoastra credeti ca ii puteti atrage pe tineri la Hristos prezentandu-le unilateral realitatea, va urez mult succes.
“Criticii” ar trebui sa propuna ceva in schimb.
Asteptam cu nerabdare propunerile.
In orice caz, fie vorba intre noi, orice critica ar trebui sa fie si solid argumentata. Ceea ce deocamdata lipseste cu desavarsire.
Ne mentinem la nivelul foarte subiectiv al parerilor proprii.
M-am gandit ca exista si o solutie la aceasta “disputa”.
Oamenii care colaboreaza la aparitia ei pot decide prin vot individual daca sunt sau nu de acord cu coperta.
Sigur, presupunand ca democratia cu sistemul ei de votare cu tot nu e inventia Satanei.

Doamne ajuta!

Cred din toata inima ca abordarea tinerilor in maniera asta genereaza confuzie si inselare in sufletele lor si ale celor care li se adreseaza.
V-o spun cu toata dragostea si responsabilitatea unui tata de fete.
Si nu vreau, Doamne fereste, sa prejudiciez imaginea fetei in cauza sau a celor care, poate in mod sincer, nu o gasesc inadecvata.
Menajati-ne macar pe noi astia in care ispita este inca prea apasatore si care vedem pericole si acolo unde nu-s. Cred ca sun ipocrit acum, iertare.
Domnul sa ne miluiasca.

sa nadajduim ca da! si prima era in regula, dpvd meu si al atator altora, insa nu cred ca cei care au avut ‘nemultumuri’ au facut-o din vreo dorinta de critica rautacioasa…

pur si simplu, asa au simtit ei… poate ei au dreptate, poate noi, cei carora ne-a placut prima poza, dar important nu e a cui e dreptatea, ci sa pastram dragostea…

oricum, draga Laur, ve fi complicat sa ‘supui la vot’ totul si de acum inainte, la fiecare pas. asculta-ti inima, consulta-te cu Pr duhovnicesc, iar de vom avea nemultumiri, mai bine sa ne rugam ‘da, Doamne, gandul bun, robului tau Laurentiu’…

Domnul sa te lumineze in toate si pe fiecare dintre noi!

Nu am timp si rabdare sa citesc toate comentariile, dar observ ca unii nu au inteles care este target-ul revistei. Laurentiu a spus-o clar inca de la primul raspuns la comentarii, ca se adreseaza mai ales acelor tineri care stau in discoteci pana dimineata, care vin beti acasa, se drogheaza, etc. Or acestia nu ar cumpara niciodata o revista cu chipul unor sfinti pe coperta, sau cu vreun tanar cu fata posomarata. Nici nu mi-as fi imaginat ca aceasta coperta ar starni asemenea reactii, pentru ca primul meu gand cand am vazut-o a fost acela ca va avea succes. Eu m-am gandit la mine in perioada liceului. Nu aveam pe atunci tangente prea mari cu biserica, imi placea sa cred ca sunt rebela si ca nu fac parte din “turma”. As fi cumparat revista asta pentru ca nu forteaza. Nu te simti obligat. Mai multe nu am de spus, caci le-a spus deja Laurentiu. Succes!

Draga Laurentiu,

ma bucura faptul ca esti atat de deschis cu toata lumea,incat ceri parerea tuturor pe blogul tau.

In alta ordine de idei,observ cam aceeasi reactie a unor “bagatori de seama” oarecum similara cu cea legata de infiintarea librariei/ceainariei “Sotir”.

Si acum pt cei ce scriu,scriu,scriu pe blog: Suntem atat de multi “specialisti”!!! Din ce in ce mai multi,cand e vorba de munca altcuiva. Intrebarea este daca tu sau eu am visat sa ajutam pe cineva/am daruit cuiva din inima noastra, din timpul nostru.

Mai oameni buni,aceste proiecte pornesc din INIMA lui Laurentiu. Cam asta am avut de zis.
Doamne ajuta!

Ar fi foarte interesant daca Laurentiu ne-ar comunica cu ce parinti duhovnicesti s-a consultat si a primit binecuvantare pentru aceasta lucrare.

Adrian T.

R: As vrea sa cred ca intrebarea asta s-a nascut din cuget curat. Cred ca e irelevant cu cine m-am consultat, pt ca numele s-ar putea sa nu va spuna prea multe, iar tema poate naste iarasi si iarasi discutii interminabile. Trebuia sa fie nume sonore, adica unii au discernamant, iar altii nu? Ce ar fi zis cutare sau cutare avva? Pt ce am luat binecuvantare – pt scris, editare revista, pt fiecare material in parte, pt fiecare poza, asta e o chestiune strict personala. Luati in calcul macar pe acei 2-3 preoti care si-au exprimat aici, public, aprecierea si considerati-o binecuvantare, ca sa nu-i mai socotesc pe aceia care mi-au scris in particular. Doamne, ajuta! LD.

