pridvorul lui laurentiu dumitru

Ciprian Voicilă

Cu ani in urma un sociolog american, George Ritzer, demonstra intr-o carte care a devenit foarte prizata in randurile specialistilor cum McDonald’s-ul s-a depasit pe sine transformandu-se dintr-un simplu restaurant intr-o paradigma ale carei caracteristici au influentat toate segmentele vietii sociale.

El stabilea patru dimensiuni ale mcdonaldizarii: eficienta, calculabilitatea, previzibilitatea si controlul prin tehnologii nonumane. Eficienta este “metoda optima de a trece de la o situatie la alta”. Pentru clientela Mac-ului, “restaurantul McDonald’s ofera cel mai confortabil mod de a trece de la starea de a-ti fi foame la aceea de a fi satul”.
Cand poti sa faci doua lucruri in acelasi timp, sa conduci masina si sa iei masa, poti spune ca ai atins o culme a eficientei.

A doua caracteristica a mcdonaldizarii este “calculabilitatea”, care inseamna “punerea accentului pe aspectele cantitative ale produselor vandute (marimea portiei, costul) si ale serviciilor oferite (timpul necesar pentru a obtine produsul)”. “Previzibilitatea” este garantia pe care o ofera McDonald’s ca “produsele si serviciile sunt aceleasi indiferent de loc”.

Mcdonaldizarea s-a extins la nivelul intregii vieti a individului. McNasterea face ca bebelusii sa poata fi proiectati. Exista o mcdonaldizare a fertilizarii de pe urma careia pot beneficia si buncile: si bunica poate sa mai nasca o data.

Mcdonaldizarea mortii se manifesta masiv si la noi. Serviciile de pompe funebre au site-uri. Dati cautare pe Google “servicii funerare” si nu veti regreta. Majoritatea au texte de autoprezentare in care ti se garanteaza promptitudinea, rapiditatea si eficienta serviciilor.
Citez: “De peste 10 ani, cu experienta si profesionalism, noi am fost alaturi de cei care i-au pierdut pe: Corneliu Coposu, Dem Radulescu, Ion Ratiu, Vali Sterian…” Am dat si peste un videoclip care iti livreaza un fel de filosofie de viata: “Deschide ochii; vezi frumusetea vietii, oportunitatile vietii, profunzimea dincolo de aparente…Lumina de dincolo de nori…Deschide ochii. Nu pierde timpul… nu traiesti o vesnicie”.

Firmele de servicii funerare au tot felul de nume. “Casa albastra”, “Nosferatum”, “Bellu si fiii”, “Angels”, “Grummberg Funerals Co”, “Vili Funerar SRL”, “Tar Tar Servicii Funerare”, “Onoranze Funebre Eternitatea”. Ultima ofera “inmormantari in stil european”. Firma Grummberg are ca motto: “Noi luminam ultimul drum”. Adica “noi suntem lumina lumii”. Cu ani in urma am vazut intr-un oras de provincie o masina-dric pe care scria: Numai cu Ivan si masina lui veti obtine cheile Raiului.

Ritualul funerar in societatea de consum s-a modificat drastic. El nu mai are ca norma legatura cu sacrul ci rapiditatea si igiena. Personajele cele mai importante la o inmormantare sunt supravietuitorii. Trebuie depuse toate eforturile ca sa ii eliberam de un cadavru inoportun. Asta este: mortul nu mai are nimic dintr-o persoana. Este un cadavru care trebuie separat cat mai repede de societatea celor vii. Drumul pe care il facea sufletul timp de 40 de zile dupa moarte, importanta pe care o avea ajutorul celor vii in perspectiva unei judecati de apoi, taramul celalalt, al stramosilor, tin de un folclor vetust. Suntem mai evoluati, dar mai inumani.

Am reprodus o fotografie pe care am descoperit-o pe un blog, “al-13-lea Weblog”. Ea exprima cel mai bine atitudinea omului de consum fata de moarte: 2 fast 2 Funerals. Pana si moartea a devenit ceva cool. Pentru cei vii, desigur.