Doamne ajuta! Sunt profesor de religie de 11 ani si azi o studenta m-a intrebat:”Daca eu as fi fost fata atragatoare din fotografia de pe coperta ce credeti ca as simti in urma comentariilor?”. Discutia s-a prelungit. Am lucrat si lucrez cu tinerii. Chiar si la usoare reprosuri se insingureaza si cauta raspunsuri in autosuficienta sau acolo unde nu le gasesc. Sunt sensibili cand sunt pusi in discutie, au multe intrebari si raspunsuri diferite de ale noastre. In definitiv Biserica se adreseaza chipului lui Dumnezeu din om. Din practica la catedra, cred ca revista o sa placa tinerilor, iar profesorii pot folosi continutul cu succes in dezbaterile din clasa dar si de pe coridor, cand multi au curajul de a intreba doar intre patru ochi. Revista duce mai departe invatatura crestin-ortodoxa si de aceea consider ca este binevenita in atentia tinerilor si nu numai. Felicitari Laurentiu si opiniile colegilor sa nu te supere ci sa te ajute sa construiesti.

Mama, mama, ce de comentarii!

Pescarule!!! Pune tata in undita ce te imbie Domnul si lasa-i pe cei ce despica prea mult la firul acesta ca pleaca pestele.
Nu facem in viata lucruri perfecte!
Dumnezeu este Cel ce le aseaza!
Sinceritatea, dragostea, smerenia si gandul bun cu care vrei sa intri la lucru in via Domnului vor dovedi la ceasul judecatii cat a fost de bine.
Duhul in care aceasta revista este facuta este foarte important si rugaciunea care se face special ptr cei ce o vor citi ar trebui sa fie pe agenda noastra a tuturor. Nu noi intoarcem pe cineva la Hristos ci Duhul Sfant se pogoara peste fiinta care isi deschide sufletul sincer catre El. Aceasta revista este o samanta aruncata in ogor care asteapta sa prinda radacini. Dumnezeu cu mila.
Eu am incredere in Laurentiu ca toate le face cu gand bun, inima buna si cu jertfa.
Doamne ajuta!

Cristian

Doamne, ajuta!

Frate Laurentiu, te rog sa nu consideri ca observatiile noastre (spun noastre in numele tuturor celor care au “comentat” cate ceva la adresa copertii – chiar daca nu mi-a dat nimeni acest drept) sunt facute din sprit de carcoteala. Cred cu tarie ca fiecare dintre cei care au comentat coperta au facut-o cu buna credinta, fara dorinta de a pune bete in roate unei initiative laudabile, ci tocmai din dorinta de a ne exprima temerile cu privire la eventualitatea ca acest demers laudabil sa nu fie la fel de percutant cum ar putea fi
Cu siguranta, ca initiator al proiectului (si, cred, proprietar al lui) ai dreptul si libertatea de a face revista asa cum crezi de cuviinta.
Este adevarat ca traim intr-o lume pervertita si, poate, coperta pe care ai ales-o este potrivita cel putin pentru categoria de tineri careia ai dedicat-o. Poate, intr-adevar, va avea efect cel putin pentru a atrage atentia asupra revistei si a o rasfoi, iar pe urma, prin Mila Domnului, poate, i se vor deschide ochii sa caute Adevarul.
Toti acesti “poate” de mai sus nu inlatura “mica” obiectiune pe care o am asupra copertii.
Nu cred ca discutia este daca e “voie” sau nu, ci, mai degraba, daca e potrivit scopului urmarit.
Daca e ceva ce nu-mi place in discutiile in contradictoriu pe teme, sa le zicem, teologice, e sa se foloseasca citate din Sfintii Parinti pentru a justifica o directie sau alta. Acum,totusi, trebuie sa dezaprob usoara ironie (sau iritare) din raspunsul tau la adresa celor spuse de Staretul Antonie. Pentru ca, cu siguranta stii, ca pentru a cadea in pacat e suficiente o mica delasara, o mica relaxare a vigilentei (iar asta o spun din cele traite de mine). Vorba unui parinte: cand au cazut primii oameni, Eva nu a mancat un sac cu mere, ci doar a muscat dintr-unul.
Asadar, mesajul meu a fost dorit doar ca o atentionare asupra unui lucru pe care l-am gasit nepotrivit. S-ar putea f. bine sa gresesc, iar parerea ta sa fie cea corecta.
Apoi, propunerea lui Ionutz, nu e chiar asa de nepotrivita pentru ca poate ar fi bine ca revista sa faca referire la lucrurile care ii fac pe tineri sa sufere. Iertare, insa tinerii care alearga dupa fete/baieti si distractii, cu ei este mai greu. Nu ca ii dispretuim, insa cred ca e cam mult sa credem ca o sa avem succes in misiunea la toata lumea, mai ales la cei care nu cauta nimic si se simt foarte bine in aceasta lume (fraza e scris la persoana I plural pentru ca dandu-mi cu parerea ma consider si eu a fi parte din ceea ce faci – bagator de seama -, chiar daca corect ar fi fost sa folosesc a II-a singular). Convingerea mea este ca trebuie sa ne adresam si acelor tineri care sufera, care sunt marginalizati tocmai de ceilalti, “tineri si voiosi”, care nu se simt in largul lor in aceasta lume. Pentru ca tocmai acestia sunt cei care cauta…
Pana la urma urmei, pomul dupa fructe se cunoaste. Si, stii iarasi, ca atunci cand omul incepe un lucru care se vrea folositor, cel rau face tot ce-i sta in putinta ca sa-l impiedice.
Eu iti doresc sa te ajute Domnul si sa te lumineze ca sa faci lucrurile potrivit si cu folos pentru cei carora li te adresezi si, evident, sa faci poame bune!
Succes si spor in a rezolva si problemele administrative!

R: Multumesc pt raspunsul lamuritor:) LD.

Abia astept revista. Sunt mama a 3 tineri si e MARE nevoie de o astfel de revista. Imaginea de pe coperta este foarte potrivita.

Tinerii nostri cumpara reviste de moda, fiind atrasi si de imbracaminte si de privire etc.

Am vazut mai jos o imagine cu doi tineri. Pentru mine ca parinte, imaginea respectiva e romantica, imi aminteste de Liceenii, de Declaratie de dragoste, dar ce spun tinerii de ea?

E atat de mare nevoie de indrumare, de raspunsuri la atat de multe intrebari ale tinerilor de azi incat subiectele sunt nelimitate. Ca parinte nu pot decat sa-I multumesc bunului Dumnezeu ca cineva a luat initiativa si a pornit sa lucreze asa ceva.

Indiferent de ce imagini o sa alegeti pentru urmatoarele numere, ca o sa fie tineri cu tatuaje, ca o sa fie tineri cu fel de fel de frizuri, priviri etc, trebuie sa ne punem o singura intrebare: cum arata tanarul nostru ortodox? Pana la trairea ortodoxa curata e drum lung.

Sa-i acceptam pe tineri exact asa cum sunt ei, caci atunci cand n-o sa mai aiba atata durere in suflet, n-o sa mai aiba nevoie nici sa-si arate astea in exterior prin machiaje, vopsituri si altele.

Asta imi aminteste de babutele din biserica care atunci cand vad ca intra in biserica o tanara cu minijup incep sa vocifereze. Astea insa, nu sunt BABA lui Petre Tutea sau a lui Dan Puric, ci e babuta care e iscoditoare si e mai putin ortodoxa decat tanara cu minijup.

Sa nu devenim si noi babute!

Doamne ajuta

Ma tulbura poza de pe coperta. S-ar putea sa fiu eu de vina. De fapt, e mai firesc sa fie asa

Am frunzarit revista si ma simt putin exclusa … adica e mai mult pentru adolescenti si eu am trecut demult de varsta respectiva! Eh, imi trece repede. Felicitari realizatorilor! Imi permit sa semnalez o mica problema gasita la prima aruncatura de ochi:

–> pe coperta revistei apare titlul de la articolul despre homosexualitate. Se pierd din start anumiti cititori. Sunt de acord cu titlul articolului, dar nu pus pe coperta. Multi resping abordarea sexualitatii ca boala sau tulburare din cauza sloganurilor lansate prin media. Poate articolul ar avea mai mult succes daca ar fi descoperit in interiorul revistei si nu expus “in vitrina”. Este doar o opinie. Daca as avea inclinatii homosexuale cred ca m-as simti respinsa citind coperta.

Cat despre fotografia de pe coperta nu vad nimic rau, poate saraca fata trebuia photoshopata ca prea arata bine! Rog realizatorii revistei sa-i faca mustata, ar fi mai amuzant si nu m-as mai simti complexata . Ma limitez la a spune ca indiferent de ce vad unii pe coperta e o fata/femeie si o fata/femeie e vazuta asa cum are chef barbatul privitor s-o vada. Tine de autoeducatie. Cred insa ca nimeni nu va invinovati un baiat/barbat singur ca se uita la o fata/femeie pe strada si gandeste ca arata bine. Mi se pare o reactie normala.

Inchei propunand un exercitiu pe care incerc sa-l fac in ultima vreme. Indiferent pe cine vad, aud sau citesc, de orice religie, nationalitate, gen etc. imi spun asa: “Mda, ia sa dibuim chipul lui Doamne-Doamne pe aici ca trebuie sa fie pe undeva.”
Numai bine!
Take care

În timpul Primului Război Mondial, familia Moisil s-a refugiat la Vaslui. Grigri, cum i se spunea în familie, avea 10 ani la începutul războiului. Condiţiile grele (foamea, frigul, tifosul) nu i-au fost o piedică în a citi foarte mult. Lecturile erau variate: citea istorie, istorie literară, ştiinţă. Viitorul matematician era interesat de filologie. Peste ani, odată cu apariţia calculatorului, va iniţia studii de traducere automată. Atunci, însă, scria piese de teatru în versuri şi citea mult.

În 1920, nota în jurnalul său un elogiu adus vieţii: „Viaţa e plină de poezie, de plăcere, de armonie când o priveşti prin prisma frumosului. E ceva unic. E o operă de artă, o simfonie în care sunetele se luptă, în care acelaşi laitmotiv revine cu numeroase varietăţi, în luptă cu alte motive secundare…“.

Adolescentul Moisil gândea frumos. Tot din jurnalul lui, din 6 august 1920, citez un gând pe care nu ştiu câţi adolescenţi din zilele noastre îl au: „În sfârşit ştiu ce am. E o boală gravă aceea de a dori să iubeşti cum spun Părinţii Bisericii. Da, dar eu am această boală“. Nu ştiu în ce măsură acest gând era pe deplin înţeles şi dacă existau încercări de a-l pune în practică, dar a raporta iubirea la Părinţii Bisericii este ceva de care adolescenţii de azi se îndepărtează din ce în ce mai mult, după cum se îndepărtează şi de lectură şi de o concepţie frumoasă şi sănătoasă asupra vieţii.

eu cred ca aceasta revista sau publicatie cum vreti s- numiti ar putea culeasa si redactata si de catre un adolescent mai destupat la minte,este foarte usor sa cauti materiale si sa le transpui.Coperta acestei publicatii nu este tocmai potrivita pentru ceea ce contine aceasta.Eu cred ca din lipsa de experienta sau sa atraga publicul a fost pusa acolo.as dori si eu o explicatie daca se poate.Pe unul dintre cei care au scos aceasta publicatie il cunosc si de aceea nu-mi pot da cu parerea deocamdata deoarece astept un raspuns din partea lor.Oare voi credeti ce scrieti acolo avand in vedere ca d-l laurentiu dumitru cu ceva vreme in urma a fost un rocker controversat.voi ce parere aveti?as dori un raspuns pe acest blog daca se poate.va multumesc

de ce spuneti ca fost odata mai demult ? intr-o alta viata? aveti mai multe???/ma refer la rock? acest lucru ma pune pe ganduri odata erati rocker acum teolog…?cum v-ati schimbat deodata?oare este mai frumoasa si mai interesanta teologia decat rockul pentru dvs??sau se poate castiga o paine din ceea ce faceti dvs?de fapt acum rockul nu mai este la moda. oare faceti lucrul acesta din pasiune sau sa va ocupati timpul pe care banuiesc ca-l aveti destul da spatial?

***
comentariu banat din motive pe care le-am expus si mai sus, dar si cu alte prilejuri, cand am definit conditiile in care se poate comenta pe aici. rafuielile personale, daca sunt, le port pe mail. (LD)

imi pare rau daca considerati ca acestea sunt rafuieli personale.va inselati.am vazut ca ati sters comentariul anterior de ce? ceea ce nu va convine nu acceptati? ati spus mai sus ca ma puneti si bani din buzunar pentru a va realiza acest proiect dar ma intreb al cui buzunar? al nevestei,pusculita copilului,al mamei ,al tatalui ,al bunicii sau al prietenilor?al cui buzunar domnule dumitru ca dvs.nu aveti un venit consistent? cine v-a finantat acest proiect,pur si simplu din curiozitate?va rog sa-mi dati un raspuns corect .pe email nu raspund.de aceea va rog sa-mi raspundeti pe acest blog.va multumesc.si inca odata fiti sincer!!!

mai mult realism in editarea acestei reviste nu ar strica? dvs.personal sunteti convins de ceea ce scrieti???in primul rand dvs.trebuie sa fiti convins pentru a convinge si alte persoane.daca iti alegeai alta meserie era mai bine pt.dvs.in aceasta nu excelati,imi pare rau ca v-o spun.

Pentru cei care obisnuiesc sa arunce cu pietre!
“Nu judecati, ca sa nu fiti judecati…”

Se trezesc unii oameni sa judece pe altii, fara sa se uite in ograda lor. Astfel, arunca cu pietre, ca doar ei se considera fara de pacat! Ii jignesc, le cer socoteala si se urca pe scaunul de Judecator. Cine esti tu, cel care il iei la intrebari pe altul, cine esti tu, cel care te atingi de demnitatea altuia? Cine te-a pus pe tine judecator intre oameni?
Ii poti lua unui om bogatia, ii poti lua pamantul, ii poti lua toata averea, poti lovi in prietenii sai, te poti atinge de sanatatea lui, dar tu, cel care te atingi de sufletul unui om, cine esti? Dumnezeu nu i-a dat voie satanei sa se atinga de sufletul lui Iov, si tu o faci? Da, o faci pentru ca esti liber, esti liber sa intri cu bocancii in viata altuia, Dumezeu nu sta sa iti dea peste mainile cu care scrii la tastatura. Dar in sufletul tau, tu te crezi judecator, capabil sa ceri socoteala. Nu faci decat un serviciu, de fapt, pentru ca din mana ta iti va cere Dumenzeu sufletul celui pe care l-ai judecat. Ingerul Domnului va veni la tine si te va intreba unde spui tu sa fie asezat sufletul celui judecat de tine!? Ce raspuns vei da atunci cand te vei intalni cu el? Ce raspuns vei da atunci cand vei merge in fata adevaratului Judecator al carui joc de actor il mimezi acum?
Priveste-te in oglinda!
Cunosti viata in profunzime, asa cum o cunoste Dumnezeu? Ii stii caderile si plangerea pentru pacate? Ii stii cainta, ii stii lacrimile curse, ii stii tu sufletul? Cum indraznesti? Cu a carui indrazneala vii si arunci cu pietre? Cine te mana pe tine sa faci asta? Ai indrazni sa pui asemenea intrebari mamei tale sau tatalui tau? Ai indrazni sa arunci cu pietre in sufletul celor pe care tu ii iubesti?
Cine iti garanteaza tie ca cel caruia ii terfelesti demnitatea nu va face un gest necugetat? Raspunzi pentru sufletul celui pe care il superi. De azi inainte tu raspunzi si pentru el.
Te-ai gandit vreodata ce va fi in sufletul sau cand va primi loviturile tale? Cred ca te-ai gandit si iti place sa ranesti, iti place sa vezi durere, sa vezi “sange”.
Cum ar fi sa il acoperi cu iubirea ta pe fratele tau? O, asta fac doar sfintii. Tu nu vrei sa devi sfant, omule care te numesti pe tine “mara”?
Dumnezeu sa te ierte si sa aiba mila cu sufletul tau.

Inca ceva: eu nu as fi lasat nici un comentariu de felul asta sa treaca pe blog. Ca sa nu iti dau prilejul sa continui, spre a ta pierzare, sa judeci in continuare. Stiu ca exista oameni care simt o satisfactie mare atunci cand il fac pe altul sa sufere. Tu cum te simti?
Imi permit sa-ti dau un sfat: mananca miere! Pe urma, spovedeste-te de pacatul asta care e ucigator de oameni! Cand judeci pe altul, asta faci, il ucizi si pieri si tu, caci te afli in inselare, cu ochii omenesti nu vezi nemarginita intelepciune dumnezeiasca.
Priveste-te in oglinda!

Felicitari pentru revista domnule Laurentiu.

Unde o pot gasi si eu?

@ mara

desi inteleg ca pe alocuri ii raspunzi lui R., vad ca tot mie mi te adresezi. Banuiesc ca nu cunosti pe R., deci cu mine vorbesti cand spui ca nu stiu ce sfaturi si incurajari am dat cuiva. si cum vine treaba asta cu nu aveam acest drept? Nu am dreptul sa vorbesc cu cineva care ma apeleaza? Serios?

Am crezut ca m-am exprimat limpede de dimineata cand am spus: “astazi spre seara, cel tarziu maine raspund punctual intrebarilor tale la comment”.

in fine…

@ mara

Pe cand Mantuitorul se afla in templu este intrebat de catre batrani, arhierei si carturari, cu ce putere face ceea ce face si Cine e cel ce I-a dat aceasta putere. Paradoxal, Hristos le raspunde cu o intrebare: „Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” (Luca 20, 4). Cugetand inteleptii si realizand ca orice raspuns ar da Domnul ii prinde in cuvant, raspund lui Hristos ca nu stiu de unde este. Atunci, Mantuitorul le raspunde: „Nici Eu nu va spun voua cu ce putere fac acestea” (Luca 20, 8). Dupa acest moment, Mantuitorul spune cu tinta precisa Pilda viei celei date lucratorilor rai. Dupa aceasta, Scriptura ne desluseste motivul pentru care Domnul a raspuns astfel invatatilor: „Carturarii si arhiereii cautau sa puna mana pe El” (Luca 20, 19) sau „pandindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefaceau ca sunt drepti, ca sa-L prinda in cuvant si sa-L dea stapanirii si puterii dregatorului” (Ioan 20, 20). Inteleptii din templu nu cautau raspunsuri, ci cum am spune astazi… sa-L prinda pe picior gresit!

Eu cred ca nici Hristos Insusi nu suferea o astfel de abordare ca a ta, de ispitire, pt simplu motiv ca e o chestiune de duh, si nu de informatie (dovada ca atunci cand ti-am vorbit de bani, nu ai crezut si ai persiflat). Incercam sa-ti spun si cu alta ocazie ca una e „a intreba”, alta e „a trage la raspundere”. „publicul vrea sa stie”, cum spui tu, da, el poate sa intrebe, nu sa traga la raspundere. E o nuanta pe care as vrea sa o sesizezi, pt ca nu doar ai intrebat, ci ti-ai exprimat niste banuieli si ai facut niste acuzatii; m-ai acuzat de incompetenta, de minciuna si altele. Efectul expunerii e trebuinta de a da socoteala oricui doreste? Una e a spune: as vrea sa aflu mai multe despre munca si viata dvs, alta e sa spui „e cam dubios, prea repede ati trecut de la rock la teologie, de ce ati facut-o, era mai avantajos? ati facut-o pt bani? nu mai era rockul la moda?” Da, asta numesc rautate gratuita, indiferent daca citez sau nu din Steinhardt.

Corect era sa te prezinti, sa spui de unde esti, cu ce te ocupi si sa spui ca ai sa-mi adresezi niste intrebari. Pana una alta esti ascuns dupa un nickname („mara”, „adrian dima”), poti fi un copil de clasa a VIII-a sau un batran trecut prin viata. Corect era sa stiu si eu cu cine dialoghez, cine mi-a calcat pragul casei.

CV-ul meu e public pe net de 5 ani. Nu credeam ca trebuie sa cuprinda si detalii legate de viata personala, nu de alta, dar chiar n-am vazut la nimeni asa si oricum nu prea imi place sa vorbesc despre mine in general, cu atat mai mult sa vorbesc de bine (asta si apropo ca-s plin de mine ori ca ma bag in seama, desi recunosc ca ma lupt cu mandria, pacat care ne bantuie insa pe toti, de la vladica la opinca). Sunt un om normal, cu intampinari, ispite, probleme si necazuri ca oricare altul, cu urcusuri, cu coborasuri. Sunt patimitor, caci inca respir, insa ma straduiesc sa stau aproape de Hristos, sa-l slujesc dupa putere, dupa pricepere. Socotesc ca fiecare zi e o forma prin care Domnul prelungeste vremelnicia noastra pt a lucra in noi insine taina pocaintei. Am o familie normala, o sotie invatatoare, un baiat istetz si frumos, elev de sc. gen. (deseori am fost nevoit sa raspund de ce doar unu, sunt din pacate motive strict obiective, medicale, pe care nu socotesc potrivit a le detalia aici, nu au relevanta). Ducem o viata simpla, banala, monotona, ne impartim timpul intre casa, munca si viata la tara unde am o firma/ casa parinteasca si unde am dori sa ne retragem candva, peste ani. Avem un duhovnic (de asemenea nu cred ca e relevant a-i da numele pt ca asta nu spune ceva anume despre mine, dar te asigur ca eu parinte cu totul deosebit, adanc; oricum i-am pomenit numele deseori cu diverse prilejuri), duhovnic pe care-l cercetam, de care incercam sa ascultam si la care, iaca, cu voia Domnului, vom ajunge si maine pt spovada. Nu stiu ce relevanta are ce sunt parintii mei, din ce familie ma trag? Sunt oameni obisnuiti – gestionar/contabila, educati, cititzi, cinstiti, muncitori. Conteaza daca-s credinciosi sau nu? Pt mine da, pt fratia ta nu cred. Atunci autoritatea unui pr. Savatie e discutabila, pt. ca tatal sau a fost ateu? (Domnul sa-l ierte, ca o raposat), asta ca sa nu dau exemple din Parintii mari din vechime proveniti din familii pagane. Fiecare om se descopera prin lucrarea sa. Fiecare text scris e o intalnire tainica cu autorul lui. Daca n-ai aflat duhul meu din cele peste 150 de articole care sunt publice in carti, reviste ori online, nu stiu ce sa fac mai mult… Sa-ti spun cat si cum ma rog, cum postesc, ce carti citesc, ce manastiri frecventez, la ce sfinti am evlavie?… Cred ca asta e taina omului cu Dumnezeu, spovedania publica a fost, in timp, nesocotita adecvata de catre Parintii Bisericii. Fiecare crestin raspunde pentru ceea ce face inaintea lui Dumnezeu, fiecare crestin isi asterne inima inaintea Domnului, cere ajutor, sprijin, mila, intarire pe cale… in plus eu am scris deseori destul de confesiv, despre ce cred si ce simt, despre cum a lucrat Domnul cu mine…

Era de asemenea foarte important sa stiu in ce calitate iti exprimi parerea despre revista. Era important sa stiu daca e parere de tehnoredactor, de publicist, de teolog, de macaragiu, ori de vanzator la piata?! Inteleg ca nu-ti place, prea bine, ea nu poate multumi pe toata lumea, ce rost are sa te conving de ceva, daca tu o vezi intr-un anumit fel, foarte bine… Chestiunea legata de coperta primului numar am mai pomenit-o, nu mai revin la ea. Daca ceva e in neregula cu revista imi poti explica punctual, dandu-mi numarul si pagina ori alte detalii. Ma asteptam sa-mi spui tehnic ori duhovnicesc (mai ales) ce nu e ok in revista, luand totodata in calcul targetul ei, dar si valoarea autorilor care scriu articolele (caci este o munca de echipa, asta apropo de acuza ca sunt foarte individualist).

Daca revista e proasta, ce rost mai are cum e viata mea? Face revista mai buna? Am vazut deseori oameni duhovnicesti care fac editari de proasta calitate si oameni cu viata usor indoielnica, dar care slujesc pe Domnul cu ravna, iar El ii mangaie, ii binecuvinteaza, le da putere…

Iti spuneam ca ai inceput nepotrivit, neelegant si jignitor discutia. Daca nu vei scapa de duhul asta, nu vei intelege nimic din ce scriu acum, tu deja m-ai osandit in inima ta. Uite, ca dovada, incepusem sa-ti spun ca am scos deseori bani din buzunar pt a acoperi uneori cheltuielile revistei (scriptic, firma s-a indatorat la mine, bani proveniti din alte activitati adiacente, deci nu fac numai revista, ca m-ai intrebat), iar tu imi spui ca nu am am scos, ci am bagat bani in buzunarul nevestei, al copilului, al neamurilor, al bunicii etc. De unde stii tu? Cum pot eu sa cred ca esti dispus sa privesti cu inima buna spre ce iti scriu? Daca vei continua astfel, nu-ti mai vezi comentariile, e necesar un minim respect pt celalalt.

Referitor la bani… am primit un sprijin financiar din partea unei bune amice pt a demara formalitatile cu actele si tiparirea primului numar (a fost dorinta ei, pt a nu ma asocia cu un investitor, care pana la urma imi era ruda, deci n-ar fi fost niciun risc de conflict). Atat. Nu am adunat bani din publicitate (am doua bannere publicitare puse din prietenie, pt un prieten care are o librarie online si o cunostinta care are o firma de pelerinaje), nu am vandut la negru, tot e legal, acte, facturi, fisc. Poate crezi, poate nu. O revista ortodoxa care a aparut cam in aceeasi perioada cu OG a avut un sprijin sustinut de cateva sute de milioane din partea unui patron credincios. Ma bucur pentru ei, pt ca nu cred ca e ceva rau in asta. Sunt liber, in „limitele” oferite de duhul Ortodoxiei, sa lucrez dupa cum socotesc, avand binecuvantarea ierahului si a duhovnicului meu.

A spune ca revista OG e „o revista de elevi, ca si coordonatorul ei”, este o intepatura din orice unghi ai privi. In plus, ziceai ca o poate face si un copil istetz. Atunci ce relevanta mai are cum e viata mea, daca oricum e proasta si o poate face orice copil istetz? Intamplarea fericita face insa ca ea sa fie foarte apreciata de unii ierarhi, care au socotit-o necesara in vremurile bulversante de acum. Au laudat-o si multi duhovnici, profesori de religie si, de asemenea, multi elevi care au si avut bunavointa de a intra in dialog cu mine. Scriu si editez in ascultare de episcopul meu, de duhovnicul meu, as vrea sa retii acest aspect. Am incredintarea ca Domnul m-a dorit in aceasta lucrare… Deseori am simtit mana Domnului si ajutor nemijocit in aceasta munca. Te-ai gandit macar o clipa ca faci pacat? Ca te asezi cartitor impotriva unei lucrari care vadit aduce roada si e realmente de folos celor ce o citesc?

Nu vreau sa primesc laude/ osanale si in general incerc sa nu le mai iau in seama… ortodocsii nostri nu au invatat ca lauda nu e buna si ca lesne ne arunca in mandrie, in pretuirea de sine… Iti marturisesc ca deja ma obosesc. Insa nu inteleg de ce unii se impotrivesc cu te miri ce argumente impotriva unei lucrari care, oricum ai lua-o, aduce slava lui Dumnezeu si da o marturie in lumea desacralizata de astazi… Sunt si asa putine publicatii ortodoxe ca sa ne mai permitem sa le si blamam. In fine, cine socoteste ca bat campii, poate sa ma evite. Pe de alta parte, credibilitatea o da activitatea in sine, daca o da. Nu o caut, nu vreau sa demonstrez cu obstinatie nimic nimanui. Stiu cui ma adresez si cui slujesc. Cei care s-au folosit candva de vreo postare, ori de vreun articol, sa multumeasca Domnului. N-am nici un merit aparte. E un vierme neadormit acest duh al suspiciunii fata de orice lucrare care vrea sa aduca slava lui Dumnezeu. Cerceteaza-ti cugetul, frate. Paradoxul e ca Biserica noastra foloseste in cam toate slujbele sale cuvintele unui fost violator si ucigas, ca David, ori socoteste, de asemenea, ca pe unul din cei mai mari cuviosi ai ei pe un Moise Arapul, talhar, ucigas si violator. Asta e mai rau decat sa fii rocker devenit editor si publicist.

Oricum sunt nedumerit. Asa cercetezi fiecare carte si publicatie in parte? Fiecare autor, fiecare editor? Munca de editare implica multi oameni si inainte de toate chestiuni tehnice si de strategie. Apoi celelalte, dupa specific. Puteam sa fiu doar un slujbas naimit sa editez aceasta revista, atunci ce ai mai fi facut, frate? Vorbeai direct cu patronul?… Ai cerut oare socoteala si celui ce se ocupa de curajoasa revista Presa Ortodoxa (cand afli cine e sa-mi spui si mie, caci sunt convins ca nu stii cine este, nici ce viata are; apoi s-o citesti, ca merita), ori celor de la Lumea credintei ori Credinta Ortodoxa? Te-ai intrebat mereu ce hram poarta unii si altii?! Cand asculti predica unui duhovnic ii ceri mai apoi parintelui sa-ti trimita cv-ul european si viata pe scurt sa vezi daca are ori nu autoritate morala? Urmaresti protopsaltii la iesirea din biserica sa vezi daca aprind tigari ori cauti sa vezi daca le-a nascut sotiile la 3 luni de la nunta? Cand gasesti pe vreun blog un material ziditor de suflet ori vreun acatist intrebi cine e cel ce l-a postat si ce viata are? (blogurile fiind un fel de reviste editate la nivel online).

E un duh de tulburare care isi baga coada mereu in vremea posturilor. Nu stiu in ce masura ai sesizat asta, cand ai inceput sa postezi comentarii aici. Intr-adevar, am resimtit-o ca pe o rafuiala personala (ca de ce nu sunt preot, ca de ce nu-s universitar, ca n-am autoritate altfel, ca-s profesor de tara (nici macar atat nu-s) si cum de am sarit de la rock la Hristos (“pt ca nu mai e rockul la moda, pt ca e mai banoasa teologia?”) ).

M-ar fi interesat sa stiu, punctual, articulat, argumentat, ce nu am spus bine in ce ai ascultat fratia ta din diversele inregistrari de care pomeneai. Sunt doar un teolog. Atat. Insa imi asum tot ce spun. Nu concurez cu nimeni, “cu persoane de elita”, si nu sunt soarece de biblioteca, dupa cum zici. Ooo, chiar nu sunt, am diverse pasiuni si hobby-uri… Sunt doar teolog de Pitesti, provincial, care venind dintr-un mediu lumesc si cunoscand duhul ei si interactionand ff mult cu tinerii adolescenti am incercat sa vin in intampinarea lor cu niste raspunsuri pe care intotdeauna le-am ancorat in traditia si duhul Bisericii. Ma intereseaza problematica convertirii omului, schimbarea vietii, razboiul nevazut, marturia drept slavitoare autentica, straina de duhurile ce tulbura azi Biserica. Da, pot vorbi despre multe lucruri, dar nu toate ma anima ca acestea. Nu ma bag in seama, dupa cum spui in comentariul cenzurat de mine, si evit aparitiile tv si declin deseori invitatiile la conferinte pt ca-s comod si nu cred ca-s de musai. Autoritatea, aceea cat era, a fost la inceput aceea de teolog si profesor (cu definitivat in invatamant), apoi de publicist, scriitor si editor a 5-6 carti ortodoxe, care a dat la absolvire un juramant ca va sluji Biserica si va marturisi drept slavitor pe Domnul. Era mai bine daca faceam trafic cu masini din Germania? As fi avut mai mult folos material, insa niciunul spiritual… Nu resimtiti ca pe o durere faptul ca miile de teologi care anual termina teologia nu au niciun cuvant de spus, nicio marturie despre viata in Hristos, niciun proiect?

Nu fac teologie de scoala, dar nu cred ca numai profesorii universitari au dreptul sa manuiasca Cuvantul, mai ales ca deseori tocmai la teologii universitari am aflat duh eterodox. Uneori si preotii vorbesc prost si nu cred ca e o noutate pentru nimeni, deci nici pt tine lucrul asta. Nu judec pe nimeni, ierarhul meu a facut candva constatarea asta asta, cand colaboram cu dansul direct pe cand faceam o emisiune pt un radio. Asadar nu cred indeobste ca numai profesorii univ. si preotii trebuie sa vorbeasca. E nevoie si de teologi laici. In facultatile noastre este un vadit duh ecumenist lipsit de discernamant si care nu are a face cu teologia Parintilor. Nu mi-a trecut prin cap sa lucrez in mediu teologic universitar, desi am in vedere sa incep un doctorat. Mediul teologic universitar il socotesc corupt si coruptibil. Nu sunt nici macar profesor de tara cum ai insinuat peiorativ gasind o informatie pe site. Am predat 6 ani la liceu (personal nu cred ca doar fetele trebuie sa predea), insa Religia avea atunci statut de provizorat in liceu (1998-2004), pricina pt care locurile nu erau scoase la concurs, iar in anul in care am dat titularizare nu erau locuri libere in oras, insa in ordinea mediilor, inspectorul m-a randuit sa predau la liceu. La tara nu am predat mai mult de o luna, dupa cei 6 ani, nu cred oricum ca aveam vocatie pt predarea la clasele mici si am preferat sa ma ocup impreuna cu un parinte argesean de editarea unei publicatii si sa slujesc strana din drag de Hristos. Oricum nu am simtit ca acei profesori de tara erau slabi pregatiti, unii aveau carti publicate si gradatii de merit, iar majoritatea nici nu-si doreau sa predea la oras, multi dintre ei iubind sincer viata la tara.

Pe blogul meu esti acasa la mine, de aceea am si pretentia sa vorbesti frumos, politicos. Mai mult nu am sa-ti spun, esti bine primit aici, la commenturi, „in casa mea”, cand ai sa spui ceva constructiv, ceva de folos, ceva care sa mangaie sufletul. Nadajduiesc ca am fost lamuritor!

Te rog sa ma ierti! Domnul sa te ierte!

Domne, ajuta!